189 matches
-
și să fiu adormită și lipsită de energie. În loc să aleg calea cea mai ușoară și să mă duc Înapoi În pat, am hotărît să mă trezesc cu o cafea tare, să fac un duș și să mă Îmbrac. Espressorul de cappuccino (primit de la directorul meu drept cadou de nuntă anticipat) mă salută strălucitor din colțul pe care-l ocupă pe blatul de lucru din bucătărie, fiind de departe cel mai fascinant și mai sofisticat obiect din Încăpere, dacă nu chiar din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ocupă pe blatul de lucru din bucătărie, fiind de departe cel mai fascinant și mai sofisticat obiect din Încăpere, dacă nu chiar din tot apartamentul. Dacă n-ar fi Dan, nici n-aș folosi drăcia asta, În ciuda pasiunii mele pentru cappuccino-ul tare și cremos. Eu și tehnologia nu ne-am avut niciodată prea bine. Singurul domeniu În care excelez sînt computerele, dar chiar și acolo, acum că mai toți colegii mei mai tineri Își fac de cap cu iPod-uri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
și nu va fi devorat pînă și textele scrise mărunt, pînă cînd va fi În stare să recite totul din memorie. Așa că, acum, Dan (dragul de el) citește manualele și-mi demonstrează cum funcționează chestii de genul aspiratoare, espressoare de cappuccino și uscătoare de rufe. Singura binecuvîntare În toată chestia asta, pe lîngă faptul că acum sînt În stare să folosesc espressorul, este că Dan a Învățat cum să-și adapteze demonstrațiile astfel Încît să nu dureze mai mult de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
care eu deja m-am „deconectat“ complet, iar gîndul mi-a zburat fie la noi prezentări de făcut la serviciu, fie, poate, la o oază În care să ne petrecem luna de miere. Dar trebuie să spun că espressorul de cappuccino e minunat și, Doamne, chiar mă bucur că am fost atentă atunci cînd Dan Îmi arăta cum funcționează. L-am primit acum trei zile și l-am folosit de nouă ori. Două cești dimineața, Înainte să plec la serviciu, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
țoalele astea de firmă? Îi șoptesc eu Emmei În cabina de probă a celui de-al doilea magazin de rochii de mireasă, În timp ce ea mă ajută să-mi Închid fermoarul. Linda e afară, purtîndu-se de parcă ar fi regina Însăși, sorbind cappuccino și sporovăind cu vînzătoarele. Emma rîde și-mi răspunde: — Meseria de stilist freelance nu e nici pe departe atît de prost remunerată pe cît pare a crede mama. În plus, primesc reduceri imense, iar jumătate din hainele pe care ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Înghit două tablete de Nurofen, după care Îmi tîrșîi picioarele spre bucătărie ca să fac niște cafea. La zece și jumătate, izbutesc În sfîrșit să mă Îmbrac și sînt pe cale să mă duc la Polish, pentru un mai mult decît necesar cappuccino și un croasant cu migdale, cînd sună telefonul. E Lisa. — Ne vedem lîngă leagăne Într-o oră, Îmi zice, iar eu protestez, căci Într-o zi În care copilul nu e acasă, nu vreau nici În ruptul capului să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu alți copii și nici nu aude lucrurile haioase pe care le spune. O bombardez cu povești despre nepotul ei și observ că strategia dă roade. Treptat, Începe să se relaxeze și, În vreme ce tragem amîndouă de cîte o ceașcă de cappuccino, Îi mai spun Încă o dată cît de rău Îmi pare și mă apuc să-i explic de ce nu am putut să vorbesc cu ea, de ce am Învinovățit-o, dar mă opresc. Nu a mai rămas nimic de spus. Nici eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
în clipa asta) și să punem toate acestea într-o schiță de contract care să fie gata pentru ședința de mâine. Când probabil că vor începe din nou să urle. Mă frec pe fața uscată și iau o gură de cappuccino, când îmi dau seama că am luat paharul greșit - cel rece ca gheața de acum patru ore. Câh. Câh. Și nu prea pot să-l scuip peste masă. Înghit cappuccino-ul de-a dreptul grețos cu o grimasă. Luminile fluorescente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Mă frec pe fața uscată și iau o gură de cappuccino, când îmi dau seama că am luat paharul greșit - cel rece ca gheața de acum patru ore. Câh. Câh. Și nu prea pot să-l scuip peste masă. Înghit cappuccino-ul de-a dreptul grețos cu o grimasă. Luminile fluorescente îmi pâlpâie în ochi și mă simt golită. Rolul meu, în toate aceste megatranzacții, este pe partea financiară - așa că eu sunt cea care a negociat acordul de împrumut dintre clientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
curioși și le arunc o privire îngrozită. — Mai durează doar câteva minute și începem, spune Hilary ascultând la mobil. Îi așteptăm doar pe cei de la Daily Telegraph. Îi văd pe David Elldridge și Greg Parker în picioare lângă aparatul de cappuccino, tastând pe BlackBerry-uri. Departamentul de PR a ținut să fie prezenți câți mai mulți dintre parteneri pentru fotografia de împăcare, dar nici unul dintre ceilalți n-a putut să vină. Sinceră să fiu, am fost norocoși c-avem măcar atâția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
întorc pentru petrecerea lui Eamonn, spun, încă ținându-l de mână pe Nathaniel. Mai sunt doar câteva zile. O să iau trenul vineri seară și-o să ne petrecem weekendul... Nu weekendul viitor, intervine Guy, presărând niște ciocolată rasă deasupra paharului de cappuccino. Ridică privirea. O să fii la Hong Kong. Poftim ? zic cu un aer tâmp. — Cei de la Samatron sunt încântați că te-ai întors și au cerut să vii și tu la fuziunea asta. Mâine plecăm la Hong Kong. Nu ți-a spus nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
un pumn lui Guy. Nu se știe niciodată. Când trenul pleacă din stație, simt un junghi dureros și închid o clipă ochii, încercând să nu-mi pierd cumpătul. Fac ceea ce trebuie. Toată lumea e de aceeași părere. Iau o gură de cappuccino, apoi încă una. Poate că dacă am să beau destulă cafea, o să mă repun pe linia de plutire. Poate că am să încetez să mă mai simt ca într-un vis urât. Înghesuit în colțul din fața mea se află cameramanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rîs isteric. Toți ceilalți sînt la birou și se dau peste cap să-i facă impresie bună lui Jack Harper. Iar eu ies cu cel mai firesc aer din lume, chiar sub nasul lui, și mă duc să beau un cappuccino. Îmi pare rău că te-am Întrerupt, spune Katie repede, În timp ce intrăm pe ușile de la Starbucks. Mai ales că era și Jack Harper acolo. Habar n-am avut că stă, pur și simplu, acolo ! Dar n-ai nici o grijă, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
nici Într-o mie de ani. — Ești OK, Emma ? Katie mă privește intrigată. — Foarte bine ! spun cu un acces subit de hilaritate forțată. Foarte bine, zău ! Deci... care e motivul acestei consfătuiri de urgență ? — Trebuia neapărat să-ți spun. Două cappuccino, vă rog. Îmi zîmbește radioasă. N-o să-ți vină să crezi ! — Ce anume ? — Am o Întîlnire. Am cunoscut un tip ! — Ei na ! zic, fixînd-o. Pe bune ? Da’ știu c-ai fost rapidă, nu glumă. — Da, ieri s-a Întîmplat, așa cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Așa că ne-am așezat la aceeași masă și am Început să vorbim de una, de alta... și, cînd să plec, mă trezesc că mă Întreabă dacă vreau să ies cu el În oraș odată să bem ceva ! Ia cele două cappuccino radioasă. Așa că În seara asta ies cu el. — E super ! zic Încîntată. Păi și zi, cum e tipul ? — Foarte simpatic. Îl cheamă Phillip ! Are niște ochi așa, foarte veseli, e fermecător și politicos, are un simț al umorului extraordinar... — Sună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
umplu din nou de lacrimi. Am să-ți mai fac una. Nu ! zic alarmată. Nu, Katie, te rog nu. — Dar vreau eu ! Se apleacă și mă Îmbrățișează. De-asta există prietenii ! Mai trec vreo douăzeci de minute pînă ne terminăm cappuccino-ul și ne Îndreptăm spre birou. CÎnd ne apropiem de blocul Panther mă uit la ceas și aproape Îmi stă inima cînd văd că, În total, am fost plecate treizeci și cinci de minute. — Nu-mi vine să cred că ne schimbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
și patru, dar și-ar dori să aibă patruzeci și doi. E o fată care... Își Întinde larg brațele lateral, de parcă ar căuta o inspirație subită. La micul dejun mănîncă Cheerios și Îi place să-și Înmoaie ciocolata Flake În cappuccino. Mă uit surprinsă spre mîna mea, În care am un Flake. Tocmai voiam să-l Înmoi În cafea. Și... azi-dimineață am mîncat Cheerios. — În zilele noastre, sîntem Înconjurați de imagini ale unor oameni perfecți și strălucitori, spune Jack cu Însuflețire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cu ochelarii de citit la ochi. Așa, eu aș vrea un ceai... sau asta ce-i ? Un frappelatte ? — Eu vreau o cafea normală, spune tata, citind rapid meniul Încruntat. Au și așa ceva ? — Dacă n-au, Îți iei și tu un cappuccino și-i dai spuma la o parte cu lingurița, spune mama. Sau un expresso și-i rogi să ți-l Îndoaie cu niște apă fierbinte. Nu-mi vine să cred. Au făcut trei sute de kilometri pînă aici. O să stăm aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
să nu uit, adaugă mama În treacăt. Ți-am adus ceva, Emma. Nu, Brian ? — A, da ? spun mirată. Ce anume ? — O mașină, spune mama și ridică privirea spre chelnerul care a apărut lîngă masa noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea un cappuccino, vă rog, spun absentă. Și prăjituri asortate, adaugă mama. Grazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
a apărut lîngă masa noastră. Bună ziua ! Eu aș dori un cappuccino, soțul meu o cafea la filtru, dacă aveți, iar Emma ar dori... — O mașină ? repet uluită. — Mașină, repetă chelnerul italian și mă privește ciudat. Doriți cafea ? — Aș... vrea un cappuccino, vă rog, spun absentă. Și prăjituri asortate, adaugă mama. Grazie ! — Mamă... În clipa În care chelnerul a dispărut, Îmi pun o mînă În cap. Cum adică, mi-ați cumpărat o mașină ? — O mașinuță, să ai cu ce să te Învîrți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
mai e ca Înainte. — Emma, noi sîntem de părere, spune tata, după care se oprește. Noi sîntem de părere... că poate n-am fost... că poate n-am observat Întotdeauna... Amuțește și Începe să se frece cu putere la nas. — Cappuccino, spune chelnerul, punîndu-mi o ceașcă În față. Ca-fea filtru, cappuccino... prăjiturele cu cafea... prăjiturele cu lămîie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
tata, după care se oprește. Noi sîntem de părere... că poate n-am fost... că poate n-am observat Întotdeauna... Amuțește și Începe să se frece cu putere la nas. — Cappuccino, spune chelnerul, punîndu-mi o ceașcă În față. Ca-fea filtru, cappuccino... prăjiturele cu cafea... prăjiturele cu lămîie... cu ciocolată... — Mulțumim ! Îl Întrerupe mama. Vă mulțumim foarte mult. Cred că de aici ne descurcăm. Chelnerul dispare iar și mama mă privește lung. Emma, ce vrem noi să-ți spunem este că... sîntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
fiecare dintre noi e o verigă din cercul etern al vieții, spun, copleșită brusc de emoție. — Poftim ? Amîndoi părinții mei mă privesc fără nici o expresie. — Ei, nu contează. N-are nici o importanță. Îmi eliberez mîna și iau o gură de cappuccino, după care ridic privirea. Și aproape Îmi stă inima. În ușa cafenelei se află Jack. DOUĂZECI ȘI DOI Îmi bubuie inima să-mi sară din piept, cînd Îl văd dincolo de ușile de sticlă. Întinde o mînă, ușa face ping și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
te rog. Și mai hotărîtă, Îmi răsucesc din nou scaunul, pînă cînd stau cu fața fix la perete. Așa, să văd acum ce mai face. Singura problemă e că, din poziția asta, nu mai pot să-mi apuc ceașca de cappuccino. — Poftim. Mă Întorc și văd că Jack și-a mutat scaunul chiar lîngă al meu și acum Îmi Întinde ceașca. Îmi Înhaț geanta și ies ca o furtună din cafenea, pe strada plină de oameni. O clipă mai tîrziu, simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
sâmbăta la Questura, dar În dimineața aceasta o făcu, mai mult ca să vadă cine altcineva avea să mai apară din vreun anume motiv. Nu se strădui să ajungă la timp, se plimbă agale prin Campo San Luca și bău un cappuccino la Rosa Salva, barul despre care Paola susținea cu insistență că servea cea mai bună cafea din oraș. Continuă spre Questura, scurtând drumul paralel cu San Marco, dar evitând Piazza În sine. Când ajunse, urcă la al doilea etaj, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]