2,477 matches
-
crezi că ai pus degetul pe un punct nodal, pe un vector al personalității și al atitudinii, constați că desenul, schema explicativă abia închegată se destramă. Cu o gândire etajată și multifațetată, cu o mobilitate speculativă remarcabilă, scriitorul evită sistematic "captivitatea" într-un anumit punct de vedere. Firul e despicat în patru, lucrurile sunt întoarse pe toate părțile, clișeele sunt numite ca atare. O curiozitate parcă niciodată satisfăcută și o dialectică pe măsură imprimă fiecărei pagini un ritm intelectual greu de
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
în speță, frămîntarea estetă însăși, calofilia ironic-melancolică, implicînd un mare efort subiacent, funcționînd la cota înaltă la care accede, aidoma unui canon imprescriptibil. Defel fortuit în pofida înfățișării sale ludice, actul scriptic reprezintă echivalentul unui destin, id est o formă de captivitate: "Sîntem prizonierii unei fraze; ai uneia, e drept, celebre, dar niște prizonieri ai ei. Sîntem captivii, fie și de lux, ai unei propoziții anodine: "Marchiza a ieșit la ceasul cinci". Sîntem ostatici ai unui anunț din care-i greu să
Dureroasa caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9052_a_10377]
-
prezența în imediat și prin acțiune își automutilează forța imaginației și profunzimea gîndirii, artistului plastic i se presimte eșecul neîntîrziat dacă-și mărturisește fluent programul și opțiunile, dacă își formulează teoretic proiecte, dacă, altfel spus, iese obraznic și coerent din captivitatea misterioasă a materiei și din ceremonialul taciturn (și exclusiv) al manualității. Din fericire, însă, artistul nu este doar produsul percepțiilor, așteptărilor și prejudecăților noastre, ci și - dacă nu chiar în primul rînd - modelatorul acestora, agentul viu al unor noi construcții
Un disident universal by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9128_a_10453]
-
a tehnicilor, în substrat ea este o încercare de a ordona sugestii de natură existențială și morală. într-o definiție sumară, propunerea plastică a lui Marcu este un eseu despre animalitate și spirit, despre forțele htonice și tentativa ieșirii din captivitatea materiei, despre puterea instinctului și despre mîntuirea prin ordinea rațiunii. Imaginea cîinelui, a animalității în sens larg, introduce ideea terestrului, a irepresibilelor energii telurice, recipientele care invocă metonimic sala de baie, unite printr-o complicată rețea de conducte, sugerează lumea
Gheorghe Marcu, sau despre tehnici, forme și idei by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9411_a_10736]
-
prezența în imediat și prin acțiune își automutilează forța imaginației și profunzimea gîndirii, artistului plastic i se presimte eșecul neîntîrziat dacă-și mărturisește fluent programul și opțiunile, dacă își formulează teoretic peoiecte, dacă, altfel spus, iese obraznic și coerent din captivitatea misterioasă a materiei și din ceremonialul taciturn (și exclusiv) al manualității. Din fericire, însă, artistul nu este doar produsul percepțiilor, așteptărilor și prejudecăților noastre, ci și - dacă nu chiar în primul rînd - modelatorul acestora, agentul viu al unor noi construcții
Bata Marianov, între materie și cuvînt by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9458_a_10783]
-
poemele cele mai cunoscute ale lui Rilke din acel timp era Pantera, inspirat de vederea unei pantere care se învârtea febril în cerc, într-o cușcă strâmtă, în Jardin des Plantes, la Paris. Febrilitatea superbului animal încercând să-și explodeze captivitatea părea autoportretul însuși al poetului în exil, unde exista visul nelimitării și o libertate asumată. După cum se știe lui Rilke îi plăceau castelele și în unul din ele, la Duino, inspirat de o furtună violentă, scrisese elegiile duineze, după un
Corespondență din Stockholm - Istoria captivă în tablouri by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/9461_a_10786]
-
vede că prozatorul încearcă să iasă dintr-o cușcă din care nu are nici o șansă să iasă. Romanul e interesant și astăzi, cum a fost și în epocă, prin acest dinamism nevrotic al unei ființe demne, pentru că nu acceptă pasiv captivitatea: încearcă să găsească o ieșire dintr-o situație în mod clar și cert fără ieșire. Această zbatere, disperată și absurdă, era, desigur, mai interesantă în 1955 decât ne apare după 2000.
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de transcendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui generis. Prima treaptă a acestui proces
Sculptura românească între Apus și Răsărit by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9690_a_11015]
-
îngrijorate de otevizarea televiziunilor de știri. Mai e ceva foarte personal și meschin. În cazul multor gazetari, e o poveste despre bani. Despre o fundătură financiară în care a eșuat presa în vremuri de criză. Despre lipsa de opțiuni. Despre captivitate. Antilegalismul, discursul antisistem și antireformist au devenit cauze personale pentru gazetarii de trust. Mulți dintre ei își văd amenințat micul paradis personal, antamat la bancă. Ce dramă! Cauza mogulilor a devenit - ce ironie - propria lor cauză. Inevitabil, s-a produs
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
ai vrut să spui! Da... dacă așa se spune... Și ce treabă ai aici? Să... Trebuie... Am nevoie... Ce tot bâigui acolo? Mie îmi trebuie o dovadă că am fost pe front și am căzut... Nu! Am fost luat în captivitate de ruși! De tovarășii sovietici! Da... de ei... Și la ce ți trebuie dovada? Îmi trebuie! Cum să locuiesc în satul meu, dacă nu am acte? Am priceput ce vrei. Pentru asta însă trebuie să mergi la Comisariatul Militar. Și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
cerut să pleci pe front, deși aveai vârsta depășită? Am cerut să plec pe front ca să-mi apăr țara! Ai luptat împotriva glorioasei Armate Roșii. Eu am luptat împotriva dușmanului țării... Ai fost luat prizonier? Nu! Am fost dus în captivitate după ce s-o încheiat armistițiul cu rușii. Nu am fost luat de pe câmpul de luptă. Ai evadat din lagăr. Cu cine erai în acel moment? Singur! Poți fi judecat pentru fuga de sub escortă. Nu am fugit de sub escortă. Mă deplasam
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
avea un posesor. Altfel spus, lucrurile fără stăpân sunt atât bunurile mobile abandonate, cât și cele care prin natura lor nu au și nu pot avea stăpân, precum animalele sălbatice, altele decât cele din grădinile zoologice sau din rezervații și captivitate. De asemenea peștele din heleștee, cu excepția heleșteului care poate aparține cuiva, fructele de pădure, ciupercile, plantele medicinale din pădure și din câmp sunt tot bunuri fără stăpân. Sunt multe alte aspecte care privesc posesia, ele pot face obiectul unei lucrări
Medierea litigiilor care privesc posesia by Mihai Santa () [Corola-publishinghouse/Law/1701_a_2910]
-
aura surâsului de bucovinean osândit la o viață zbuciumată, m-a urmărit cu obstinație. Drept consecință, inevitabilul s-a produs, și iatămă dedicat unei narațiuni subiective, tragico ironice, care să consemneze sfârșitul vindecării spiritului, după acei primi ani blestemați de captivitate comunistă. Confesându-mă unor confrați preocupați de literatură, unii m-au persiflat galeș, căci sunt umoriști de rasă, iar alții au zis că aș avea limbrici. Când le-am dovedit că, din punct de vedere medical, nu aveam limbrici, nu
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
1983, iar eu, dentistul, o începeam în 1982 la Spitalul Pașcani, via Mircești. Inițial am intrat în panică din cauza crizei de timp, dacă mă gândesc la rudele și cunoștințele mai în vârstă, pe care le-am neglijat în anii de captivitate urbană ieșeană. Așa că, nu voi alerga în căutarea timpului pierdut, căci a făcut-o înaintea mea celebrul scriitor francez Marcel Proust, ci voi da frâu liber rațiunii de idealist kantian al existenței mele trecătoare, încercând să evadez discret din lumea
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
tinerii autohtoni căzuți pe front, Vladimir era un „harașo celavec”, înalt de 1,80 m, constituție robustă și păr măsliniu. O siberiancă focoasă, care l-a vrut numai pentru ea, l-a ocrotit o bună parte din acei ani de captivitate și a fost o adevărată dramă când tata a părăsit-o, evadând pe ascuns într-o noapte întunecoasă, îmbrăcat în haine militare rusești, păcălind vigilența paznicilor din lagărul de prizonieri. Trecând prin multe peripeții, pe drumul parcurs mai mult pe
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
era bine copt la cei 33 de ani, din care zece și-i petrecuse în armată, pe front în război și în prizonierat. Această pildă de sacrificiu uman nu a fost îndeajuns, căci au urmat apoi alți patru ani de captivitate în închisorile comuniste ale patriei. Te oripilează gândul că acei satrapi criminali, fără sentimente și inimă, au fost tot oameni ca și noi, cu familii și copii acasă, dar atât de puternică le-a fost îndoctrinarea politică și șovină, încât
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Întoarcă. N-avem nici o șansă, scumpa mea. După câțiva metri, or să ne prindă și-or să ne strivească. — Poate, dar există lucruri mai grave decât moartea. — Care? — De pildă, trecerea timpului. Uită-te la noi, după nici o zi de captivitate, arătăm ca niște animale. Mi-am privit reflexia Într-una dintre ferestre. Arătam, e drept, jalnic. Cu cămașa zdrențuită, nebărbierit, gârbov, cu frica sclipind În ochi. Nu mi-am putut suporta privirea. În aceste ore cât voi ați vorbit sau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
n-ar fi dus la creșterea spiritului comunitar, ci la sporirea numărului de angoase. Mai mult ca sigur că, la final, n-am fi obținut decât o singurătate și mai apăsătoare. Tot colindând coridorul și observându-i pe frații de captivitate, am Înțeles că, În ciuda diferențelor dintre noi, ceva tot aveam În comun: eram cu toții parte din IAD. Pentru mulți dintre fericiții care n-au cunoscut chinurile calculatorului, respectivele litere reprezintă doar Infernul, un loc cu draci Învârtind păcătoși În cazanele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cel dintîi sculptor român prin care nonfigurativismul se revoltă și frustrarea născută din coliziunea cu mimetismul devine evidentă și irepresibilă. Episoadele acestei revolte, total diferite ca manifestare, sunt în număr de trei, iar ținta lor este una singură: ieșirea din captivitatea modelului realist și emanciparea de sub presiunea figurativului univoc. Într-un anumit fel, Paciurea încearcă, mobilizînd un sentiment răsăritean latent, să recupereze un anumit tip de transcendență pierdută, să concilieze sculptura cu un iconoclasm sui generis. Prima treaptă a acestui proces
Paradoxurile statuarului românesc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9193_a_10518]
-
vacanță! Mă revăd lucrând după-amieze întregi, una după alta, la "Pénélope". Vă gândeați să publicați? În vis. Am mai scris o piesă, tot în formă clasică, în stilul lui Claudel. Se numea "Prométhée delivré"! Remarcați, Prometeu a cărui esență este captivitatea, era eliberat de tâmpitul de Hercule, care nu înțelesese nimic și, nu era o comedie, "Pénélope" era o comedie, chiar dacă nu a făcut să râdă pe nimeni altcineva decât pe mine, era o tragedie. Prometeu scăpat de vultur numai era
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
tâmpitul de Hercule, care nu înțelesese nimic și, nu era o comedie, "Pénélope" era o comedie, chiar dacă nu a făcut să râdă pe nimeni altcineva decât pe mine, era o tragedie. Prometeu scăpat de vultur numai era nimic, ieșit din captivitatea lui protestatara, martirizat feroce, nu mai reprezenta nimic și nu-i rămânea decât să se sinucidă! Și asta în ciuda protestelor nu mai știu cărei nimfe care se îndrăgostise de el. Iubire neîmpărtășita! Au mai urmat două, una mai tragică și
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]
-
și ușor dezorientați, păreau scoși atunci din cine știe ce tunel al timpului. Strigau mai mult pentru a se Încălzi. Din cîte am Înțeles, manifestația lor era una de natură politică. Am făcut un gest de lehamite și dispreț: — Nostalgici comuniști!... — Sindromul captivității, completă Pablo. Foștii captivi ai lui Ceaușescu s-au atașat afectiv de el și acum Îl regretă. Se mai numește și sindromul Stockholm, deoarece În 1973, În urma unui atac armat asupra Băncii Suedeze de Credit din Stockholm, persoanele care fuseseră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ați scăpat cu viață, zice Dendé, puteam s-o pățim mult mai rău, adevăru-i că am fost prea mici pentru teatru’ ăsta al dracului de bine regizat. — Țara asta nu s-a săturat încă de abuzurile trecutului, animalului obișnuit în captivitate degeaba îi deschizi ușița cuștii, pentru că după cîteva ore îl vezi că se întoarce de bunăvoie după gratii, spune Bătrînul. — Iar în cazul ăsta paznicilor nu le rămîne altceva de făcut decît să-l considere imbecil și să-l trateze
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și de coeziune socială. Nu pot să nu redau în acest context câteva citate scurte din cartea „Prețul supraviețuirii” semnată de scriitorul Șerban Dinger: „Am învățat să devenim proprii noștri prizonieri. Poate că de aceea unii, nemaisuportând o astfel de captivitate preferă saltul în abis.[...] Nu e ușor de spart cochilia în interiorul căreia ne zidim de unii singuri. Mulți dintre noi ajung să-și irosească întreaga viață fără a-și cunoaște drumurile interioare. [...] Nu vom ajunge niciodată niște «atotștiutori», însă cu
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
cu brațele în jurul genunchilor ridicați ca un pupitru sub fusta lungă, părul plouându-i peste carte, ascunzându-i chipul, mâna relaxată întorcând paginile, de parcă tot ce-ar interesa-o s-ar decide acolo, în capitolul următor. „în degradarea pe care captivitatea îndelungată și promiscuă o impune aspectului și atitudinii fiecăruia dintre noi, femeia aceasta mi se pare apărată, izolată, învăluită ca într-o planetă îndepărtată...“ Și atunci, Marana își spune: trebuie să-i conving pe pirații de la APO că volumul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]