1,033 matches
-
-lea, și până la „Cartea animalelor” de Al-Jahiz din secolul al IX-lea, dar și multe surse „recente”, reflectând experiențele din secolul al XIII-lea ale marinarilor arabi care au înfruntat Oceanul Indian. Întâmplările din ciclul Sinbad marinarul se petrec în timpul domniei califului abbasid Harun al-Rashid. Au apărut pentru prima dată în limba engleză ca povestea cu numărul 120 în volumul șase al traducerii cărții celor "O mie și una de nopți" a lui Sir Richard Francis Burton, în 1885. Ca și celelalte
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
cărții celor "O mie și una de nopți" a lui Sir Richard Francis Burton, în 1885. Ca și celelalte povești din ciclul celor 1001 de nopți, și poveștile lui Sinbad au un cadru, după cum urmează: în zilele lui Harun al-Rashid, califul din Bagdad, un biet hamal (unul care transportă mărfuri pentru alții de la piață în tot orașul) face o pauză să se odihnească pe o bancă în fața porții casei unui negustor bogat, unde se plânge lui Allah despre nedreptatea unei lumi
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
astăzi Sri Lanka), unde „diamantele sunt în râurile sale și perle sunt în văile sale”. Împăratul se minunează când Sinbad îi povestește despre regatul marelui Harun al-Rashid, și insistă ca acesta să ia un cadou înapoi la Bagdad, să îl dea Califului, o ceașcă sculptată dintr-un singur rubin, împreună cu alte cadouri, inclusiv un pat făcut din pielea unui șarpe care a înghițit un elefant („și cine șade pe el niciodată nu se îmbolnăvește”), și un sclav-fată „ca o lună strălucitoare” și
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
un pat făcut din pielea unui șarpe care a înghițit un elefant („și cine șade pe el niciodată nu se îmbolnăvește”), și un sclav-fată „ca o lună strălucitoare” și multe alte minunății. Și așa Sinbad se întoarce la Bagdad, unde Califul se bucură foarte mult de cadourile aduse de Sinbad din țara Ceylon. Neobositul Sinbad navighează din nou, cu același rezultat ca de obicei. Aruncat pe un țărm pustiu, el construiește o plută și călătorește în josul unui râu din apropiere, ajungând
Sinbad marinarul () [Corola-website/Science/335155_a_336484]
-
transformate în moschei, fie după cucerirea unor orașe nemusulmane fie prin impunerea unor tratate prin care musulmanilor li se permitea să transforme bisericile în moschei. Un astfel de tratat a fost aplicat la Damasc, în anul 705 d. Hr. când califul Abd al-Malik a transformat bazilica Sf. Ioan într-o moschee. Se mai spune că Abd al-Malik a convertit zece biserici din Damasc în moschei. După cucerirea Constantinopolui, sultanii otomani au preschimbat și multe biserici în moschei, intre ele cea mai
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
Maroc, care posedă cele mai înalte minarete din lume. Există moschei fără minarete, acestea fiind primele moschei din vechime, dar și cele ale islamului conservator wahabit. Prima minaretă a fost construită în anul 665 la Basra în Irak în timpul domniei califului omeiad Muawiyah I. Acesta a încurajat construirea minaretelor, care erau folosite de muezini pentru adunarea musulmanilor la rugăciuni, ele fiind un corespondent al turlelor cu clopot ale bisericilor creștine. Pentru fiecare moschee adhan-ul se face de către un muezin ce anunță
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
așază mai întâi bărbații și apoi femeile, aceștia formând rânduri paralele cu peretele qiblah. După scrierile profetului Mohamed ar trebui ca femeile să se roage acasă, însă nu este interzis ca acestea să se roage și în moschee. Al doilea calif Omar I susținea că cel este preferabilă interzicerea accesului femeilor în moschee, locul cel mai adecvat pentru rugăciuni fiind acasă. Acest lucru era recomandat pentru evitarea unor abuzuri mai ales pe timp de noapte. În 870 guvernatorul orașului Mecca a
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
de acord cu intrarea acestor persoane în moschee pentru că profetul Mohamed însuși, într-o scrisoare, amintește de permisiunea acordată unor creștini precum și unor evrei să pătrundă în moschei, deoarece aceștia erau adepții unor religii monoteiste. De o altă părere era califul Umayyad Umar II care interzicea accesul în moschee al oricărei persoane de altă religie decât cea islamică, regulă care și astăzi este păstrată în unele moschei, mai ales în Arabia Saudită. În zilele noastre moscheile, ca și sanctuarele musulmane din Mecca
Moschee () [Corola-website/Science/302315_a_303644]
-
închis, ca urmare a influenței tot mai puternice a doctrinei heterodoxe a Kɪzɪlbașilor, fiind redeschis în 1551, sub domnia lui Soliman Magnificul (1520-1566). În lucrarea Vilăyetnăme, tradiția hagiografică a lui Ḥağğ Bektaš, se atestă prezența a 36 de mii de califi sau succesori ai maestrului, dintre care 360 erau permanent la dispoziția acestuia, urmând ca la moartea lui să preia fiecare misiunea de a răspândi învățăturile ordinului. Primii discipoli au fost cei care l-au întâmpinat și găzduit pe derviș la
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
Printre practicile religioase se numără comemorarea martiriului lui Husayn, fiul lui ‘Alī și al Fatimei, lucru care presupune postul și doliul în primele zece zile ale lunii Muharram. Tot în legătură cu acest episod, rugăciunile adepților Bektași conțin blesteme la adresa celor doi califi ommeyazi, Mu‘ăwiya și Yazīd, care au ordonat uciderea lui Husayn și a familiei lui, la Kerbala. Grupurile Bektașī-Alevī din estul Anatoliei, cunoscute și sub numele de kɪzɪlbași (capete roșii) s-au aflat într-o relație de conflict cu autoritățile
Ordinul Bektași () [Corola-website/Science/329186_a_330515]
-
Musulmanii din China au o istorie lungă, care începe în secolul al VII-lea d.H, mai exact în 650 sau 651, când unchiul profetului Mohamed a fost trimis ca sol la Împăratul Gaozong în timpul domniei califului Osman. Împăratul Gaozong a dat atunci (în 650 sau 651 d.H.) ordin să fie construită o moschee la Guangzhou, prima moschee din China. În timpul dinastiei Tang, China a avut o perioadă cosmopolită, care a facilitat intrarea islamului în țară, primele
Islamul în China () [Corola-website/Science/317335_a_318664]
-
poetului. Poziția lui deosebită printre poeții preislamici se datorează atât cultului pe care i l-au consacrat unii savanți de la Basra, chiar dacă planează îndoiala asupra autenticității unei bune părți din versurile sale, cât și unor aprecieri atribuite Profetului Muhammad și califului Ali. Se spune că Profetul l-ar fi numit pe poet „"portdrapelul poeților și conducătorulu lor spre iad "”. Califul Ali i-ar fi apreciat ingeniozitatea și mobilul dezinteresat care a stat la baza poeziei sale. Poemele atribuite lui Imru’al-Qays
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
de la Basra, chiar dacă planează îndoiala asupra autenticității unei bune părți din versurile sale, cât și unor aprecieri atribuite Profetului Muhammad și califului Ali. Se spune că Profetul l-ar fi numit pe poet „"portdrapelul poeților și conducătorulu lor spre iad "”. Califul Ali i-ar fi apreciat ingeniozitatea și mobilul dezinteresat care a stat la baza poeziei sale. Poemele atribuite lui Imru’al-Qays au fost strânse în culegeri pe la sfârșitul secolului al VIII-lea, iar pe baza confruntării acestor culegeri, în secolul
Poezia arabă în epoca preislamică, Ğāhilīya (secolele VI-VII) () [Corola-website/Science/333738_a_335067]
-
regele Carol al V-lea a ordonat construcția unui palat aici - care nu a fost niciodată terminat - ansamblul s-a conservat bine. Un alt obiectiv turistic este Palacio de Generalife (literal "Yannat al-arif" înseamnă "Grădina Arhitectului"), reședința de vară a califilor. Palatul Alhambra, Grădinile Generalife (Alhambra) și cartierul Albaicín din Granada au fost înscrise în anul 1984 pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. În Albaicin se găsesc "cuevas", renumitele locuințe ale gitanilor din peșteri. În centru se află catedrala din timpul
Granada () [Corola-website/Science/297878_a_299207]
-
atacul împotriva orașului și luarea în 930 a “pietrei negre”, restituită în 950). În secolul al XI-lea se instalează la Mecca o dinastie de guvernatori hașemiți, descendenți în linie directă ai lui Hasan bin Ali, fiul cel mare al califului Ali, ginerele profetului Muhammad care va rămâne la conducerea orașului până la începutul secolului XX. Ei vor funcționa sub suzeranitatea fatimizilor, a selgiucizilor, a ayyubizi, a mamelucilor și, în sfârșit, din 1517, a otomanilor. Ei primesc titlul de "șarif" (ar.: "šarĭf
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
Șarifatul" (demnitatea de "șarif") se termină la puțin timp după domnia lui Husayn bin Ali, care se răzvrătește împotriva otomanilor în 1916 în timpul Revoltei arabe. După înfrângerea Imperiului Otoman în 1918 și prăbușirea sa definitivă în 1923, Husayn se autodeclară calif. Fiii săi, Faysal și Abdullah, sunt declarați regi în nou formatele state, aflate sub control britanic, Irak și Trasiordania. În 1924, în fața atacurilor repetate ale lui Ibn Sa’ud, Husayn abdică în favoarea fiului său, Ali bin Husayn, care devine astfel
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
în arabă înseamnă "cub"), un monument de formă aproape cubică, de 15 m înălțime și aproape 12 m lâțime, având încastrată în colțul dinspre nord-vest "piatra neagră", este situată în centrul marii moschei, "Al-Masğid al-Harăm" (Preasfânta Moschee) construită din ordinul califul Omar (634-644). Tot în incinta marii moschei se află un alt loc important și anume "maqăm Ibrăhīm" (locul lui Abraham), locul pe care s-a urcat (ar.: "qăma" "a se ridica", "a se înâlța", de unde "maqăm" "loc de înălțare") Abraham
Mecca () [Corola-website/Science/304506_a_305835]
-
însă ulterior secolului al XII-lea. Această corespondență a fost purtată, se pare, în anii 954-960 de Hasdai ibn Șaprut (sau Hisdai ben Șafrut) - ministru de externe, al comerțului și medic curant al lui Abd ar-Rahman al III-lea (912-961), califul de Córdoba - cu hanul hazar Iosif. Istoria timpurie a acestui popor, vag cunoscută, a suscitat diverse ipoteze. În prezent, majoritatea cercetătorilor tind să creadă că teritoriul inițial de locuire al hazarilor trebuie căutat in Imperiul heftalit (hunii albi), în Asia Centrală
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
de "Hasdai ibn Șaprut" cu hanul hazar "Iosif" reiese că trecerea la iudaism a hazarilor s-a petrecut în jurul anului 740, fiind inițiată de hanul Bulan. Potrivit cronicarului Mas'udi, convertirea la iudaism a hazarilor s-a petrecut însă în timpul califului Harun al-Rașid (786-809), la cumpăna secolelor VIII-IX. Referindu-se la acest eveniment, Dimasqi afirmă: "„Ei (hazarii) sunt formați din două clase: din războinici, care sunt musulmani, și din evrei, care sunt supuși. Înainte, asemenea turcilor, ei nu aveau o religie
Hazar () [Corola-website/Science/297329_a_298658]
-
fi o stea a lui David la gât, voalul este mai degrabă o stea galbenă după modelul hitlerist sau al Bisericii Catolice de altă dată, al cărui precedent însă îl găsim prima dată tot pe pământ islamic, anume în Bagdadul califilor abasizi. Voalul este un mod printre altele, numeroase de altfel, prin care islamul reglează chestiunea moralei în materie de sexualitate. Sexualitate care este un subiect obsesiv în aproape toate religiile. Emanciparea femeii se produce lent chiar și în islam. Atitudinea
Voalul islamic () [Corola-website/Science/309043_a_310372]
-
parte a Palestinei erau controlate de fatimizii arabi șiiți, al căror imperiu se micșorase semnificativ de la sosirea selgiucizilor; Alexius I i-a sfătuit pe cruciați să se alieze cu aceștia împotriva dușmanului selgiucid comun. Fatimizii, conduși în acea perioadă de califul al-Musta'li (deși puterea se afla de fapt în mâinile vizirului al-Afdal Shahanshah), pierduseră Ierusalimul în fața selgiucizilor în 1076, însă îl recuceriseră de la ortoqizi în 1098, când cruciații erau pe drum. La început, ei nu i-au considerat pe cruciați
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
Masjid Qubbat As-Sakhrah", în ebraică: כיפת הסלע,"Kipat Hasela", în turcă: Kubbetüs Sahra), cunoscută și sub numele greșit de "Moscheea Omar", este un sanctuar islamic, unul din cele mai cunoscute locuri în Ierusalim. A fost construit între anii 687-691 de califul Abd al-Malik, fiind cea mai veche construcție islamică funcțională din lume. În direcția pietrei peste care s-a ridicat domul se stabilise în trecut prima orientare de rugăciune pentru musulmani, înainte de trecerea la orientarea către Mecca. În apropierea Cupolei Stâncii
Cupola Stâncii () [Corola-website/Science/310897_a_312226]
-
fi cel mai timpuriu citat existent din Coran, cu data de 72 după Hijra (sau 691-692 DH), pe care istoricii o consideră ca fiind anul construcției Domului. În 630, cum mult înainte ca Domul Stâncii să fie ridicat, după tradiție , califul Omar, ajutat de Kaab al-Ahbar și alți musulmani au recuperat așa numita piatră de temelie și au scos-o din praf, purificând locul în care fusese abandonată vreme de sute de ani de la distrugerea Imperiului Roman . Ibn Asakir a menționat
Cupola Stâncii () [Corola-website/Science/310897_a_312226]
-
sud, cu orientarea către Kaaba din Mecca. Musulmanii nu s-au certat pentru direcția de rugăciune, având posibilitatea de a se ruga și către Piatra de temelie, cum făceau evreii. Locul pietrei a rămas nedescoperit până ce a fost găsit de califul Abd al-Malik ibn Marwan care a început construcția sanctuarului în 685, și l-a terminat în 691. De-a lungul timpului au avut loc mai multe restaurări, cele mai importante fiind în timpul domniei sultanului otoman Soliman I și în anul
Cupola Stâncii () [Corola-website/Science/310897_a_312226]
-
Azerbaidjan (85%) și Irak (65%), reprezentând 10-20% din numărul total de musulmani. Șiiții (ar.: "شيعة علي, šī‘at ‘Ali", partidul lui ‘Ali) sunt urmașii partizanilor lui "’Ali", văr și ginere al profetului Muhammad. El este totodată cel de-al patrulea calif bine-călăuzit (656-661) și primul imam șiit, reprezentând astfel legitimitatea casei Profetului (ar.: "أهل البيت , "Ahl al-bayt""). Șiismul are la bază învățăturile Coranului, precum și învățăturile profetului Muhammad atestate de "hadīth-uri" islamice (termen redat prin "tradiții") sau de alte cărți precum "Nahj
Karmațienii () [Corola-website/Science/329061_a_330390]