451 matches
-
Traian pricepuseră de la Onu Bezarbarză că cei de la Prelunci stau sub mare cumpăt. Acuma vedeau cu ochii lor rătăcirea lui Culi. Își puseră caii în goană. Mai aveau până la sanie două sute de pași. Culi nu se grăbi prea tare. Trase carabina de la bourii săniei și se duse la Murgu, ca să-i mântuie cel puțin suferințile. Îi puse împușcătura în ureche; îl privi o clipă țintă și-și șterse fruntea de sudoare rece. Se întoarse apoi cătră cal, lepădă arma și făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
doctor bun, care să-i dea ce-i trebuie. Domnul Ionaș Popa a sosit la amiază, în ziua de 14 octomvrie. Cum a sosit, a ascultat istoriile lui Culi, presupusurile lui, așezarea locului - toate câte-i trebuiau. Zâmbind, își pregătea carabina și era încredințat că nu va vedea nici urmă de urs, după o logică și o rânduială bine cunoscută vânătorilor. Cum merge treaba, Culi? a întrebat el deodată. Paznicul s-a întors surprins, căutând în juru-i ruinile despre care voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în curmătură. De la locul unde s-au așezat, se deschidea lumina în fund; de-acolo poiana ocolea larg într-o parte și-n alta. În față - ascunzându-i trupul nalt - vânătorul avea un prag de stâncă, pe care își rezemase carabina cu lunetă. Culi își ocupa ascunzișul lui obișnuit, între tufe de bisacăn. Așa au așteptat până cătră înserat. Au început să schimbe șoapte și se pregăteau de retragere. —E ușor de înțeles, explica domnul Ionaș Popa, că vânatul nu vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
căutat, ca să-l ducă acasă. Acolo, Ana nu mai avea mult de stat între noi, după cum s-a și văzut. — Acum putem merge, Culi, a șoptit domnul Ionaș Popa. Culi a tresărit. Stăpânul său depusese felinarul stâns și-și pregătea carabina. Poiana își deschisese liniștea argintată. Orice adiere de vânt căzuse. S-au dus de-a dreptul la cei doi brăduți. Ursake începu să caute smuncit. Cățelușa avea mai multă cumpănă decât el. În sfârșit, li s-a părut că găsesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ca pe o ocazie mai mult decât ca pe un neajuns. Am putea, sugera el în raportul scris, organiza un pluton de execuție de cincizeci sau o sută de oameni care să se împrăștie prin tufișuri și să își descarce carabinele la fiecare douăzeci sau patruzeci de minute, ca să sperie maimuțele. Dacă suntem perseverenți, în mod sigur maimuțele se vor speria de moarte și vor dispărea de aici, nemaiîntorcându-se vreodată.“ Și trimise personal militar în jeep-uri militare să predea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
zeița Diana a devenit În românește o simplă zână, dar cultul ei nu a dispărut pe de-a-ntregul; martirul Thalaleos din Biblie umblă teleleu În limba română; dacă cineva e mai mult decât beat tun, atunci el e beat Krupp; carabina produsă de italienii Carlo & Figli ajunge În grecește Kariofili care Înseamnă „garoafă“; șrapnelul Își moștenește numele de un general englez (Shrapnel), godinul de la un fabricant (Godin), pruna renglotă de la regina franțuzoaică „reine Claude“, iar jobenul de la pălărierul francez Jobin care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
douăzeci de secunde rămase din cele cinci, Buzz se întoarse spre pat: cearșafuri albastre de satin, căpătâiul patului tapițat, acoperit cu o dantelă cu inimioare și amorași. Vârî mâna pe sub saltea, simți lemn și metal, apucă și trase afară o carabină cu țeava tăiată, probabil de calibrul 10. Văzu că era încărcată: cinci gloanțe mari, cu alice. Le scoase și le băgă în buzunar. Parie pe gândurile lui Tommy Sifakis și căută sub pernă. Un Luger nemțesc încărcat. Îl goli de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o gaură în radiator. Norișori de aburi porniră a fremăta în jurul lui. A șaptea plesni geamul din dreptul șoferului, izbitura fiind urmată de un asurzitor „Ce mă-sa!” și familiarul sunet de metal pe metal: glonțul vârât pe țeava unei carabine. Buzz se întoarse și îl văzu pe Tommy Sifakis pășind spre el, cu carabina cu țeava tăiată în mâinile tremurânde. Patru contra unu că grecul era prea nervos ca să observe că arma era mai ușoară; doi contra unu că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
plesni geamul din dreptul șoferului, izbitura fiind urmată de un asurzitor „Ce mă-sa!” și familiarul sunet de metal pe metal: glonțul vârât pe țeava unei carabine. Buzz se întoarse și îl văzu pe Tommy Sifakis pășind spre el, cu carabina cu țeava tăiată în mâinile tremurânde. Patru contra unu că grecul era prea nervos ca să observe că arma era mai ușoară; doi contra unu că n-avusese timp să ia cu el cutia cu cartușe, ca s-o poată reîncărca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
a dat aproape, nu mai e așa bătrân - dintr-o gură neagră cu dinții mâncați de scorbut. V-a primit Sevgin în gazdă?? De ce să nu mă primească? Păi aia... începe să spună ceva și se răzgândește, dă cu țeava carabinei după câinii care nu ne slăbesc... Dacă v-a primit e bine, spune, strângându-și sub pomeți ochii mici de tătar, și se-ntoarce spre corturi. În săptămâna cât am stat pe-acolo aveam să aflu și eu de ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
ca pe o ocazie mai mult decât ca pe un neajuns. Am putea, sugera el în raportul scris, organiza un pluton de execuție de cincizeci sau o sută de oameni care să se împrăștie prin tufișuri și să își descarce carabinele la fiecare douăzeci sau patruzeci de minute, ca să sperie maimuțele. Dacă suntem perseverenți, în mod sigur maimuțele se vor speria de moarte și vor dispărea de aici, nemaiîntorcându-se vreodată.“ Și trimise personal militar în jeep-uri militare să predea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
atașamentul față de Constituție. În mod curios, cazacii i-au lăsat să treacă. Ordinele lor erau să interzică ieșirea, nu intrarea. Mulțimea protestatarilor nu Înceta să sporească. La răsăritul soarelui, erau câteva sute, Între ei - numeroși „fii ai lui Adam”. Cu carabine, dar având puține muniții, cam șaizeci de cartușe fiecare, nimic care să Îngăduie susținerea unui asediu. Iar ei șovăiau să se slujească de acele arme și de acele muniții. Au ocupat, Într-adevăr, poziții pe acoperișuri și În spatele ferestrelor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Înguste, aproape niște lucarne. Fazel ne invită să aruncăm o ochire: ne aflam deasupra celei mai vulnerabile intrări a cartierului, pe care o astupa, În prezent, o baricadă. În spatele ei, cam douăzeci de oameni, cu un genunchi la pământ, cu carabinele ațintite. Există și alții, explică Fazel. La fel de hotărâți. Blochează toate ieșirile cartierului. Dacă sosește haita, va fi primită așa cum o merită. „Haita”, cum Îi spunea el, nu era departe. Trebuise să se oprească din drum ca să incendieze două sau trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
urlătoare și toți cei care se-ndreptaseră spre locul acțiunii cînd se auzise Împușcătura se retraseră acum de lîngă pistolarul care zăcea liniștit, Întins pe spate. Nu pleacă nimeni pînĂ nu vine poliția, strigă cinevă de la ușă. Doi polițiști cu carabine, care patrulau și auziseră hărmălaia stăteau acum În dreptul ușii și, exact cînd făcură anunțul, văzui cum șase bărbați se pun În rînd, ca o echipă de fotbal ieșind de la vestiare, și se năpustesc pe ușă. Trei dintre ei erau cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fotbal ieșind de la vestiare, și se năpustesc pe ușă. Trei dintre ei erau cei care-l dăduseră prima oară afară pe regele pistoalelor. Unul dintre ei era cel care-l Împușcase. Trecură chiar printre cei doi polițiști, care-și țineau carabinele ca niște obstacole foarte folositoare la sfîrșitul unui scandal. Și imediat după ce ieșiră, un polițist Își puse pușca de-a curmezișul ușii și strigă: — Nimeni nu pleacă. Nimeni. — Ăia de ce-au plecat? De ce ne mai țin pe noi, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bombe care dădea spre Casa del Campo din Madrid. Dedesubt se purta o bătĂlie. Îi vedeam pe combatanții Împrăștiați sub noi și pe dealuri, simțeam mirosul bătĂliei, Îi gustam praful, iar zgomotul era ca o peliculă continuă de focuri de carabină și automate care creșteau și scădeau În intensitate și care erau amestecate cu bubuitul proiectilelor trase de bateriile din spatele nostru și apoi de bubuiturile exploziilor care ridicau nori gălbui, vălĂtuciți, de praf. Eram Însă prea departe ca să putem filma ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Decît că o să te-aștepte pînĂ te Întorci. — Mama o să se plictisească să le tot dea de mîncare. — Le-a dat deja de prînz. — Și ce mai făceau? — Stăteau doar, pe verandă. I-au spus lu’ mama să le dea carabina ta, dar eu o ascunsesem deja În magazie, de cînd i-am văzut la poartă. — Te așteptai să vină? — Da. Tu nu? — Ba cam da. Mai dă-i dracu’. — SĂ-i ia dracu’ și din partea mea. Nu-s destul de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de cînd i-am văzut la poartă. — Te așteptai să vină? — Da. Tu nu? — Ba cam da. Mai dă-i dracu’. — SĂ-i ia dracu’ și din partea mea. Nu-s destul de mare ca să pot merge cu tine? Doar am ascuns carabina. Și am mai adus și banii. Mi-aș face griji pentru tine. Nici măcar nu știu unde-o să mă duc. — Ba sigur că știi. Dacă-am pleca amîndoi ne-ar căuta mai cu suflet. Un băiat și o fată ies În evidență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
ceai, multe chibrituri și o secure. Da’ nu pot să fac rost decît de-o pătură. O să m-ajute, pentru că a cumpăra păstrăv e la fel de rău cu a vinde păstrăv. — Pot să fac eu rost de-o pătură. O să Înfășor carabina În ea și o să-mi iau mocasinii și ți-i aduc și pe-ai tăi, mă schimb de haine și pe astea le ascund - ca să creadă că le port - și mai aduc niște săpun, un pieptene, o foarfecă și ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
golf o ții drept Înainte. Îl știi? E pe scurtătura spre șosea. — E mult prea aproape de casă. — Nu vreau să te pun să cari prea departe lucrurile. — Fac cum zici. Da’ nu risca, Nickie. Ce mi-ar plăcea să am carabina la mine acum - aș merge pînĂ la marginea pădurii și i-aș omorî pe nenorociții Ăia doi. CÎnd Îi văd că stau pe doc, le-aș trimite niște oțel - așa, o telegramă specială - să-i scufunde-n canal. Și ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Se așternură la drum, pășind pe covorul de ace; copacii erau Înalți și Între trunchiuri nu erau tufișuri. Începură să urce dealul și luna ieși dintre copaci - În lumina ei se vedeau Nick cărÎnd rucsacul uriaș și soră-sa cu carabina de 22. CÎnd ajunseră pe creasta dealului, priviră Înapoi la lacul strălucind sub clar de lună. Era atît de senin, că puteau să vadă promontoriul Întunecat și dealurile Înalte de mai departe, care se Întindeau pînĂ la far. Cred că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fie azi, pe urmă o să se facă noapte și mîine o să fie, din nou, azi. Ăsta era cel mai important lucru pe care-l Învățase pînĂ acum. Iar azi era o zi bună și, cum se Îndrepta spre tabărĂ cu carabina În mînĂ, era fericit, deși problemele sale erau ca un cîrlig de pescuit care i se agățase-n buzunar și care-l mai Înțepa din cînd În cînd În timp ce mergea. LĂsară rucsacul În adăpost. Nu prea erau șanse să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Își pusese ibricele Într-un sac, pe care-l legase de celălalt, și le ținea pe amîndouă pe umăr. Nu ți-ai luat undița, Nickie? Nu, dacă e să pescuim Îmi tai o creangă. O luă În fața surorii sale, ținîndu-și carabina Într-o mînĂ și păstrînd puțină distanță față de apă. De-acum Începuse să vîneze. — E un pîrÎu tare ciudat, spuse soră-sa. — E rîulețul cel mai mare pe care l-am văzut În viața mea. — E adînc și destul de Înfricoșător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de pe gît, privi jos, unde păsĂrile Împușcate continuau să se zbată. Pasărea care privea În jos de pe creanga de salcie era frumoasă, durdulie, greoaie și arăta ca o proastă, cum stătea așa, cu capul aplecat; cînd Nick Își ridică Încet carabina, soră-sa șopti: — Nu, Nickie. Te rog, nu trage. Avem destule. — Bine. Vrei să tragi tu? — O, nu, Nickie. Nu. Nick se duse Între sălcii, luă cei trei cocoși de munte și Îi lovi În cap cu patul puștii, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mărise pasul puțin. Poate că nu era așa. Poate că i se părea doar că se mișcă mai repede, iar balegile de elefant erau mai proaspete acum, chiar dacă nu erau calde. După ultimul morman de bălegar, Juma i-a dat carabina s-o care dar după vreo oră s-a uitat la el și a luat-o Înapoi. Urcaseră pe munte Într-un ritm constant, dar de acum cărarea cobora și văzu În față, printre copaci, un teren accidentat. — Davey, acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]