2,210 matches
-
particular pentru cea timișoreană, care s-a dovedit încă o dată deschizătoare de drumuri. Nu trebuie uitat că, dacă la 10 aprilie 1927 se constituia la București, sub înaltul patronaj al Alteței Regale Principele Nicolae de România, „Societatea pentru Îmbunătățirea Rasei Canine”, „Societatea Crescătorilor și Proprietarilor de Câini de Rasă din România” lua ființă la Timișoara încă din 1921. Timișorenii au fost implicați și în constituirea „Asociației Chinologice Române”, prima după război, apărută la Arad în 1969. În sfârșit, chinologii locali se
Agenda2006-33-06-01-senzatonal 3 () [Corola-journal/Journalistic/285130_a_286459]
-
să fie în același timp reprezentativă pentru întreg teritoriul românesc, a fost înțeleasă de crescătorii noștri încă din anii ‘20 ai secolului trecut. „Revista științelor veterinare” din februarie 1934 semnala eforturile depuse încă din 1928 de Societatea pentru Îmbunătățirea Rasei Canine din România, care încerca „să trezească interesul marelui public asupra câinelui ciobănesc românesc”. Fiind considerată o problemă suficient de importantă și de către Institutul Național Zootehnic, acesta își înscria în program, începând cu anul 1931, „Crearea câinelui nostru ciobănesc național”. Preocuparea
Agenda2006-33-06-01-senzatonal 3 () [Corola-journal/Journalistic/285130_a_286459]
-
terestră, a regresiei la stadiul de animal (v. scena atroce cu bătrînul „fragil, agitat, nervos” și „amator de cimitire” care, însoțit de Friedgard Thoma, latră de cîteva ori în fața presupusului său mormînt virtual; îl avem aici, redus la esența sa canină, pe kynicul Cioran, despre care Peter Sloterdijk a scris pagini briante...). O regresie, la urma urmei, de mult presimțită. Contrar unor opinii pioase, acest sfîrșit oribil este totuși - într-adevăr - unul pe măsura lui Cioran și se înscrie perfect în
Paleontologie cioraniană by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3903_a_5228]
-
Câinii vagabonzi din București sunt o problemă care are rezolvare și se va rezolva, a declarat, joi, Primarul General al Capitalei, , precizând că bucureștenii vor vedea populația canină ”cu valizuța în mână, cu ochelarii pe nas, fericiți că vin să se cazeze” la adăpostul de la Uzunu, proaspăt inaugurat. Problema câinilor fără stăpân este o problemă care datează de pe vremea fanarioților și care ține tot de siguranța cetățenilor. Are
Oprescu dezvăluie cum vor pleca maidanezii ”fericiți” din Capitală () [Corola-journal/Journalistic/44672_a_45997]
-
de cazare. Iar numărul locurilor disponibile se va mări în așa fel încât să nu facem coadă la cazare” , a completat primarul, citează NewsIn. Potrivit celor declarate de Sorin Oprescu, peste un an va fi organizat un ,,recensământ al populației canine”, în urmă căruia se va cunoaște numărul exact de care au fost pe străzile Capitalei. O să îi vedeți cu valizuța în mână, cu ochelarii pe nas, fericiți că vin să se cazeze. Sigur se va face recensământul populației canine”, a
Oprescu dezvăluie cum vor pleca maidanezii ”fericiți” din Capitală () [Corola-journal/Journalistic/44672_a_45997]
-
populației canine”, în urmă căruia se va cunoaște numărul exact de care au fost pe străzile Capitalei. O să îi vedeți cu valizuța în mână, cu ochelarii pe nas, fericiți că vin să se cazeze. Sigur se va face recensământul populației canine”, a conchis primarul Bucureștiului, Sorin Oprescu
Oprescu dezvăluie cum vor pleca maidanezii ”fericiți” din Capitală () [Corola-journal/Journalistic/44672_a_45997]
-
Apoi i-am arătat dintele, am fugit spre el și ne-am luat în brațe. Azi am toți dinții în gură, mai multe măsele decât cred că am nevoie și o plombă. Dintelui i s-au alăturat vecinii lui, incisivi, canini și molari de lapte, într-o cutie chi nezească din bibliotecă. Între timp, am trecut pragul câtorva cabinete dentare, pentru revizii și reparații, dar nicăieri n am dat de un psihostomatolog cum a fost tataie. Horia Hotăran Sunete prin degete
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
alunul (Corylus avellana) ș.a. b) Silvostepa reprezintă formațiunea vegetală cea mai răspândită în bazinul Lohan. Este alcătuită din pâlcuri de pădure constituite din tei, stejar, gorun, stejar pufos, alături de care se dezvoltă arbuști ca: glădiș (Acer tataricum), păducel, măceș (Rosa canina) și vegetație ierboasă, formată din specii xerofile: bărboasa (Andropegon ischaemum), sadină (Chrysopogon gryllus), coada șoricelului (Achillaea nelrechi și Achillaea panonica), sânziană (Galium verum), pelin (Artemisia absintium), peliniță (Artemisia austriaca) ș.a. 2. Vegetația intrazonală (azonală). Mai răspândită este vegetația de luncă
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
a lungul coapsei." O lectură proaspătă, în stare să brodeze pe marginea unui detaliu semnificativ, să-și imagineze un album, ba chiar un film artistic, pornind de la o singură poză. Și să amestece, ca într-un hocus-pocus cu povești, filiațiile canine cu înrudirile personajelor "moșite" de aceeași familie (cel care vorbește mai sus - "m-am făcut codoș de cîini", pare a fi Gore Pirgu). Poza lui Caragiale-tatăl, marțială în zeflemea, nu se suprapune peste-a fiului. Ca s-o dovedească, altfel
Şcoala Iancului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9895_a_11220]
-
le-am copiat cu migală-n memorie/ le-am transcris pe osul omoplaților le-am mîzgălit pe miezul vaselor de sînge/ le-am încrustat pe pielea genunchiului pe stofa roșie a plămînului pe fildeșul argintiu al dinților mai precis al caninilor devenind astfel din extremitatea/ călcîielor pînă-n ultimul strat de ozon al creierului ființa poem domnul poezie" (ființa poem domnul poezie măscăriciul încă nenăscutelor generații poetice). Această exultanță supradimensionată, această bonomie urieșească are negreșit substraturi amare. Elocvent, e marcată deseori de
Un nou avatar al avangardei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9029_a_10354]
-
să devină monotone, regia scriiturii face apel la situații burlești, ca de pildă cele cu canișul Bichon, devenit deja personaj sadea și superdotat, de vreme ce se folosește de propria grilă olfactivă spre a deplânge decăderea moravurilor umane, dar și a pegrei canine din mahalale. Victoria Comnea, aflată deja la a cincea sa carte, narează cuceritor, credibil, realist, incisiv și fără iluzii, fie că vine vorba de starea de fapt a românilor sub protectoratul rus, fie, în respectul adevărului uman și psihologic, de
Intrigă și iubire în Principate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/9526_a_10851]
-
scheuna alarmat, alerga În cerc și prin tot ce putea el face Își anunța stăpânul. Victor a fost tentat să-l pedepsească dar, imediat a realizat că nu l-a mai văzut pe prietenul său În această stare de delir canin de când armăsarul Catalan (botezat astfel tot de Victor, iubitorul de istorie) și-a rupt piciorul. Încercând să-l liniștească, Victor s-a luat după câine care după o sută de metri s-a oprit pe marginea râpei, l-a invitat
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
două ore, când până și circulația turbată a mașinilor se domolea, și se culca. După-amiaza se trezea și se reapuca de scris. Seara pleca la o plimbare de-o jumătate de oră, ca un stăpân ieșit Întru Împlinirea unor ritualuri canine, lipsit Însă de câine. Cu ajutorul unui dispozitiv optic care putea face vizibil și ochiul din ciorapii unei dansatoare de cancan țopăind pe scena de la Moulin Rouge, Îl urmăream necontenit. Numai două lucruri Îmi rămâneau În continuare necunoscute. Uneori, cu o
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
numai că vă bate vîntul prin buzunare, dar sînteți și mult pe minus, negativ, mă înțelegeți? — Știam eu că nu te guduri tu așa din proprie inițiativă pe lîngă mine, îi zîmbește dezvelindu și dinții albi, ciocănindu-și unul din canini cu unghia. Arată-mi tu un parior înrăit care n a jucat niciodată pe datorie. Pur și simplu n aveam chef să ajung acasă prea devreme, se plesnește cu palma peste frunte, asta-i singura explicație. — Greșit, eroare, e cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
picioarele sub roțile din spate ale unui camion. Trăsăturile lui arătau ca și când i-ar fi fost deplasate lateral, reasamblate după accident dintr-o colecție de fotografii publicitare estompate. Cicatricele de pe gură și frunte, părul tuns de mâna lui și doi canini superiori lipsă îi ofereau un aspect neglijent și ostil. Încheieturile osoase ale îmbinării mâinii cu brațul ieșeau în evidență de sub manșetele franjurate ale jachetei de piele ca niște cătușe. Urcă în mașină. Era un model vechi de zece ani al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
după un producător pe care abia dacă-l cunosc. În orice caz, posibilitatea ca femeia aia să ne completeze un formular este zero. - Lasă-mă să i-l dau eu. - Știu, probabil c-o vei fermeca... Vaughan stătea cu spatele la mine, caninul superior rupt ronțăind neabătut ulcerația. Mâinile mele, aparent detașate de restul corpului și de creier, ezitară în aer, neștiind cum să-i îmbrățișeze mijlocul. Vaughan se întoarse către mine, cu un zâmbet liniștitor pe buzele cicatrizate, adoptând postura sa cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
roșu și creț și-l obliga să ridice capul, ca să-l vadă toți. Căpitanul făcuse o lungă pauză, aprinzîndu-și pipa Întunecată și răsucită și dîndu-și În același timp vreme de gîndire. CÎnd frămîntările sale părură să dea roade, Își arătă caninii gălbui și mîncați de carii, În ceea ce pretindea să fie un surîs sardonic: - Bine, bine! spuse, În timp ce Îi sufla drept În nas fumul. Să vedem. Tu știi la fel de bine ca și mine că În partea asta a lumii vrăjitoria se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
universal Brumbach, unde oamenii, inclusiv eu și Evie, s-au oprit să vadă câinele cuiva ridicând piciorul să se pișe pe scena Nașterii. Apoi câinele se așază și se rostogolește pe spinare, își linge gâlmoasa-i gaură a curului cu aromă canină, și Evie îmi trage un cot. Oamenii aplaudă și aruncă bani. Apoi suntem în magazin, încercând rujuri pe dosul palmei, și zic: De ce se ling câinii? — Doar pentru că pot..., zice Evie. Nu-s ca oamenii. Asta-i chiar după ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
o spusese Ioan, cuviosul păstor, În primul său vis sau poate În prima sa trezie, că trecerea fusese lărgită, sau cel puțin așa i se părea lui acum, Încât putea vedea de după umerii purtătorilor săi că stânca grotei fusese netezită, caninii fățuiți la vârfuri, lustruiți, strălucitori, de un alb cristalin ca sarea, pe alocuri cu grunji ruginii. Oare și ăsta fusese tot vis? Ologii care Începură să se miște printre picioarele lor, să fojgăiască precum viermii, le sărutau picioarele și mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în toate mass-media. Tranziția noastră nu-i mediu ecologic pentru limbaj curat. Sînt într-una din zilele/serile/nopțile cînd fac impresia că aș fi mai veselă decît sînt, mai exuberantă, mai dinamică. Spun cuvîntul și rîd. Monitorul îmi arată caninul imperfect, ieșit din șir "ca o amenințare". Cordule, corduțule, nu mă da de sminteală! Da, căcatcăcatcăcat. O greșeală de tipar, nu din vina mea, a fost interpretată ca "gravă greșeală politică". Mi-a răsturnat destinul. Un jurist al Iașului, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
se zbate ca un fluture în boldul fotografiei. Cristoase, ce prețiozitate am emis! Instantaneul e luat în vie, pe-un vînt teribil. Țin un ciorchine, cu mîinile amîndouă. Îmi aduc bine aminte, dumnezeiește aromat. Abia zîmbesc, să nu se vadă caninul ieșit din rînd, cu tot părul în ochi, ca o țigancă. Fusta, numai eu știu cît de roșie era, se lasă umflată de vînt. În spate, zăplazul căzut al bunicii Leonora. Aveți și altele? Mă omor după fotografii alb-negru. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
escarpați ai mamei. Tălpile îmi luaseră foc din cauza lor. Nesăbuită, necugetată, nesocotită cum eram, voiam să mă sărute încă și încă. A dispărut foarte de dimineață. Gustul sîngelui, reizbucnit pe buza de jos, cînd, aflînd că plecase, mi-am înfipt caninul în ea. Hoțește. Plecase hoțește. "Întoarce-te să termini ce-ai început, Iordan", mă rugam. Nu s-a întors. Iasomia și-a pierdut parfumul. Florile s-au umflat a putred și s-au scuturat. Urîte mai sînt tufele de iasomie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
a doua, auzi, fericire"). Fata cu pălărie apretată, ridicîndu-i borul cu-n deget, să i se vadă ochii fericiți pentru că, din spate, Iordan o ținea de talie. Talia încăpea perfect între mîinile frumos desenate. El spunea "desemnate". Uitase și de caninul ieșit în afară, ca să rîdă cu toți dinții. Rîsul ei fericit. Îmi mușca rotula piciorului drept, să mă facă să rîd. De-asta m-o fi durînd așa, acuma. Era liber. O terminase cu Mam'zelle Nitouche, cea cu picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
prepar niște de-ale mele, după rețetele infailibile ale preotesei Leonora și n-o să mă mai refuze. Uite c-a ajuns. Tano îi ține în colți marginea fustei, ca pe ceva viu. Șichy i-a adus un pachet de hrană canină, fără să știe că n-o agreează: "Io chestii d-astea nu consum; metabolismului meu nu-i priește", deși ca să n-o supere pe Miss Deemple se face că ronțăie cîteva pastile, pentru ca, pe urmă, să se retragă și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
iarăși în turbare să-l înhațe, dar nu reușește decît să-și prindă coada-n colți. Chelălăie de ciudă. O clipă, rămîne cu botul în o. Miroase iarăși tufișul și-n clipa următoare o ia de la capăt, ca un Sisif canin. Înghesuie nuca dedesubt, temeinic. Mișu Negrițoiu ar fi mai bun la acoperit. Vîntul intervine diabolic și i-o dezgroapă iarăși. Dulăul urlă a deznădejde. Rîdem de el amîndouă. Îi deschid ușa, hohotind. Vino-ncoa, bufonule, îl cheamă Șichy. Rîdeți grămadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]