194 matches
-
aflu vești noi despre triumfurile lui, ba chiar nu voiam să mai aflu nimic despre ce făcea vărul James. Orice o fi făcut, nu a putut termina din pricina izbucnirii războiului. S-a înrolat în ceva ce se numea „Corpul de carabinieri“, și apoi și-a schimbat denumirea în „Tunicile kaki“, și astfel a început, deși cred că pe atunci nu și-a dat seama, o carieră de militar. A trăit o perioadă interesantă în timpul războiului, pe când eu făceam turnee cu autobuzul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
A fost interesant să-l cunosc pe fratele dumitale, militarul, spuse Ben. Probabil că Hartley nu discutase niciodată cu el despre situația mea familială. Monștrii nu au familii. E vărul meu. — Ah, da, văr. De ce regiment ține? — Corpul regal al Carabinierilor. — „Tunicile kaki“. — Da „Tunicile kaki.“ — Se mai găsește la dumneata? — Nu, s-a întors la Londra. — Și mie mi-ar fi plăcut să rămân în armată. — În vreme de pace ar fi fost plicticos, observă Hartley. — Ba mi-ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spectatorul să nu știe, de fapt, cine a câștigat. E vorba deci despre un joc. Ca fotbalul american. La noi, în zilele astea, jocul se numește Uninomi. Hai! Românii e deștepți Înapoi, acasă Radu Pavel Gheo Bărbatul intră, flancat de carabinieri. Se așază pe scaunul pe care unul din polițiști i-l arată, undeva în fața biroului comisarului. Arată obosit și ponosit, de parcă n-a mai dormit de multă vreme într-un pat. Comisarul, înalt, brunet și bronzat, cu o uniformă impecabilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
undeva în fața biroului comisarului. Arată obosit și ponosit, de parcă n-a mai dormit de multă vreme într-un pat. Comisarul, înalt, brunet și bronzat, cu o uniformă impecabilă, îl privește cu un ochi critic, apoi ia din mâna unuia din carabinieri dosarul întins de acesta. Îl răsfoiește puțin, le face semn celor doi subordonați să plece, mai răsfoiește vreun minut dosarul... În fine, își ridică iar privirea spre bărbatul amuțit acolo, în scaun. — Știi italiană? începu abrupt comisarul. — Da, știu, îi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
el repede spre bărbat. — La niște... am niște prieteni... într-o tabără... Abia ce am venit. Îmi căutam și eu ceva de lucru în oraș, dar n-am găsit. Acum e mai greu... Și-atunci, într-o noapte, au venit carabinierii și ne-au ridicat. — Minți! Ți-am spus că minți! urlă comisarul. Porca miseria! Apoi, pe un ton mai reținut, începu: — Dacă spuneai adevărul, poate că mai aveai o șansă. Poate că te credeam. Dar când minți așa, ca un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
Totul inclus. F. a trebuit să-i explice că sunt obosită după drum și n-aș face față „armăsarului” din el. Dezamăgire, dar discuția a continuat și s-a liniștit că va avea nevasta dorită. În orice moment putea chema carabinierii în cazul unui refuz categoric și al unei comportări dure din partea noastră. — Te trimite-n țară moșul! Taci! Vedem ce facem. Sunăm la Roma, sunt români acolo, nu te speria, nu rămâi aici! Nu mă speria decât mirosul de vechi
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
și ce-am îndurat . Povestea că, la început, moșul i-a confiscat pașaportul, apoi i l-a dat doar când ea se obișnuise cu păcătoșenia. Era sigur că nu putea pleca fără acte de la el, pentru că ar fi înhățat o carabinierii. Acum râdea. Avea o mască așa cum am descoperit apoi că trebuie să ai ca să reziști. E ca și cum ai fi un balerin sau un actor. Probleme în viață apar mereu, dar n-ai voie să fii trist când muncești. A face
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
câștig bani. Nu trebuia să-mi pese prea mult, pentru că nimănui nu-i păsa de mine. Scrisoarea 44 Mi-aduc aminte ce a însemnat pentru mine intrarea în Uniunea Europeană. Am răsuflat ușurată. Eram liberi! În Roma am cunoscut teama de carabinieri. Prima dată în viață îmi fusese teamă de poliție. Fără să am vreo vină. La început mergeam normal pe stradă, fără să privesc în jur, fără să-mi pese de nimeni. Cum spuneam la un moment dat, eram un zero
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Babilon. Aproape de locuința Leilei erau două „depozite”, locuri de unde plecau emigranții la muncă dimineața. Mi s-a spus că trebuie să mă feresc să trec pe același trotuar din cauza raziilor. — Ce razii? Da’ tu n-ai minte? Dacă te prind carabinierii, te trimit în țară imediat! Controlau actele pe stradă fără să aibă vreo pricină anume. Știu că la un moment dat vorbeam la telefon și Leila m-a oprit cu gesturi „din scurt”. Am închis și mi-a explicat, arătându
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
imediat! Controlau actele pe stradă fără să aibă vreo pricină anume. Știu că la un moment dat vorbeam la telefon și Leila m-a oprit cu gesturi „din scurt”. Am închis și mi-a explicat, arătându-mi o mașină de carabinieri, că e suficient să te vadă vorbind la telefon ca să-ți controleze actele. Orice gest în plus sau în minus atrăgea atenția. În decembrie, cu puțin înainte de intrarea în Uniune, primăriile au vrut să „curețe” locul de emigranți și era
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
sunt mulți italieni care se trezesc în zori să meargă la muncă. Tot săracii emigranți... Așa că dimineața, în stațiile periferice, oprea autobuzul care ar fi trebuit să te ducă spre locul de muncă, oa menii se suiau și înăuntru erau carabinierii: controlau actele cu ușile blocate. Mai mult de jumătate erau stranieri fără acte, dar numai pe români îi dădeau jos, la capă tul liniei. Așa cum erau, fără să aibă timp să mai anunțe etc., erau conduși spre aeroport și expediați
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
capă tul liniei. Așa cum erau, fără să aibă timp să mai anunțe etc., erau conduși spre aeroport și expediați în țară fără prea multe formalități. Chiar se glumea că nu mai trebuie să-ți iei bilet, pleci gratis, pe socoteala carabinierilor. Trebuia să fii atent mereu, îți îngheța sângele în vine când trecea o mașină pe lângă tine și nu aveai curaj nici să vorbești, de teamă că te-ar putea auzi cine nu trebuie. În munți, Concetta sublinia mereu că nu
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ani și a înnebunit. A rupt lucrurile din camera ei, a aruncat pe geam papuci și perne și ce-i cădea în mână, apoi a declarat că vrea să facă un duș și a intrat îmbrăcată în baie. Au sosit carabinierii și ambulanța. Acum rătăcește pe străzi. Toți se preocupă pentru starea bătrânei, toți se întreabă dacă nu i-a fost teamă atunci, seara. Nimeni nu se gândește: „Dar oare Alina cum se simte singură, într-o țară străină, fără loc
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
de ani peste care am dat la început. Stătea cu o fată de 25 de ani, îi luase pașaportul (pe vremea aia nu eram în Uniune) și i-a spus: Dacă nu vrei să vii cu mine-n pat, chem carabinierii! Altă dată căutam eu un loc de muncă pentru o femeie. Am luat ziarul de anunțuri și oferte de muncă, căutăm, găsim, sun și începe să întrebe ce înălțime are, câte kilograme, dacă e frumoasă... — Păi la ce vă trebuie
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
lui Fidel în Chile, au fost perfectate 2 planuri: la apariția lui Fidel la balconul palatului prezidențial; la conferința de presă, unde doi teroriști infiltrați drept "cameramani" ar fi tras din armele ascunse în camerele de luat vederi. Generalul de carabinieri José Maria Sepulveda, implicat în planurile CIA, a fost cel care a permis "infiltrarea" celor doi" ziariști". la escala la Lima: lansarea de grenade de pe terasa aeroportului și Quito lansarea unui proiectil de pe un avion parcat lângă avionul lui Fidel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
pitoreștile sate de munte, la minele de cupru... Ce-i drept, acțiunile erau foarte bine pregătite de "Protocolul" MRE, neomițându-se nici un detaliu. Călătoream în autocare elegante, cu aer condiționat, bar și televizor și eram precedați de un grup de carabinieri "motorizați" care ne deschideau drumul. Erau niște bărbați frumoși, înalți, bine făcuți, conducând motociclete puternice. Practic nu conduceau motocicletele, ci tot drumul făceau balet pe motociclete, programul lor deosebit de frumos și periculos fiind întotdeauna aplaudat. Deși raporturile cu autoritățile erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lui din sanatoriu pe undeva prin Italia. A hoinărit un timp pe acolo, denunțându-și copiii cu o vehemență demnă de Regele Lear În fața unor străini care chicoteau amuzați, până ce a fost prins printre niște stânci sălbatice de niște banali carabinieri. În iarna anului 1903, mama, singura persoană a cărei prezență o putea suporta bătrânul În momentele lui de nebunie, s-a aflat permanent alături de el, la Nisa. Fratele meu și cu mine, pe atunci În vârstă de trei și respectiv
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Trento. Se răspândise vocea că lumea tridentină era generoasă și foarte sensibilă în ajutorarea operelor caritative. Dar rezultatele au fost deluzorii. Don Calabria a recuperat numai rambursarea cheltuielilor de călătorie și o amenințare de încriminare pentru cerșetorie abuzivă din partea comisarului carabinierilor. Din acest moment a continuat să se maturizeze convingerea că «dacă Opera e a lui Dumnezeu iar Evanghelia e Cuvântul său infailibil, atunci El va fi acela care își va menține Opera prin mijloace extraordinare». «Am descoperit Evanghelia» « Într-o
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
slujbele religioase. Respectuos față de credința altora și respectat în crezul său. Autoritățile de guvernământ au emis o dispoziție care impunea consemnarea tuturor porumbeilor voiajori și efectuarea stingerii luminii nocturne. O persoană rău-intenționată a făcut un denunț împotriva lui don Calabria. Carabinierii s-au prezentat aducând grave acuzații circumstanțiate: «în timpul nopții se făceau semnalizări luminoase; în turnul clopotniței sunt hrăniți porumbei voiajori; în Casă e ascuns un german». S-a deschis un proces împotriva lui don Calabria. Puteau să apară grave consecințe
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
opt livre valorau un franc francez...), iar cînd coborai din Italia de nord în cea de sud, dădeai de hoții ce împînzeau locurile. Nu mai era ca pe timpul lui Stendhal, iar hoții erau tot mai alungați și mai urmăriți de carabinieri, ei se aventurau totuși pînă aproape de Roma. În momentul sosirii mele se vorbea de recenta tentativă a unei bande de a o captura, pentru a obține o bună răscumpărare, pe prințesa de Saxa-Meiningen, sora lui Wilhelm al II-lea, în
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
oratorice ar fi fost inofensive dacă s-ar fi redus doar la zgomot și la o simplă risipă de salivă și plămîni. În țară însă, ele erau însoțite de o campanie de tulburări neliniștitoare, mai ales în Romagna 42, unde carabinierii se străduiau să împiedice sau să stingă incendiile fermelor și ale hambarelor în care se strînsese recolta cărora agitatorii le dădeau foc. Pe atunci, Mussolini își făcea acolo ucenicia armelor sub stindardul socialist. După ce a tras, de pe baricade, asupra reprezentanților
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
și succesul ei final îl constituia crearea faimoasei jandarmerii internaționale, organism esențial pentru reușita planului. Șeful ei suprem era generalul de Giorgio piemontez, spirit fin într-un țesut adipos: Italia primise onoarea de a comanda această jandarmerie atît datorită renumelui carabinierilor săi, cît și pentru că, mare putere ștearsă, aflată la remorca Berlinului, părea un tampon folositor între Tripla Alianță și înțelegerea anglo-franceză pe cale să devină Antanta cordială. În acest spirit i se încredințase Italiei zona Skoplje, considerată cea mai delicată, din cauza
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
încredințase Italiei zona Skoplje, considerată cea mai delicată, din cauza frontierei sale cu Bosnia-Herțegovina, și din cauza aspirațiilor Austriei la Marea Egee și a îngrijorării ei de a nu se instala aici vreo putere rivală. Șef era colonelul Albera, care îi comanda pe carabinieri, plin de nostalgie și aflat cel mai adesea la Salonic decît la Skoplje, lăsînd treburile pe seama adjunctului său, Castaldi, cunoscător al tuturor dialectelor locale și avînd în spate o activitate clandestină, fapt care l-a făcut mai tîrziu să joace
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
făcute de unii ofițeri-generali, că se considerau eliberați de jurămîntul față de rege și că "trec" la rezistența de la Fiume, crearea de formații militare autonome de legionari cu denumiri sălbatice, formulă pe care avea să o exploateze fascismul, uciderea mai multor carabinieri însărcinați să apere încărcătura navelor italiene de prădarea lor pe mare de către forțele libere ale lui d'Annunzio, toate aceste manifestări, înrudite cu războiul civil sub masca unei revendicări naționale, nu au contribuit la însănătoșirea Italiei, sîngerînd din cauza războiului, ci
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
uniforma decît la cazarmă, în timpul orelor de serviciu, iar în rest să umble în civil. Prescripție comodă pentru a evita "necazuri", dar cu puține șanse de a ridica moralul unei nații și a menține ordinea cu demnitate. Iar cînd un carabinier era ucis de legionarii din Fiume, în timpul expediției lui d'Annunzio apărînd încărcătura vapoarelor atacate, văduva sa, în loc să primească medalia militară postumă la o ceremonie publică, din mîinile reprezentanților guvernului, o primea acasă, pe ascuns, ca rușinoasă, prin colet poștal
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]