KorAP: Find »[drukola/base=carabinier & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...5 6 7 8 >

197 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

Se aplecă și deschise portiera din spatele lui și-o ținu așa până ce coborî o femeie tânără Îmbrăcată În uniformă verde-Închis. De-ndată ce aceasta ieși din mașină, Își așeză pe cap chipiul și se uită În jur, apoi către secția carabinierilor. Fără a se sinchisi să-și ia rămas-bun de la oamenii dinăuntru, Brunetti părăsi secția și porni spre mașină. — Doctor Peters? spuse el apropiindu-se. Femeia ridică privirea la auzul numelui ei și făcu un pas spre el. Când ajunse lângă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
capătul stâlpului și-l legă cu un nod expert. Monetti opri motorul și Brunetti sări pe doc. Ea Îi luă mâna cu o familiaritate lejeră și-l urmă de pe barcă. Împreună, se duseră la mașina Încă parcată În fața secției de carabinieri. Șoferul, când o văzu că se apropie, se ridică greoi din scaun, salută și deschise portiera din spate a mașinii. Ea trase fusta uniformei sub ea și se strecură pe banchetă. Brunetti Întinse o mână hotărâtă și-l opri pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
de-a lungul drumului Înclinat ce ducea la digul rutier. În vârf, dispăru din vedere, un vehicul verde-pal anonim Întorcându-se pe continent după o excursie la Veneția. 5 Fără să se deranjeze să arunce o privire În secția de carabinieri ca să vadă dacă-i fusese observată Întoarcerea alături de căpitan, Brunetti se duse Înapoi la barcă, unde-l găsi pe Monetti citind din nou ziarul. Cu ani În urmă, un străin - nu-și amintea acum cine fusese - comentase despre Încetineala cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
nu erau hârtii noi pe masa sa de lucru. Nu sosise Încă nimic, așa că se consideră liber să-și gestioneze ziua cum găsea de cuviință. Iar asta Însemna să se Întindă după telefon și să ceară legătura cu secția de carabinieri de la baza americană din Vicenza. Numărul acesta se dovedi simțitor mai ușor de găsit și, În câteva minute, vorbea cu maggiore Ambrogiani, care-i spuse că el fusese pus la conducerea anchetei italiene a crimei lui Foster. — Italiană? Întrebă Brunetti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
de acolo. Dar veți avea nevoie de permisiunea sau de ajutorul americanilor pentru orice veți vrea să faceți aici. — În Vicenza? Ambrogiani râse. — Nu, nu vreau să las impresia asta. Doar aici, la bază. Atâta vreme cât sunteți În Vicenza, orașul, noi carabinierii, suntem la conducere,. Dar odată ce intrați În baza aceasta, ei preiau controlul și americanii sunt cei care vă vor ajuta. — O faceți să pară că ați avea Îndoieli În privința asta, maggiore, zise Brunetti. — Nu, n-am Îndoieli. Absolut deloc. Atunci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
destin mai luminos. La Vicenza, coborî din tren și se uită de-a lungul peronului după cineva În uniformă. Nevăzând pe nimeni, coborî scările, străbătu tunelul ce trecea pe sub șine și urcă În gară. În fața ei văzu sedanul albastru-Închis marcat „Carabinieri“, parcat cu aroganță și inutil pe diagonală În fața gării, șoferul fiind ocupat În egală măsură de-o țigară și de paginile roz ale ziarului Gazzettino dello Sport. Brunetti ciocăni În geamul din spate. Șoferul Întoarse apatic capul, Își stinse țigara

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Sport. Brunetti ciocăni În geamul din spate. Șoferul Întoarse apatic capul, Își stinse țigara și se Întinse În spate să descuie portiera. Când o deschise, Brunetti se gândi la cât de diferite erau lucrurile În Nord. În sudul Italiei, orice carabinier care auzea un sunet neașteptat din spatele mașinii s-ar fi lăsat imediat jos sau s-ar fi ghemuit pe pavaj lângă mașină, cu arma În mână, poate trăgând deja spre sursa sunetului. Dar aici, În somnoroasa Vicenza, tot ce făcu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
cu sârmă ghimpată. În spatele lui, Brunetti văzu o imensă antenă de comunicații sub formă de farfurie. Mașina coti Într-o curbă largă la dreapta și, În fața lor, Brunetti văzu o poartă deschisă, alături de care stăteau câțiva paznici Înarmați. Erau doi carabinieri În uniformă, cu mitralierele legănându-li-se nebăgate În seamă pe lângă corp, și un soldat american În uniformă de luptă. Șoferul Încetini, flutură neglijent din mână spre mitraliere, care Îi făcură și ele cu mâna și Își aplecară capetele În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
mâneci. Pe umeri, Brunetti văzu turnul bondoc și steaua de maior. Bărbatul se ridică În picioare când Brunetti păși Înăuntru, aruncă o privire la ceasul ce-l strângea de Încheietura mâinii și spuse: — Commissario Brunetti? — Da. Zâmbetul care umplu fața carabinierului fu aproape angelic În căldura și simplitatea lui. Dumnezeule, omul are gropițe În obraji! Mă bucur că ați putut veni taman din Veneția pentru asta. Dădu ocol mesei de lucru, surprinzător de grațios și trase un scaun În față. — Poftiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
au păzit-o. După război. Și poate În anii șaizeci. Dar nu-s sigur că, așa cum arată lumea acum, câteva mii de parașutiști din nordul Italiei ar avea cine știe ce importanță. — Asta cred mulți? Întrebă Brunetti. Mă refer la militari, la carabinieri. Da, așa cred. Dar trebui să Înțelegeți felul cum văd americanii lucrurile. Pentru Brunetti era o revelație să-l audă pe om că vorbește așa. Într-o țară În care majoritatea instituțiilor publice nu mai erau demne de respect, numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Da, așa cred. Dar trebui să Înțelegeți felul cum văd americanii lucrurile. Pentru Brunetti era o revelație să-l audă pe om că vorbește așa. Într-o țară În care majoritatea instituțiilor publice nu mai erau demne de respect, numai carabinierii reușiseră să-și salveze onoarea și erau Încă În general considerați a fi neatinși de corupție. Odată recunoscut lucrul acesta, opinia generală trebuise să ajungă la un compromis și-i transformase pe aceiași carabinieri În calul de bătaie al mitului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
mai erau demne de respect, numai carabinierii reușiseră să-și salveze onoarea și erau Încă În general considerați a fi neatinși de corupție. Odată recunoscut lucrul acesta, opinia generală trebuise să ajungă la un compromis și-i transformase pe aceiași carabinieri În calul de bătaie al mitului popular, bufonii clasici care nu Înțelegeau niciodată nimic și a căror stupiditate legendară era sursă de veselie pentru Întreaga nație. Și totuși, uite-l pe unul dintre ei, Încercând să explice punctul de vedere

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
Și totuși, uite-l pe unul dintre ei, Încercând să explice punctul de vedere al celuilalt. Și aparent Înțelegându-l. Remarcabil. — Cel fel de forțe militare avem aici, În Italia? puse Ambrogiani o Întrebare evident retorică. Suntem toți voluntari, noi, carabinierii. Dar Armata - sunt toți recrutați, mai puțin cei câțiva care și-au ales-o drept carieră. Sunt niște copii, optsprezece, nouăsprezece ani și nu-și doresc să fie soldați mai mult decât Își doresc să fie... Aici făcu o pauză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
vine la noi sau invers, dacă au ei probleme. Ce fel de probleme? Dacă Încearcă cineva să intre pe poartă fără actele de identificare necesare. Sau dacă noi le Încălcăm regulile de circulație. Sau dacă ei Îl Întreabă pe un carabinier de ce cumpără zece kilograme de carne de vită de la supermarketul lor. Lucruri de felul ăsta. — Supermarket? Întrebă Brunetti cu o reală surprindere. — Da, supermarket. Și pistă de bowling - folosi cuvântul englezesc - și cinematograf și chiar și-un Burger King - rosti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
necesar, spuse Brunetti cu un zâmbet mic. Dar mi-ar plăcea să văd unde locuia. — Nu e-o procedură obișnuită să-l vedeți. Nu mi-am dat seama că pe-aici există o procedură obișnuită, zise Brunetti. Știa că fie carabinierii, fie poliție din Vicenza i-ar putea cu ușurință autoriza inspecția apartamentului, dar el voia, cel puțin În acel punct al investigației, să rămână În termeni cât mai buni posibil cu toate autoritățile implicate. Presupun că s-ar putea aranja

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
multe când ajunse la Vicenza ca atunci când plecase din Veneția. Același șofer Îl aștepta În fața gării, dar de data asta coborî ca să-i deschidă portiera. La poartă, opri fără să i se pună s-o facă și așteptă cât timp carabinierii Îi scriseră lui Brunetti un permis de trecere. — Unde ați vrea să mergeți, domnule? — Unde e Biroul de Sănătate Publică? Întrebă el. — În spital. — Atunci, să mergem acolo. Șoferul Îl duse În susul lungii străzi principale a bazei și Brunetti se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
fusese găsit de un prieten, care mersese să vadă de ce nu venise doctorul la serviciu În dimineața aceea. Lângă cadavrul doctorului se găsise o seringă folosită și existaseră urme ale altor utilizări de droguri, dar și dovezi că doctorul băuse. Carabinierii și poliția militară americană conduceau investigația. Citi articolul din nou, apoi Îl mai citi o dată. Căută În ziarul pe care-l avea el, dar Il Manifesto nu amintise de Întâmplare. — E posibil asta, Guido? Scutură din cap. Nu, o supradoză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
și doctorul Peters. Nu știu, spuse el, răspunzând În cele din urmă Întrebării Paolei. Patta m-a avertizat, mi-a spus să nu mă Întorc la Vicenza. — Dar cu siguranță asta schimbă lucrurile. — Nu și pentru Patta. E-o supradoză. Carabinierii și poliția militară americană se vor ocupa de caz. Vor face o autopsie, apoi vor trimite cadavrul Înapoi În America. Exact cum au făcut cu celălalt, zise Paola, dând glas gândurilor lui Brunetti. De ce să fie uciși amândoi? Brunetti scutură

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
le adresez vreo Întrebare. — Bun, zise Brunetti. Cred că ar fi mai bine dacă asta ar rămâne În ograda noastră. — Asta În opoziție cu ograda americanilor? — Pentru moment, da. — Bine. Vă voi suna după ce verific certificatele. — Mulțumesc, maggiore. — Giancarlo, zise carabinierul. Cred că ne putem adresa unul altuia pe numele mici dacă avem de gând să facem un lucru ca ăsta. — De-acord, zise Brunetti, bucuros să-și găsească un aliat. Guido. Când Închise, Brunetti descoperi că-și dorea să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
parca În apropierea casei lui, să nu se Întrebe tot cartierul ce căutăm acolo. Brunetti, pentru care mașinile erau lucruri străine, bizare, nu stătuse să se gândească la asta, la felul În care o mașină aparținând În mod clar fie carabinierilor, fie poliției era sortită să provoace rumoare În orice cartier mic. — Mulțumesc, Giancarlo. Apreciez asta. — Chiar sper că e așa. Șapte treizeci Într-o dimineață de sâmbătă, zise Ambrogiani cu neîncredere și puse receptorul În furcă Înainte ca Brunetti să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
la fel de fără urmă, fără ca cineva să știe sau să Întrebe cum. Sau unde. — Da. Dar nu-mi amintesc ce transporta, zise Brunetti. — N-am avut niciodată un caz ca ăsta aici, spuse Ambrogiani, neconsiderând necesar să explice că „noi“ erau Carabinierii, iar „cazul“, deversările ilegale. Nici nu știu dacă e de datoria noastră să fim atenți la asta sau să reacționăm În vreun fel. Nici unul nu voia să fie primul care să spulbere tăcerea pe care-o aduse gândul acesta. În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
surprins, remarcă Brunetti. Înainte să răspundă, soldatul făcu câțiva pași și se sprijini de mașină, lăsându-și greutatea asupra ei. Brunetti profită de această ocazie pentru a se Întoarce spre Ambrogiani și a-l Întreba În italiană: — Înțelegi ce discutăm? Carabinierul clătină afirmativ din cap. Americanul Își Încrucișă picioarele la nivelul gleznelor și scoase un pachet de țigări din buzunarul cămășii. Îl Întinse italienilor, Însă amândoi refuzară cu o scuturare din cap. Își aprinse o țigară de la brichetă, având grijă s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
i se luminară de-o reală mândrie. — Nu s-a plâns niciodată, nici măcar o dată, băiatul ăsta. Are vână de bărbat adevărat. Mai mândru de cât sunt nu pot fi. — Dar nu v-au spus la ce a făcut alergie? repetă carabinierul. — Nu. Și-apoi nerozii naibii i-au pierdut fișa medicală, cel puțin documentele medicale din Germania. Auzind asta, Brunetti și Ambrogiani schimbară o privire, iar Brunetti Întrebă: — Știți cumva dacă Foster a găsit locul acela? — N-aș putea spune. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
special de dezgust pe care italienii Îl rezervă doar pentru dățile când se discută despre guvernul lor. — Cine-i mai poarte deosebi, mafia și guvernul? Această viziune era mai aspră decât a lui Brunetti, dar poate că rețeaua națională a carabinierilor avea acces la mai multe informații decât el. — Dar tu? Întrebă Ambrogiani. — Pot da niște telefoane când mă Întorc acasă. Să cer niște favoruri. Nu-i spuse lui Ambrogiani de apelul despre care el credea că va avea cei mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
mănânce. Curând după ce observă aceasta, auzi șuierul ascuțit din frânele unui camion și ridică privirea pentru a vedea un camion mare cu o dungă roșie pe-o parte cum trece pe lângă ei, coborând dealul. Îl Înghionti pe Ambrogiani În braț. Carabinierul se trezi pe dată, rotind cheia cu mâna. Intră pe șosea și urmări camionul. Cam la doi kilometri de locul unde se aflaseră parcați, camionul semnaliză și apoi coti la dreapta, dispărând În josul unui drum Îngust de pământ. Ei merseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]