322 matches
-
buzunar, ca lui Leopold von Sacher-Masoch la Lvov, corecte și hipercorecte politic, pentru români e ca un Kitsch culinar neimportabil, avem și noi destule ciocănele de pui orientale și aripioare genial prăjite în crustă, ni s-a acrit de atâta caragialesc. E ca și cum, „aplicând“ și fiind trimis în delegație academică la Universite Sorbonne Nouvelle Paris III Asnières sur Seine, ai da la un colț de cotitură nas în nas nasol cu le general de Gaulle et Andre Malraux, foarte coborâți populist
POSTROMÂNISMUL (4) – CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII ROMÂN? de CAMELIAN PROPINAŢIU în ediţia nr. 609 din 31 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355331_a_356660]
-
treacă prin "furcile caudine"a șase sau opt examene într-o săptămână (fără a fi deschis vreodată manualul) și să se supună "rigorilor"ad-hoc dictate de o asemenea "pregătire". Așa s-a ajuns la promovări formale, la situațiile grotești și caragialești din ultimul deceniu al dictaturii (dar și din anii anteriori), când se promova două clase într-un an (de fapt în 10-12 zile cât dura "sesiunea de examene", ianuarie-aprilie) - fără nici un fel de legătură cu învățătura de carte - dar cu
ŞCOALA DIN RUCĂR ÎN SECOLUL AL XX-LEA (XX) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 298 din 25 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356857_a_358186]
-
care îl admira enorm, Tolstoi, singurul scriitor pe care îl credea pe cuvânt,Celine, Camus, Marlaux, Faulkner, iar dintre români, Sadoveanu și Caragiale. Nu întâmplător i-a editat și prefațațat opera lui Caragiale iar eroul lui din „Moromeții” are afinități caragialești. Citea mereu Biblia, avea o memorie fabuloasă a epicului, Eroii lui „pățeau ceva” A cunoaște, a trăi și a păți erau cele trei verbe care defineau demersul lui epic. Se inițiase și în filozofie, vorbea cunoscuților despre Cartea morților tibetani
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” I de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 554 din 07 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356209_a_357538]
-
o anume autonomie artistică” (Mircea Tomuș), și ȘVM consideră că aceasta ,,este o activitate gazetărească vie, substanțială și diversă”, deoarece ,,presa a fost o mare pasiune pentru scriitorul Caragiale și un veritabil motiv literar. Autodefinitoriu”. Un subcapitol interesant, intitulat Basmul caragialesc-un tratament ambulatoriu, evidențiază, mai mult decât alte exegeze caragialiene, preocuparea lui Caragiale pentru crearea (sau prelucrarea?) unor basme culte. Desigur că aceste basme culte sunt ,,inspirate din folclor”, românesc sau oriental, fiind caracterizate prin ,,ironie, fantezie, umor, expertiză antitetică
LUMEA LUI CARAGIALE ÎN VIZIUNEA SCRIITORILOR TELEORMĂNENI de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2352 din 09 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369455_a_370784]
-
socoteală nimănui pentru faptele lor reprobabile. În acest context, între o republică bananiera și România noastră nu există decât o diferență de locație. Faptul că suntem în Europa și în UE reprezintă o poleiala ieftină, un motiv de discursuri politice caragialești despre realizări teoretice mărețe, care în practică lipsesc cu desăvârșire. Aderarea la Uniunea Europeană La ce ne folosește adrarea la UE dacă nu avem produse și servicii competitive, pe care să le putem vinde pe piața europeană? La ce ne folosește
GENOCIDUL ROMÂNESC ŞI SUICIDUL EUROPEI de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354335_a_355664]
-
un mic pas înapoi pentru a calma temporar situația fără să trateze problema în profunzime?” Cel mai decent răspuns a venit într-un articol al celor de la Cațavencii în care Mircea Dinescu spunea: „poporul român a reacționat aidoma acelui personaj caragialesc care, suportând ani în șir să-l înșele nevasta, a băgat divorț abia în ziua când cucoana a uitat crapul umplut cu stafide în cuptor până s-a făcut scrum”. Abia atunci mi-am dat seama că personajele principale ale
Suntem manipulați de inculta națională () [Corola-blog/BlogPost/338256_a_339585]
-
scot din debara tot felul de epave cu trecut dubios, tot felul de oameni ciudați și obscuri care Dumnezeu știe de unde au aterizat, tot felul de foști funcționari cu burta mare, tot felul de personaje care mai de care mai caragialești. Deci eu pentru cine votez?! Cine sunt toți acești oameni și ce vor? Hai să zicem că poate Nicușor Dan are un avantaj că s-a mai zbătut pentru oraș, a mai zis una, a mai făcut alta. Chiar și
Donez un vot cui poate să-mi satisfacă o mică rugăminte () [Corola-blog/BlogPost/338955_a_340284]
-
supraveghetori din secțiile de votare? Nu cumva pe FB? Să-i ascultăm pe câțiva dintre ei... trei justițiari, trei sceptici, un moralist și doi alegători din publicul larg, cu toții votanți USB, reuniți într-o dezbatere cu vădite accente specifice spiritului caragialesc: Primul Justițiar intervine: „Faceti plângere penală la DNA pentru toate acele secții în care nu ați avut reprezentanți. Acum! Și contestați alegerile în sectorul 1! Solicitați renumărarea voturilor în secțiile unde nu ați avut reprezentanți. Nu stați! Aveți datoria să
De ce a pierdut Clotilde Armand primăria „peste noapte” () [Corola-blog/BlogPost/338487_a_339816]
-
furtunoasă”, de la ora 20.40 (partea I) și de la ora 23.10 (partea a II-a). Scenariul și regia artistică sunt semnate de Sorana Coroamă Stanca. Onoarea și trădarea, familia și politica, rațiunea și amorul nebun... aceleași situații și personaje caragialești care au atras atenția publicului la prima reprezentație a piesei în anul 1879 sunt readuse la TVR 2, în fața publicului telespectator, prin intermediul unui spectacol din Arhiva de Aur a Televiziunii Române. Noaptea... a fost o experiență fantastică și îmbogățitoare, pentru că jucam
Alina Gherman: O noapte furtunoasă” – teatru tv din Arhiva de Aur a Televiziunii Române () [Corola-blog/BlogPost/339332_a_340661]
-
tot ceea ce spuneau și făceau. Piesa s-a jucat prima oară în 1884. Iată a trecut aproape un secol și jumătate și politicienii vremurilor noastre manifestă aceleași trăsături de caracter. Se pare că am trăit și trăim în aceeași epocă caragialească, foarte puțin altfel nuanțată. S-au mai mișcat niște „fluturi”, da, au mai bătut din „aripi”, dar am rămas trăitorii lumii lui Caragiale, o lume acum mai puțin naivă și mult mai perfidă! Ghiță Pristanda, polițaiul orașului, este tipul slugarnicului
ÎNCURCAŢI ÎN SOCOTELI de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 586 din 08 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340863_a_342192]
-
care îl admira enorm, Tolstoi, singurul scriitor pe care îl credea pe cuvânt,Celine, Camus, Marlaux, Faulkner, iar dintre români, Sadoveanu și Caragiale. Nu întâmplător i-a editat și prefațațat opera lui Caragiale iar eroul lui din „Moromeții” are afinități caragialești. Citea mereu Biblia, avea o memorie fabuloasă a epicului, Eroii lui „pățeau ceva” Acunoaște, a trăiși a pățierau cele trei verbe care defineau demersul lui epic. Se inițiase și în filozofie, vorbea cunoscuților despre Cartea morților tibetani, deGnoza din Princeton
MARIN PREDA ŞI „ERA TICĂLOŞILOR” de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347271_a_348600]
-
dorință de parvenire se naște în sufletele unor oameni imorali, invidioși și egoiști care folosesc o gamă întreagă de mijloace precum minciuna, lăcomia, lingușirea, furtul, batjocura, cinismul, viclenia, compromisul, înșelătoria și uneori chiar violența. Retrăim, se pare, o viață balzaciană, caragialească, dar mult mai crudă fiindcă este pe deplin conștientă, oamenii dornici de parvenire sunt diabolici, mințile lor sunt instruite în acest scop. Retrăim, da, un timp asemănător celui de pe vremea marelui nostru dramaturg Ion Luca Caragiale. Și deoarece cred că
NORTH CAROLINA în ediţia nr. 3 din 03 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345029_a_346358]
-
ce lipsește: forfota balcanică. Aha, mare pagubă! E-un fel de distanță politicoasă, ca o igienă de la sine-nțeleasă a contactelor, ca să nu se rănească nimeni, nici măcar întâmplător, prin colțuri de gesturi bruște sau pe muchii de vorbe tăioase. Fițele astea caragialești sunt oricum risipă inutilă de energie. Cu alte cuvinte, cam poți face ce vrei, nu șochezi pe nimeni, dar simți că se uită lumea la tine, chiar dacă nimeni nu te judecă pentru ce faci. E-un fel de comfort comod
SIBIUL – SINGULAR, CU ARTICOL HOTĂRÂT de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 850 din 29 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/375283_a_376612]
-
de atașat casei regale, n-ar fi fost cel mai nimerit să ilustreze filmul cu muzica lui autohton-sublimă. Și încă ceva: cine a avut nefericita inspirație de a numi societatea simpatizantă "Amicii Regelui Mihai"? Ce-i cu acest "amicii", ușor caragialesc? "Prieteni" nu era mai de bun simț? Regret, părăsesc dezolat incinta care aduce un deserviciu monarhiei române. Rămîn, în schimb, recules, la oficierea tedeumului de la biserica Sf. Sava, marcînd, cu adevărat, sfînta zi de 10 Mai. 15 mai Fugă la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
parcurs al filmării mizeriei noastre. Nu știu cum, dar, într-un fel, parcă ar suna motivat ca regizorul să fi reușit, defulatoriu, sub dictatură, o imagine respingătoare a românismului nostru atavic, într-un De ce trag clopotele, Mitică?, eludînd, de altfel, total umorul caragialesc. Dar ce l-a mînat pe același sclipitor regizor să facă din O vară de neuitat o emblemă, la urma urmei, falsă și nedreaptă, a totuși armoniosului Regat al României aici, în această zonă geografică pestriță? Zelul neostoit al cineastului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
exil, de Vintilă Horia. În anii ’60 creează Cenaclul de la Neuilly-sur-Seine, pe care îl găzduiește în locuința sa de la Paris. Primele povestiri, datând din 1949, sunt însăilări satirice, plecând de la realitățile dramatice ale exilului parizian anticomunist românesc, tratate în tonalitățile caragialești deja manifeste în presa de coloratură național-țărănistă, susținută de Constantin Vișoianu („Moftul român” ș.a.). În cenaclul său, A. citește, capitol după capitol, prima lui carte, Poveste cu țigani, publicată în 1965 în seria editorială inițiată sub titlul „Caietele Inorogului”, în
ARCADE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285420_a_286749]
-
și nevasta fuge cu o boaită de călugăr, e persecutat de socru, e dat afară din rândul clericilor, apoi din școală, se luptă cu boala și este răpus în cele din urmă de ea). Iese la iveală, acum, și fațeta caragialescă a lui Creangă (autorul zice „avânt cațavencian”), manifestată prin inițiativele negustorești ale fiului lui Ștefan a Petrei și uneori prin perorațiile lui pe teme civice. Întrebarea este dacă diaconul le făcea serios sau în stilul acela prefăcut, umoristic care îl
CRISTEA-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286504_a_287833]
-
o scrânteală care, podidindu-i cu „senzații ciudate”, îi proiectează în plină bizarerie. Nătăfleți, fanfaroni, fricoși, neisprăviții cochetează cu nonsensul. Sunt „fantaziile”, așa-zicând, ale unui condeier care se îndârjește să curteze o muză cam năzuroasă. Simțul dialogului (cu pigment caragialesc) e un atu, dar insuficient. Înzestrarea, câtă este, a lui L. ține de portretistică. Cartea Cincizeci figuri contimporane (1913), cu incisive desene de Iosif Iser, înșiruie ca într-o galerie de oglinzi „deformante” figuri de prim-plan ale vremii - membri
LOCUSTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
o carte, ST, 1969, 9; Iosif Pervain, Carențele unei culegeri, TR, 1969, 51; Șerban Cioculescu, O carte utilă, LCF, 1979, 8; Dumitru Micu, Elogiu dicționarului, RL, 1987, 14; Șerban Cioculescu, „Dicționar al presei literare românești”, RL, 1987, 20; Șerban Cioculescu, Caragialeștii în „Dicționar al presei românești”, RL, 1987, 21; M. N. Rusu, „Dicționar al presei literare românești”, SPM, 1987, 23-26; Dumitru Micu, Un dicționar al presei românești, RL, 1987, 28; Neagu Udroiu, Clipe dense de viață, FLC, 1987, 51; Teodor Vârgolici
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
Costin. ,,Morga” psalmistului rămâne exterioară, convențională, vibrația personală este mai aproape de Ion Minulescu și de seninătatea „veselului Alecsandri”. Prozele scurte, inspirate din existența celor umili, respiră compasiune, un protest implicit față de strâmba orânduială a lumii, dar și ironie detașată, aproape caragialescă. Un comentator contemporan identifica apartenența lui R. la direcția nouă, a prozei de călătorie „obiective”, în care experiența peregrinărilor nu este deloc „filtrată” de subiectivitatea autorului, vădit sedus de această lipsă de „poetizare”, în sens romantic, a spațiilor și climatelor
ROSETTI-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289378_a_290707]
-
comunismul anilor ’60. Ca în mai toate celelalte cărți, preeminente sunt monologurile în care e comprimată înțelepciunea arhaică, alături aflându-se contrapunctic dialogurile, între un El și o Ea de la țară, Conu Leonida și soața sa într-un sat devenit caragialesc, privit cu blândețe, ironie și umor. Dincolo de atmosfera voit enigmatică, autorul ascunde un cert fond liric, turnat însă uneori în formule uzate, de la toposul „acasă” și până la o altă „Poiană a lui Iocan”. SCRIERI: Hotar, București, 1960; Cristal, București, 1967
LUNGU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287918_a_289247]
-
le dai! Mândro/ vână de curvet / te prind eu pe internet”. Și titlurile volumelor sunt simptomatice pentru baladistul boem, nonconformist, câteodată și subtil, sensibil, sentimental: Tandrețe maximă, Poeme pricinoase (1983), Excursie cu liftul (1988), Angel radios (1994). Oscilând între periferia caragialescă a Bucureștilor și un spațiu ficțional generic, atemporal, S. îl aduce pe Urmuz în prezent (poemul Bărăgan în Bărăgan devine simbolic prin repetițiile sale). Se vrea un poet ludic diferit cumva de colegii săi de generație, „melanholia” fiind starea de
STANCA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289858_a_291187]
-
stilul turmentat îi atrag execuția nemiloasă a lui Titu Maiorescu în Beția de cuvinte. Neglijabil este S. ca autor dramatic. Comedia Influinția morale (1869) își propune să ia în râs mascarada alegerilor. În vorbirea personajelor sunt elemente ce prevestesc limbajul caragialesc. Elanuri generoase întru iubirea de neam și țară însuflețesc o piesă ca La Plevna! (1878). În urma raportului elogios al lui Ion Ghica, volumul Dramatice (1879) primește laurii academici. Mai pot fi menționate câteva prelucrări (Hagi Eni de la Galatz, Femeiușca dracului
SION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289700_a_291029]
-
a romanului citadin, Elemente ale unei genealogii caragialeene în romanul bengescian, Existențe stilizate. Secțiunea penultimă, constituind contribuția cea mai consistentă a cărții la dosarul critic al operei, mai ales prin radiografierea snobismului drept „treapta cea mai înaltă a mimetismului lumii caragialești”, s-a dovedit o teză provocatoare pentru comentatorii ulteriori. SCRIERI: Fiord imaginar, pref. Nicolae Balotă, Iași, 1978; Hortensia Papadat-Bengescu. Universul citadin, repere și interpretări, București, 1980; Gardienii luminii, București, 1982; Amintiri dintr-o popicărie, București, 1983; Ucide-mă, fericire, București
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
intelectualii „cu probleme”, își urau: „Să fii iubit de clasa muncitoare!”. Dar nimeni nu iubește dacă nu se știe iubit. Cunoșteau această „lege psihologică” și cei care își făceau A.d.p. ca o spovedanie. Într-una dintre autobiografii, I.C. declară caragialesc: „Sunt partizanul progresului, indiferent de atmosfera timpului”, aducând ca argument faptul că în 1936 a scris într-o revistă (Curentul) despre eforturile depuse în Rusia sovietică pentru cunoașterea etnografică și că a retipărit articolul respectiv în 1940. Dacă ne oprim
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]