254 matches
-
timp, căutările artistice ale scriitorului aflat la început de drum. Astfel, G. pune la încercare întreaga recuzită de procedee tehnice ale romanului modernist, de la amestecul dialogului cu monologul interior și excursul eseistic la savantul montaj între realitate și ficțiune, experimentul caligrafic și chiar îndemnul adresat cititorului de a colabora la scrierea operei prin lăsarea în suspensie a anumitor pasaje. Chiar titlul romanului trimite la un experiment literar modernist - analogia dintre ritmurile fluxului epic și desfășurarea partiturilor muzicale: cuvântul „ostinato” provine din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
dă condica mănăstirii Bucovăț / Coșuna (1813) și a mănăstirii Obedeanu din Craiova (1820) sau, pentru „case” boierești, condica vel paharnicului Constantin Almăjanu (1819). Aceste condici conțin un imens material documentar și sunt scrise cu o mână de maestru în arta caligrafică. Splendidele majuscule, scenele pe teme religioase, laice sau doar decorative, ca și portretele realizate de D.E. formează un capitol interesant în arta miniaturisticii românești. SCRIERI: Chronograful Țărei Rumânești de la 1764 până la 1815, în Tezaur de monumente istorice pentru România, II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
la îndemână. D.T.: Da, și să nu citesc ceva ce nu era în conformitate cu spiritul ideologic al vremurilor. Era un fel de protecție lingvistică, culturală, ideologică. Fiind profesor de limba română, mi-a canalizat lecturile și m-a învățat să scriu caligrafic, gramatical. A avut grijă, împreună cu mama, de amănuntul acesta. În podul casei, dincolo de zona în care se puneau cârnații și șunca la afumat, era și o zonă mai ascunsă, în care a așezat cărțile - abia prin clasa a X-a
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ce ne facem cu cei de la frecvență redusă? Din câte știu eu, și știu acestea de la oameni are au terminat la fără frecvență, era o bursă a cursurilor, ei cumpărau cursuri de la studenții la zi. Erau studenți care scriau frumos, caligrafic și atunci cursurile lor aveau căutare. D. T.: Da, era o piață. S. B.: În ședința biroului Comitetului de partid pe Centrul Universitar din 20 septembrie 1982, s-a prezentat o informare privind rezultatele la învățătură pe anul universitar 1981-1982
[Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
redacta (2); repede (2); romane (2); a semna (2); spune (2); știință (2); talent (2); test (2); testul (2); tipări (2); transmite (2); acte; actor; acum; afișa; alb; alfabet; amănunțit; amintire; amintiri; artă; ascultă; așază; așternea; atenție; autor; Bacovia; calculator; caligrafic; caraghios; cartea; castor; căldură; ce?; cerneală; ceți; chin; cifre; citesc; citit; cîntec; comentariu; completa; comunica; condei; a conserva; conștiincios; corecta; crea; creează; crește; cu penița; culege; a cunoaște; cunoaștere; cunoștințe; cursiv; cuvînt; deschidere; descrie; descriere; desen; desenează; detașare; dicta; dorințe
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
Colectivul redacțional nu este menționat. Numărul inaugural se deschide cu eseul Un cuvânt despre platitudine și despre poezie, aparținând lui Mihail Sebastian. Autorul acuză scriitura „fără dibuiri, fără erori, fără dificultate”, ce de multe ori „este un semn de vid caligrafic”, disociază între stil („expresia organică”) și procedeu („exterior, mecanic, impersonal”), precum și între moderniștii autentici și „platitudinea poetică modernistă”, afirmând că în timp nu va rezista decât „ceea ce a fost emoție și adevăr”. Opiniile lui Sebastian vor reverbera în câteva luări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290000_a_291329]
-
în mine ca un registru copier”, „Ce afișe sunt mările din sud”, „arborii telegrafiază pe cer”, „Casele presate balnear în album”, „Vis încadrat prin vestiar orice salcâm garderob”, „Orice pasăre un afiș ceresc”, „ca mărci poștale te privesc ferestrele, ușile”, „Caligrafic câmpul în pulpă scris”, „Umărul tău ce atlas”, „Aici tresare vitrina ca un obraz”, „Salcâmii: ce mașini de scris în culori” etc. etc. Nu puține sunt ele în versurile de mai târziu. Așa, de pildă, în Colomba: „multicolor mă-ndeamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
vom susține că este un armonist al valorilor, remarcabil mod prin care reușește de fiecare dată să usțină, într-un mod cu totul personal, compoziția. Pedanteria pictorului pentru mulți privi- tori poate părea excesivă. Tablourile sunt sem- nate cu claritate caligrafică, punând la vedere, dar integrat întregului, numele cu inițialele C. D. Stahi, însoțite de locul și anul când a fost executată lucrarea. Numele său este ortografiat în mai multe moduri: Stahi, Stachie, iar locul, în afară de capitala Bavariei, Munchen, orașul Iași
Natura moart? ?n opera lui C. D. STAHI by Liviu Suhar () [Corola-publishinghouse/Science/84079_a_85404]
-
stihială, acordată la un pretențios diapazon cosmic, poeta în cauză se arată receptivă la fața fragilă, vulnerabilă a lumii, la accepția sa plutitoare ca un vis revolut ori încă neîmplinit. Indecizia inofensivă, capriciul benign, blîndețea învăluitoare a reveriei dau substanță caligrafică acestei interiorizări liliale, transcriind parcă o tinerețe eternă, pierdută-n sine: „Ea străbătea grădina/ într-un totem de umbră/ atins pămîntul nu-l mai atingea./ Nu se mai difuza frenetic nici supus./ Crengile jos speriau lumina./ Mișcarea o-ncolți. Ea
Impresionism liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13188_a_14513]
-
având râsetul acela al lui exploziv, copilăros. În epoca dură și primejdioasă, proletcultistă, criticul ardelean, stabilindu-se la București, era mereu pus pe șotii... O dată, terminând un articol, când să-l iscălească, mă întrebase dacă îmi place cum semnează și, caligrafic, așternuse pe hârtie: I. Bercovicz. Îl certasem, fără umor, temându-mă de urmări. Norocul lui a fost că se nimerise să-i înmâneze articolul direct lui Milo Petroveanu, un critic fin, cultivat, prietenos. Acesta, văzând semnătura, - el însuși cu nume
Întîmplări by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16056_a_17381]
-
prețuind”, și „fericirea de a lucra împreună”, și „strălucita inițiativă, atât de binevenită”. Se părea că Ptașnikov avea să scoată pe loc din haină o servietă din box, cu o carte de vizită argintie, cu un colț îndoit și gravat caligrafic: „Tovarășului șef și conducătorului de neînlocuit, la aniversarea a trei ani”. Când discursul luă sfârșit și salariații simțiră că Transparentul a fost îmbunat suficient, salariații se apropiară din nou de Evsei Lvovici. Cum-necum, Evsei Lvovici apăru ca fiind un soi
Ilf și Petrov - 1001 de zile sau Noua Șeherezadă () [Corola-journal/Journalistic/5220_a_6545]
-
propriei formații, cu locvacitatea, în același timp ingenuă și rafinată, a lui Bernea și Ciubotaru, pictorița și-a trădat slăbiciunile, dar și-a demonstrat și forța proprie de exprimare. Panteismul lui Bernea dintr-un segment important al peisagisticii sale, transparențele caligrafice din acuarelele romane, avalanșele nabiste ale culorii și toată acea dezinvoltură indescriptibilă atît de specifică, alături de grafismul și arhitecturile ovoidale din repertoriul lui Ciubotaru, înscenări abile pentru a-și reprima tentația permanentă a dezintegrării și a fugii baroce, sînt preluate
Discursul despre sine by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15543_a_16868]
-
zisa inspirație, acela nu este artist cu adevărat. Inspirația nu înseamnă beție. Inspirația înseamnă noapte bine dormită, prospețime, lucru în fiecare zi, plimbare, aer curat, oameni puțini, cărți bune și pace și liniște." Thomas Mann. Dedesubt, scris de mâna mea, caligrafic, în aparență ironic, dar țin minte, constatativ, serios: Poftim! A doua pagină xeroxată, un dreptunghi întunecat pe un fond alb-alb, pe care prietenul meu, Poetul, îmi adresa poezia următoare, perfect caligrafiată, iscălită Șt. Aug. Pipaș, aluzie că - eu, nu el
Celuloza, ca document by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11408_a_12733]
-
așteptat cu mult interes nouă producție a capodoperei pucciniene pe scena Operei. Țoșca a cunoscut la instituția de pe Splai o montare longeviva a regizorului Hero Lupescu, din 1956, care a dăinuit până astăzi. A fost un spectacol clasic, coerent, aproape caligrafic, în care au evoluat de-a lungul timpului mari nume ale liricii românești, precum: Ioana Nicola, Dora Massini, Ana Dinescu- Tălmăceanu, Maria Voloșescu, Arta Florescu, Magda Ianculescu, Elenă Dima- Toroiman, Marină Krilovici, Magdalena Cononovici, Mariana Stoica, Maria Slătinaru-Nistor; tenorii: Garbis
„Tosca“ by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2476_a_3801]
-
posedă ca numitor comun o incisivitate, nu doar o agerime a condeiului critic ci și o anafectivitate. Mihail Sebastian e un excelent observator rece al deficiențelor omenești, un colector al nuanțelor deriziunii, sub semnul unei inteligențe stilate, al unei detașări caligrafice. Nedispus a admira, avînd mai curînd o nostalgie a umanității simple decît a celei de excepție (despre T. Teodorescu-Braniște: "Un om cumsecade. E mai rar decît un om de geniu"), diaristul dă poate astfel glas unei mefiențe congenitale, unei precauții
Sebastian ca personaj (III) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9292_a_10617]
-
pe sine în scenă cu o dezinvoltură care poate fi taxată de pudibonzi drept indecență, deși tocmai această postură psihosomatică, atît de neconvențională, alcătuiește o probă de candoare. Cochetăria feminină e, firește, ambițioasă, producînd forme livrești și recurgînd la bucle caligrafice: "Nu mai știu cum arăt/ aici unde ochiul face înconjurul său nevăzîndu-se/ aici unde nisipul te face una cu pămîntul astupîndu-te/ Scriu pe nisip: Nexus Plexus Sexus/ Minodora Mitrodora Nimfodora pînă cînd/ nisipul o ia razna (eu pe nisip într-
Cei șapte magnifici by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11789_a_13114]
-
iulie în cinci s au săvârșit de scris”; Caligraful Manuscrisului grecesc nr. 33 - cuprinzând heruvice și chinonice de toate tipurile putând fi considerat, fără rezerve, un heruvico chinonicar este cunoscutul psalt Ilie Cântărețul, apreciat de însuși Macarie Ieromonahul pentru calitățile caligrafice, devreme ce-i încredințează copierea exighisirii Sthirariului lui Hrisafi (Manuscrisul românesc nr. 1690 din Biblioteca Academiei Române) și a Papadichiei lui Grigore Protopsaltul și Hurmuz Hartofilax (Manuscrisul românesc nr. 1691 din Biblioteca Academiei Române). Scris în anul 1824, de Ilie Cântărețul „ot
Revista MUZICA by Vasile Vasile () [Corola-journal/Science/244_a_488]
-
cei mai frumoși sînt, cu certitudine, nasturii feminini: de bluză, de rochie, de taior, de palton... Iată unul cafeniu, rombic, cu un fin chenar argintiu încorporat în masa translucidă. Iată și doi de culoare crem, asociind în cerc trei acolade caligrafice, care se repetă la scară redusă în centrul desenului marginal, de astă dată din metal argintiu. Alți doi nasturi, de un violet distins, își împart suprafața rotundă în patru triunghiuri cu laturile curbe, simulînd un acoperiș aplatizat. Doi nasturi crem
Faraonul by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/10277_a_11602]
-
sunt asociate opțiunilor clare, definite și definitive. Cine și-ar putea închipui un Călinescu - fie și acela încă june și de curând întors, precum Jim în Cartea nunții, din stagiul italian - dispus și de acum încolo să compună, să transcrie caligrafic și să pună în pagină o scrisoare „desenând-o” în așa chip încât textul ei să formeze prenumele destinatarei (ca, aici, al lui ZIZI , v. imaginea) ?! De cealaltă parte, atât cât ne lasă să ghicim unica epistolă trimisă de Zizi
O idilă giocosa by Nicolae Mecu () [Corola-journal/Journalistic/3012_a_4337]
-
Pentru că e pură și dură, harnică și darnică. Pentru prietenii ei și pentru că nu e mondenă și nu-i place cînd e multă lume, pentru că, la Cafeneaua Einstein din Viena, s-a simțit ca-n sânul lui Avram. Pentru că scrie caligrafic, cu creionul (ca Handke) și șterge cu guma (ca-ntr-un poem de Henri Michaux). Pentru că fără ea nu s-ar putea imagina România literară. Pentru că - și e vorba ei - e o minune de om. Ioana Pârvulescu O Hestia modernă
Ada Bittel la aniversară () [Corola-journal/Imaginative/10578_a_11903]
-
poloneză sadea, vorbea stricat românește, aducea mîncăruri libidinos de gustoase și, în plus, era și destul de arătoasă: fuma, bea păhărele de lichior...), la o gazdă foarte gospodăroasă: fîntînă cu roată, livadă de meri, stupi, o fîșie de porumb, fasole cățărată caligrafic pe araci, o grădină cu mărar, morcovi, ceapă, castraveți, ardei grași, cuiburi de cartofi, pătrunjel, leuștean de dres borșul... D.P.: Parcă mă conduceți prin cămările doldora și parfumate ale bunicii lui Pillat. E.B.: Dar ce nu avea?! Pînă și un
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
plăcut cîntecele legionare. - Asta-i! Simțeam eu... sărise "cadristul" de pe scaun. Hai, ia foaia asta de hîrtie și explică de ce ți-au plăcut cîntecele legionare. Negrescu (parcă așa îl chema pe Schwartz) se conformase ordinului primit, grăbindu-se să adauge, caligrafic, ca... n-am cîntat niciodată cîntece legionare, desi mi-au plăcut cum sună... Dosarul cel gros zăcea pe biroul "cadristului", inutil, iar el se străduia să prindă "completarea" între coperte, bucuros nevoie mare. De "cap pătrat" ce era avea să
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
evidenția: cartea de poezie a lui Leonid Dimov - Eleusis (1970), amplificată alb-negru de grafica lui Florin Pucă (de altfel, acesta figurează pe copertă în calitate de co-autor); volumele lui Nichita Stănescu - Operele imperfecte (1979) și Noduri și semne (1982), redimensionate grafic și caligrafic de Sorin Dumitrescu; ediția trilingvă (română-franceză-engleză) din 2006 a Poveștii poveștilor lui Ion Creangă, reciclată estetic prin desenele pictorului Ioan Iacob; cartea Ruxandrei Cesereanu și a lui Andrei Codrescu - Submarinul iertat (2007), însoțită de desenele lui Radu Chio și „calibrată
Nichita Stănescu în benzi desenate by Ion Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5144_a_6469]
-
procesul suspendării timpului, în care mișcările tușului negru devin o expresie pură a sinelui reprezentat în infinitul alb al hârtiei, se împlinește într-o nouă configurare spațială. Expoziția Meditațiile pensulei se dorește o „mărturie” personală venită să semnaleze unicitatea artei caligrafice japoneze.
Expoziție de caligrafie japoneză, la MTR () [Corola-journal/Journalistic/22304_a_23629]
-
de hârtie îngălbenită, gata să se rupă precum cartonul ilustratei lui Nego cu cei trei regi-împărați înmuiați în aur. Ascultați ce însemnam eu pe hârtie în anii 50, cei mai apăsători... Dacă ați putea să vedeți și pagina cu scrisul caligrafic, limpede, de grămătic, reproducând versurile virgiliene ale epopeii... Dacă ați pă-trunde, o clipă, în acest Sanctuar, ați pricepe mai mult chiar decât încearcă să ne transmită, după două mii de ani, să ne pună în vedere însuși Virgilius, în contrast cu specia brutală
Ilustrata germană by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15452_a_16777]