422 matches
-
al II-lea) din 1226 până în 1237. Născut la Poissy, în apropiere de Paris, a fost membru al Casei de Capet, fiul regelui Ludovic al VIII-lea și a Blancăi de Castilia. Este singurul rege al Franței care a fost canonizat, și prin urmare există mai multe localități numite în onoarea sa, printre care St. Louis, Missouri, în Statele Unite. A înființat Parlamentul de la Paris. Multe din cele ce se știu despre viața lui Ludovic provin de la faimoasa biografie a lui Jean
Ludovic al IX-lea al Franței () [Corola-website/Science/310833_a_312162]
-
regelui William II, cât și în fața papei Urban II, încât primi titlul de "alterius orbis papa". Conflictul dintre biserică și rege s-a intensificat în timpul lui Thomas Becket de Canterbury, care a fost asasinat în 1170 de către trimișii regelui, apoi canonizat de Biserică, trei ani mai târziu. Conflictul dintre Roma și rege a crescut, îndeosebi în timpul regilor Eduard I și Eduard II, iar acest conflict se datora anatelor (impoziturilor) pe care le percepea papa Romei în Anglia. Încă înainte de reformă, regele
Biserica Anglicană () [Corola-website/Science/299494_a_300823]
-
Lacu s-a aflat și monahul Alipie, viitorul ieroschimonah Antipa de la Calapodești (1816-1882), ce a sosit aici în anul 1837 și a trăit timp de 15 ani după aspra rânduială athonită, mutându-se apoi la Mănăstirea Esfigmenu. El a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română și de Biserica Ortodoxă Rusă. Călugării valahi și moldoveni au primit constant sprijin financiar din partea guvernului lor, trăind acolo în liniște fără a crea probleme politice sau etnice. A fost construită o bisericuță cu hramul „Adormirea
Schitul Lacu () [Corola-website/Science/335128_a_336457]
-
În ședința Sf. Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din 5-7 martie 2008, s-a pus în discuție canonizarea acestor nouă sfinți nemțeni, la propunerea Mitropoliei Moldovei și Bucovinei. Sfântul Sinod a luat hotărârea ca cei nouă sfinți propuși să fie canonizați. Printre cei nouă sfinți canonizați s-a aflat și Cuviosul Iosif de la Văratec, a cărui zi de pomenire a fost aleasă data de 16 august. Proclamarea solemnă a canonizării celor nouă sfinți nemțeni a avut loc la 5 iunie 2008
Mănăstirea Văratec () [Corola-website/Science/307713_a_309042]
-
împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei) și cu sfetnicul Ianache Văcărescu; la acest deznodământ au contribuit și intrigile familiei Cantacuzino. Pentru felul cum au murit, cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, care i-a canonizat sub numele de "Sfinții Mucenici Brâncoveni" în 1992. Descendența domnului a fost asigurată de copiii fiicelor sale și ai lui Constantin II, la mijlocul secolului al XIX-lea putând fi numărați peste două sute de urmași direcți în viață. În 2014, cu
Constantin Brâncoveanu () [Corola-website/Science/297382_a_298711]
-
fost denumit "Părintele și învățătorul tineretului". Urmând principul "binele nu poate fi apreciat dacă nu este cunoscut", Don Bosco a realizat dar a și promovat operele sale. Ca recunoaștere a sfințeniei și misiunii sale în folosul tinerilor, el a fost canonizat de către Biserica Catolică în anul 1934. Ioan Melchiore Bosco s-a născut la data de 16 august 1815 în Becchi, un cătun de 10 case ce aparținea de satul Morialdo, la o distanță de 5 km de comuna Castelnuovo din
Giovanni Bosco () [Corola-website/Science/298565_a_299894]
-
Croației (1091), care a devenit provincie a Ungariei. El a încredințat guvernarea noii provincii nepotului său de frate mai mic, Álmos. La 20 august 1083, doi membri ai dinastiei, regele Ștefan I și fiul lui, ducele Emeric (Imre), au fost canonizați la Székesfehérvár din inițiativa regelui Ladislau I. Fiica sa Irina, soția împăratului bizantin Ioan al II-lea Comnenul, este venerată de ortodocși. La moartea regelui Ladislau I, nepotul său mai mare, Coloman, a fost proclamat rege (1095-1116), dar a trebuit
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
cărui prinț fusese detronat de boierii săi, și a dat principatul fiului său al doilea, Andrei, dar domnia sa a devenit nepopulară și trupele ungurești au fost izgonite din Galiția în 1189. La 27 iunie 1192, regele Ladislau I a fost canonizat la Oradea, devenind al treilea rege sfânt. Regele Béla al III-lea a lăsat moștenire regatul neatins fiului său mai mare Emeric (Imre) (1196-1204), dar noul rege a trebuit să cedeze Croația și Dalmația ca apanaj fratelui său Andrei, care
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
II-lea, fost prinț al Galiției (1188-1189), a intervenit frecvent în luptele interne din acest principat și a depus eforturi să asigure comnia fiilor săi mai mici (Coloman sau Andrei) în țara vecină. Una dintre fiicele lui, Elisabeta, a fost canonizată în timpul vieții sale (1 iulie 1235) devenind al patrulea sfânt din dinastia arpadiană. Fiii mai mari ai lui Andrei l-au dezmoștenit pe fiul postum al acestuia Ștefan Venețianul, care a fost educat în Ferrara. Regele Béla al IV-lea
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
Boemiei. În ultimii săi ani, a intrat în conflict cu fiul său, Ștefan, încoronat în timpul vieții tatălui său și care își obligase tatăl să-i cedeze zonele estice ale regatului. Două dintre fiicele sale, Margareta și Kinga (Kunigunde) au fost canonizate (în 1943 respectiv 1999), iar a treia fiică, Iolanda, a fost beatificată în 1827. A patra fiică a lui, Constanța, a fost și ea venerată la Liov (Lvov). La întronizarea lui Ștefan al V-lea, mulți dintre susținătorii tatălui său
Dinastia Arpadiană () [Corola-website/Science/320566_a_321895]
-
lumii anul 6913 (1405)”". Sunt considerate minuni ale Sfântului Nicodim: Sfințenia vieții sale și minunile săvârșite atât în timpul vieții, cât și după moarte, prin moaștele sale, l-au eternizat. Deși a fost considerat un sfânt încă în timpul vieții, a fost canonizat prin tomosul Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române abia după aproape 600 ani, în 1955, fiind pomenit sub numele de Sfântul Nicodim cel Sfințit de la Tismana, fiind cinstit în calendarul ortodox pe 26 decembrie.
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
Fisher, episcop de Rochester și Sir Thomas More, fostul Lord Cancelar al lui Henric, ambii au refuzat să depună jurământul față de rege și au fost ulterior condamnați pentru înaltă trădare și decapitați. Ulterior, "John Fisher" și "Thomas Morus" au fost canonizați de Biserica Catolică, iar în 1980, Thomas Morus a fost canonizat și de Biserica Anglicană. După mai multe încercări de definire a religiei anglicane Henric a obținut votarea de către Camera Lorzilor a unui statut în șase articole care a fost
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
al lui Henric, ambii au refuzat să depună jurământul față de rege și au fost ulterior condamnați pentru înaltă trădare și decapitați. Ulterior, "John Fisher" și "Thomas Morus" au fost canonizați de Biserica Catolică, iar în 1980, Thomas Morus a fost canonizat și de Biserica Anglicană. După mai multe încercări de definire a religiei anglicane Henric a obținut votarea de către Camera Lorzilor a unui statut în șase articole care a fost supranumit „actul sângeros” sau „biciul cu șase corzi”, act care afirma
Henric al VIII-lea al Angliei () [Corola-website/Science/300136_a_301465]
-
Přemyslid au refuzat să plătească pentru trupul lui Adalbert (Vojtech). Cu toate acestea, trupul a fost cumpărat de către Ducele Boleslav I care a plătit greutatea sa în aur și l-a îngropat la Gniezno. În 999 episcopul Adalbert a fost canonizat ca Sf. Adalbert de către Papa Silvestru al II-lea. A devenit mai târziu sfântul patron al Boemiei, Poloniei, Ungariei și al Prusiei. Canonizarea lui Vojtech a crescut prestigiul bisericii poloneze în Europa și prestigiul statului polonez pe arena internațională. Până în
Boleslav I al Poloniei () [Corola-website/Science/313661_a_314990]
-
din urmă, pe 15 august 1714 a fost decapitat (la fel ca și cei trei frați, boierul Ianache Văcărescu și domnul mazilit) în fața sultanului Ahmed al III-lea, trupurile fiindu-le aruncate în mare. La 20 iunie 1992 a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română, fiind venerat alături de frații și tatăl său sub numele de „Sfinții Mucenici Brâncoveni”. Este reprezentat în pictura votivă a Mânăstirii Hurezi.
Ștefan Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332228_a_333557]
-
1868 () - d. 17 iulie 1918) a fost ultimul împărat al Rusiei. A domnit din 1894 până la abdicarea sa din 15 martie 1917 la sfârșitul revoluției din februarie. A fost asasinat împreună cu întreaga sa familie de către bolșevici la ordinul lui Lenin. Canonizat drept sfânt al bisericii ortodoxe ruse. Ca fiu al Împăratului Alexandru al III-lea al Rusiei și al Împărătesei Maria Feodorovna (născută Prințesa Dagmar a Danemarcei), Nicolae era nepotul Împăratului Alexandru al II-lea al Rusiei pe linie paternă și
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
scriitorului american Robert K. Massie, istoric care a devenit interesat de biografia ultimului Romanov ca părinte al unui copil bolnav de hemofilie, cum a fost și Nicolae. . Pe 4 august 2000, Nicolae și membrii apropiați ai familiei lui au fost canonizați drept sfinți de sinodul bisericii ortodoxe ruse. Ei nu au fost denumiți „mucenici”, atâta vreme cât moartea lor nu a fost un rezultat imediat legat de credința lor creștină; în schimb ei au fost canonizați drept „cuvioși (supuși pătimirii)”. Ei erau deja
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
membrii apropiați ai familiei lui au fost canonizați drept sfinți de sinodul bisericii ortodoxe ruse. Ei nu au fost denumiți „mucenici”, atâta vreme cât moartea lor nu a fost un rezultat imediat legat de credința lor creștină; în schimb ei au fost canonizați drept „cuvioși (supuși pătimirii)”. Ei erau deja venerați de unii membri ai bisericii ortodoxe ruse din afara Rusiei de câțiva ani înaintea canonizării. Unii istorici cunoscători avizați ai Rusiei adesea subliniază influența exercitată de practicile regimului țarist asupra modului cum guvernul
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
mai mare parte a cathedrelor episcopale și mitropolitane erau ocupate de tovarășii săi de idei isihaști, iar patriarh era, pe atunci, vechiul său prieten, Philotheos Kokkinos. În aprilie 1368, la Constantinopol s-a adunat un sinod local, care l-a canonizat pe Grigore Palamas și l-a condamnat pe ieromonahul Prochoros Kydones ca pe unul care împărtășea erzia lui Varlaam și a discipolului acestuia, Akindynos. Dar fratele lui Prochoros era Demetrios Kydones-consilierul principal și prietenul lui Ioan V. Împăratul n-a
Ioan al V-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317612_a_318941]
-
Biserică Sfanțul Moise () este un edificiu religios romano-catolic din secolul al VIII-lea, situat în sestiere Sân Marco din orașul italian Veneția. Ea este dedicată lui Moise pe care, ca și bizantinii, venețienii tind să-l canonizeze că pe unul dintre profeții Vechiului Testament. Îl onorează de asemenea pe Moisè Venier, care a plătit pentru reconstrucția să în secolul al IX-lea. La mică distanță se află teatrul de operă, teatro Sân Moisè. Potrivit cronicilor vechi, edificiul
Biserica Sfântul Moise din Veneția () [Corola-website/Science/333508_a_334837]
-
La 10 iulie, în Sinaxarul Ortodox Răsăritean (Grec), are loc comemorarea celor 10.000 de călugări uciși la ordinele patriarhului Teofil în campania sa paranoică împotriva origenismului și a celor Patru Frați Înalți. Nepotul și succesorul său, Chiril, a fost canonizat atât de Biserica Răsăriteană, cât și de Biserica Apuseană, cu excepția notabilă a Bisericii Asiriene a Răsăritului, pentru formularea și apărarea uniunii ipostatice, rolul său central la Primul Sinod Ecumenic de la Efes și opoziția sa față de patriarhul Nestorie al Constantinopolului. Teofil
Teofil al Alexandriei () [Corola-website/Science/336690_a_338019]
-
fiind schingiuit și omorât din ordinul regelui Wenceslau al Boemiei. El a fost aruncat în râul Vltava de pe „Podul Carol” din Praga, deoarece a respectat sacramentul spovedaniei, refuzând să-i divulge regelui păcatele spovedite lui de regină. El a fost canonizat în anul 1729 de Papa Benedict al XIII-lea (1724-1730) și s-a stabilit ziua de 16 mai ca dată a sărbătoririi cultului său. La început, în Ducatul Bucovinei exista un singur decanat, cu sediul la Cernăuți. Ca urmare a
Biserica Sfântul Ioan Nepomuk din Suceava () [Corola-website/Science/316633_a_317962]
-
(n. 1702 - d. 15/26 august 1714) a fost al patrulea fiu al domnului Constantin Brâncoveanu și al soției acestuia, Marica Brâncoveanu. Pentru moartea suferită, la 20 iunie 1992, Matei a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă Română, el, frații și tatăl său fiind venerați sub numele de „Sfinții Mucenici Brâncoveni”. a fost ridicat de turci în aprilie 1714 și dus împreună cu întreaga familie la Constantinopol, după mazilirea tatălui său. A fost întemnițat la
Matei Brâncoveanu () [Corola-website/Science/332672_a_334001]
-
o distanță de numai 17 km de cel mai important oraș din regiune, Târgu Mureș. Localitatea este atestată din 1332 în lista de zeciuială papală. Satul a primit numele de la hramul bisericii, Sfântul Ladislau I al Ungariei, care a fost canonizat de Biserica Catolică în 1192, în timpul domniei regelui Béla al III-lea. Chiar dacă după Reforma Protestantă localitatea a devenit protestantă, majoritatea locuitorilor fiind de religie reformată și unitariană, numele satului a fost păstrat. Nu se poate stabili cu exactitate ordinea
Biserica unitariană din Sânvăsii () [Corola-website/Science/327116_a_328445]
-
290 și se referă la doi mucenici răsăriteni, Epictet și Astion. Trăirea în spiritul învățăturii lui Iisus a devenit însă un mod de viață și pentru un mare număr de locuitori ai meleagurilor românești. Ca dovadă, Biserica Ortodoxă Română a canonizat mai mulți sfinți și mucenici, ultimul dintre aceștia fiind monahul Gheorghe de la Cernica (în 2005, fiind sărbătorit pe 3 decembrie). Bisericile vechi-orientale (care își păstrează în titulatura oficială numele "ortodox", dar nu sunt în comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă și
Biserica Ortodoxă () [Corola-website/Science/301429_a_302758]