1,124 matches
-
mimologism și (re)motivarea numelui în context, în studiile românești O înțelegere a mimologismului numelor proprii din perspectiva legăturii lor cu textul și ca mijloc de caracterizare a personajului o dovedește clasicul studiu al lui Garabet Ibrăileanu cu privire la numele personajelor caragialiene. Afirmația lui Gherea (lui Caragiale că îi era imposibil să conceapă o operă până nu știa numele tuturor personajelor) cu care se deschide studiul, este interpretat de criticul Vieții Românești ca o dovadă de cunoaștere a personajului; orice scriitor care
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
obișnuit, banal, corespunde teoriei eliadești a sacrului camuflat în profan. Lucrul este întărit de asocierea cu Iancu 218, nume legat de timpul solstițial sau al amiezii în care are lor trecerea. Alegerea deliberată a individului comun, cu atribute asemănătoare eroului caragialian - "dorință patologică de comunicare", graba, orgoliul de nu se lăsa păcalit 219 - a "grobianului", "lăudărosului" "lipsitului de imaginație negustor de vite" ca "protagonist al unei întâmplări de aspect supranatural", face din nuvelă "cea mai pură narațiune fantastică a lui Eliade
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de câne (1933) și Bercu Leibovici (1936), unde reconstrucția trecutului e înlocuită de schița de moravuri contemporane (Manevre, Berzele din Boureni, Alegeri libere) sau de efigia lingvistică a unor caracteristici etnice zonale (La Blaj). La apariție critica a relevat filiația caragialiană, dar și nota personală a râsului lui T., lipsit de „causticitate acidă” (Perpessicius). Polemic, uneori necruțător, este scriitorul în publicistica din Tămâie și otravă (I-II, 1934-1935), culegere de „impresii despre oameni și locuri” reale. T., al cărui umor e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
asupra unor iluzii și de a fi sugerat și alte căi de evoluție - mai productive - ale literaturii de la începutul veacului trecut. Se mai cuvin subliniate analizele de finețe asupra universului uman al nuvelelor lui I. Al. Brătescu- Voinești, al „momentelor” caragialiene și mai ales amplul studiu despre Sărmanul Dionis de Mihai Eminescu. Criticul dă prima analiză temeinică a nuvelei eminesciene și, în pofida unui demers comparativ deficitar ca metodă, el revelează puternicele înrudiri (pe care le crede influențe) cu marea proză romantică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289471_a_290800]
-
Codreanu, Creangă și lumea ca teatru, „Porto-Franco”, 1997, 5; Florin Dochia, Incursiune în Galaxia Bacovia, „Revista nouă”, 2001, 9; Christian Crăciun, Bacovia și ceilalți, „Pagini literare”, 2001, 9; Florin Mihăilescu, Bacovia cel mare și sfânt, VR, 2002, 8-9; Dan Mănucă, Caragialiene, CL, 2003, 3; Nicolae Dumitrescu, „Grigore Hagiu și generația sa”, „Axioma”, 2003, 11; Teodor Vârgolici, Fețele lui Caragiale, ALA, 2003, 664. T. V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290239_a_291568]
-
Își propune să acopere o latură mai puțin cercetată de către exegeții operei lui Caragiale, și anume modul În care se Înfățișează personajul feminin din creația comică a scriitorului, mai exact din comedii și schițe. Femeile din această parte a creației caragialiene nu sunt construite după un calapod, nu reprezintă un stereotip psihologic, ci au individualitate și autenticitate umană, În limitele speciei literare abordate, firește. Nu i se poate cere unui autor de comedie să facă operă de analist, să surprindă drame
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
asemenea, să fi apreciat - diferit de o parte a exegezei operei lui Caragiale - că femeile din creația comică a scriitorului nu sunt naturi rudimentare, cu psihologie simplistă și fără adâncime și că, mai ales, au feminitate și complexitate. Personajele feminine caragialiene nu sunt nicidecum Încadrabile Într-un tipar prestabilit și nici nu sunt simple ipostaze ale unui tip proiectat multiplicat la vârste și În medii sociale distincte, ci, dimpotrivă, sunt «entități» psihologice ce gândesc, vorbesc și se comportă, fiecare În parte
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
și de caractere, era inevitabil să eludeze dimensiunea psihologică a acestora. Se știe că personajul comediei nu este În mod necesar și personaj comic, după cum un personaj comic nu apare doar În comedie. De un comic substanțial, dintre toate personajele caragialiene feminine, este, considerăm noi, Mița Baston din D-ale carnavalului. Câtă energie animă femeia aceasta, cât luptă ea pentru amorul ei ilicit și toxic și cât orgoliu tăinuiește replica știe orice lector atent al comediei scriitorului. Iar câtă Încrâncenare vecină
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
lector atent al comediei scriitorului. Iar câtă Încrâncenare vecină cu patologia există În zbuciumul ei comico-tragic e de ordinul evidenței. De altfel, inițial lucrarea aceasta, care avea ambiția de se constitui Într-o schiță de psihologie / psihopatologie a personajului feminin caragialian, trebuia să se intituleze - Mă recomand. Mița Baston. «Ființă de hârtie» (R. Barthes), personajul are propria viață, dăruită de puterea de creație a scriitorului. Iar puterea de creație este teoretic inepuizabilă, ca Însăși viața. ... În fine ca să Încheiem doamnele mele
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
nevoie a spiritului omenesc... care are nevoie pentru a fi satisfăcut de o satisfacere tot din partea unui spirit, care și acela... În fine... da, În fine... „Prea iubita mea angelă...” Trăind cu ardoarea comunicării, ce adeseori se constituie monologal, personajul caragialian este omul zilelor lui, anclanșat social, sensibil la evenimentele politice contemporane și fascinat de cuvântul scris. Citește mai totdeauna gazetele, uneori scrie la câte un ziar (ca Rică Venturiano, publicist, «colaboratore la Vocea Patriotului Naționale») și, mai rar, conduce vreo
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
dau personajului satisfacția manifestării lui sociale. Nu poate participa de facto la Întruniri politice (unde să Țină sau să audă discursuri electorale) sau la alt fel de evenimente sociale (la care trebuie să Țină vreun toast ori o conferență), eroul caragialian scrie. Nu jurnale intime, memorii sau confesiuni. Scrie bilete, scrisori, telegrame, rapoarte, petiții, reclamații, procese-verbale etc., scrie despre orice. Scrie oricui și oricând. Dar nu și oricum. Și se scriu mai ales epistole de amor. Zoe primește «o scrisorică de
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
În palmele Joițichii), deloc convins de leșinul și de suferința femeii. Zoe recurge la strategia imbatabilă a feminității, uzând de nevoia de protecție și de Înțelegere a femeii, fire sensibilă. Preocuparea spre autodefinire caracterizează, În principiu, aproape toate personajele feminine caragialiene din comedii; fiecare eroină Ține să-i reamintească partenerului ce reprezintă ea În relația implicată. Zoe Trahanache e nu doar o femeie volutară, ci și un abil manipulator sentimental. Trebuie, pentru a-și salva onoarea, să-l determine pe Tipătescu
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Inculpatul / prevenitul Iancu Zugravu, cu Îndeletnicire incertă, vine beat la judecătorie și nu ezită să-și manifeste condescendența față de limitata putere de Înțelegere a femeii: „Aia a fost la politică... nu-nțelege dumneei... fomeie...” (s.n.). La vârsta angajamentului marital, eroina caragialiană trăiește momente dramatice din cauza ezitărilor bărbatului; domnișoara Porția Popescu, protagonista unei „senzaționale drame pasionale”, recurge la o radicală și supremă soluție: suicidul. Numai că ea va supraviețui, iar gazetele Aurora și Lumina devin, metaforic, vocile martore În relația amoroasă
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
călătorii privesc uluiți spre Mița: „... Apoi În gară la noi, e comedie! Toți pasagerii când trece trenul ziua, toată lumea, uite așa Întoarce capul și se uită la ea, la fereastră - că stăm sus În gară.” (s.n). În creațiile dramatice caragialiene, femeia apare doar În postura de soție și / sau de amantă În cadrul cuplului, dar nu și de mamă. Excepție pare a fi Zoe Trahanache, care e mamă vitregă, mamă second hand, lipsită Însă de sentimente materne, dovadă faptul că despre
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
el o pasiune, acceptă coabitarea, Însă Își află Împlinirea sufletească În iubirea pentru un altul (ca Mița Baston ori Didina Mazu). Unei aventuri prelungite Îi anexează obișnuit o alta, mai incitantă. Triunghiul sentimental-amoros e modul obișnuit de existență pentru eroina caragialiană din comedie și schiță. Căsătorită, ea are slăbiciuni mai mult (cum e cazul Vetei sau al soție lui Trahanache, Zoe) sau mai puțin (precum madam Mița Georgescu) vinovate pentru un altul. Și triunghiul se configurează, adulterul e permanentizat, iar soțul
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
mult de grija pentru propria sănătate. Imprudentă, Mița Își ia clandestin amantul premarital cu ea și se dezlănțuie instinctual În prezența soțului ce doarme („Domnul care horcăie...”) În același compartiment. În triplă postură: de mamă, soție și amantă, personajul feminin caragialian apare rar, aproape accidental (cum e Acrivița Panaitopolu); de regulă, soția e (și) doar amantă sau doar mamă. Una dintre aceste ipostaze primează. Ca mamă, se ocupă de «educația» singurei progenituri (cum este Ionel Popescu), asistă la examenele finale ori
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Personajul lui Caragiale nu crede În destin, dar acuză fatalitatea; se consideră onorabil, dar aplică lax principiile etice și normele sociale. Practică necenzurat compromisul, urmărește interesul personal și- i place să creadă că suferă din iubire. Personajul comediei și schiței caragialiene nu manifestă sensibilitate pentru transcendent și nu cunoaște alt plan ontologic În afara celui social. Cu simțurile acutizate, el trăiește clipa, organic, e un epicureu și exaltă norocul orb când Întrevede schimbări fericite În viața lui, ca Lefter Popescu din nuvela
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
nuvela Două loturi: „Toți zeii! toți au murit! toți mor! numai Norocul trăiește și va trăi alături cu Vremea, nemuritoare ca și el...” (s.n.). Dar În Vremea, nemuritoare, trăiește și el, ca tip etern uman, și el, el - omul operei caragialiene. „Eu am o presimțire.” Femeia caragialiană, când nu domină situația ori nu e prezență constantă În viața bărbatului, se conduce după «semne» ale destinului, e superstițioasă. Crede În presentimente și În prefigurări ale providenței, pe care le tălmăcește potrivit experienței
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
au murit! toți mor! numai Norocul trăiește și va trăi alături cu Vremea, nemuritoare ca și el...” (s.n.). Dar În Vremea, nemuritoare, trăiește și el, ca tip etern uman, și el, el - omul operei caragialiene. „Eu am o presimțire.” Femeia caragialiană, când nu domină situația ori nu e prezență constantă În viața bărbatului, se conduce după «semne» ale destinului, e superstițioasă. Crede În presentimente și În prefigurări ale providenței, pe care le tălmăcește potrivit experienței de viață ori cere celor apropiați
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
putea pierde totul. Și pentru ea totul Înseamnă situație socială, dar mai Înseamnă și siguranță, stabilitate, protecție emoțională, putere. „am poftă să-i tragem un chef” Mița Baston, căreia Îi e atribuită dorința de a chefui, trăiește - ca toate personajele caragialiene - după un cod sui generis, al poftei: pofta de a iubi, de a călători, de a domina, de a petrece, de a pierde vremea la taclale. Pofta e semizeitatea tutelară a lumii lor pătrunse de un dulce oțiu: „Domnul Mache
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
lui soție „până azi are la activul ei trei-patru avorturi clandestine, cunoscute de toată lumea...”, iar mama ei e „o bătrână cochetă, care a ruinat doi bărbați.”. Lauda exagerată ori bârfa nimicitoare constituie, În funcție de circumstanțe și de scopul urmărit, apanajul eroului caragialian, ca modalitate de raportare la semeni. Cheful, asociat invariabil poftei și plăcerii, implică - În universul creației comice a lui Caragiale - o gamă largă de petrecere a timpului. Ipostaze ale distracției / chefului sunt participarea la bal ori la carnaval, ieșirile În
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
etc. Grija de a nu se compromite public, caracteristică oricărui om de lume, Își asociază și preocuparea pentru carieră; chiar când nu are o profesie certă, nicidecum o carieră, fiind doar un apendice În vreun birou (cum e Catindatul), personajul caragialian e covins că viitorul Îi surâde. Aspirațiile lui profesionale sunt mărunte (Mița vrea să intre la telegraf, Catindatul visează să ajungă „măcar un copist de clasa a doua”: „Nu zic să mă facă ajutor, ori reghistrat, domnule, dar măcar acolo
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
surâde. Aspirațiile lui profesionale sunt mărunte (Mița vrea să intre la telegraf, Catindatul visează să ajungă „măcar un copist de clasa a doua”: „Nu zic să mă facă ajutor, ori reghistrat, domnule, dar măcar acolo ceva.”). Dar pentru personajul feminin caragialian cea mai importantă carieră este legată de rolul social de soție / concubină. Postura de femeie nemăritată ori de văduvă e vulnerabilă: Porția Popescu este suspectată de imoralitate de către reporterul de la Lumina („Foarte romanțioasă, ea Ținea mult la societatea tinerilor studenți
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
se compromite există („cocoanele au Înlemnit” când cred că secretul lor va fi divulgat soțului), dar această teamă nu e tot atât de intensă ca amorul. Și nici ca manifestările simțurilor dezlănțuite, ale organicului exacerbat. „Ei! d-ale carnavalului!” Personajul caragialian n-are, se pare, viață intimă; spațiul intim devine spațiu public: În odaia Vetei intră Zița, Spiridon, Chiriac, pătrunde Rică Venturiano, trec prin același iatac Jupân Dumitrache și Nae Ipingescu În căutarea intrusului. Comèdiile lui I. D. Ionescu se mută din
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
lui onorabile Îl readuce În sfera teatralității pure, smulgând admirația negustorului Dumitrache: „Bine vorbește, domnule, bravos!”. Amploiatul e acceptat repede, după lămurirea situației, În tagma jupânului ca negustor de vorbe mari. Situațiile neplăcute sunt În genere considerate, de către majoritatea personajelor caragialiene, ca fiind comèdii. Eroii lui Caragiale au conștiința faptului că lumea e un teatru sau, mai rar, În variantă derizorie - un carnaval ori un circ. Sau bâlci. Circul, bâlciul, carnavalul constituie nu doar manifestări pitorești ale omenescului, ci lumea Însăși
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]