1,121 matches
-
A luat în calcul abdicarea, dar a acceptat un cabinet alcătuit doar din membrii de opoziție. Rockingham a devenit premier, iar Clinton a fost înlocuit de Sir Guy Carleton ce a primit instrucțiuni că să evite acțiuni offensive și să capituleze. A retras forțele britanice din America, iar lordul Shelburne, noul secretar de stat, a fost trimis la Paris să înceapă negocierile de pace. În iunie 1781, congresul american a ales o comisie pentru negocierile de pace: Benjamin Franklin, John Jay
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
său, Guy de Sorrento, duce de Sorrento, strânsese o armată de mercenari normanzi și a trecut la asedierea Salerno. Guy i-a luat captivi pe membrii familiei asasinilor tatălui său și a negociat eliberarea lui Gisulf. În curând, orașul a capitulat, iar Guy și normanzii au prestat omagiu lui Gisulf, care le-a confirmat titlurile și posesiunile. Acest început al domniei sale i-a marcat caracterului său ulterior, Gisulf păstrând o mare ură la adresa amalfitanilor care inițiaseră omorârea tatălui său. Din motive
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
său a fost ținta asediului conjugat al lui Richard de Capua și Robert Guiscard. Cu toate că a reușit să își organizeze propriii cetățeni pentru a rezista vreme de doi ani, el i-a sărăcit pe aceștia. La 13 decembrie, Salerno a capitulat, iar principele și susținătorii săi s-au retras în citadelă, care la rândul ei a căzut în luna mai a anului următor. Pământurile lui Gisulf au fost cucerite, iar el a plecat la Capua, unde a încercat să îl stimuleze
Gisulf al II-lea de Salerno () [Corola-website/Science/327743_a_329072]
-
marcată de ralierea celei mai mari părți a armatei spaniole la cauza luptei antifranceze. Francezii înregistrează o serie de succese, dar suferă apoi un eșec umilitor pe 22 iulie la Bailen, unde un Corp de armată francez este silit să capituleze, iar pe 30 august francezii sunt nevoiți să încheie Convenția de la Cintra, în urma căreia trupele franceze evacuează Portugalia, în urma intervenției militare britanice. În noiembrie 1808, Napoleon intervine însă personal, în fruntea unei armate de 200 000 de oameni și înregistrează
Războiul Peninsular () [Corola-website/Science/316970_a_318299]
-
în această formă latinescul “"dediticius"”, formă care respectă legile de formare a cuvintelor grecești din cele latine. Definiția clasică dată dediticilor este aceea că “erau indivizi sau comunități care s-au opus poporului roman cu armele și, fiind supuși, au capitulat fără condiții” (după Gaius). Capitulația se transforma într-o relație juridică durabilă, dediti devenind în generațiile următoare dediticii, în cazul în care situația lor nu era reglementată printr-un tratat. Tot după Gaius, condiția lor juridică în cadrul imperiului este prezentată
Constitutio Antoniniana () [Corola-website/Science/302699_a_304028]
-
mai, britanicii s-au retras cam 50 de kilometri spre nord-vest într-o pungă de rezistență de-a lungul frontierei fronco-belgiene, care se întindea de la Dunkirk până la Poperinge. Belgienii s-au predat pe 28 mai, pentru ca a doua zi să capituleze elementele Armatei I franceze care se aflau în afara pungii de la Dunkirk. Începând cu ziua de 27 mai a început evacuarea de la Dunkirk. Blindatele germane au primit în aceiași zi ordinul să reia atacul, dar defensiva bine organizată le-a oprit
Bătălia de la Dunkerque () [Corola-website/Science/311475_a_312804]
-
singură în fața asalutului german. Divizia a 51-a britanică a fost lăsată în ariergardă să acopere retragerea. Mulți dintre ei au căzut în luptă sau au căzut prizonieri. Trupele germane au intrat în Paris pe 14 iunie și Franța a capitulat pe 22 iunie. La Dunkirk (Dunkerque), a fost ridicat un monument din marmură după război. Textul se traduce prin: „"Pentru glorioasa memorie a piloților, marinarilor și soldaților armatelor franceză și aliate care s-au sacrificat în bătălia de la Dunkirk mai
Bătălia de la Dunkerque () [Corola-website/Science/311475_a_312804]
-
în 1711. Danemarca, Polonia și Rusia formează o coaliție împotriva suedezilor (are loc Marele Război al Nordului). Carol al XII-lea al Suediei, de numai 18 ani, ajunge cu flota în dreptul capitalei Copenhaga, debarcă în forță și obligă orașul să capituleze. Lovită în plin, Danemarca se retrage din coaliție. La rândul său, regele August al II-lea al Poloniei, după ce cucerește Dunamunde, este învins la porțile Rigăi. Petru I ajunge la Narva, oraș suedez controlat în trecut de Rusia, la 23
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
victorie a rușilor la Seremetiev asupra suedezilor este primită cu mare bucurie. În 1702, rușii obțin noi victorii în timp ce Carol al XII al Suediei îi învinge pe saxoni și polonezi și intră în Cracovia. La 11 octombrie 1702, fortăreața Noteburg capitulează în fața rușilor, apoi are loc prima victorie navală a rușilor, urmată de capitularea Narvei. Toate aceste victorii se datorează faptului că, grosul trupelor suedeze se afla în Polonia, unde în 1706, Carol al XII-lea silește Dieta de la Varșovia să
Petru I al Rusiei () [Corola-website/Science/298530_a_299859]
-
reușit să se reorganizeze și să stopeze forțele inamice la Bătălia râului Piave. În 1918 austriecii nu au reușit să rupă linia italiană în numeroase încercări și, după ce a suferit o pierdere decesivă în Bătălia de la Vittorio Veneto, ea a capitulat forțelor Antantei în noiembrie. Pe parcursul războiului, generalul armatei austro-ungare, Conrad von Hötzendorf avea o aversiune mare pentru italieni, deoarece el considera că Italia reprezenta cel mai mare pericol pentru Austro-Ungaria. Trădarea lor din 1915 i-a întărit această atitudine. Ura
Campania italiană (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/299944_a_301273]
-
și înăbușind revolte. 1371 - Goen-yu devine împărat (dinastia nordică) până în anul 1382. 1382 - Go-Komatsu devine împărat (dinastia nordică) până în anul 1392, când țara este reunificata sub domnia sa. 1383 - Go-Kameyama devine împărat (dinastia sudică) până în anul 1392. 1392 - Curtea imperiala sudică capitulează - dinastia nordică și sudică sunt reunificate sub domnia împăratului Go-Komatsu, care a domnit până în anul 1412. 1397 - Ashikaga Yoshimitsu construiește templul Kinkakuji. 1401 - Ashikaga Yoshimitsu trimite o misiune în Chină cerând să oprească comercianții pirați. Ei se întorc anul următor
Cronologia Perioadei Muromachi (Ashikaga) () [Corola-website/Science/303066_a_304395]
-
a fost instrumentul legal prin care Înaltul Comandament al Wehrmachtului a capitulat simultan în fața Forțelor Expediționare Aliate și Uniunii Sovietice la luptele celui de-al doilea război mondial pe teatrul de luptă din Europa. Primul "act al capitulării" a fost semant la Reims, Franța, la ora 02:41 a zilei de 7
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
care se aflau în acel moment sub controlul OKW-ului. În ciuda faptului că marea majoritate a comandanților militari germani s-au supus ordinului de capitulare dat de OKW, au existat și excepții. Cea mai importantă forță care a refuzat să capituleze a fost Grupul de Armate Centru de sub comanda mareșalului Ferdinand Schörner, care fusese promovat Comandant Suprem al Forțelor Armate (OKH) pe 30 aprilie prin testamentul lui Adolf Hitler. La fel ca și în cazul altor instituții din Germania Nazistă, controlul
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
OKH-ului și prin acesta direct lui Hitler. Astfel, era neclar dacă Schörner se afla sau nu sub controlul OKW-ului pe 8 mai, sau dacă era nevoie ca Dönitz ori von Krosigk puteau/trebuiau să ordone lui Schörner să capituleze. Această dilemă a fost rezolvată pe calea armelor. Pe 8 mai, Schörner a părăsit postul său de comandă și a fugit în Austria. Uniunea Sovietică a organizat Ofensiva Praga, în timpul căreia o copleșitoare forță sovietică a fost aruncată în luptă
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
mai, Schörner a părăsit postul său de comandă și a fugit în Austria. Uniunea Sovietică a organizat Ofensiva Praga, în timpul căreia o copleșitoare forță sovietică a fost aruncată în luptă împotriva Grupului de Armate Centru, care a fost forțat să capituleze pe 11 mai. (Trupele sovietice au intrat în Praga pe 12 mai). După semnarea acestui "act al capitulării", Înaltul Comandament a emis ordine către toate forțele armate de sub comanda sa, cerându-le să înceteze toate operațiunile exact la ora 23
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
El a făcut o notă, conform căreia acest act al capitulării poate fi înlocuit cu unul nou în viitor. Iosif Vissarionovici Stalin a fost nemulțumit de condițiile în care a fost semnat actul capitulării. El considera că Germania trebuia să capituleze doar în fața împuternicitului comandantului suprem al Armatei Roșii și a insistat ca actul de la Rheims să fie considerat doar unul preliminar, ceremonia finală urmând să fie semnată la Berlin, unde se afla cartierul general al mareșalului Gheorghi Jukov. Al doilea
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
o mică zonă din jurul orașului) nu a fost recunoscut de puterile aliate și a fost dizolvat în momentul în care membrii lui au fost arestați de forțele britanice pe 23 mai 1945. Aliații au descoperit că au o problemă, deoarece capitulaseră necondiționat numai forțele armate germane, nu și guvernul civil german. Aceasta a fost considerată o problemă foarte importantă, deoarece în 1918 capitulase doar guvernul civil imperial german, nu și armata imperială. Acest fapt a permis lui Hitler să se folosească
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
au fost arestați de forțele britanice pe 23 mai 1945. Aliații au descoperit că au o problemă, deoarece capitulaseră necondiționat numai forțele armate germane, nu și guvernul civil german. Aceasta a fost considerată o problemă foarte importantă, deoarece în 1918 capitulase doar guvernul civil imperial german, nu și armata imperială. Acest fapt a permis lui Hitler să se folosească de mitul „înjunghierii pe la spate”. Aliații nu au dorit să riște ca un viitor regim german ostil să se folosească de faptul
Actul capitulării Germaniei () [Corola-website/Science/312067_a_313396]
-
principal distrugătoare și distrugătoare de escortă, care erau destinate contracarării amenințării submarinelor naziste. Războiul din Pacific a putut fi purtat cu relativ puține efective terestre - în special cu unități ale pușcașilor marini americani - iar, până în momentul în care Germania a capitulat, Aliații recuceriseră Burma, Filipinele și un lanț de insule-baze militare pe drumul spre Japonia. SUA au început o masivă realocare a trupelor de pe teatrul de război european pe cel pacific în vederea declanșării invaziei în Japonia, numai că, între timp, Imperiul
Mai întâi Europa () [Corola-website/Science/307817_a_309146]
-
Burma, Filipinele și un lanț de insule-baze militare pe drumul spre Japonia. SUA au început o masivă realocare a trupelor de pe teatrul de război european pe cel pacific în vederea declanșării invaziei în Japonia, numai că, între timp, Imperiul Nipon a capitulat ca urmare a bombardamentelor nucleare de la Hiroshima și Nagasaki și a victoriilor sovietice din Manciuria. Un rezultat foarte evident al politicii "Mai întâi Europa" a fost faptul că bătăliile de pe teatrul european de luptă au avut tendința să fie evenimente
Mai întâi Europa () [Corola-website/Science/307817_a_309146]
-
fost declanșate cu o planificare strategică minimă. Diferențele dintre teatrele de război erau datorate și naturii lor: în vreme ce teatrul european era în principal unul terestru, singura cale de înfrângere a Germaniei naziste era o invazie pe continent. Când Germania a capitulat, Berlinul a fost ocupat, și numai Norvegia a rămas sub controlul Axei. Prin contrast, înfrângerea Imperiului nipon a avut loc în condițiile în care japonezii aveau o forță navală importantă, distribuită pe o mare suprafață a oceanului și în multe
Mai întâi Europa () [Corola-website/Science/307817_a_309146]
-
ideea că religia ortodoxă este singura "dreaptă-credință", e susceptibilă să-i facă ostili la pluralism și la libertatea de conștiință. În fața presiunilor Bisericii Ortodoxe Române, în mai multe rânduri clasa politică românească din perioada post-1989 a fost pe punctul să capituleze și astfel să adopte niște legi cu caracter discriminatoriu în privința libertății religioase, acest deznodământ fiind evitat doar sub influența presiunilor externe, și asta în ultimul moment. Biserica Ortodoxă Română a reușit chiar performanța de a face din cursurile de educație
Biserica Ortodoxă Română și drepturile omului () [Corola-website/Science/330479_a_331808]
-
adică „cel mai bun”. Dar Traian a rămas în istorie și pentru luptele sale. În 101, a lansat o expediție în regatul Dacia, aflat la nord de Dunăre și l-a forțat un an mai târziu pe regele Decebal să capituleze, după ce Traian a asediat cu succes capitala Sarmizegetusa. Traian s-a întors la Roma încununat cu succes și a primit titlul de "Dacicus Maximus". Totuși, la scurt timp, Decebal a adus iarăși probleme Imperiului Roman, încercând să convingă regatele vecine
Traian () [Corola-website/Science/297411_a_298740]
-
principala cetate a lui Longchamp, acesta a întărit-o cât a putut de mult. Noile fortificații au fost puse la încercare pentru prima oară în octombrie 1191, când Turnul a fost asediat pentru prima dată în istoria sa. Longchamp a capitulat în fața lui Ioan după doar trei zile, hotărând că are mai multe de câștigat din capitulare decât din prelungirea asediului. Ioan i-a urmat lui Richard pe tron ca rege în 1199, dar domnia sa s-a dovedit nepopulară în rândurile
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
XV-lea a fost ocupată de Războiul Rozelor între pretendenții la tron din casele Lancaster și York. Castelul a fost din nou asediat în 1460, de această dată de o forță yorkistă. Turnul a fost avariat de artilerie, dar a capitulat doar după ce Henric al VI-lea a căzut prizonier în bătălia de la Northampton. Cu ajutorul lui Richard Neville, al XVI-lea Conte de Warwick (poreclit „făcătorul de regi”) Henric a recucerit tronul pentru scurtă vreme în 1470. Edward al IV-lea
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]