450 matches
-
cuirasieri austrieci a lui Roussel d'Hurbal cavaleriei saxone din regimentul "Prinz Klemens Chevaulegers", atașat Corpului lui Bernadotte. Inițial, austriecii, conduși de generalul de origine franceză d'Hurbal, au respins șarja saxonilor prin procedeul neobișnuit al tragerii unei salve de carabină, dar saxonii au revenit, dispersând cavaleria grea austriacă. Saxonii au fost însă curând nevoiți să se oprească atunci când brigada de cavalerie austriacă a lui Lederer a intervenit pentru a-i acoperi pe oamenii lui d'Hurbal. După această confruntare, prințul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
husarii "Blackenstein" și "O'Reilly Chevaulegers", a copleșit regimentul 7 de husari francez, îndreptându-se apoi spre cea de-a doua linie a lui Montbrun, care, în mod absolut surprinzător, a încercat să respingă inamicul cu o inutilă salvă de carabine. Linia franceză a fost imediat străpunsă și austriecii au capturat 10 piese de artilerie ecvestră. Dar în aceste momente Montbrun, care păstrase o rezervă, a trimis vânătorii călare din regimentul 12 frontal iar regimentul 11 vânători călare a lovit flancul
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
podurile înguste și s-au așezat în linie, cu baionetele fixe, în spatele protecției unei mici văi. În linie perfectă, ei au înaintat până la panta noroioasă până când au fost opriți la 100 m de zidul de piatră cu salve repetate de carabină. Unii soldați au reușit să se apropie la 40 m, dar au sufeit pierderi grele și din partea artileriei și din partea infanteriei inamice, iar supraviețuitorii s-au culcat la pământ. Kimball a fost grav rănit în asalt, iar brigada sa a
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
G36 ("Gewehr 36") este o pușcă de asalt de calibrul 5,56 mm fabricată de firma germană de armament Heckler & Koch. A fost introdusă ca armă standard a Forțelor Armate Germane în 1997, în locul modelului predecesor, carabina de calibrul 7,62 mm G3. Arma a fost sistematizată în armata multor țări. Arma are un încărcător transparent de plastic, astfel că militarul poate să vadă cu ușurință câte cartușe îi mai stau la dispoziție, dar poate repera ușor
Heckler amp; Koch G36 () [Corola-website/Science/325233_a_326562]
-
pe care istoricii îl consideră drept important. Acest grup era condus de un fost ofițer al armatei regale, care participase la războiul împotriva URSS pe Frontul de Est, Maiorul Nicolae Dabija, și va ataca biroul perceptorului din Teiuș, înarmat cu carabine și pistoale. Autoritățile române vor descoperi refugiul rebelilor după ce îl vor aresta pe unul dintre ei, iar acesta le va indica locul, pe Muntele Mare. O operațiune condusă de forțele de securitate se lansează împotriva rebelilor în dimineața zilei de
Rezistența anticomunistă din România () [Corola-website/Science/322992_a_324321]
-
a îndreptat spre nord, cu intenția de a ataca Corpul XXI, care era izolat. În timp ce Bragg mărșăluia spre nord la 18 septembrie, cavaleria și infanteria armatei sale s-au ciocnit cu trupe de cavalerie și infanteriști călare unioniști, înarmați cu carabine Spencer cu repetiție. Luptele cele mai grele au început în dimineața de 19 septembrie. Oamenii lui Bragg au atacat în forță, dar nu au putut rupe liniile unioniste. A doua zi, Bragg și-a reluat asalturile. Spre sfârșitul dimineții, Rosecrans
Bătălia de pe Chickamauga () [Corola-website/Science/323703_a_325032]
-
pe parcursul campaniei. În realitate, colonelul Ioan Buford a desfășurat o parte din două brigăzi de cavalerie ale Uniunii, ca pușcasii de-a lungul preeriei Run Willoughby, trei mile la vest de oraș. Două săptămâni înainte, a eliberat culata de încărcare carabine, și au folosit armele cu capacitate de încărcare rapidă, pentru a crea impresia unei forțe mult mai mari, încetinind în avans brigăzile Hill pentru un timp înainte de a scădea din nou. Confederații i-au urmat peste un curs de apa
Bătălia de la Gettysburg () [Corola-website/Science/307048_a_308377]
-
de asalt modernă. De asemenea, este cunoscut sub denumirile MP 43 și MP 44 (Maschinenpistole 43, respectiv Maschinenpistole 44), care denotă versiunile anterioare de dezvoltare ale aceleași arme cu unele diferențe. Dezvoltat din MKB 42 (H), a combinat caracteristicile de carabină, pistol-mitralieră și pușcă automată. StG 44 este o abreviere de la Sturmgewehr. Numele a fost ales personal de către Adolf Hitler, din motive de propagandă și înseamnă literal „pușcă furtună”, ca „să ia cu asalt (de exemplu, „atac”), o poziție dușmană”, cu toate că
StG 44 () [Corola-website/Science/331676_a_333005]
-
din 9 persoane: Teodor Șușman senior, Teodor Șușman junior, Traian Șușman, Avisalon Șușman, Ioan Popa, Ioan Bortoș, Teodor Suciu, Ilie Lazăr (Jeru) și Nuț Lazăr (Mirghiș). În prima fază membrii grupului erau înarmați (arme de vânătoare, arme militare tip ZB, carabine ungurești, pistoale, muniția aferentă, grenade și un binoclu.) și au stat în zona Răchițele, păstrând permanent legătura cu satul. În noiembrie 1948, Teodor Șușman sn. și o parte din grup a părăsit zona Răchițele și s-a deplasat spre Padiș
Teodor Șușman (senior) () [Corola-website/Science/319788_a_321117]
-
Wolseley. Forța sa principală a săpat tranșee la Tel el-Kebir, la nord de calea ferată și Canalul cu apă dulce, ce legau Cairo de Ismailia. Apărarea a fost pregătită în grabă. Forțele lui ‘Urabi posedau 60 piese de artilerie și carabine cu închizător. Wolseley a făcut personal câteva recunoașteri, și a observat că egiptenii nu aveau avanposturi în fața liniilor de apărare pe timpul nopții, astfel încât forțele atacatoare s-ar fi putut apropia la adăpostul întunericului. Wolseley și-a trimis forțele să se
Războiul anglo-egiptean () [Corola-website/Science/335604_a_336933]
-
Sud. O cauză pentru numărul uriaș de morți din timpul războiului a fost utilizarea tacticilor napoleoniene, cum ar fi șarjele. Cu adaosul puștilor mai precise și (spre sfârșitul războiului, în armata unionistă) armelor de foc cu repetiție, cum ar fi carabina cu repetiție Spencer și câteva arme Gatling (predecesoare ale mitralierelor), soldații erau decimați în câmp deschis. Astfel s-a recurs la tranșee, tactică ce avea să fie folosită intensiv în Primul Război Mondial.
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
Occident american), astfel cum el a fost capabil de a bate adversarii săi inconștient cu un singur pumn de la pumnul cu scopul de a capului (în special templu). Old Shatterhand deține două arme celebre, Bärentöter (Bear Killer) și Henrystutzen (Henry carabina), ambele realizate de către un armurier fictiv numit Henry în St Louis (bazat pe armurierul Benjamin Tyler Henry 1821-1898).Henrystutzen a fost capabil la foc 25 fotografii fără reîncărcare, probabil, o trimitere la hiperbolic pușcă Henry. Old Shatterhand călare pe un
Old Shatterhand () [Corola-website/Science/317472_a_318801]
-
din partea conducerii Statelor Unite ale Americii și guvernului Marii Britanii. În urma reuniunii de la Moscova din ianuarie 1951, guvernul comunist de la București a hotărât achiziționarea unor mașini-unelte și instalații în vederea augmentării industriei de apărare. Astfel, la începutul anilor 1960, în România erau fabricate pistoale TTC, carabine SKS, pistoale-mitralieră PPȘ-41, aruncătoare de grenade antitanc AG-2, aruncătoare de flăcări LPO-50, mitraliere antiaeriene grele ZU-2 de calibrul 14,5 mm, detectoare de mine UMIV-1, pod de pontoane P.R. 60, măști contra gaze model 1952 și 1958, precum și diverse alte
Industria românească de armament () [Corola-website/Science/329295_a_330624]
-
de Război a întocmit un plan de completare a materialului de război, care prevedea achiziționarea din străinătate, în special din Germania si Austria, a următoarelor echipamente militare: 200 000 de puști, 134 de mitraliere, 582 de pusti-mitralieră, 22 000 de carabine, 45 000 de pistoale; 85 000 de pumnale; 60 de baterii de câmp de 75 mm, 26 de baterii de tunuri grele de 155 mm, 100 de milioane de cartușe de infanterie, 4.000 de proiectile de obuziere de 150
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
de 155 mm, 100 de milioane de cartușe de infanterie, 4.000 de proiectile de obuziere de 150 mm. Izbucnirea războiului a oprit importurile, până în august 1914 ajungând în țară doar 24 de mitraliere, 102.806 puști și 29.535 carabine Mannlicher. La izbucnirea războiului, Armata României, din punct de vedere al nivelului capacității de luptă, nu putea asigura instrumentul de forță la îndemâna conducerii politice a țării pentru atingerea scopurilor unei eventuale participări la ostilități. Această stare de fapt se datora
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
utilizate pe fronturile de război. În perioada imediat următoare cuceririi independenței s-a desfășurat o primă etapă a procesului de înzestrare a Armatei României cu armament modern. Acum au fost au fost achiziționate și au intrat în dotare puștil și carabinele „Henry-Martin”, model 1879, importate din Germania, precum și carabinele Steyr din Austria. Într-o etapă ulterioară, începând cu anul 1894 acestea au fost înlocuite cu pușca cu repetiție „Mannlicher”, model 1893, calibru 6,5 - pentru infanterie și carabinele similare pentru cavalerie
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
următoare cuceririi independenței s-a desfășurat o primă etapă a procesului de înzestrare a Armatei României cu armament modern. Acum au fost au fost achiziționate și au intrat în dotare puștil și carabinele „Henry-Martin”, model 1879, importate din Germania, precum și carabinele Steyr din Austria. Într-o etapă ulterioară, începând cu anul 1894 acestea au fost înlocuite cu pușca cu repetiție „Mannlicher”, model 1893, calibru 6,5 - pentru infanterie și carabinele similare pentru cavalerie. Pușca Mannlicher a fost livrată într-un model
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
dotare puștil și carabinele „Henry-Martin”, model 1879, importate din Germania, precum și carabinele Steyr din Austria. Într-o etapă ulterioară, începând cu anul 1894 acestea au fost înlocuite cu pușca cu repetiție „Mannlicher”, model 1893, calibru 6,5 - pentru infanterie și carabinele similare pentru cavalerie. Pușca Mannlicher a fost livrată într-un model modificat conform cerințelor părții române (în special înlocuirea țevii standard de calibru 8 mm cu una de calibru 6,5 mm), cunoscut sub denumirea de „Mannlicher model românesc - 1893
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
române (în special înlocuirea țevii standard de calibru 8 mm cu una de calibru 6,5 mm), cunoscut sub denumirea de „Mannlicher model românesc - 1893”. Până în 1902 au fost comandate un număr de 150.000 de astfel de puști și carabine. Odată cu intrarea acestor arme în dotare s-a introdus și muniția cu pulbere fără fum, care asigura o viteză inițială a glonțului de peste 700 m/s. După 1910 au fost comandat primele arme automate, mitralierele "Maxim", Md. 1909, cal. 6
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
livrate până la izbucnirea războiului au fost mici, asigurând doar înzestrarea unei companii cu patru piese pentru fiecare regiment de infanterie (160 de bucăți). Înaintea declanșării războiului mondial armamentul de infanterie din înzestrarea Armatei României cuprindea: 474 036 puști, 39.231 carabine, 413 mitraliere și 61.189 pistoale și revolvere, de o mare diversitate de tipuri și calibre, ceea ce avea să influențeze negativ atât calitatea instruirii trupelor cât și aprovizionarea cu muniție pe timpul războiului. Trupele de cavalerie erau înzestrate cu același tip
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
de tipuri și calibre, ceea ce avea să influențeze negativ atât calitatea instruirii trupelor cât și aprovizionarea cu muniție pe timpul războiului. Trupele de cavalerie erau înzestrate cu același tip de armament ca și cel al infanteriei, cu specificația că era varianta carabină a armelor respective. Situația înzestrării trupelor de cavalerie la începutul războiului este prezentată în tabelul următor. La începutul războiului, artileria de câmp era înzestrată cu tunuri germane din oțel „Krupp”, model 1880, calibrul 75 mm și 87 mm (tunuri cu
Armamentul Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334187_a_335516]
-
de către germani. Când olandezii au început traversarea podului, au fost reperați de germani, care au deschis focul împotriva lor de pe ambele flancuri. Mulți infanteriști au fost răniți și unii dintre ei uciși. La rândul lor, olandezii au răspuns cu focul carabinelor și mitralierelor ușoare din dotare. După ce numărul celor răniți și uciși a crescut îngrijorător de mult, militarii valizi s-au retras de pe pod. Și în timpul retragerii olandezii au pierdut oameni răniți și uciși. Supraviețuitorii au găsit adăpost la ambele capete
Bătălia de la Rotterdam () [Corola-website/Science/336880_a_338209]
-
către ministrul Afacerilor Interne, Captaru menționa că până la ora 13 se aflau la Chestura de Poliție din Iași "„circa 3.500 suspecți în cea mai mare parte evrei”". „Suspecții” menționați, comasați în curtea Chesturii au fost împușcați „la grămadă” cu carabine, revolvere și o mitralieră de câtre jandarmi și polițiști. După masacrul săvârșit, în aceeași zi, circa 10 000 de evrei au fost adunați din case și de pe străzi de pichete de jandarmi, soldați și polițiști și au fost îmbulziți în
Dumitru Captaru () [Corola-website/Science/309642_a_310971]
-
ori în timpul aceleeași zile. Regele însuși a ucis cel puțin un soldat otoman cu sabia, pentru a se apăra, atunci când el și Roos au fost atacați de trei otomani deodată. De asemenea, în timpul luptei Carol a tras efectiv, cu o carabină, împotriva inamicilor care asaltau clădirea în care se poziționaseră suedezii. Luptele au durat peste 7 ore, iar otomanii au utilizat în cele din urmă atât artileria, cât și săgețile incendiare, după ce atacurile inițiale au fost nereușite. Săgețile incendiare au aprins
Încăierarea de la Bender () [Corola-website/Science/330674_a_332003]
-
Statuia reprezintă o alegorie turnată în bronz și formată din două grupuri simbolizând Victoria și Sacrificiul. Victoria este înfățișată de un cavalerist călare avântat în plină șarjă, cu cască pe cap, având în mână o suliță și în spate o carabină, însoțit de o nimfă (înger) care are în mâna întinsă o cunună de lauri. Nimfa simbolizează îngerul de pază sau mama, soția, fiica pe care eroul nu avea să le mai vadă niciodată. Soclul statuii are 6 metri înălțime, în
Statuia Cavaleristului în atac din Iași () [Corola-website/Science/307918_a_309247]