201 matches
-
că a reieșit cu prisosință. Am putut constata astfel că termenul-umbrelă de "postcaragialian" caracterizează descendența caragialiană atât ca tendință literară, cât și ca o constelație de texte care pun în lumină, prin forța lecturii intertextuale, diferitele aspecte constitutive din paradigma caragialismului, revigorând-o. Aplicat scriitorilor, atributul se referă nu atât la autorii care au urmat momentului Caragiale, cât la cei care i-au urmat exemplul, modelându-și creațiile, în proporții diferite, în funcție de matricea artistică a acestuia. În plus, am remarcat că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
social-politică a operei sale1, ci la vigoarea semințelor sale textuale, care au germinat și au străpuns câmpul literaturii pe o arie vastă, înflorind mereu. În acest sens, de "urmaș literar al lui Caragiale", termenul de "postcaragialian" trimite la cel de "caragialism" cu înțelesul de "descendență literară" specifică. Nu este vorba însă de o echivalare a acesteia cu epigonismul, întrucât toți scriitorii amintiți, situați pe trepte valorice diferite, rămân totuși originali, chiar dacă lasă la iveală mai multe indicii care le atestă "conștiința
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau Ion Anapoda, Schimbarea la față, piesa lui Mihail Sebastian, Ultima oră, romanul lui Gib I. Mihăescu Zilele și nopțile unui student întârziat, romanul lui I. Peltz Actele vorbește! și multe altele, sunt printre astfel de dovezi ale apartenenței la caragialism prin replici viabile ale unui dialog intertextual întreținut de scriitori cu identitate literară proprie, incontestabilă, cu nimic umbrită de încadrarea în posteritatea literară a lui Caragiale. Varietatea și mai cu seamă bogăția acesteia ar putea constitui punctul de plecare al
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de plecare al unei cercetări care să ateste consfințirea unei direcții literare caragialiene în literatura română. Deși poate părea o exagerare, demonstrația instaurării acesteia este posibilă, întrucât ținem cont de o întreagă simptomatologie care indică instituirea unei astfel de orientări. Caragialismul denotă o sinteză estetică și atitudinală care durează de cel puțin un secol în cultura românească și care, în linii mari, se opune eminescianismului. Fără să intrăm în amănuntele vechii dispute legate de așa-numita "atitudine Caragiale"3, reținem că
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în linii mari, se opune eminescianismului. Fără să intrăm în amănuntele vechii dispute legate de așa-numita "atitudine Caragiale"3, reținem că la începutul perioadei interbelice intelectualitatea se polarizase deja în două "spirite" antagonice, dintre care cel marcat de semnul caragialismului era clar conotat negativ, ca promotor al zeflemelei dizolvante, al jemanfișismului, al spiritului critic, al scepticismului etc. în timp ce orientării eminesciane i se rezervau atributele creației, al accesului la metafizică și transcendență, al mesianismului. Paralelismul între cei doi poli ai spiritualității
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al scepticismului etc. în timp ce orientării eminesciane i se rezervau atributele creației, al accesului la metafizică și transcendență, al mesianismului. Paralelismul între cei doi poli ai spiritualității românești a fost adesea dus la extrem, perechile de opoziții fiind, de regulă în defavoarea caragialismului. Dan C. Mihăilescu inventaria o serie de astfel de dihotomii în aparență juste: "introvertire/ extravertire, sublimul utopiei/ grotescul ei, hamletismul/molierismul, idealismul luptător/realismul placid, melancolia cu accente violente/sarcasmul cu accente de jubilație bonomă, activismul coleric/ flegmatismul pragmatic, himericul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
semnificativ, chiar sintagma "o nouă școală a lui Caragiale", cu referire la generația sa, dar care, prin însăși calificarea acesteia drept "nouă", ne întărește observația că este vorba de o redescoperire și reafirmare mai pronunțată a unei fățișe aderențe la caragialism, însă nicidecum singulară, ci ca o culminație sau ca reper, să zicem, ultim, pe un traseu ascendent, marcat periodic de astfel de recuperări. Așa cum am văzut, există enclave ale caragialismului nu doar la începutul secolului trecut, când era de așteptat
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
redescoperire și reafirmare mai pronunțată a unei fățișe aderențe la caragialism, însă nicidecum singulară, ci ca o culminație sau ca reper, să zicem, ultim, pe un traseu ascendent, marcat periodic de astfel de recuperări. Așa cum am văzut, există enclave ale caragialismului nu doar la începutul secolului trecut, când era de așteptat ca ecoul acestuia să fie resimțit mai puternic în conștiința și în creația scriitorilor (G. Ranetti, Gh. Brăescu. I. A. Bassareabescu, D. D. Pătrășcanu), ci și în perioada interbelică, la
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
să inversăm termenii celebrei învinuiri aduse de N. Davidescu "ultimului ocupant fanariot"7. Mai exact, ar trebui să recunoaștem că se poate vorbi nu de "inaderența lui Caragiale la spiritul românesc"8, ci de profunda aderență a spiritualității românești la caragialism. Literatura noastră însăși, infirmând teoria lui E. Lovinescu, dovedește trăinicia materialului în care geniul caragialian și-a împlântat "mirabila sămânță" care rodește încă, de mai bine de un veac. Bibliografie 1. Opere Adameșteanu, Gabriela, Dimineață pierdută, Editura Cartea Românească, 1983
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Atitudinea comică și personalitatea caragialiană", în Buletinul Universității PetrolGaze din Ploiești, nr. 2, 2003, pp. 72-76. Ilie, Loredana, "Caragiale fabulist și parodist" în Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, volum LV, seria Stiințe umaniste, nr. 4/2003, pp. 13-19. Ilie, Loredana, "Caragialismul în perioada interbelică", Annales Universitatis Apulensis, Philologica, Tom 1, Alba Iulia, 2003, pp. 113-119. Ilie, Loredana, "Nonaristotelismul caragialian", publicat în volumul Ion Bălu, Editura Universității din Ploiești, 2003, pp. 81-90. Ilie, Loredana, "Pișicherul postcaragialian", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Ilie, Loredana "Pe urmele lui Mitică", Jurnalul literar, serie nouă, an XV, nr. 13-18, iulie-august 2004, p. 8. Ilie, Loredana, "Universul tipologic caragialian", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVI, seria Științe Umaniste, nr. 1/2004, pp. 53-62. Ilie, Loredana, "Caragialism în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni", Jurnalul literar, serie nouă, an XVI, nr. 5-10, martie-aprilie-mai 2005, p. 16. Ilie, Loredana, "Hipotextul caragialian la Mircea Horia Simionescu", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, vol. LVII, seria Filologie, nr. 1/2005, pp. 126-133
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
volumul Poezie românească. Tendințe și direcții actuale, Editura Universității din Ploiești, 2009, pp. 55-63. Ilie, Loredana, "Hipotextul caragialian în opera lui Tudor Arghezi", în Philologica Jassyensia, anul VI, Nr. 2 (12), 2010, Iași, pp. 85-92. Ilie, Loredana, "One Century of.... Caragialism in Romanian Literature", Buletinul Universității Petrol-Gaze din Ploiești, Seria Filologie, vol. LXII, nr. 4, 2010, Ploiești. Ilie, Loredana, "Urmuz postcaragialian", în volumul LIMBA, CULTURA, CIVILIZATIE. Idei în dialog 2010, Editura Politehnica Press, București, 2010, pp. 216-220. Ilie, Loredana, "Teme caragialiene
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Steinhardt, Nicolae, Secretul "Scrisorii pierdute" în revista Ethos, caietul II, Paris, 1975, p. 151. Abstract In an apparently saturated exegetic domain, such as the critique of Caragiale's work, there is, nevertheless, no study dealing with the systematic analysis of Caragialism and of its dissemination in our literature. In direct relation to this, the evolution of the comic and of the absurd has not been thoroughly studied either. Our paper focuses, therefore, on Caragiale's immense literary posterity that proves the
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
and prose, the paper approaches the problem of their visible impact on Romanian literature. The subtitle, Comic and Absurd in the Postcaragialian Prose and Playwrighting, points out the purpose of the critical approach, which is to determine the reverberations of Caragialism among the literary manifestations of the comic and of the absurd so as to prove the overwhelming influence of our great playwright, the creator of a continuously germinating work. In order to determine that an undeniable Caragialian tradition has been
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
of the absurd so as to prove the overwhelming influence of our great playwright, the creator of a continuously germinating work. In order to determine that an undeniable Caragialian tradition has been established in our literature, defining the notion of Caragialism is essential. The first pages of the book, in the section Caragiale's Sign, analyse the two meanings of the term. First of all, Caragialism is more than a specific style or "a certain way of talking", as some of
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
that an undeniable Caragialian tradition has been established in our literature, defining the notion of Caragialism is essential. The first pages of the book, in the section Caragiale's Sign, analyse the two meanings of the term. First of all, Caragialism is more than a specific style or "a certain way of talking", as some of Caragiale's most famous critics tried to define it. We consider that a proper definition is that of a group of defining features of Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
place in our great classical writers' Pantheon, but due to the fact that he opened more lodes that could be later on explored in turn by numerous writers that followed his intuition. Thus, we can explain why certain components of Caragialism were predominantly restored in different literary periods: influences at the level of artistical expression are more frequent with authors from the end of the 19th century (G. Ranetti, Gh. Brăescu, Anton Bacalbașa), typological and thematic recurrences are noticed especially during
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Crăciun, Sorin Preda etc.) revalue the elements of a certain Caragialian "textual engineering", while a great deal of the present day media resorts to the authority of Caragialian irony and gibe. Therefore, we can speak of a certain pliancy of Caragialism that maintains its essence in time, imposing itself through some of its components, in an endless flow. Our option for a global definition of Caragialism is consequently justified, since it must refer in an unbiased manner to all its constituents
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
authority of Caragialian irony and gibe. Therefore, we can speak of a certain pliancy of Caragialism that maintains its essence in time, imposing itself through some of its components, in an endless flow. Our option for a global definition of Caragialism is consequently justified, since it must refer in an unbiased manner to all its constituents that are successively selected as its representatives. All these being said, the second meaning of the term Caragialism is obvious, namely that of an attitudinal
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Our option for a global definition of Caragialism is consequently justified, since it must refer in an unbiased manner to all its constituents that are successively selected as its representatives. All these being said, the second meaning of the term Caragialism is obvious, namely that of an attitudinal and aesthetic parentage of the Caragialian spirit and art. This perspective involves a lot of other themes, which are, yet, only indirectly linked to our discussion: the problem of the cultural impact, of
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Continuous Competition by Sorin Preda, The Successor Vocation by Vasile Gogea are among these texts of adherence to and acceptance of their literary debt to Caragiale's tradition. Yet, we should not exclude a certain writer from the paradigm of Caragialism, just because there is no such an ars poetica that would justify his accepted position as the great dramatist's follower. If we only take into account these kinds of patrilineal documents, we cannot see the real impact that Caragiale
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
of his literary influence, the intertextual critical reading seems to be a much more productive solution since, on the basis of certain "memory associations"3, it allows the making up of a larger corpus of texts that are connected with Caragialism. From this perspective, we are entitled to affiliate to Caragialism both those writers who placed themselves in a more or less epigonic manner in this trend, as one could consider the case of G. Ranetti and Al. O. Teodoreanu, and
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
be a much more productive solution since, on the basis of certain "memory associations"3, it allows the making up of a larger corpus of texts that are connected with Caragialism. From this perspective, we are entitled to affiliate to Caragialism both those writers who placed themselves in a more or less epigonic manner in this trend, as one could consider the case of G. Ranetti and Al. O. Teodoreanu, and some writers who were remarkably original, but who were aware
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
were inevitably associated with Caragiale's name. This is the case of Tudor Mușatescu, Al. Kirițescu, Ion Băieșu, Aurel Baranga, Teodor Mazilu, as well as of Mircea Horia Simionescu or Costache Olăreanu. For another series of writers, the relation to Caragialism seems rather surprising at first sight, since they are commonly known as representatives of other distinctive literary currents or trends. Yet, we can discover enough traces of Caragiale's model in certain novels such as The Novel of the Short-sighted
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
is unequalled by any other Romanian writer. Taking into account the complexity of the theme, the paper was structured so that the construction of the post-Caragialian literary corpus should be achieved gradually, by detecting "genealogical" traces in those emblems of Caragialism that were reiterated and revalued into a series of works of art belonging to writers fascinated or intrigued by their great predecessor. The overview of the main representatives of the comic modes in the Romanian literature was necessary for an
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]