6,257 matches
-
știi că pentru mine nu este numai esteticul, este și un canon al influenței. Pentru mine există de exemplu Biblia, nu-i așa, care are o valoare universală, și pe urmă există Shakespeare, nu? Din care pornesc diferite lucruri. în Canonul occidental al lui H. Bloom e vorba de toate acestea. N.M: Partea proastă e că Bloom n-are cunoștință de literatura română. Dacă tot vorbim de contexte, Romantismul îmblînzit al lui Virgil Nemoianu conține un capitol despre România care
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
într-adevăr, o performanță de virtuoz, dar romanul în sine este. A apărut în 1989 și aparține unuia dintre cei mai " dacă nu chiar "cel mai" " importanți scriitori contemporani din Israel. Făcînd parte din așa-zisa "Tînără generație" demolatoare de canoane, ajunsă azi la maturitate, asemenea foștilor "Tineri furioși" din Anglia. Amos Oz este un scriitor de anvergură universală, tradus în peste douăzeci de limbi, pînă și în japoneză sau finlandeză. în română au fost traduse cîteva dintre romanele sale: Soțul
Amos Oz - Să poți cunoaște o femeie by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/12765_a_14090]
-
sfârșit optzeciștii, Costache Olăreanu și Șerban Foarță erau dintre puținii care își ocupau, tardiv, locul meritat, iar dintre cei ce se impuseseră mai demult Lucian Raicu, alături de Gellu Naum, părea să fie și mai admirat. Criticii tineri care, ei, refăceau canonul, nu apucaseră să urmărească cronicile de întâmpinare a poeziei din "România literară", dar aveau acces la volume. Puteau să parcurgă pagini fundamentale despre scriitori români, de la Bacovia, Sadoveanu și Rebreanu până la Sorin Titel, să aibă revelația capodoperei oferită de Gogol
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
din anii "30 ai veacului trecut? Nu asistăm numai la un schimb de ștafetă? Sunt inevitabile conflictele între generații, despărțirile, fenomenele de ruptură? Există o legătură între schimbările politice, cum au fost, la noi, cele din 1989, și schimbările de canon estetic? Luând primul cuvântul, Alex. Ștefănescu a spus că lupta dintre generațiile literare el o vede ca pe una din expresiile competiției literare, un fapt generalizat, toți scriitorii dintr-o epocă fiind înscriși într-o cursă, într-o competiție al
Confruntarea între generații by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12882_a_14207]
-
anticronică, este ca "instituția" să se îndrepte spre "forme de comentariu mai complexe, mai ample, mai Ťeseisticeť". Perfect! E un lucru nu doar dezirabil, ci chiar posibil. Ceea ce constată, în alt context, însuși Ion Bogdan Lefter: "Nicolae Manolescu a depășit canoanele genului și l-a renovat, l-a elasticizat, l-a echivalat cu eseul deschis virtualmente spre toată gama disciplinelor literare și culturale. Vom putea spune - atunci - că el rămîne Ťcronicar literarť în măsura în care vedem în chiar specia cronicii un fel de
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
parte, ceea ce derivă din preconcepții sau împrumuturi tehnice. Cred că, de fapt, cel mai perfid este convenționalismul radical, politic sau artistic. Ceea ce vrem să facem este să modificăm ceva în starea romanului de până la noi, dar să și intrăm în canon, așa încât literatura să nu fie completă fără cartea pe care tocmai am scris-o. E aici un mod de a căuta cuadratura cercului - unirea intenției de a fi revoluționar și clasic deopotrivă. Nu ascund că mi se pare greșit să
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
-i mari o mică revoluție poetică. Putem spune că Revue de littérature générale este o crestomație - dar și un manual. Este, într-adevăr, un concentrat literar compozit publicat împotriva literaturii care se citește îndeobște, împotriva istoriei literaturii degrabă clasificatoare, a canonului. În măsura în care se scrie împotriva evidenței, revista prezintă o mostră de literatură pură: dialog dramatic, poezie, proză, toate prezentate ca happening, asamblate, remixate: asta trebuie/mai poate fi literatura, o rearanjare interminabilă a unor cuvinte deja scrise, o pervertire continuă de
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
imaginarului, rămânând astfel în același cerc vicios. Consecința acestei stări de lucruri este cât se poate de bizară: unul din poeții care a contribuit decisiv la "diferențierea" (în sens lovinescian) a liricii noastre interbelice este, în mod paradoxal, captivul unui canon mitofil și arhaizant, care se refuză istoricității. Văzută ca expresie a unui lirism aseptic, poezia lui Blaga inspiră astăzi respect, dar nu entuziasmează, dovadă chiar reticența optzeciștilor în a-l asuma pe poet drept precursor. Firește, e puțin probabil (și
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
adăuga celelalte două romane postbelice), Ionel Teodoreanu (La Medeleni, Tudor Ceaur Alcaz, ultimul, reținut printr-un gest neconvingător de istorie literară polemică), Anton Holban (O moarte care nu dovedește nimic, Ioana), M. Blecher (Inimi cicatrizate, Întâmplări în irealitatea imediată). Din canonul (aproape) unanim acceptabil mai fac parte și scriitori incluși cu un singur roman: Craii de Curtea-Veche de Mateiu I. Caragiale, Adela de G. Ibrăileanu. Perfect justificată mi se pare includerea lui Tudor Arghezi cu Cimitirul Buna Vestire. Nedreptățit mi se
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12469_a_13794]
-
Ion Simuț S-au împlinit în aprilie o sută zece ani de la nașterea lui Camil Petrescu, din același contingent cu Gib I. Mihăescu, dar cu un rang mai sus în canonul estetic. Nu am înregistrat în contul evenimentului decât o a treia versiune a unui bun eseu monografic despre Camil Petrescu semnat de Irina Petraș în Biblioteca revistei "Apostrof", apărut în 2003. Tot anul trecut, Editura Gramar a tipărit o nouă
Un confesiv paradoxal by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12493_a_13818]
-
e notoriu), lui Dosoftei. Din nou, Al. Andriescu are de restaurat un adevăr, polemizând de astă dată cu Eugen Negrici. Mitropolitul se conformează vocabularului psalmilor biblici, iar virtuțile textului său nu trebuie căutate în ,expresivitatea involuntară", în abaterile flagrante față de canon sau în străduința exagerată de a se supune unor reguli prozodice, în detrimentul fidelității față de Biblie (p. 18-29). Pentru a nu cădea în interpretări extravagante, inventând imagini moderne acolo unde nu sunt, filologul restaurează sensul originar al unor cuvinte la Dosoftei
Resursele psalmilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11457_a_12782]
-
sincronizarea firească a tinerilor din noul val (Maria Șleahtițchi, Nicolae Leahu, Emilian Galaicu-Păun, Iulian Ciocan, Lucia }urcanu, Dorina Bohanțov), care discută fără nici un fel de complexe și cu o foarte bună cunoaștere a reperelor: romanul optzecist, erosul postmodern, noua poezie, canonul, avatarurile livrescului - cu o bibliografie românească și europeană actualizată și natural asimilată. Eugen Lungu a reușit să pună foarte bine în valoare ideile înnoitoare și personalitățile basarabene cu deschidere spre dialog. Între timp, și-a publicat primul volum de critică
Ieșirea din provincialism by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11521_a_12846]
-
Simona Vasilache Prînzul ecumenic are a face cu dogmatismul cam cît purced dietele noastre de azi din rețetarele cuhniilor mănăstirești. Sau cît se apară îndărătul canoanelor (excepțiile țin de încălecarea timpurilor...) părerile mai noi despre credințe. Încă e, firește, o anume strîmtorare în vorbirea despre cele sfinte dar, totuși, rupînd cadența ajunărilor și-a dezlegărilor la dulce, de religie se poate discuta și cu (sau de
De sec, de frupt, de poftă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11517_a_12842]
-
atelier, care domină proza zilelor noastre, își pot găsi similitudini frapante sau doar o atmosferă-îndemn mai mult decât stimulative în creațiile sale. Cu unele dificultăți specifice în pledoariile de amănunt, în problemele mai generale de concepție și formalizare - precum relativizarea canoanelor teoretice și de elaborare la toate nivelurile (fabulă, personaje, timp, spațiu, semnificanți), modificarea exigențelor atribuirii de valoare, eliminarea intruziunilor extraliterare ori, nu în ultimul rând, reintroducerea cu drepturi depline în cetatea literelor a subiectivității eliberate de tirania comenzii sociale, a
Bruno Schulz, precursorul by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/11528_a_12853]
-
speculații derivă din asocierea celebrelor tandemuri literare (Goethe-Schiller, Maiorescu-Eminescu). Din nou sar în ochi și nepotrivirile. Goethe, care era mai presus de orice scriitor (și ce talent uriaș!), a descoperit în Schiller, în pofida diferenței de vârstă, de mediu formativ, de canon literar, o unitate de destin. Pentru mentorul Junimii apropierea de un spirit rebel, inconformist se realiza mai puțin spontan. Cu toate acestea, ambele prietenii au arătat ce beneficii extraordinare a adus găsirea unei lungimi de undă comună. S-au repetat
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
justificate. Nu uit, repet, conjuncturile neomogene. Pentru Eminescu, ajuns la o anume răspântie, Maiorescu se profila ca un companion literar pe care l-ar fi râvnit. De la el putea primi confirmarea că merge pe drumul cel bun, că respectă un canon clasic (claritate, echilibru, ordine, armonie). Altcineva nu-i putea garanta că performanța e valabilă estetic. Pentru nevoi de contact social, găsise un Protector, o Călăuză. Poetul era însă străbătut și de alte impulsuri, nu întotdeauna străvezii, sigure. îl ispitea călătoria
Anul Schiller ,Să sfidăm letargia!" by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11594_a_12919]
-
zona publicisticii, pamfletarul Arghezi își exercită puterea de iradiere a unui model încă viu. Nu aș zice că investigația despre rezistența în timp a modelului creator Arghezi e greșit orientată. Productivitatea influenței unui scriitor e un criteriu de menținere în canon. Din punctul de vedere al istoriei literare, Arghezi este un domeniu foarte atractiv. Posibilitățile de explorare sunt generoase, iar reexaminările documentare, absolut necesare. Nu avem încă o biografie Arghezi, destul de greu de realizat datorită numeroaselor incertitudini (volumul lui Florea Firan
Premise pentru un nou Arghezi by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11652_a_12977]
-
Cronicar Canoane dincolo de prietenii... Bucureștiul cultural, suplimentul revistei 22, ia, și în numărul 10, cotele literaturii "la zi". Discuția despre canon, un fel de cover-story în care cuvintele "ș-am încălecat pe-o șa" (sau, ca să rimeze mai bine, pe-o căpșună
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
Cronicar Canoane dincolo de prietenii... Bucureștiul cultural, suplimentul revistei 22, ia, și în numărul 10, cotele literaturii "la zi". Discuția despre canon, un fel de cover-story în care cuvintele "ș-am încălecat pe-o șa" (sau, ca să rimeze mai bine, pe-o căpșună...) nu-și găsesc niciodată locul, este "formalizată" pe rînduri și coloane de tabel. Sînt scriitori (n-aș putea spune
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
propuse, în grupajele anterioare, de Gheorghe Grigurcu, Cornel Ungureanu, Al.Cistelecan, Sanda Cordoș, Tudorel Urian, Simona Sora, Paul Cernat, Daniel Cristea-Enache, Liviu Antonesei, Tania Radu și Horea Poenar. Tabloul, deocamdată detaliu, se va rîndui odată singur (dar nu de la sine...). Canonul nu înseamnă, sau n-ar trebui să însemne, remarcă Mircea Martin, doar o listă de preferințe. Așa se întîmplă însă, fiindcă mai toate criteriile sînt, deocamdată, laxe. Iar vechiul canon, apărat mult mai bine, de către cei care l-au impus
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
detaliu, se va rîndui odată singur (dar nu de la sine...). Canonul nu înseamnă, sau n-ar trebui să însemne, remarcă Mircea Martin, doar o listă de preferințe. Așa se întîmplă însă, fiindcă mai toate criteriile sînt, deocamdată, laxe. Iar vechiul canon, apărat mult mai bine, de către cei care l-au impus, de ingerințele unui regim opresiv, se ține încă verde. Mutarea pe care, cu o temelie teoretică neostentativă, dar vizibilă și foarte serioasă, o recomandă-anticipează criticul este aceea a consolidării prin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
unui regim opresiv, se ține încă verde. Mutarea pe care, cu o temelie teoretică neostentativă, dar vizibilă și foarte serioasă, o recomandă-anticipează criticul este aceea a consolidării prin influențe, prin "prelungiri". Cu alte cuvinte, e nevoie de o dinamică a canonului indepedentă de o singură instanță/de un grup de instanțe hotărîtoare. Aceeași idee (în siajul lui Harold Bloom...) o preia Carmen Mușat, subliniind că, în fond, canonul e, întotdeauna, o co-producție. Ioan Stanomir mută puțin accentul, într-o pledoarie pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
prin influențe, prin "prelungiri". Cu alte cuvinte, e nevoie de o dinamică a canonului indepedentă de o singură instanță/de un grup de instanțe hotărîtoare. Aceeași idee (în siajul lui Harold Bloom...) o preia Carmen Mușat, subliniind că, în fond, canonul e, întotdeauna, o co-producție. Ioan Stanomir mută puțin accentul, într-o pledoarie pentru multe nuanțe. Intricarea eticului cu esteticul în comunism, bunăoară, e cazul să facă obiectul unor disocieri de finețe. Nimic nu se acceptă sau se refuză de plano
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
scurtă luare de poziție despre revirimentul "minorilor", al manieriștilor, din anii interbelici pînă în zilele noastre, se încheagă într-o "campanie" pentru comentarea avizată, pentru lectura chițibușară, pentru "structuri" care să înlocuiască părerile pe deasupra, pasionale, nu (tocmai) principiale... ...Prietenii dincolo de canoane Tot despre "structuri" (de multe feluri...), dar altcumva, e vorba în Cuvîntul, numărul din aprilie, și în Mozaicul, numerele 3-4 pe 2005. Ambele reviste îi consacră cîte un grupaj de articole profesorului Adrian Marino, dispărut de curînd. Pentru Cuvîntul e
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]
-
și chip, Paul Cernat, Sanda Cordoș, Andrei Cornea, Caius Dobrescu, Alina Mungiu-Pippidi, Carmen Mușat, Sorin Vieru. Încadrat de două citate, din Adrian Marino și din Sorin Antohi (axe, de fapt, ale întregii discuții), unul arătînd că nu ne facem bine canonul, celălalt că nu ni-l cunoaștem cum se cade, articolul lui Paul Cernat denunță confuzia canon-canonadă. Adică toate tunurile în aceeași direcție, întotdeauna pe cine trebuie: "surdinizarea, domesticirea sau diabolizarea ereticilor, inhibarea insubordonărilor, transformarea culturii, sub pretextul eliminării intoleranței, într-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11711_a_13036]