356 matches
-
lumii, dar în și mai mare măsură ca locuitor al universului, al cosmosului, Diogene dezvăluie unul dintre secretele lui hedoniste: fericirea este o chestiune de singurătate și se plătește cu neînțelegerea de către spectatorii neangajați pe acest drum spinos. -3Un materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
mulți au tot atâta sau mai multă rațiune decât noi; și considerând că același om, cu același spirit, fiind crescut din copilărie Între francezi sau germani devine altul decât ar fi fost dacă ar fi trăit dintotdeauna Între chinezi sau canibali; acest lucru este valabil până și În modă, unde ceva care ne-a plăcut acum zece ani și ne va plăcea poate peste zece ani ne pare În momentul de față extravagant și ridicol; astfel Încât, obiceiurile și exemplul ne
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
pagini, dezamăgirea ia forme grave: „M-am apucat să citesc cărți despre «sălbatici», despre moravurile și obiceiurile lor. Mi-am pierdut toate iluziile în ceea ce-i privește. Sunt cruzi, neîndurători, odioși. ș...ț Dezgustat de civilizație, mă apucase simpatia pentru canibali. Dar vai!, aveau și ei să mă dezamăgească” (III, 359-360). Pe de altă parte, cum a fi natură înseamnă a fi lipsit de conștiință, identificarea cu ființa este posibilă și în alt fel decât calea, ratată, a misticismului. „Dacă ne-
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
mărturisește că a încetat să mai creadă în nimicire. Se și numește, de aceea, un „demon dezabuzat” (II, 372). Ce ar fi vrut să fie Cioran? Oricum, altceva decât este: „Toată viața am vrut să fiu altceva: spaniol, rus, german, canibal Ă orice în afară de ceea ce sunt. Mereu răzvrătit contra sorții, contra nașterii mele. Nebunia de a te vrea diferit de ceea ce ești, de a adopta în teorie orice condiție în afară de-a ta” (III, 37-38). Cum să fie anarhist și
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
toate tarele Europei centrale Ă ca pe un dulce blestem, contra căruia nu vreau și nici nu pot să lupt” (I, 118). În concluzie, Cioran mărturisește la un moment dat: „Toată viața am vrut să fiu altceva: spaniol, rus, german, canibal Ă orice în afară de ceea ce sunt. Mereu răzvrătit contra sorții, contra nașterii mele. Nebunia de a te vrea diferit de ceea ce ești, de a adopta în teorie orice condiție în afară de-a ta” (III, 37-38). Dar toate aceste posibile rădăcini
[Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
dureroasă, presupunând dobândirea vreunui artificiu compensator. Atâta vreme cât nu apari în ochii altuia ca reperabil și distinct, trebuie să te faci astfel. Diferența trăită fizic contribuie, evident, la edificarea unui temperament neliniștit și preocupat de tot ceea ce, sub orice formă - de la canibali până la vrăjitoare, trecând pe la nebuni și la malformații congenitali - constituie o manifestare a diferenței, a bizarului, a straniului și a monstruozității. Căci Montaigne se consideră simultan „miracol și monstru” - târziu, în ultima carte a Eseurilor sale, atunci când, cel puțin aparent
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de făcut distincția dintre bine și rău, dintre bun și rău. Cum ar mai fi putut el scrie unele dintre cele mai frumoase pagini contra distrugerii civilizațiilor în timpul descoperirii Lumii Noi, contra recursului la tortură, contra persecutării vrăjitoarelor, contra desconsiderării canibalilor, dacă n-ar fi știut care anume sunt adevărurile cu adevărat preferabile: respectul diferențelor de cultură, de culoarea pielii, de gândire... Asemeni unui Socrate care se îndoia de multe, dar nu de toate, Montaigne lasă loc și pentru altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
religia sa: după care, oamenilor le este deschis un imens bulevard pentru ca ei să-și poată exercita acolo libertatea lor. înaintând pe drumul cunoașterii de sine, filosoful progresează pe calea cunoașterii oamenilor în general: analiza sinelui trece prin considerații despre canibalii din Brazilia văzuți la Rouen, despre vrăjitoare arse pe rugurile Inchiziției, despre nebunia lui Tasso vizitat în închisoarea lui din Ferrara; ea presupune considerații asupra procesului lui Martin Guerre din Toulouse, la care a asistat, sau asupra asasinării lui Coligny
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
concrete, terestre. Ea îndrăgește și celebrează pământul, aici-și-acum-ul, întruparea, carnea. Ea se spune cu slănină și ceapă, cu țăranii și viile, cu gustul unui sărut agățat în mustață, cu vinul alb și cu stridiile, cu călătoriile și cu lecturile, cu canibalii și cavalerii, cu poliția sosurilor și cu știința îndestulării stomacului, cu mirosurile Veneției, cu câinii și pisicile, cu cura termală și cu dietetica, cu poștalioanele și cu prostituatele, cu Roma și cu ciuma, cu vrăjitoarele, medicii și focul din șeminee
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
de pagini ale Eseurilor nu există nici o singură mențiune, clară și răspicată, subînțeleasă sau insidioasă care să susțină această viziune a lumii. Dacă Isus Hristos și Dumnezeu apar discret, foarte discret în această lume populată de greci, de romani și de canibali, Adam lipsește la apel și Eva de asemenea. Filosoful nu împărtășește această ficțiune care stă la baza idealului ascetic occidental. în vreme ce creștinismul celebrează moartea ca pe o ocazie de a elibera sufletul din trup iar suferința ca pe o șansă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lui Raymond Sebond, nici sălbaticii aduși din Brazilia și văzuți de el la Rouen nu vădesc un asemenea talent în ura de sine! Ne putem oare închipui ariciul, arahnida, elefantul, caracatița, albinele inventând torturi cu care să se chinuie? Pe canibali nimeni nu i-a văzut vreodată punând la cale atentate contra lor înșiși, contra trupurilor și a vieții lor... Fiarele sălbatice ucid, desigur, dar numai pentru a se hrăni, niciodată în mod gratuit or, oamenii asasinează, și o fac chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cea pe care o suportă deja, n-ar fi de-ajuns! Să plătești aici pe pământ cu atâta suferință o plăcere improbabilă în paradis e o eroare funestă. Cum să nu înțelegem că se referă la creștinism? 33. Jubilare la canibali. Ura față de durere merge mână în mână cu aspirația către plăcere cu îndemnul de a face tot ce trebuie pentru a o crea, a o suscita, a o solicita. Aici regăsim cele două componente specifice oricărei gândiri hedoniste: refuzul durerii
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
nu-i nici rău, nici păcătos, nici blestemat. Dacă ne poate da bucurie, să profităm de aceasta. Opera lui Montaigne, întreaga lui viață stau mărturie. Dovada eminenței plăcerii este originea ei naturală. Pentru a ne convinge să observăm cum trăiesc canibalii îDiderot își va aminti de acest exemplu în Supliment la călătoria la Bougainville): ei ignoră ce e greșeala, păcatul, culpabilitatea, ei practică o sexualitate simplă, fără a-și pune întrebări, nu-și complică viața cu interdicții, nu inventează legi extravagante
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
o ocazie de a învăța, de a descoperi, de „a citi în marea carte a lumii”, după expresia din Discurs asupra metodei. Cum să judecăm corect moravurile noastre, adevărul, eroarea, dacă ignorăm valorile altor popoare, nu știm nimic despre faimoșii canibali, comuni ambelor opere, sau despre chinezi, evocați și ei din aceleași pricini? Apologia lui Raymond Sebond o afirmă, Discurs asupra metodei o gândește: adevărurile religioase sunt inaccesibile rațiunii și înțelegerii. Odată acestea spuse, nu-i nevoie să recurgem la aceste
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
lumii, dar în și mai mare măsură ca locuitor al universului, al cosmosului, Diogene dezvăluie unul dintre secretele lui hedoniste: fericirea este o chestiune de singurătate și se plătește cu neînțelegerea de către spectatorii neangajați pe acest drum spinos. -3Un materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
9 până la 12) au numeroase elemente provenind din aceste povești, dar din care poetul a suprimat multe elemente fantastice proprii acestui gen de povestire și a înzestrat personajele cu însușiri umane: Eol, zeul vânturilor, trăiește într-un oraș; Lestrigonii, căpcăuni canibali și antropofagi, țin sfat în agora; Circe, vrăjitoarea, locuiește într-un palat plin de servitori. Una din instituțiile umane cele mai persistente, chiar și în caracterul popular al poveștii, este ritualul xenia. Dar ospitalitatea descrisă îi subliniază aici mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
În pictura modernă, autoreferința se intensifică odată cu autorul Olympiei, chiar dacă, în ciuda frumoasei butade a lui Malraux, el a făcut și portretul lui Clemenceau, nu numai pe-al său20. Ea s-a desăvârșit, probabil, în focul de artificii ironice prin care canibalul vizibilului, cel mai mare prădător de forme al nostru, a făcut pictura occidentală să treacă de la autonomie la autofagie. Odată cu el, al doilea și al treilea grad par să-i fi dat o lovită fatală primului. Precum "omul care consumă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
conjugate ale foamei și fricii, roiul avansează mereu. Destul de umanist, să recunoaștem... − Hm... Interesant! Și-atunci, cum de prăpădesc culturile agricole? − O formă de înșelare a foamei adânci, carnivore; cultura se interpune salvator între indivizi ca substitut al marelui festin canibal, ce amenință însă oricând să-și afirme realismul macabru. A locui înlocuindu-ți semenii presupune o oarecare răbdare și antrenament pe ținte mai soft, cum sunt cele vegetale. Omul pentru om e lăcustă, iar căutarea de spații verzi un paliativ
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cu celălalt cuvânt participant la compunere ori dacă se pronunță la fel cu secvența eliminată: engl. ambisextrous "bisexual" < ambi[dex]trous "ambidextru" + sex; sexpert "expert în sexologie" < sex + expert; wordrobe "vocabularul unei persoane" < word "cuvânt" + [ward]robe "garderobă"; fr. misanthropophage "canibal care face mofturi la mâncare" < misanthrop[e] + anthropophage; photocopillage "furt intelectual prin fotocopiere" < photocopi[e] + pillage "furt, jaf, plagiat". Fapt interesant, crearea compuselor scurtate parțial și a cuvintelor-valiză poate avea ca efect secundar impunerea unor veritabile elemente de compunere, cum
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
dar în și mai mare măsură ca locuitor al universului, al cosmosului, Diogene dezvăluie unul dintre secretele lui hedoniste: fericirea este o chestiune de singurătate și se plătește cu neînțelegerea de către spectatorii neangajați pe acest drum spinos. 3 Un materialism canibal. Revendicând fără doar și poate calea anevoioasă, drumul abrupt și rapid care duce la virtute, cinismul se instalează de partea austerității și a filosofiilor care fac apel la asceză ca la o metodă pentru a ajunge la adevăr. Asceza nu
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
din epicurism 295-296; și fericirea 296; și Grădina 299-300; și moartea 296; și plăcerea 296; și surâsul 298; și Tetrapharmakon-ul 183; și zeii 296, 300; și zidul din Oenoanda 293-294, 312 Diogene din Sinope - și banii 136; și bordelul 136; canibal 58, 133; elogiu Medeei 134; și familia 136; și fericirea 132; și istoriografia 27, 105, 307; onanism 58, 130-131; ca personaj conceptual 104; contra lui Platon 128-130; și plăcerea 136-137; râsul 70; trecut sub tăcere 53, 104; triunghiul subversiv 50
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
trăită în mod conștient. 10) Cirenaicii există într-adevăr? Momentul al patrulea - Plăcerea dorinței împlinite: constelația cinică 125 VII. Diogene și capacitatea de „a te bucura de plăcerea filosofilor” 127 1) Lătratul conceptului. 2) Elogiul peștelui masturbator. 3) Un materialism canibal. 4) Plăceri care țin de a avea, plăceri care țin de a fi. Momentul al cincilea - Salvați prin polemică: trei muschetari hedoniști 139 VIII. Philebos și „viața fericită” 141 1) Luptător și dramaturg. 2) Hedonistul asasinat. 3) Dincolo de caricatură. 4
[Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
și a pluralului nu este una doar gramaticală, ci mult mai complexă, căci elimină din analiză prețuirea, manierele, considerația, elitismul și acordă atribute de valoare dar imposibil de clasificat oricărui tip de asociere umană. Dacă s-a vorbit de civilizația canibalilor africani, de ce nu s-ar putea vorbi și de o civilizație penitenciară? Termenul nu a fost folosit încă de specialiști, deși cel complementar lui cultura penitenciară a fost utilizat frecvent. Dar îl putem folosi pentru că face referire la anumite categorii
by BRUNO ŞTEFAN [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
sau și mai bine și având în vedere cât de mult același om, cu același spirit, trăind încă din copilăria sa între francezi sau între germani, se deosebește de ceea ce ar fi dacă ar fi trăit totdeauna între chinezi și canibali și cât de extravagant și ridicol ni se pare acum, în ce privește felul hainelor, ce ne-a plăcut acum zece ani și ce ne va plăcea înainte de alți zece, îmi dau seama că obișnuința și exemplul sunt mai convingătoare decât orice
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
făcea? Răutatea și cruzimea unor oameni depășea orice imaginație. Cruzimea asta a omului, pe care noi o avem fiecare, se estompează prin educație. Eu nu pot crede că noi în evoluția speciei nu ne-am mâncat unii pe alții precum canibalii. Însă unii au o cruzime de neimaginat. C. I.: Era și o muncă grea în care ocazia de a fi crud apărea mereu. Alte munci? S. Ț.: Săpatul canalelor pentru irigații și ridicarea digurilor. Fiind foarte aproape de Dunăre, se infiltra
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]