356 matches
-
ale lui Raymond Chandler, că domnița legată de pom (din debutul cărții din 1939) va rămâne pentru eternitate acolo. Asemenea cavalerului cu armură neagră, Marlowe a încremenit la mijlocul unor gesturi al căror simbolism devenise desuet. După anii petrecuți în deșertul californian, își însușise lecția amară a unui cavalerism ieșit din uzanță, ineficient și steril. Philip Marlowe nu joacă, de fapt, o partitură proprie. El ilustrează variatele faze prin care a trecut nihilismul lui Chandler, de la respingerea valorilor clasei de mijloc până la
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Convențiile atât de onorabile ale Evului Mediu nu-și mai găsesc ecou în deloc brava lume nouă a modernității. Abandonul lui Marlowe nu înseamnă nici pe departe renunțarea la idealul moral enunțat de atâtea ori. Pătrunderea detectivului în lumea milionarilor californieni e doar o temporară repliere. Numai că, de data aceasta, cinismul nu mai e îndreptat spre lume, ci spre propria sa fragilă, dureroasă, autoanihilantă singurătate. IItc "II" Ucigaș la Hollywoodtc "Ucigaș la Hollywood" Stilul, structura și tema romanelor lui Raymond
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
se va simți tras pe sfoară. Chandler trimite, încă o dată, săgeți în direcția strategiei lui Conan Doyle: existența unui Moriarty, gata să dispară în ceața londoneză după fiecare crimă comisă, ar fi de negândit în lumea răfuielilor sumare ale deșertului californian. Condamnat de tribunal sau de justiția brutală și rapidă a glonțului bine țintit, criminalul iese din scenă odată cu încheierea cărții. Când precizează că pedepsirea asasinului ține mai puțin de perspectiva morală, cât de „logica formei” romanești, Chandler nu numai că
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
americană apare în februarie 1939, cea britanică - o lună mai târziu. O sincronizare perfectă, veți spune. Da, într-o lume normală. Dar lumea căreia i se adresa romanul începea să fie preocupată de alte violențe decât cele descrise de autorul californian. Nici nu se uscase bine cerneala de pe ediția americană când, în martie 1939, Germania ocupă Cehoslovacia. Prima ediție a romanului e tipărită în cinci mii de exemplare și, în ciuda împrejurărilor devenite vitrege, se vinde relativ repede. În scurtă vreme, se
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cere să-l sărute. E singura pe care n-o respinge și singura căreia îi va purta o amintire durabilă. Este și singura a cărei imagine se leagă de umezeala și răceala ploii și nu de căldura insuportabilă a deșertului californian. Ce alt omagiu îi putea aduce decât să-și încheie relatarea invocând-o cu o irepresibilă tandrețe? Romanul iese, în felul acesta, de sub tirania simbolului morții, al „somnului de veci”. Adevărata încheiere ne trimite într-o neașteptată lume a dorinței
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în cele din urmă, autodistructivă. Tuturor acestora, Marlowe le poate opune o singură valoare, pe cât de fragilă, pe atât de disprețuită de cei din jur - fie ei polițiștii, fie acoliții lui Eddie Mars, fie mărunții borfași întâlniți sub suspecta ploaie californiană: mândria profesională. O armă inadecvată, ridicolă, ineficientă. Dar e singura de care detectivul nu se rușinează. Demodat, marginal, disprețuit - banul este forma cea mai frecventă de a-i testa integritatea -, el își duce la capăt misiunea chiar dacă încercările prin care
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
creatoare marchează, de regulă, câteva puncte în bătălia creatorului cu propria imaginație. Or, Chandler a trecut cu ușurință testul „cărții a doua”, consolidându-și cu strălucire imaginea. Frank MacShane, în biografia pe care i-o dedică, citează exemplul unui jurnalist californian, Morton Thompson, care, scriind despre Farewell, My Lovely, nu s-a sfiit să publice un text plin de emfază, pariind cu entuziasm pe valoarea autorului: Nu am nici o ezitare să-mi pun în joc reputația literară pe care o am
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
bătaie. Efectul final este al unui discurs hiperrealist, în care tratamentul de bază constă în supraaglomerarea paginii cu infinite detalii de decor. Din acest punct de vedere, Farewell, My Lovely este romanul lui Chandler cel mai bine ancorat în geografia californiană. Este o geografie a senzațiilor, nu neapărat una a denumirilor și descrierilor. Peisajul dictează, într-un fel subtil, ritmul narațiunii. Presiunea naturii deșertice, a întunericului, a spațiilor închise, a birourilor neaerisite, a murdăriei ce pare să fi cuprins totul imprimă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
animalică născută dintr-o forță fizică herculeană. Iubirea pentru Velma e prezentată mai degrabă ca un tăvălug decât ca un sentiment uman. Marea problemă a personajului este că, în ciuda înfățișării fizice ieșite din comun, se furișează neobservat pe sub nasul polițiștilor californieni. Ca orice mare scriitor, atunci când ratează un personaj, Chandler îl ratează iremediabil. Și totuși, partitura alocată lui Moose Malloy este esențială pentru organizarea structurii romanului. El închide și deschide o largă paranteză, în interiorul căreia se desfășoară spectacolul măririi și decăderii
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
posibil ca The High Window să fie o carte lipsită de spectaculozitatea scrierilor anterioare și ulterioare ale lui Chandler. Nu e de neglijat, însă, că autorul a creat una dintre cele mai spectaculoase galerii de personaje decupate din fauna infracțională californiană a anilor ’30-’40. Morbiditatea acestei lumi e cu atât mai înspăimântătoare cu cât este vorba de un comportament criminal diseminat la baza societății. Pentru a descoperi adevărul, Marlowe intră în contact direct cu personaje care au motivații puternice și
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
aer liber, în mișcare. Dramele au loc în interior, în clădiri mai mult sau mai puțin misterioase, în a căror penumbră infracționalitatea își găsește un perfect mediu de acțiune. Descrise în contrast cu lumina și mireasma plăcute ale unei zile de vară californiene, clădirile au un involuntar aer gotic, stârnind imagini lugubre, aducătoare de moarte: Belfond Building era un edificiu cu opt etaje, lipsit de orice expresivitate. Stătea înghesuit între un mare magazin verde-crom, unde se vindeau costume ieftine, și un garaj cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Cred cu tărie că ne aflăm în fața uneia dintre cele mai bune cărți ale sale, o veritabilă capodoperă camuflată nedrept în raftul al doilea. Organic legată de creațiile anterioare, The Little Sister reprezintă o spirală superioară în cartografierea sordidei lumi californiene a anilor ’40. Ca și în cărțile anterioare, femeile ocupă un rol privilegiat. Și tot ca în The High Window, Farewell, My Lovely sau The Lady in the Lake, femeile sunt distribuite în partituri negative - ceea ce nu le face mai
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
familiei Quest și întâmplările macabre ce-l prind într-o plasă a suspiciunii și nevrozei - induce de la bun început sentimentul eșecului. Cușca scorojită din care, asemenea unui păianjen, Marlowe contemplă nimicnicia lumii e mai puțin o metaforă a decăzutului univers californian, cât cutia de rezonanță în care se aud ecourile distorsionate ale lăcomiei, cruzimii, imoralității și violenței universului. Vizita neașteptată a lui Orfamay Quest tulbură nu doar liniștea, ci și micul scenariu sadic în care detectivul înțelege să-și gestioneze inutilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prea mult închisă”, cu „camioanele cu opt și șaisprezece roți” ce alcătuiesc veritabile convoaie înfricoșătoare și în care Pacificul însuși, „imens, greoi și compact, se căznea să ajung la țărm, ca o femeie de serviciu ce se întoarce acasă”. Întinderea californiană se relevă a fi un stat al comerțului pur, un El Dorado al lăcomiei, în care găsești „tot ce-ți dorești și nimic bun”. Ca într-o cădere din lumea reală în cea a iluziei, seara „irațională” a lui Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ca în The Long Goodbye flirtul cu zona culturii nu e atât de intens. Faptul că unul dintre personajele centrale ale cărții, Roger Wade, este scriitor anunță o redistribuire radicală a accentelor. Chandler propune extinderea spațiului investigațiilor dinspre orizontala deșertului californian înspre adâncimile minții creatoare. Pentru prima oară, romancierul are curajul autoscrutării, vorbind despre obsesiile și dramele scriitorului, despre pierderea încrederii în sine și despre suferința produsă de precaritatea estetică a creației. Philip Marlowe se dovedise, în episoadele anterioare, purtătorul valorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ar mira, de altfel, ca în bizara lume academică, mereu în goană după asociații senzaționale, să se găsească cineva capabil să demonstreze existența unei filiații a existențialismului practicat de filozoful danez, după cum vor fi existând și exegeți pentru care lumea californiană străbătută de Philip Marlowe nu e decât o variantă a universului coșmaresc al lui Kafka! Abia acum, la a cincea încercare și cincisprezece ani după ieșirea în lume, se poate afirma că Raymond Chandler scrie cu adevărat „cartea lui Marlowe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
percepându-și singurătatea nu doar în raport cu sine, ci și cu înfrângerile în serie, Marlowe devine o ipostază a mortului-viu, a individului golit de atributele normalității. Melancolia severă a detectivului se manifestă întotdeauna în legătură cu lumea înconjurătoare, cu spațiul nevrotic al deșertului californian populat de neoane, suferință, violență, lăcomie, ură, singurătate, peste care se întinde umbra feroce a morții. Goliciunea funerară a orașului depersonalizat coboară, prin vasele comunicante ale disperării, în adâncimile ființei lui Marlowe, pentru a-și stabili acolo o redută sortită
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
scape din lesa aurită în care-l ținuse pasiunea pentru bogata lui soție. Prins într-un vârtej de contradicții, el va trebui să aleagă: demnitatea asigurată de practicarea meseriei sau acceptarea înfrângerii, reprezentată de viața fără griji, în căldura deșertului californian domolită de albastrul de cristal al apei din piscină. Robert B. Parker a simțit potențialul dramatic al acestei situații și l-a exploatat cu multă abilitate. El salvează, în felul acesta, chiar debutul jenant al romanului, care era cât pe
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
creeze prin detectivul Spenser (numele acestuia apare întotdeauna fără prenume) opusul total al lui Philip Marlowe, în straturile de adâncime asemănările dintre cei doi sunt evidente. E adevărat, Spenser nu suferă nici de nevrozele, nici de melancolia obscură a detectivului californian. El duce o viață normală, alături de iubita sa, Susan Silverman, având un aliat în Hawk, omul gata să comită pentru el orice fărădelege, de la schingiuire la asasinat. Cu atât mai mult, în Perchance to Dream, Parker s-a străduit să
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
sau dacă „noua retorică”, impusă de literatura contemporană, nu încurajează cumva suprimarea expresivă, propulsând „contextul” ca principal sistem de decodificare a operei. Din nou punctul forte al eseului sunt analizele exemplificatoare din literatura universală. După cum mărturisește, C. a scris „însemnările californiene” din volumul Târziu (1997) pentru a-și limpezi confuzia lăuntrică provocată de emigrarea într-o lume pe care o resimte în primul rând deosebită de cea lăsată în urmă. În acest sens, jurnalul este deopotrivă o tentativă de organizare a
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
organizare a unui univers ce semnifică după coduri care nu-i sunt familiare, cât și recuperarea permanentă a trecutului, menită să-l apere pe imigrant de „sentimentul unei mutilări interioare pentru că nimic din trecutul lui nu-l mai însoțește”. Notațiile californiene, cu trimitere precisă la prezent, surprind un interesant peisaj natural și uman, relevând totodată un altul, sufletesc și cultural, infinit mai bogat, ordonat după coduri etice, estetice și comportamentale formate și consolidate anterior venirii în America. C. redă cu discreție
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
elocventă, București, 1973; Postwar Developments of the Prewar Tradition in Romania, în Fiction and Drama in Eastern and Southeastern Europe, Slavica Publishers, 1980; Irony and World. Creation in the Work of Mihai Eminescu, în Romantic Irony, Budapesta,1988; Târziu. Însemnări californiene. 1986-1996, București, 1997. Ediții: Proză umoristică engleză, I-II, București, 1965 (în colaborare cu Silvian Iosifescu). Traduceri: Jonathan Swift, Călătoriile lui Lemuel Gulliver care a fost mai întâi chirurg, apoi căpitan pe câteva corăbii în mai multe țări ale lumii
CALIN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286037_a_287366]
-
un fel de atmosferă de petrecere intimă. Aceasta Îi făcea pe bărbați mai puțin reali, mai puțin observabili. Dacă n-ar fi fost Zora, nu știu ce m-aș fi făcut. Bungaloul nostru dintre copaci, Învăluit de ceață, Împrejmuit de vegetația scundă, californiană, micul heleșteu plin cu peștișori aurii cumpărați de la magazinul de animale de companie, altarul budist de afară, din granit albastru - locul a fost un refugiu pentru mine. Mi-a ținut loc de casă cât am stat acolo, pregătindu-mă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
timp mă pregătesc să plec, încerc să mi-l imaginez pe Brad din California - e puțin cam greu dat fiind că n-am fost acolo; dar am văzut-o în filme. Mă întreb dacă o fi el chiar un zeu californian cu părul de aur și ochii albaștri sau dacă face doar ce am făcut și eu, reinventându-se pe internet. Oricum ar fi, e vremea să merg acasă, și sper că peste doar câteva ore mă voi vedea cu dragostea vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Brad. Dar, pe de altă parte, dacă ar crede că există altcineva care mă găsește atrăgătoare, poate mă va privi cu alți ochi. Ce credeți, merită încercarea? ― Ei bine? insistă Geraldine. Asta îi spuneai? ― Ce prieten? întreabă Ben. ― Superbul mascul californian de pe internet. ― Nu, spune el, nu știu nimic despre asta. Nu pot să cred! Jemima Jones, ai revenit pe internet? ― Nu tocmai. Am intrat doar pe LA Café, pierdeam vremea și am început să vorbesc cu tipul acesta, cu Brad. ― Brad
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]