157 matches
-
pășteau cu hărnicie iarba crudă, să vadă dacă nu au semne de necurățenie de la dormitul în șură, deși îi bușumase bine de dimineață cu un șomoiog de paie, i-a săcelat și nu a uitat să le lege între coarne canafuri roșii, ca nu cumva să fie deocheați de vreo babă răutăcioasă, știind că la întoarcerea sa de la poienile din pădure , târgoveții vor fi sculați și sunt gata de muncă și cleveteală. El se sculase odată cu răsăritul luceafărului de dimineață iar
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
cu turban, anteriu scurt, șalvari și cizme galbene, înarmat cu un iatagan și o pereche de pistoale. Mai puțin falnic e vizitiul de pe capră, de obicei un țigan murdar și înveșmântat pestriț: pe cap o pălărie de tip occidental, cu canaf de aur sau de argint, iar de la brâu în jos - ițari moldovenești. Mulți dintre boierii ieșeni, notează în continuare Ramsay, duc un trai opulent și primesc în vizită pe ofițerii armatei ruse, dar manierele lor în societate și chipul de
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Stoleriu a trimis cu sania după ei pe Bădica Dumitru Iftime și i-a adus. Amândoi erau îmbrăcați național foarte frumos. Mai ales dna Raveica era îmbrăcată foarte frumos, cu cămeșă cu flori, cu bundiță înflorită cu suman negru în canafi 38 și cu catrință. Și mai ales că și era frumoasă. E felul ei, parcă era o zână din povești, așa de bine îi șădea. Și la masă dl.Petrea Gheorgheasa a vorbit foarte frumos și i-a dat Eugeniei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
vara pălării. În picioare, femeile și bărbații purtau cizme, ghete sau bocanci, nu purtau opinci. În locul bundiței se purta o vestă din pănură, cu buzunare în față, peste o cămașă albă care se strângea la gât cu două șnururi cu canafi. Femeile își acopereau capul cu un batică - și se spunea batistă - alb, din in sau bumbac, la care se aplica dantelă sau mărgele. Despre portul țăranilor din partea de nord-vest a Moldovei, pe care austriecii au numit-o Bucovina, avem mărturia
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pe țeste de scoici marine. Mă trântii pe-un scaun, aruncând o ochire numai indiferentă pe toate aceste obiecte ce-ntr-al [t]fel de dispozițiune mi-ar fi părut poate stranii. De-o lature - a pănurei negre spânzura un canaf alb de-un șnur asemene alb... {EminescuOpVII 200} Ioan apropie un scaun de-al meu și [s -*] așeză astfel încît pieptul îi venea drept în umărul meu cel drept, apoi, încungiurînd c-un braț grumazii mei, iar cu celălalt pieptul
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
reprezintă România și are în mână un toiag aurit. Intră prima în scenă și celelalte fetițe o înconjoară. Apariția băieților face sala să izbucnească în râs. Sunt toți îmbrăcați în pantaloni mulați, scurți până la genunchi. Poartă șosete trei sferturi, cu canafi. Bluzele au gulerul rotund și creponat. Pe cap le stau cocoțate pălării enorme, cu boruri din catifea, garnisite cu pene. Nu li se mai văd nici sprâncenele, nici ochii, la unii nu li se mai zărește nici nasul. Sunt înarmați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se opri cu lancea În mână, lăsând apa de ploaie să i se prelungă pe șaua nasului și prin gură, până În gâtlejul uscat. Deodată, un luptător care nu recunoscuse În el inamicul aduse drept În fața lui un cal sur, agitat. Canafi roșii atârnau de o șa cu sidef și chenar de lac Înspicat cu auriu; căpăstrul alb cu purpuriu era prins de zăbala din argint. Pesemne că era armăsarul unui general. Jinnai privi cum calul era dus Într-un pâlc Întunecos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Hiei! În același timp, Începu să le dea ordine vasalilor strigând: — Dați foc caselor țărănești de pe drum! Nu, așteptați să treacă avangarda noastră. Pe urmă, puneți foc! Puneți foc! Vântul fierbinte pârjolea fruntea lui Nobunaga. Scânteile aprinseseră coama calului și canafii de la șa. Între Yamashina și Otsu, bârnele aprinse din casele țăranilor de pe drum și flăcările ce se Învolburau prin aer nu-l puteau Împiedica să ajungă la destinație. El Însuși devenise flacăra unei torțe, iar oamenii săi, galopând Înainte, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
chipul lui Nobunaga sau fața lui Oichi Îi răsărea În piept? Oricare ar fi fost, Hideyoshi era complet fermecat și nu putu decât să murmure că erau niște fetițe cuminți. De la mâneca de culoarea prunei a lui Chacha atârna un canaf. Peste mâneca surorii mijlocii, care era brodată cu un model În relief, era trecut un cordon roșu. Fetița cea mică era Îmbrăcată la fel de elegant ca surorile ei. Fiecare avea câte un săculeț parfumat cu lemn de aloe și un mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Concurenții care au ajuns în semifinala competiției Vocea României dau dovadă că sunt artiști în adevăratul sens al cuvântului. Chiar și când au parte de surprize neplăcute, aceștia se descurcă de minune. Un astfel de exemplu este Iulian Canaf, care se pare că, din cauza emoțiilor, a uitat versurile. Copleșit de emoții, în semifinala de la Vocea României, Iulian Canaf, concurentul care face parte din echipa Loredanei a uitat versurile piesei "Ești vagabondul vieții mele", dar s-a descurcat ca un
Canaf a uitat versurile, la Vocea României () [Corola-journal/Journalistic/67798_a_69123]
-
al cuvântului. Chiar și când au parte de surprize neplăcute, aceștia se descurcă de minune. Un astfel de exemplu este Iulian Canaf, care se pare că, din cauza emoțiilor, a uitat versurile. Copleșit de emoții, în semifinala de la Vocea României, Iulian Canaf, concurentul care face parte din echipa Loredanei a uitat versurile piesei "Ești vagabondul vieții mele", dar s-a descurcat ca un profesionist reușind să improvizeze și să creeze astfel un moment unic. Când a început melodia, cântărețul a murmurat câteva
Canaf a uitat versurile, la Vocea României () [Corola-journal/Journalistic/67798_a_69123]
-
nu se spală pe cap, de teamă să nu albească (încărunțească) la fel ca pomii aflați în floare. În alte părți se spală pe cap tocmai în această zi, dar cu apă în care au fiert busuioc și fire de la canafii unui prapor care a fost purtat la o înmormântare de fată mare. Ca să fie de folos părului, să-l facă să strălucească de sănătate, apa trebuie vărsată la rădăcina unui păr”. (Ghidul sărbătorilor românești, de Irina Nicolau) Preț bilet: 4
Muzeul Ţăranului Român te invită la Târgul de Florii () [Corola-journal/Journalistic/70356_a_71681]
-
și s-o trimită să te vîneze din depărtări de necuprins... Dar, să lăsăm asta. Tu ai un gît frumos. Un asemenea gît atrage mîinile femeilor și sabia soldatului. Iar eu văd soldați în cizme, se bărbieresc cu sabia cu canaf auriu și-or să ți-l reteze cu sabia. Fiindcă, uite, văd clar și capul tău. E pe tipsie ca și capul lui Ioan Botezătorul. Și femeia e pricina... Dar, nu te teme, n-o să fie prea curînd. O să treacă
Milorad Pavic - Partea lăuntrică a vîntului by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14635_a_15960]
-
Simona Vasilache Nu știu pisică să se joace, încîntată, cu un ghem de mătase. Pesemne că, foșnitor și alunecos ca ele, borangicul le sperie. Totuși, nici o mîță, cît ar fi de plictisită, nu rezistă la canafi. Le atrage, adică, firul despărțit și scărmănat. Cam la fel funcționează, atunci cînd prind prilejul, instinctele de felină ale cititorilor de poezie. Pentru ei, antologia este, într-un fel, un pericol: festonul unui șal de moar și ultima sentință din
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
o filozofie nu poate fi asumată decît de cel care a elaborat-o. Și astfel, filozofia e o artă a consolării și o tehnică a dobîndirii unui echilibru psihic. Restul e sarabanda orgoliilor înveșmîntate în fireturi de gală și în canafi de potcapuri academice. Și dacă rostul filozofiei e să ne împace cu lumea, tot ceea ce scriem trebuie să fie expresia unei atitudini. Atitudinea aceasta are valabilitate doar într-o împrejurare dată și numai în comunitatea căreia îi aparținem. E inutil
Contravenientul ideologic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7701_a_9026]
-
avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la tâmplă, dădea solemn onorul ca un conducător de oaste care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
să se strecoare, să zboare, zbateri, zbateri, din ce în ce mai încete. Până au chemat doctorul ea își pierduse conștiința, pulsul abia se mai simțea. Și-a dat sufletul odată cu prima țâșnire de sânge care ieșise pe acul seringii. În mână ținea un canaf de la bundă, unul mic, pufos, roșu-liliachiu. Telefonul îl primi într-o seară Sunt Adrian Pascu, începu. Numele îi era necunoscut dar, din primul moment, femeia știu cine este. Am rugat-o pe Emilia să-și ducă până la capăt serviciile. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
steaguri, pas de marș, salut organizat și unison! S-ar putea să reușească, eșantionul viitoarei Țări ar putea să-l dea gata pe domnul Caraiman, cam sastisit de cabarete. Uniforme și bani. Va avea grijă să-l îngroape sub eghileți, canafi, ciucuri, cizme, unele cu scîrț, vipuști, pampoane și să-l înfunde cu bancnote. Cu o singură condiție să cheltuiască totul aici. Numai aici. Dar asta era o problemă de viitor. Colonelul Stoicescu îi înaintase un raport amănunțit despre ceea ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
caselor boierești se aprinseră deodată mari făclii. Copiii se porniră în cârduri spre inima Bucureștiului. Era seara lor, seara colindătorilor. Ulițele adormite, cu zăpada împinsă pe margini, se umplură de viață și lumină. Hăuleau flăcăii, râdeau fetișcanele, alergau masalagiii, zburau canafii colorați de la urechile cailor, sunau zurgălăii săniilor mânate de arnăuți încinși cu săbii și pistoale. La hopuri își aruncau ciucurele roșu al fesului când pe un umăr, când pe celălalt. În vârtejuri albe treceau și săniile ofițerilor ruși, conduse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
avea acum ochi pentru el. În fruntea alaiului pășeau câteva fete tinere purtând Scaloianul o păpușă meșterită dintr-un băț cu crăcan, modelată din clisă galbenă și înfășată în zdrențe părăsite femeiești. Cu mâinile și picioarele legate, împodobit cu flori, canafi și coji de ouă roșii, Scaloianul zăcea întins într un mic coșciug de șindrilă. În șanțul de la marginea drumului stătea Hepu nebunul satului. în poziție de drepți, cu palma la tâmplă, dădea solemn onorul ca un conducător de oaste care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
se mișcau alene, precum salamandrele pe pavajul încins. Dar nimeni nu avea acum timp de ele. Doi pehlivani pe catalige cât casa urmau o căruță, cu scândurile pictate cu faraonoaice și fachiri cu turbane, trasă de un măgăruș împopoțonat cu canafi și panglici colorate. Din căruță, circari ambulanți, cu maimuțe pe umăr și șerpi exotici încingându-le busturile, anunțau prin pâlnii de tablă ruginite "Sosirea vestitului circ Coradino în urbe". Pornite din arcuri, săgeți cu cozi lungi de panglici multicolore sfâșiau
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și Koșon, cel tărcat la straie. Tot așa, nu ziseră nimic, nici în capul mesei. Păreau că nici nu văd și nici nu le pasă de puii rumen-aurii, în pielițe mătăsoase, ce le alunecau pe dinainte, pe pânza albă, cu canafuri albastre la poale, întinsă frumos, pe masă. Nici n-au dat răspuns de cuviință, când Trandafira s-a alintat, ca orice gospodină, ce așteaptă răsplata laudei, zicând precum că bucatele ei nu-s așa de deocheate... Nepăsarea lor stârni amărăciunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
făcea Mama în camera cealaltă, vedea prin gaura cheii, prin deschizătura de jos a clapetei, pe unde doar pisica putea veni sau pleca, vedea picioare de femeie tânără, încălțată cu pantofi roșii pentru bătrâni, cu arabescuri aurii pentru tineri și canafi portocalii pentru adolescenți și ciorapi de nailon, asortați cu înflorituri, cu paiete, cu crochiuri de monștri marini, cu stele multicolore, cu figuri geometrice sau cu note muzicale. Picioarele bărbaților o amuzau, le putea ghici caracterul după formă, culoare, dispunerea musculaturii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pășune? Cine v-arată ierburi grase și bune? În fine, m-am săturat! Vreau să fiu respectat, Ca un stăpân adevărat! Prin urmare hotărăsc: De mâine nu mai muncesc! A doua zi în jurul lui zece, Parfumat, pe frunte cu roșu canaf, Tocmai se pregătea ca să plece, Cu o sexi asină la o baie de...praf; Apare...Ion! Cu fața de piatră, Că-s oile-n strungă și câinii nu latră! Că se doarme-n continuare ... Cât timp Ion îi... aplica pe
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]