506 matches
-
rămân, pentru mine, cozile de la benzinăria Favorit din Drumul Taberei. Stăteai și înjurai până-ți venea rău, nu mai vorbesc de conflictele între șoferi iscate din te miri ce... Dacă, în sfârșit, apucai să iei, puneai, o dată plecat la drum, canistrele în portbagaj. De aici, riscul ca, la un eventual accident, să se producă o explozie devastatoare... În ultimii 7-8 ani ai regimului apăruseră restricțiile de circulație: într-un week-end circulau autoturismele cu număr „cu soț”, în weekendul următor cele „fără
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
pentru noi! Din toate fîntînile trebuie să curgă vin astăzi! Bine-ar fi să curgă whisky de Orleans sau de Ohio, ori strașnicul și străvechiul whisky din Monongahela! Hei, Tashtego, băiete, aproape că-mi vine să te trimit cu-o canistră sub jet, ca să bem cu toții! Da, zău așa, vitejilor, am putea fierbe un punci grozav în răsuflătoarea aia și-am putea bea din ea ca dintr-o fîntînă cu apă vie! Tot trăncănind așa, Stubb își repetă iscusita manevră, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
folosite în portul New York în.a). Pentru a arăta cît de necesară este această operațiune, e cazul să spunem aici că în vechile pescării olandeze se folosea o cîrpă spre a stropi cu apă saula desfășurată; pe multe ambarcațiuni, o canistră de lemn sau o găleată e pregătită în același scop. Dar cea mai practică e pălăria în.a.). E locul să introducem aici un mic detaliu. Cel mai solid și mai sigur punct în care o balenă poate fi legată
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
și alte șase. Brațele nu se mișcau, probabil nu se mișcaseră de un an. Puțurile nu mai dădeau petrol. Am văzut un maldăr de țevi ruginite, o platformă de încărcare, dărâmată la un capăt, și o grămadă de vreo șase canistre de petrol goale. În lumina soarelui, apa stătută și îmbâcsită cu petrol iradia într-un puț vechi. ș...ț Locul era pustiu ca un cimitir. Chiar și după ploaie, eucalipții înalți păreau încă plini de praf. Arătau întotdeauna plini de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
rost de câteva sticle de vin, după vreo două întâlniri, prelungite mult după miezul nopții, cred că i s-a făcut milă de noi și gândind să ne scutească de nopțile pierdute, întro bună zi am văzut pe masă o canistră de cinci litri, plină cu vin: „ca să nu vă mai obosiți noaptea, că eu tot am destul și nu e nevoie să-mi dați nici un ban în plus, că oricum nu am cui să-l vând, că la noi toată lumea
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
trebuie să fiți hodiniți și îți fi având și treburi mai importante, macar așa mai câștigați timp”. Cu toate că se lămurise că noi căutam soluții de pierdut timpul, nu a renunțat la frumosul obicei de a avea grijă să avem mereu canistra plină „că poate ne trezim noaptea și ne-o fi sete”. Eram tineri și ne era atât de bine, că numi mai venea să dau examen de admitere la facultate, dar, ascultând sfatul unui suplinitor ce trecuse de 35 de
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
și procuratura. Miliția descinse În gospodăria ei, cu câini dresați și detectoare, răscolind fiecare petec de pământ. Oamenii legii se cățărară În pod, apoi pătrunseră și În beci, unde mai rămăseseră o damigeană de vin pe jumătate plină și trei canistre de murături, care puțeau Îngrozitor. Duhoarea Îi induse În eroare nu numai pe milițieni, ci și pe câinii lupi, care Începură să urle Îngrozitor. Milițienii dădură butoaiele și lăzile la o parte, săpând șanțuri adânci În beci, dar În afara unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
În interiorul lor Încât arestații erau nevoiți să mănânce În picioare dârdâind de frig pe niște mese improvizate, murdare ce numai la vederea lor ți se făcea lehamite...! În ce privește mâncarea - dacă putea fi numită astfel - era adusă dela penetenciar În niște canistre de aluminiu Înghețate, la fel de grețoase ca și gardienii ce formau escorta Înjurând tot timpul, forțându-i să mănânce repede pentru a relua lucrul...! Tony Pavone era necăjit, dezorientat, pe deasupra flămând: porția lui o oferea altora, preferând moartea prin flămânzire, o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de geruri cumplite ce făcea viața tot mai amarnică pe șantierele de construcții ale Închisorii Rahova care nu cunoștea ori nu vroia să cunoască vitregia cumplitei ierni. Dacă mai adăugăm mâncarea ce venea dela penetenciarul Rahova mai mult Înghețată În canistrele jegoase ce nu mai fuseseră spălate dela darea lor În folosință, ne putem imagina diabolicul sistem de zdrobire a oricărei tendințe de Împotrivire...! În intervalul de timp până la aflarea sentinței pronunțate de tribunal, Tony Pavone Începuse să creadă cu certitudine
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-mi impune voința. Oamenii voiau să-și rezolve cumpărăturile. Își deșertaseră bună parte din marfă în lifturile kievene și riganeze, aveau ruble. Acum trebuiau să facă treaba inversă: aprovizionarea sovietică pentru piața internă. În acel an, cumpărăturile de top erau: canistrele de benzină, aurul, baloanele și, mai rar, mai dosit și pentru fețe simandicoase, drujbele. În genere, excursiile aveau metabolismul lor: partea I, se vinde marfa autohtonă, partea a II-a, se achiziționează marfă de la celălalt, partea a III-a, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
În sfârșit, toate achizițiile celor zece zile de orgasm comercial au trebuit să devină publice. Lângă canapelele îngropate din hol, alături de mesele transparente și în lumina strălucitoare a cristalelor geometrice, râdeau, ca să zic așa, printre șeici și Șeherazade, zeci de canistre argintii. De 5 sau de 20 de litri, după câte perechi de adidași avusese întreprinzătorul român. În afară de gândul rușinii copleșitoare, și el pe acolo prin capul meu, chiar mă întrebam ce rețea de pile la Peco le-o trebui viitorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
undeva, găsise o fisură. Dar oamenii și stațiile treceau pe lângă el ca prin vis. Se urcase în autobuzul care-i ducea acasă pe vânzătorii de lapte după ce-și aduseseră laptele la oraș să-l vândă. Strivit între zeci de canistre goale și reci, merse până la periferie, până clădirile începură să se rărească și se iviră pâlcuri dese de copaci, într-o stare deplorabilă. Merse până nu se mai zăriră deloc clădiri, până începură să urce șerpuit pe la poalele dealurilor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nici o mașină. Buzz se duse la ușa garajului, rupse închizătoarea ușii și deschise. Luna lumina un bec de acoperiș, aflat la capătul unei corzi. Trase de coardă și văzu ceea ce voia să vadă pe unul din rafturile de jos: două canistre de benzină de câte opt litri. Le ridică. Erau aproape pline. Le duse la intrarea din față a casei, unde deschise ușa cu cheia lui de investigator special. Aprinse lumina din tavan. Toată camera de zi strălucea într-un alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai puternic. Cel mai mare avantaj al locuirii pe o asemenea scară este că trăiești ca într-o familie lărgită, în care colaborarea și sprijinul reciproc funcționează ireproșabil. Dacă, de pildă, trebuie să te lupți de unul singur cu o canistră plină cu licoare chihlimbarie, adusă de la țară, ajutorul îți vine când și de unde nu te aștepți. Vecinii, care au identificat prezența corpului delict în boxa de la subsol, își fac imediat apariția și situația busuioacei e rezolvată în cel mai scurt
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
întins în pat și încercă să se gândească la vreo metodă prin care să recupereze obiectul înainte de ziua de luni, când muncitorii aveau să-și facă apariția pe șantier, dar, dacă lăsa la o parte ideea de a turna o canistră de benzină în gaura aia și de a-i da foc după aceea, idee care - la o privire mai atentă - părea de fapt cea mai bună metodă de a atrage atenția asupra faptului că vârâse acolo jos o păpușă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
atunci... — Te-ai țicnit? Cu tot combustibilul ăsta plutind prin jurul nostru, numai să te-apuci să faci un foc și-atunci sigur o să se vadă ceva. Cum ar fi explozia unei ambarcațiuni și niște cadavre. — Am putea să umplem o canistră cu benzină, s-o lăsăm peste bord și s-o împingem până plutește departe de vas înainte să-i dăm foc. Și să incendiem stufărișul? Și ce dracu’ mai vrei? Un afurisit de holocaust? — Ge, dragule, nu faci decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și pe care să pună litere... Ceva ca un zmeu. Gaskell se gândi la vreo tehnică de construire a unui zmeu, după care renunță. Poate că, la urma urmei, cea mai bună soluție era să semnalizeze cu fum. Scoase o canistră goală din bucătărie, o umplu cu combustibil de lângă motor și înmuie o batistă în lichid, după care se cocoță iarăși pe acoperișul cabinei. Aprinse batista și încercă să aprindă combustibilul, dar când reuși, văzu că scotea prea puțin fum, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
goală din bucătărie, o umplu cu combustibil de lângă motor și înmuie o batistă în lichid, după care se cocoță iarăși pe acoperișul cabinei. Aprinse batista și încercă să aprindă combustibilul, dar când reuși, văzu că scotea prea puțin fum, iar canistra de tablă se înfierbânta prea tare ca s-o poată ține în mână. Gaskell îi trase un picior și o aruncă în apă, unde canistra fâsâi și focul se stinse. Geniule drag, zise Sally. Ești cel mai tare! — Da, bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
și încercă să aprindă combustibilul, dar când reuși, văzu că scotea prea puțin fum, iar canistra de tablă se înfierbânta prea tare ca s-o poată ține în mână. Gaskell îi trase un picior și o aruncă în apă, unde canistra fâsâi și focul se stinse. Geniule drag, zise Sally. Ești cel mai tare! — Da, bine... Știi, dacă te simți în stare să te gândești la ceva practic, anunță-mă și pe mine. — încearcă să înoți. — încearcă să te îneci, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
cu pas a comediei care a urmat, dar nu vreau să pun la încercare răbdarea cititorului descriindu-i lucruri care nu fac, cinstit vorbind, parte din povestire. În ce privește mașina, rezultatul e singurul care contează. De aceea, am să sar peste canistra cu benzină de bună calitate pe care Tom a cărat-o de la garajul de peste drum (dat fiind că nu a folosit la nimic) și am să omit toate referirile la vehiculul care, în cele din urmă, a remorcat Cutlass-ul până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
-i să împingă sau să se așeze pe marginea drumului și să aștepte până schimbă roata. De asemenea, la fiecare patru ore trebuiau să umple rezervorul de benzină recurgând la procedeul primitiv de a trage combustibilul cu un furtun din canistra legată bine pe acoperiș, iar la suișuri, când coasta era foarte abruptă, bărbații erau obligați să urce pe jos. Așa au călătorit timp de două zile și două nopți, înghesuiți ca niște curmale într-o pungă de piele de iepure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ele cineva. În tren erau o mulțime de soldați morți de beți, cântau cântecul lor despre o fată numită Maria, pe care vor s-o sărute sub tei, iar eu țineam pe genunchi două găini jumulite și strângeam între picioare canistra cu vin. Bunicul tău rămăsese lângă șine ca o stană de piatră și nu ridica mâna, să-mi facă semn.” „Era supărat pe tine?” „Cred mai degrabă că nu se pricepea să-și ia rămas-bun. Ca să știi să saluți cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cincisprezece ani lângă gară. Oricum, la țară despărțirile nu au atâta însemnătate ca să-ți iei rămas-bun. Plecarea la muncă pe câmp nu contează. Bunicul tău se trezise devreme, însă nu mai devreme ca mine. Îl auzisem tușind ușor. Apoi umpluse canistra cu vin în bucătărie. Era liniște peste tot în casă și mirosea a lumină. Nu cunoști tu mirosul acela. Așa e când folosești lămpi cu gaz. Electrificarea încă nu ajunsese la noi în sat. Când vine electrificarea, atunci știi că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mi-a curățat picioarele. Aveam nouăsprezece ani.” „Ți-a legat și șireturile, cum îmi faci tu uneori mie?” „De asta m-am îngrijit singur. Tata a pus lângă mine o traistă cu pâine, slănină, brânză, roșii și mere. Găinile și canistra cu vin și-au ocupat locul în față, lângă el. Apoi am pornit la drum. Știi tu cum se pune în mișcare o căruță cu boi? Nu știi? La drept vorbind, nici n-ai cum. Nu prea te-am trimis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
înăbușeai de căldură, ca totdeauna la noi în august, iar banchetele erau acoperite cu pielea maro plină de crăpături care se vede și astăzi. În jurul meu oamenii strigau și se îmbrânceau, bagajele treceau din mână în mână, țărăncile țineau strâns canistrele cu vin între pulpe. Pe ferestre se întindea un strat cenușiu de murdărie. Pe acolo mi-a împins tata restul de bagaj. Ne-am strâns mâinile pe fereastra vagonului și așa ne-am luat rămas-bun. Apoi a urmat partea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]