161 matches
-
fotoliul scund care îi aparținea după articolul de lege: possession vaut titre și își scotea mănușile. - Ger! . . . zise distrat, și se plictisi că Lina nu se astâmpăra și ea pe un scaun. Potrivea minuțios la pervazul ușei un sul subțire capitonat, din stofă la fel cu draperiile, o "noutate" inaugurată chiar atunci. - Frig! zise iar Lina. Am văzut eu bine! ... pe aci vine vîn-tul! Rim e culcat, e bolnav! -- Ei aș! spusese Mini drept crice consolare. - A răcit! . . . prin dunga asta
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
admitea "nevoia" a două corpuri să "cadă" unul spre altul ca un invariant al naturii, preocupându-se numai de modificarea structurii lor nucleare astfel încât această "cădere" să fie încetinită. Parașuta antigravitațională semăna cu un ham de metal, cu câteva porțiuni capitonate pentrtu protecția corpului în zonele în care presiunea se exercită cel mai puternic. Dispunea de două elemente motoare, care însă serveau numai pentru manevrele laterale în timpul căderii. Cea mai lentă viteză de cădere înregistrată era de circa 9 kilometri/oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
întâi, dar în fața ușii pe care scria COMANDANT, ezită o clipă, dacă să bată sau nu la ușa acestuia pentru a raporta cele aflate. În cele din urmă, se hotărî: ciocăni de câteva ori și imediat auzi, de dincolo de ușa capitonată, glasul autoritar al colonelului Priboi: - Intră! - Tovarășe colonel, sunt locotenentul Cazacu Diomide, permiteți-mi să vă raportez! - Știu cum te cheamă, spune, băiatule! - Tovarășe comandant, în urma investigațiilor întreprinse în șatra lui Iorgu Stănescu, am descoperit un copil, pe nume Vișinel
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
constată suma aceluiași efectiv al tovărășiei de pahar, fără să sesizeze că ar fi vreunul sau vreuna în plus sau în minus. Bibi Bleotu, ce părea că șede pururi de veghe la păstrarea bunurilor sale de la Sans-Souci, apăru de după ușa capitonată a unei încăperi, ce arăta a fi un spațiu bun de pus la îndemână în astfel de împrejurări de încartiruire. Amândoi se retraseră, împreună, pentru a le fi servite, în căni mari de porțelan, prima cafea a zilei, precum și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și ele ceva respectabil, cel puțin demn de luat În seamă, dar Îngâmfarea e ridicolă, infatuarea e ridicolă, iar eu am fost ridicol. Mângâie distrat câinele care alergase să-l primească la ușă și intră În camera pianului. Deschise cutia capitonată, scoase cu toată grija instrumentul pe care mai trebuia să-l și acordeze Înainte de a se culca, Întrucât călătoriile cu taxiul, chiar scurte, nu-i făceau deloc bine la sănătate. Se duse În bucătărie să pună un pic de mâncare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
uitat...azi e luni. Nu vreau să te deranjez. O să-mi revin... Nu vorbi prostii. Chiar nu făceam nimic, minți Leigh. Vino odată. Leigh o conduse pe canapea și, după ce-i arătă lui Emmy să-și sprijine capul pe brațul capitonat, dispăru după peretele ce separa camera de zi de bucătărie. Cu blatul ei pestriț de culoarea granitului și toată aparatura nouă, din inox, bucătăria era încăperea preferată a lui Leigh din întregul apartament. Toate oalele și cratițele, în ordinea dimensiunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
obișnuit cu altfel de complimente. Adriana făcu repede un calcul și se gândi că probabil tocmai redusese cu o lună concursul Căutarea Inelului ediția 2008. — Serios, gânguri ea. Portarul îi salută rostindu-le numele și îi conduse la liftul frumos capitonat. — Să-i dăm bătaie, spuse Toby fără urmă de ironie. Adriana își dădu ochii peste cap și el începu să râdă. Nu-i chiar atât de rău, se gândi ea lăsându-l să o cuprindă cu brațele pe la spate în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cursă de linie. Sfătuiesc persoanele care sunt pe cale să zboare cu un avion particular să o facă numai dacă lucrul acesta va deveni parte integrantă a vieții lor. Sincer, în momentul acela îmi doream să nu fi văzut niciodată tavanul capitonat și să nu fi mâncat sandviciurile acelea delicioase în G-V-ul fantastic al lui Patrick. Ce tot spun! Dacă nu eram atentă, riscam să mă transform în Patricia Duff sau o persoană la fel de răzgâiată. Pot să zbor cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ordinatorului era oarecum diferit de celelalte încăperi locuite de la bordul lui Nostromo. Caleidoscop uluitor de lumini și ecrane, lectori de date și indicatoare, sala oferea priveliștea unui loc fermecat cu zeci de pomi de iarnă. Luând loc într-un scaun capitonat, făcut parcă exact pe măsura lui, Dallas studie pupitrele cu comenzi. Ash se așeză în fața Băncii Creierului și manipulă controalele cu iuțeală și eficacitate. Dar era binecunoscută capacitatea ofițerului științific de a-și stăpâni domeniul. Calitate pe care Dallas și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
care întrețineau viața fragilului echipaj uman. La celălalt capăt al acestei încâlceli amețitoare, sforăitoare, uruitoare, se detașa un compartiment cubic de sticlă, un mugure transparent așezat pe vârful acestui enorm iceberg care era Nostromo. În interior, stăteau, pe două scaune capitonate, doi oameni. Ei aveau răspunderea menținerii unei propulsii potrivite pentru nava cosmică; o situație pe care amândoi o apreciau în mod deosebit. Aveau grijă de astronavă, iar ea, în schimb, îi răsfăța. În general, nava își purta singură de grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
agită de câteva ori ciulinii, cu fața întoarsă spre ușa dublă, masivă, care se deschidea încetișor, opintit. Și dispăru, undeva prin perete, pe lângă dulapul cu regulamente și colecția incompletă a revistei Pentru patrie. Părintele Macovei se strecură anevoie printre ușile capitonate, încovoiat, umilincios. Poala anteriului se agățase de o țintă și preotul o smunci ferit. Se opri în dreptul măsuței cu câțiva trandafiri aproape veștejiți. Goncea se ridică. Veni spre el și-l privi nedumerit. Părintele, înalt, gârbovit, cu barba colilie, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mister dar nu și pentru câțiva ochi iscoditori. Ștefan Girovescu chiar se aștepta la un premiu gras din partea conducerii care, ca orice conducere comunistă, nu făcea nimic fără știrea și aprobarea, fie ea și formală, a partidului. Ciocăni la ușa capitonată și fu surprins să audă de dincolo: Așteaptă! Abia peste cinci minute auzi: Intră! Era un „intră” pe care nu-l mai auzise rostit astfel de secretarul de partid cu care lucrase mult timp la CFS Iași. Intră, adresă un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
ca eu să fiu martor la reconcilierea pe care se hotărâse s-o facă. Ne-am dus împreună pe Avenue de Clichy, dar Strickland nu era la cafenea. Era prea frig ca să stăm afară, așa că ne-am instalat pe băncile capitonate dinăuntru. Era cald de tot, o atmosferă înăbușitoare, tăiai fumul cu cuțitul. Strickland n-a venit, dar curând l-am văzut pe pictorul acela francez cu care juca uneori șah. Deveniserăm oarecum familiari, și s-a așezat la masa noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fie atinsă. Se excitase atât de subit și de puternic încât îi era foarte greu să-și țină penisul ascuns, să-l împiedice să se arate în toată splendoarea și să își declare astfel superioritatea netă. Își petrecu un colț capitonat al măsuței de lângă pat printre coapse și își frecă perineul de ceasul de plastic cu radio. Rămase acolo, tremurând, cu două valuri de excitație străbătând-o simultan, unul dinspre penisul erect, celălalt venit dinspre crăpătura care pulsa, și îl privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
al lui Marcus Antonius, singurul supraviețuitor de parte bărbătească din familia imperială -, cu ajutorul armat al pretorienilor, al flotei, al legiunilor lui Germanicus și cu aprobarea umilă a Senatului, cucerise imperiul. Pe neașteptate, Tiberius vru să plece de la Capri. În ciuda lecticii capitonate, a sclavilor și medicilor, coborârea de la Villa Jovis până în port fu obositoare, iar îmbarcarea și navigarea se dovediră și mai dificile. Toți își amintiră - iar cei ce nu-și aminteau auzeau, uimiți, de la ceilalți - sinistra profeție făcută cu ani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
intime ale unui individ. La o săptămână după înmormântarea casieriței, pe când conduceam noaptea de-a lungul perimetrului vestic al aeroportului, Vaughan viră brusc spre marginea drumului și lovi un uriaș câine corcit. Impactul cu corpul lui, ca lovitura unui ciocan capitonat, și ploaia de sticlă din momentul când acesta trecu peste acoperiș, m-au convins că vom muri într-un accident de mașină. Vaughan nici măcar n-a oprit. L-am privit cum accelerează mai departe, cu fața plină de cicatrice aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
zor ceva la mașină. V-a căutat de la radio, îi dădu de veste secretara, oprindu-se o clipă din bătut. Spune-le că sunt ocupat acum, îi dădu el instrucțiuni și, cerându-i să aducă niște cafele, deschise o ușă capitonată și-l introduse pe Sever în cabinetul său. Ia loc, îl invită, arătându-i un scaun în fața biroului și așezându-se și el de cealaltă parte. Ia zi, ce necazuri ai?... Sever îi explică întreaga situație și încheie declarând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mîinilor lui, noduroase ca niște oscioare, se albiră Încleștîndu-se pe măciulia bastonului. Curiozitatea Învinse reticențele Armellei, care se aplecă Înainte ca să vadă ce anume Îl tulbura atît de tare pe socrul ei. Saci cu nisip. Trei saci odihneau pe satinul capitonat, cu urme de mucegai pe alocuri. Arthus era livid. Se uită la sacii cu nisip, apoi la cei doi polițiști care stăteau În fața lui. CÎnd vorbi, rostirea Întretăiată Îi trăda profunda descumpănire. - Asta ar Însemna că fiul meu n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu care ar fi putut lupta dacă ar fi mușcat momeala lui Benny Siegel. Bleichert și Blanchard. Două speranțe albe spulberate. M-am uitat fix la afișe multă vreme, până când zarva din jurul meu a încetat și am evadat din cocioaba capitonată înapoi în timp, în anii ’40 și ’41, când câștigam meci după meci și eram combinat cu admiratoare care semănau cu Betty Short, iar Lee obținea victorii prin K.O. și trăia cu Kay - și, ciudat, eram din nou o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Chelsea Physic Garden, unde Învață cum să-și optimizeze jardiniera. Are fețe de iarnă și de vară pentru canapele, pe care le schimbă exact la momentul potrivit din an, iar de curând a aranjat toate fotografiile de familie În albume capitonate care se află pe măsuța pentru cafea din sufragerie, exalând arome suave de piele și mulțumire. Ultima dată când am Întrebat-o pe Janine cu ce se mai ocupă, mi-a răspuns: „Ei, știi tu, cu olăritul“. Nu, nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
iar ecranul se lumină, Înfățișînd un dormitor gol dintr-un apartament decorat În stil art deco, alb pe alb, cu mobilier de un alb glacial și nișe cu spoturi luminoase. Un pat dublu cu așternut de satin albastru și tăblie capitonată ocupa centrul imaginii. Rezemat de perne era un ursuleț de pluș galben, cu blana Înspicată de un verde bolnăvicios acolo unde se reflecta culoarea așternutului. Deasupra patului era o poliță Îngustă, plină cu animale de lut - probabil colecția vreunei adolescente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
moment, a intervenit din nou doctorul Wagner... 22 De vreo două minute, băteam zgomotos și ostentativ darabana cu degetele În masă. Mă aplecasem În față, așezându-mi coatele pe genunchi și ca să ajung la lemnul mesei, mai sonor decât brațul capitonat al fotoliului, dar și pentru a semnaliza vizual că vreau să vorbesc. Limbajul corporal, ca să mă exprim intelectual. Ceva nu-mi suna cum trebuie. Pentru prima oară de când Începuse povestirea, mi-am Învins ezitările și l-am Întrerupt pe Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
ar putea imagina cum ar vrea cineva să violeze mormanul de carne deprimată, gargantuelică transformat în obsesia mea. Poate mă înșelam - poate că hoarde întregi de perverși iubitori de grăsime stăteau la coadă să-și încerce norocul la zidul ei capitonat, iar eu nu eram decât un alt ciudat fascinat și provocat de dimensiunile uriașe ale acestei fete extraordinare. Oare asta eram? Oare sucombam în fața unei fantezii primitive, declanșate de suplețea ocupată a lui Judy? Nu. De la bun început, din clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
minerală și pahare corespunzătoare, creioane și pixuri de diferite culori, carioci, rapoarte, volume de legislație, blocnotesuri, microfoane, telefoane, arsenalul obișnuit în locuri de acest calibru. Trebuie să existe lustre suspendate din tavan și aplice pe pereți, trebuie să existe uși capitonate și ferestre cu perdele, trebuie să existe mochete pe jos, trebuie să existe tablouri pe pereți și vreo tapiserie veche sau modernă, neapărat portretul șefului statului, bustul republicii, drapelul patriei. De nimic din toate acestea nu s-a vorbit, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
discuția presupusă confidențială dintre prim-ministrul și ministrul său de interne, din seara zilei în care el dusese chemat la președinția republicii, ar fi fost mult mai puțin particulară decât ar fi legitim să se aștepte cineva de la niște pereți capitonați, care, cine știe dacă nu ascundeau niște microfoane de ultimă generație, din acelea pe care numai un copoi electronic cu cel mai nobil pedigri reușește să le adulmece și să le ia urma. Oricum ar fi, răul nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]