231 matches
-
fi încetat definitiv să ouă, ca s-o taie fără a pierde vreun ou. Începu deci să consulte cărți despre găini, să ancheteze pe alții asupra mediei de producție a fiecărei rase, scrise în străinătate specialiștilor (aci Smărăndache înflorea pe canavaua principală, ca și poeții populari). O babă îl încredință că nu există alt mijloc decât a căuta găina de ou. Conțescu ceru instrucțiuni, se exercită și puse în aplicare metoda. În fiece dimineață, cu degetul pipăia găina. - Ei, zise Hagienuș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
din aceste sate știau să țese cu mult meșteșug covoare în două ițe, cu două fețe, în tehnica denumită în literatura de specialitate „chilim” (un fel de broderie făcută cu fire de lână sau de mătase pe etamină sau pe canava). În evoluția lor ornamentală, aceste țesături au avut mai multe etape: cu motive geometrice (cele mai vechi) și apoi cu ornamente florale, naturaliste. Sunt cunoscute covoare în romburi (în roate), cu pomul vieții și cu motive antropomorfe. Cele mai noi
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
apăreau pe gluga ciobănească, nelipsită din portul de lucru al ciobanilor. Din costumul de vară distingem următoarele piese de bază: pălăria, cămașa, ițarii, brâul, betele, jaleatca, ilicul și opincile. În zilele de sărbătoare, flăcăii purtau cordică la pălărie cusută cu canava de diferite culori, având pe margine mărgele colorate. Flăcăii își tundeau părul de tot, iar bătrânii purtau părul lung, așa cum îl aveau moș Dumitru Grigoreanu sau Vasile Pisăru. Cămașa încă se mai purta prin anii 1950 și era lungă, din
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ceva clasic...), dezgust față de viață și tulburări psihice (diagnosticate la douăzeci de secole distanță, fără nicio mărturie despre ceea ce a fost viața cotidiană a filosofului! bravo...). Acest medic descins parcă din comediile lui Molière brodează 350 de pagini pe această canava de student în anul I la Psihiatrie... Iar mai departe, între citatul din sfântul Ieronim de la începutul cărții și două sau trei considerații ale autorului asupra credinței în adevăratul Dumnezeu la care aderă - puteam bănui acest lucru... -, aflăm că medicastrul
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Și nici măcar nu mai există ruine asemenea celor dinainte, avea să adauge mai târziu, la Osijek, pe când fotografia o casă a cărei fațadă dispăruse sub o bombă și care, din spatele molozului Îngrămădit În stradă, lăsa la vedere, Încă În picioare, canavaua intimă a odăilor cu mobile, ustensile casnice și fotografii de familie atârnate pe pereți. Pe timpuri, spusese (se mișca cu precauție printre fragmentele de beton și fiarele răsucite, cu aparatul de fotografiat lipit de față, căutând cadrajul adecvat), ruinele erau
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
realitatea pe care Leonida o construiește treptat, și anume odaia modestă cu mahala, cu ușa și fereastra ei, cu masa împrejurul căreia sunt așezate scaune de paie, cu lampa cu gaz și globul lămpii prevăzut cu un abat-jour cusut cu canava, cu soba cu ușa deschisă și cu câțiva tăciuni pâlpâind. Această realitate, organizată și concepută politic, se completează prin continuarea povestirii: Când aude de libertate, sare și dumneei din pat... că era republicană! Îndemnul care urmează și care a făcut
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
etc.) amplifica fericit aceeași impresie generală a spectatorilor: aceea că se află în fața unei parabole pe tema alterării, a puterii și a nebuniei, care într-o istorie "în delir" capătă, într-adevăr, forme delirante. Pentru această capodoperă ieșită din aceeași canava că și Oul de șarpe al lui Ingmar Bergman, Căința lui Tenghiz Abuladze sau, de ce nu, Călăuza lui Andrei Tarkovski, Mircea Daneliuc nu avea nevoie de nicio legitimare estetică românească. Ci doar de un pretext literar care să primească imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
Fiind extrase textuale remodelate sonor prin rostire, aș observa că dintre epitetele asociate textului, în formulările nuanțate ale Autoarei "omul evocărilor lui Ureche trece fulgerător pe ecranul textului" "istorisirile de evenimente de pe tabla textului", "zeci de chipuri se desenează pe canavaua textului" de evidențiat mi s-ar părea, drept emblematică prin rezonanța fluid-denominativă, "unda textului". Pe această "undă" intră lectura Profesoarei, în situare infailibilă, cu intenția declarată a "luării notei" diapazonale utilizate de scriitorii vechimii. Inefabila "undă" înscrie mișcarea vibratilă a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
scrieri (Madeleine de Scudéry, Philippe von Zesen, Gauthier de la Calprenéde, Thomas Leland, Horace Walpole, Ann Radcliffe etc.) istoria este un pretext al aventurii exotice, de senzație, lugubre, moralizatoare sau fantastice, lipsind cu desăvârșire interesul pentru redarea veridicului întrețesut argumentat pe canavaua istoriei. Se poate afirma că, până la începutul secolului al XIX-lea, prelucrarea stilistică a expresiei supuse diferenței temporale dintre universul redat și cel contemporan autorului era un fapt încă nedecelat poietic. Rămâne perfect valabilă identificarea momentului Walter Scott ca marcator
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
în care nivelul social este deja subminat, pe alocuri, de figuri mitologice aflate în faze incoative (precum este cazul unor personaje precum Orc sau Los), și până la eposurile de maturitate, în care cursul evenimentelor este dictat de fenomene desprinse de pe canavaua Eternității. Tocmai de aceea privesc întregul proces că pe unul cronologic, întins de la momentul elaborării profeției America (1793) și până la momentul încheierii poemului epic Jerusalem (1804-1820). Damon subliniază că Blake "și-a sistematizat gândirea atât de bine, încât un indiciu
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
senzaționale, cu suspense, răsturnări spectaculoase de situații și finaluri imprevizibile, de tipul Deus ex machina, toate acestea doar în vederea obținerii de efecte pur teatrale, fără alt scop115. Rezumând: deși voise să scrie o piesă cu personaje și dialoguri ibseniene, pe canavaua unei structuri de tragedie, Lovinescu compune în fapt un "hibrid" în care înlocuiește "dialogul frânt", abia șoptit (admirat la dramaturgul norvegian), cu pledoaria emfatic-grandilocventă, și atribuie fatalității o motivație mai mult biologică decât literară, în linia detestatului teatru naturalist. Dacă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
subiectelor" abordate de proza scurtă lovinesciană, cu atât mai mult cu cât autorul, insistând mereu asupra semnificației psiho-morale a anecdotei, și-a construit majoritatea cărților (memorii, critică, literatură de ficțiune) după principiul adițiunii de "fragmente" eterogene (ca în jurnal), pe canavaua unei scheme epice minimale. În fond, romanele lui Lovinescu sunt tot niște volume de "scenete și fantezii", unde "realitatea", în loc să fie investigată cu ochi de prozator, devine un repertoriu de teme, personaje și situații-tip pentru uzul autorilor dramatici. Ca
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
ne Îndreptățește să spunem că tema poemului este pînza uitării. Portretul este zugrăvit pe o pînză, de unde și denumirea prin metonimie a tabloului drept pînză. Simbolic, portretul tatei este și el o țesătură de reprezentări, imagini mentale brodate pe o canava de emoții. Este vorba, și Într-un caz, și În altul, de o pînză a neuitării. Un portret este o stavilă În calea uitării. Indiferent că este pictat pe pînză sau zugrăvit În sufletele urmașilor, tatăl Își păstrează prin el
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
degajează progresiv scriitura din cadrul jocului, impunându-le actorilor un text. Dacă nu-și realizează reforma decât în etape, acest lucru se explică prin faptul că trebuie să țină seama de practică 60. Este constrâns, la începutul carierei, să redacteze simple canavale, în tradiția commedia. În 1738, în Momolo curtean, scrie pentru prima oară rolul principal al unui actor, nou sosit în trupa teatrului San Samuele, Francesco Golinetti, care i se pare potrivit datorită calităților sale să interpreteze comedia nouă pe care
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scrisă de o RDG-istă, probabil domnișoară bătrână, pentru că tonul, în trei sferturi din carte, era liric și dulceag, ca de duet de operetă. Accentul era pus pe dragostea și respectul dintre soți, se broda la nesfârșit, cu voluptate, pe canavaua preludiilor amoroase: adolescenții aruncîndu-și o primă privire sfioasă, apoi el oferindu-i o floare (și zece pagini în continuare despre limbajul florilor, cu citate abundente din Goethe), în fine, cererea în căsătorie și cununia propriu-zisă, înconjurate de o asemenea solemnitate
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
Intrai totuși în camera ei la ora nouă și cinci minute fără să bat în ușă. - Ramses, spune bună ziua, mă sfătui monstrul meu pitic. Zitta era singură. Ridicase nasul mic de pe gherghef să mă privească, preocupată de numărul punctelor de pe canavaua întinsă. - Ar fi bine totuși să spui bună seara! mai insistă încă o dată filozoful caraghios din întunericul meu lăuntric, scuturându-și dovleacul la fiecare silabă. Dar fălcile mi se încleștară și limba se înghemui moale, înspre cerul gurii. Iepuroaica cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
aminte, răspunsei bucuros de revedere. - Și în sfârșit, pentru a treia oară, ne-am întâlnit la belciuge. Câștigasem un pumnal de la prima zvârlitură și în același timp, tot acolo, mi-am găsit și logodnica. Pornirăm împreună. Ziua apărea vânătă prin canavaua cenușie a ploii fără de sfârșit. Braț la braț, băteam asfaltul, soldățește, el aplecând atent umbrela peste mine, ca să mă apere de udătură. Îl chema Robert și era dispus să mă conducă până acasă. - Nu am casă i-am spus atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
si bemol major, E, ca pe-un clavecin, o pulbere a gavotei, Pe care scriu ceva, cu degetul arătător. Iar florile frumoase pe care i le-am trimis În fiecare dimineață, - pentru mine, - Mi-au fost o bucurie pe-o canava de vis, Lipsită de-așteptări, lipsită de mai bine. O văd la clavecin cum descifrează note, Sau cum trezește somnolente flori, - Capitolul de dragoste al meu cu Lizelote Vreau să rămână pulbere de aur mat, pe nori. Îi stăruie, cucernic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
DARUL IOANEI roman Prefață Autor prolific și tipul de om care își duce proiectele la bun sfârșit, Stelian Țurlea a avut, în ultimii ani, o frecvență deosebită a aparițiilor editoriale - pe o paletă foarte diversă, de la construcția parabolică, pe canavaua unui basm, la așanumita literatură pentru copii Îde fapt, nu numai pentru copii), cu „halte“ și în dreptul romanului strict realist, cu intrigă polițistă. În toată această desfășurare de forțe publicistice și artistice, un anumit manuscris a rămas nepublicat, ca și cum prozatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îl resping cu toată fermitatea. Nu vrem, tovarăși, să escamotăm lipsurile ce ne revin nouă, comuniștilor, tuturor celor din redacție. Este, în opinia mea, clar că tocmai aceste lipsuri, la care mă voi referi ceva mai încolo, au oferit o canava pentru broderie. Maturitatea politică la care suntem chemați de forurile superioare, de noi înșine, constă, în opinia mea, în a spune aici pe nume, fără menajamente, carențelor noastre, în scopul înlăturării lor definitive și, în același timp, a nu lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
faci ceva deosebit, lași biblioteca să aibă un aer sobru, citiți la lumina unui felinar de catarg, apoi vii la cină cu masa asta fantezi. Intri în sufragerie și pleosc! Corali! Bușteni plutitori! Masa acoperită cu o față de masă de canava naturală! Până acum n-am folosit în Upper East Side decât pânză de in și crini. Asta ar putea zgudui puțin lucrurile. Ce-ați zice de un pește-luptător japonez în mijlocul mesei? — Minunat! exclamă Julie. Dar să nu fii prea creativ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
halat alb trece pe lângă tine... Lăsând la o parte faptul că intenția „absconsității” e străină autorului lui Ulise, programul său fiind, dimpotrivă, unul al revelării cât mai multor raporturi și analogii posibile între evenimente, stări și obiecte, rămâne evidentă reminiscența „canavalei” pe care se țese discursul liric și pe care o „traduce” imagistic. Comoditatea relativei linearități a cadrului ideatic-descriptiv e însă larg compensată de performanțele metaforice ce tind spre o anume independență față de acesta, cerând considerare în sine și un statut
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
Dan Silviu Boerescu. Înainte de a fi situat în etichetări de tipul „neoavangardist”, „postmodernist de nuanță ironică”, V. interpretează epigonic rolul lui Virgil Mazilescu. Frecventarea boemei asigură clișeul, băutura spirtoasă dă revelatorul, iar versurile confirmă poza. Manieriste, poemele se construiesc pe canavaua acelorași teme (iubire, alcool, prieteni) și linii stilistice (metaforizare onirică, discursivitate, tehnică de elasticitate controlată a textului), asumate de ucenicul devotat. În Drumul până la ospiciu și reîntoarcerea pe jumătate, lungimea titlurilor o concurează pe cea a textului propriu-zis, care face
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
Deși sunt oameni în toată firea, Petru se pupă cu Anda într-o biserică, fac și amor, filmat „artistic” în casa lui cam goală, dar ea se întoarce la meschinul Constantin, în vreme ce Gelu rămâne atașat de Petru. Sfârșit. Pe această canava modestă, Săucan desfășoară o lungă serie de exerciții de imagine, firește, cu concursul operatorului Gh. Viorel Todan : filmări contre- jour la malul mării, stop-cadre, imagini în negativ, ralantiuri, plonjeuri și contraplonjeuri. Cadrele sunt lungi, filmul e static și rece, aproape
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
generalizarea statistică”, întemeiată pe modele din statistica matematică (cum este curba lui Gauss). Cazurile nu sunt unitați de eșantionare, colecția lor nu constituie un eșantion. Pornind de aici, vorbim de o “generalizare analitică”, în care o teorie anterior schițată oferă canavaua pe care datele obținute sunt proiectate, suprapuse. După cum se vede, la baza metodei studiului de caz se află logica “replicării”, a repetării analizei de caz individuale și nu logica eșantionării. De pildă, 6 - 10 cazuri nu înseamnă un eșantion, ci
LOGOPEDIE. In: CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]