578 matches
-
convertirea populației locale. În 740 triburile autohtone se revoltă împotriva politicii fiscale și a comerțului cu sclavi efectuate de reprezentanții Damascului; de la Munții Atlas din Maroc până în Libia, armatele berbere s-au adunat în numele egalitarismului kharidjit și recâștiga împotriva trupelor califatului sunnit cea mai mare parte din Africa de Nord , în consecință prezenta arabă dispare pentru un timp În Kabylie , perioada dintre secolele al-VIII lea și al XI lea a dat naștere, pe un teritoriu care se întinde de la Cherchell la Annaba și
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
la este de Soummam tribul Ketamas , la vest de Dellys tribul Sanhadjas și între aceste două triburi tribul Zouaouas . Tribul Ketamas, după ce a salutat predicile milenariste ale ismaelitului Abu Abd Allah, susține constituirea, la începutul secolului al X-lea, al califatului chiit al fatimizilor. În serviciul acestei cauze, ei cuceresc Ifriqiya și Egiptul În 969 , au fondat Al - Kahira ( Cairo ) și moscheea Al - Azhar. Odată stabiliți în Egipt, Fatimizii lasă Zirizilor, în acea perioadă familie în fruntea confederației sanhadja, rolul de
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
cuceresc Ifriqiya și Egiptul În 969 , au fondat Al - Kahira ( Cairo ) și moscheea Al - Azhar. Odată stabiliți în Egipt, Fatimizii lasă Zirizilor, în acea perioadă familie în fruntea confederației sanhadja, rolul de apărători ai Maghrebului împotriva triburilor Zenata, aliate ale Califatului de la Cordoba. Nouă dinastie se stabilește în Ifriqiya. Ulterior, aripa să Hammadidă se desprinde și preia controlul asupra Maghrebului central, pe care îl plasează în 1015 sub conducerea abbasizilor. În 1048, la rândul său, zirizii recunosc legitimitatea califatului de la Bagdad
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
aliate ale Califatului de la Cordoba. Nouă dinastie se stabilește în Ifriqiya. Ulterior, aripa să Hammadidă se desprinde și preia controlul asupra Maghrebului central, pe care îl plasează în 1015 sub conducerea abbasizilor. În 1048, la rândul său, zirizii recunosc legitimitatea califatului de la Bagdad și rup de chiism. În 1067 , pentru a se proteja mai bine de atacurile hilaliene, dar, de asemenea, pentru a putea beneficia de schimburile favorabile ale comerțului din Marea Mediterana, Hammamizii construiesc pe ruinele orașului Saldae, orașul Bejaia. Ei
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
a se converti la islam, acesta a luptat împotriva armatei musulmanilor, fiind șef de batalion și comandant al cavaleriei în bătălii precum cea de la Uhud. Sub comanda sa militară, Peninsula Arabă a fost unită într-o entitate militară și anume califatul, acesta ieșind victorios în peste o sută de bătălii împotriva Imperiului Bizantin, a Imperiului Sasanid și a unor triburi arabe din zonă. Khalid bin al-Walid a fost decisiv în bătălii precum cele de la Yamama, Firaz, Walaja și Yarmuk, iar realizările
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
și pentru a negocia convertirea la islam a importantului trib din Yemen, Banu al-Harithah. După moartea profetului Muhammad, Khalid bin al-Walid a devenit un important conducător al armatei musulmane în timpul războaielor Ridda, care au unit întreaga Peninsulă Arabă sub autoritatea califatului islamic. Khalid și-a dovedit și ulterior calitățile de conducător militar cu o inteligență strategică deosebită, în războaiele împotriva forțelor sasanide din Irak, și a armatelor bizantine din Siria. În 636, Khalid bin al-Walid a obținut cea mai importantă victorie
Khalid bin al-Walid () [Corola-website/Science/329361_a_330690]
-
retragerea Imperiului Român, Sicilia a fost guvernată de Imperiul Bizantin până la cucerirea arabă din 827 până la 902. Sunt de menționat importanțele situri arheologice de la Segesta, Selinunte și Mozia. Musulmanii au cucerit insula în anul 965. Sicilia va face parte din Califatul Fatimid după împărțirea Califatului Arab. Arabii vor organiza o reformă agrara, care a ajutat creșterea productivității. Sicilia își va obține independența sub numele de Emiratul Siciliei, sub regimul musulman. Diversitatea culturală și toleranța religioasă din perioada musulmană a continuat sub
Sicilia () [Corola-website/Science/296740_a_298069]
-
a fost guvernată de Imperiul Bizantin până la cucerirea arabă din 827 până la 902. Sunt de menționat importanțele situri arheologice de la Segesta, Selinunte și Mozia. Musulmanii au cucerit insula în anul 965. Sicilia va face parte din Califatul Fatimid după împărțirea Califatului Arab. Arabii vor organiza o reformă agrara, care a ajutat creșterea productivității. Sicilia își va obține independența sub numele de Emiratul Siciliei, sub regimul musulman. Diversitatea culturală și toleranța religioasă din perioada musulmană a continuat sub autoritatea normanzilor, care au
Sicilia () [Corola-website/Science/296740_a_298069]
-
născut în Germanikeia (Maraș), în provincia siriană Commagene, și a fost botezat Konon. În 705, a intrat în serviciul împăratului Iustinian al II-lea, când acesta și-a recăpătat tronul. După aceea a fost trimis într-o misiune diplomatică în Califatul Arab. Leon a fost numit comandant al "thematelor" anatoliene de către Anastasiu al II-lea al Bizanțului. În 717, cu ajutorul prietenului său Artabasdus, l-a detronat pe Theodosiu al III-lea. Pe 25 martie a intrat în Constantinopol și și-a
Leon al III-lea Isauricul () [Corola-website/Science/306856_a_308185]
-
ale familiilor lor. Hainele realizate aici constituiau un simbol politic, fiindcă pe ele se țesea un semn distinctiv al suveranului. De aceea, administrarea "tirăz"-urilor era o prerogativă a califului. Chiar dacă a cunoscut perioade de stagnare din cauza conflictelor interne din Califat, a mutării capitalei la Samarra (între 808-819 și 836-892), a pierderii unor provincii, a dominației politice exercitate de buwayhizi (945-1055) și de selgiucizi (1055-1135), între anii 750 și 1050, la Bagdad trăiesc și creează savanți, artiști și meșteșugari, care fac
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
perioadă unul dintre cele mai mari orașe din epoca premodernă. În 1066, vizirul Nidhăm al-Mulk întemeiază al-Madrasa al-Nidhamīya (ar.: المدرسة النظامية), instituție de învățământ superior, al cărei model va fi urmat în scurt timp și în alte orașe importante ale Califatului. Aici a ținut prelegeri timp de patru ani (1091-1095) celebrul teolog și filosof al-Ġazzăli (1058-1111), cunoscut în Europa medievală sub numele de Algazel). Al-Nidhamīya a supraviețuit distrugerilor provocate la Bagdad de invazia lui Hulagu (1258), ca și asediilor ulterioare ale
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
puținele monumente păstrate din perioada abbasidă, al-Mustansirīya a fost renovată în 1961. Bagdadul rămâne un important centru cultural și comercial până în 1258, când este cucerit de mongolii conduși de Hulagu. Orașul este distrus și populația masacrată. Invazia mongolă pune capăt Califatului abbasid. În anul 1401, Bagdadul este cucerit de Timur Lenk (Tamerlan). În 1534, armatele otomane ale sultanului Soliman I l-au trecut prin foc și sabie, iar o sută de ani mai târziu, la porțile sale s-au ivit din
Bagdad () [Corola-website/Science/296843_a_298172]
-
Cultura mesei (sau arta culinară) suscită interesul abbasizilor încă de la începuturile califatului, când dezvoltarea comerțului oferă populației mijloacele de a-și satisface fanteziile culinare. Se consideră că perioada de glorie a Bagdadului este reprezentată de domnia lui Harun al-Rashid (n. 17 martie 763 - d. 24 martie 809). Astfel, Bagdadul cunoaște o inegalabilă
Cultura mesei în vremea califului Harun al-Rashid () [Corola-website/Science/331817_a_333146]
-
Beijing la Kaifeng, mongolii au socotit acest lucru ca pe o revoltă. Sub conducerea lui Ögedei Khan (d.1229 -1241), atât dinastia Jin cât și dinastia Xia de Vest au fost cucerite de către forțele mongole. Mongolii au invadat și Coreea, Califatul Abbasid din Orientul Mijlociu, și Rusia Kieveană. Mongolii au fost la un moment dat aliați cu Song, dar această alianță a fost ruptă atunci când Songul a recucerit fostele capitale imperiale: Kaifeng, Luoyang și Chang'an, la prăbușirea dinastiei Jin. Liderul mongol
Dinastia Song () [Corola-website/Science/303944_a_305273]
-
islam, nu discuțiile doctrinare ci în primul rând neînțelegerile politice au dat naștere la schisme și erezii. După părerea lui Șahrastani, renumit istoric al religiilor de origine persană, cea mai sângeroasă dintre aceste lupte a fost aceea provocată de chestiunea califatului, de care Coranul nu s-a ocupat. Cui trebuia să-i revină, după Muḥammad, guvernarea noii comunități? La această întrebare textul Coranului nu oferă nici un răspuns. După moartea profetului, ginerele său, ‘Alī, a pretins că are anumite prerogative care îl
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
Alī, a pretins că are anumite prerogative care îl îndreptățesc să primească succesiunea. Cu toate acestea, comunitatea musulmanilor, prin grupul reprezentanților ei, a respins de trei ori pretențiile lui ‘Alī, anulându-i candidatura. S-a convenit însă că „moștenirea” profetului, califatul, va rămâne rezervată tribului Qurayș, căruia îi aparținuse Muḥammad. Această precizare, înregistrată de marile culegeri de "ḥadīṯ", s-a limitat de fapt să ridice la rang de lege nu o dispoziție sau măcar o sugestie a profetului, a cărei urmă
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
să-l apere. În loc să îl omagieze pe ‘Alī, Muʽăwiya l-a pus în fața următoarei dileme: să dezvăluie cine sunt asasinii succesorului de drept al profetului Muḥammad, sau să se complacă în situația de complice, ceea ce însă l-ar exclude de la califat. Astfel, cele două armate ajung, în cele din urmă, față în față pe câmpia Șiffīn, pe malul vestic al Eufratului. Când forțele lui ‘Alī erau pe punctul să învingă, comandantul armatei lui Muʽăwiya a recurs la o stratagemă: oamenii săi
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
لله lă ḥukma ʹillă li-llăhi), și-au strâns o armată de 4000 de oameni. În 659, ‘Alī le atacă tabăra de pe malul canalului Nahrawăn și îi înfrânge, dar aceștia se vor răscula sistematic și vor constitui o problemă permanentă pentru califat, până în perioada abbasidă. Pe 24 ianuarie 661, la Kufa, în timp ce se îndrepta spre moschee, ‘Alī este lovit în frunte de o sabie otrăvită, armă care îi aparținea unui kharigit care dorea astfel să răzbune uciderea la Nahrawăn a rudelor unei
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
uciderea la Nahrawăn a rudelor unei prietene. După ce s-au revoltat împotriva lui ‘Alī, ucigându-l, în final, au cerut ca demnitatea de calif să revină „celui mai bun și nu membrului cutărei familii sau cutărui clan. De aici, un califat exclusiv electiv și nicidecum ereditar, pentru care nici o considerație de naștere sau de neam nu trebuia să tragă cumpănă și nici să împiedice desemnarea celui mai demn, fie el chiar și un sclav abisinian.” . Kharigiții au considerat încă de la început
Kharigism () [Corola-website/Science/328955_a_330284]
-
din diferite țări. Această culegere de povești își are originile în vechea Arabie și Yemen, India antică, Asia Minor, vechea Persie (în special Imperiul Sasanid, Egiptul Antic, mitologia din vechea Mesopotamie, vechea Sirie și povestirile populare medievale arabice din era Califatelor, în ciuda faptului că cel mai vechi manuscript arabic datează din secolul al XIV-lea, iar cărțile de știință în general datează din 800-900 d.Hr. Nucleul acestor povestiri este format de o carte antică persană intitulată Hazăr Afsăn ,(în persană
O mie și una de nopți () [Corola-website/Science/312800_a_314129]
-
(formă singular) sau "mawali" (formă plural) este denumirea din limba arabă (موالي) prin care arabii se adresau nearabilor liberi în perioada dinastiei umayyade (Califatul de la Damasc) și abbaside (abbasizi). În perioada dinainte de islam exista un număr mare de sclavi. Aceștia constituiau o clasă socială distinctă, cu trăsături proprii, căreia îi reveneau diverse activități subalterne. O serie de date în legătură cu sclavii se regăsesc în lucrările
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
georgieni, abisinieni și alții. În timpul domniei lui Abd al-Malik, acesta a adoptat o politică de centralizare a statului. Acest fapt a însemnat mai întâi arabizarea administrației (prin declararea arabei ca limbă oficială, înlăturând astfel greaca, persana și copta din cancelariile califatului și ale diferitelor provincii) apoi baterea unor monede proprii, dinarul de aur și dirhamul de argint. Măsurile de centralizare a statului au fost însoțite și de o revenire la politica celui de-al treilea calif, Usman. Nu a ținut seama
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
de-al treilea calif, Usman. Nu a ținut seama de preocupările lui Mu`awiya de a nu atinge sensibilitățile ansar-ilor și ale diferitelor triburi arabe, împărțind principalele funcții din stat rudelor sale apropiate. A reușit prin aceasta să refacă economia califatului. Totuși, a provocat nemulțumirea urmașilor colonoștilor arabi din Irak. Răscoala acestora a fost înecată în sânge. În locul vechii confederații de provincii autonome din timpul lui Mu`awiya, a luat ființă un imperiu centralizat, birocratic, bazat pe puterea militară a trupelor
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
Realitatea a fost alta. Numai puțini convertiți au reușit să obțină dreptul de a plăti în locul haraciului doar a zecea parte din recolta obținută de pe un anumit teren (adică dijma - ‘ușr). Scutirea în totalitate ar fi avut urmări catastrofale pentru califatul arab. Totodată, noii convertiți nu au beneficiat nici de statutul social al cuceritorilor arabi. Totuși, "mawali" nu au fost trecuți de către Umar (al doilea calif arab) pe listele celor îndreptățiți la pensii. Acest fapt a provocat nemulțumirea noilor convertiți. În timpul
Mawālá () [Corola-website/Science/329407_a_330736]
-
și oficiale din Bagdad a avut la bază atât predatul în școlile de drept cât și ocupația de imam (a ținut rugăciuni atât în moscheea de la palat cât și în fața unor mulțimi numeroase). În același timp, Ibn al-Jawzi dorea restaurarea califatului, considerat un simbol al legitimității guvernării și al unității printre musulmani. Pentru mulți ani califatul a fost asociat cu abasizii care au susținut și încurajat învățământul și rugăciunile în sfera publică din Bagdad. Printre studenții săi s-au numărat inclusiv
Ibn al-Jawzi () [Corola-website/Science/331933_a_333262]