201 matches
-
Popa sau George-Mihail Zamfirescu nu diluează comicul, ci îl împrospătează, iar tratarea umoristică a reiteratelor tipologii sau situații caragialiene, conferă marca individualității în cazul celor mai importanți autori care au abordat comicul în perioadele postcaragialiene. Capitolul IV Un veac de... caragialism În funcție de criteriul cronologic, am observat pătrunderea comicului pe o arie literară vastă și diversă, prin contribuțiile scriitorilor cu vocație comică, dar și a celor afirmați cu predilecție datorită altor formule estetice. Dacă vedem însă în termenul de "postcaragialian" nu o
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
maniera lui Caragiale", atunci acesta ar trebui exigent aplicat doar acelor ipostaze literare în care se regăsesc mărci ale operei sale. Aceasta presupune restrângerea ariei de investigație a comicului la acele zone în care acesta se realizează exclusiv prin filtrele caragialismului. Se va impune, în consecință, o selecție în dublu sens: pe de o parte, avem în vedere doar acele epitom-uri ale caragialismului care se subordonează comicului, pe de altă parte, introducem în ecuație doar reprezentări literare care bifează simultan ambele
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
presupune restrângerea ariei de investigație a comicului la acele zone în care acesta se realizează exclusiv prin filtrele caragialismului. Se va impune, în consecință, o selecție în dublu sens: pe de o parte, avem în vedere doar acele epitom-uri ale caragialismului care se subordonează comicului, pe de altă parte, introducem în ecuație doar reprezentări literare care bifează simultan ambele criterii (ale comicului și ale caragialismului). Altfel spus, ne vor interesa, de această dată, acele reiterări ale emblemelor comice caragialiene în peisajul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o selecție în dublu sens: pe de o parte, avem în vedere doar acele epitom-uri ale caragialismului care se subordonează comicului, pe de altă parte, introducem în ecuație doar reprezentări literare care bifează simultan ambele criterii (ale comicului și ale caragialismului). Altfel spus, ne vor interesa, de această dată, acele reiterări ale emblemelor comice caragialiene în peisajul literar românesc. Se va completa astfel demersul sintetic din capitolul anterior, cu unul analitic, ce presupune mai multe etape: o încercare de fărâmițare a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ne vor interesa, de această dată, acele reiterări ale emblemelor comice caragialiene în peisajul literar românesc. Se va completa astfel demersul sintetic din capitolul anterior, cu unul analitic, ce presupune mai multe etape: o încercare de fărâmițare a noțiunii de caragialism în unități minimale emblematice, asocierea lor cu tradiționalele clase ale comicului și apoi descoperirea acestor microstructuri comice caragialiene în alte conglomerate literare ulterioare. În felul acesta vom obține nu o istorie a comicului literar românesc, ci o imagine clară a
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
direcția prioritară în literatura noastră de factură comică este marcată de semnul Caragiale și că în foarte puține cazuri există derapaje de la aceasta. Însă printr-o astfel de complinire analitică, de împletire a firului Ariadnei din țesătura comicului și a caragialismului, va rezulta mai vizibil instaurarea unei tradiții deloc de neglijat în literatura română. Mai concret, dacă în privința satirei, a parodiei, a grotescului și a umorului, nu se poate susține că doar contribuția lui Caragiale a înrâurit decisiv manifestările comice ulterioare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
moftangiu", amicul, semidoctul, mahalagioaica etc., subsumate așa-numitului comic de caracter, apoi teme precum politica, familia, gazetaria, justiția, care formează substanța comicului de moravuri și multe dintre componentele care guvernează comicul de limbaj, sunt printre astfel de mărci deopotrivă ale caragialismului și ale comicului. Preluarea și prelucrarea lor ulterioară dau măsura clară atât a supraviețuirii operei caragialiene, cât și a suveranității acesteia pe tărâmul literaturii române de factură comică. 4.1. Universul tipologic la Caragiale 1 În spațiul greu de cartografiat
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Rezon!", "Eu, familia mea de la patruzopt". Atât. Poți învârti manivela, dar e fără rezultat. Formulele sunt totuși puternice și, prin simplitate energică, prin repetiție sistematică, se întipăresc ca medalii imperiale; de aici, din acest proces psihologic, în parte, și succesul caragialismului. De ar fi oameni adevărați, eroii săi ar fi mai insesizabili; nereprezentând decât o singură atitudine, o reprezintă cu o energie ce o delimitează cu preciziune și o izolează de restul lumii. Iată de ce întâlnim pretutindeni eroii lui Caragiale, pe
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
numi tipuri caragialiene. În special Mitică, politicianul moftangiu, semidoctul și tipurile triunghiului conjugal au acest statut de suprapersonaje cu note inconfundabile și cu valoare de prototipuri pentru tipologia din literatura postcaragialiană. Fără îndoială, Mitică și miticismul constituie emblemele evidente ale caragialismului. Dacă Negruzzi a descris Fiziologia provințialului, Caragiale conturează fiziologia bucureșteanului spiritual și volubil. În schița monografică Mitică, delimitarea arealului și a provenienței tipului studiat se face prin recursul la un silogism de tip "ionescian": "Mitică e bucureșteanul par excellence. Și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Aceste tipuri cu deosebire, cărora Caragiale însuși le-a conturat fizionomia de grup în remarcabile schițe monografice, (Mitică, Moftangii, Intelectualii), s-au fixat definitiv ca mărci distinctive care subordonează genericul comic de caracter, viziunii originale a marelui "clasic" român. Amprenta caragialismului se recunoaște în literatura română în mod excepțional la nivelul acestei tipologii specifice, fructificate original de scriitorii care pot fi afiliați unei direcții postcaragialiene. 4.2. "Toate vechi și nouă toate"39 Cercetarea reputației operei lui Caragiale susține poziția de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a elementelor constitutive ale imaginarului caragialian, ci dezvăluie raporturi de continuitate care nu presupun nimic degradant sau epigonic. Independența față de modelul asumat se verifică în maniera originală de prelucrare și revalorizare a unui patrimoniu literar, recunoscut ca atare. Dintre coordonatele caragialismului, marcate pe axele tematice, tipologice și expresive, vizibil recurente în dramaturgia și în proza românească sunt cele care configurează universul tipologic. Mitică, semidoctul, figurile triunghiului conjugal, moftangiul politician, așadar acele tipuri exponente ale scrisului caragialian se regăsesc în contexte literare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
4.4. În stilul și cu sintaxa caragialiană Postcaragialismul comicului de caracter și de moravuri, ilustrat în capitolele anterioare, trebuie completat cu cel al comicului de limbaj. Pentru aceasta, ne vom referi la componentele de pe axa expresiei artistice din paradigma caragialismului, în măsura în care pot fi văzute ca instrumente de care se folosește, de această dată, "comicul creat de limbaj" conform clasificării menționate în partea introductivă a studiului și, mai ales, în măsura în care actualizările acestor componente se adaugă recurențelor tipologice și tematice, rotunjind imaginea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pune pe seama personajelor sale. Cu alte cuvinte, chiar dacă pare un truism, distingem o deosebire majoră, chiar o contradicție evidentă între "limba "eroilor" lui I.L.Caragiale"112 și cea a autorului concret și abstract 113 însuși. Facem această precizare întrucât prin "caragialisme" se înțeleg îndeobște particularitățile de expresie ale personajelor lui "Nenea Iancu", existând tendința asimilării stilului acestuia cu limbajul lui Mitică, al lui Cațavencu, al Ziței etc. Or, așa cum vom vedea, postcaragialismul de natură stilistică nu poate fi restrâns la inventarierea
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
postcaragialismul de natură stilistică nu poate fi restrâns la inventarierea acelor reiterări ale unor formule emblematice pentru universul lingvistic al comediilor și al Momentelor. De exemplu, incidentele de tipul "mă'nțelegi", "carevasăzică", despre care G. Călinescu intuia că vor deveni "caragialisme care vor servi modernului care vrea să dea frazei o cădere bufon bucureșteană"114, sunt, într-adevăr, cele mai clare semnale ale derapajului voit al noului text-gazdă înspre lumea și viziunea critică al lui Caragiale, de a căror complexitate se
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dea frazei o cădere bufon bucureșteană"114, sunt, într-adevăr, cele mai clare semnale ale derapajului voit al noului text-gazdă înspre lumea și viziunea critică al lui Caragiale, de a căror complexitate se contaminează automat. Însă mai valoroase pentru importanța caragialismului în literatură ni se par reconfirmările și reconsiderările unor trăsături care vizează compoziția artistică și calitățile stilului caragialian. Oralitatea, concizia, referențialitatea, mixarea deliberată a registrelor stilistice, procedee precum "tema și variațiunile", colajul de texte, lista etc. vor antrena un traseu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Așadar agramatismele constituie marca cea mai stridentă a limbajului specific personajelor caragialiene. Deficiențele de exprimare reflectă incapacitatea "eroilor" de a raționa corect și de a stabili raporturi firești între noțiuni. Pentru cel de-al doilea tip de "manual" bazat pe caragialisme, un inventar al sofismelor care ar putea exemplifica erorile logice, este deja întocmit de Marta Petreu în studiul Filosofia lui Caragiale. Instrumentarul logicii aristotelice este util autoarei pentru a dovedi că diferitele specii de paralogisme in dictione, de tipul celor
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al personajelor pe care le-a creat, în funcție de criteriul intenționalității în stârnirea efectului comic de limbaj. Acestea fiind spuse, să urmărim diferențiat traseul pe care îl vor cunoaște în literatura postcaragialiană aspectele definitorii ale celor două tipuri de stil. Cele mai multe caragialisme bazate pe vorbirea agramată a personajelor ne întâmpină în scrierile lui G. Ranetti, Gh. Brăescu, D. D. Pătrășcanu, Al O. Teodoreanu, Damian Stănoiu și Tudor Mușatescu. În piesa lui G. Ranetti, Romeo și Julieta la Mizil (apărută în volum în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
cuprinsul sfintei noastre mânăstiri, eu o socotesc drept o teribilă nelegiuire și mă tem că are s-abată mânia lui Dumnezeu asupra noastră"147, prevestind chiar, prin vocea ironică a ghidușei Trilifia "căderea guvernului"148. Autocrația limbajului delirant, marca decisivă a caragialismului, se poate reconstitui uneori în surprinzătoare contexte romanești, cum ar fi scrierile "trăiriste" ale lui Mircea Eliade, Întoarcerea din rai și Huliganii. Nelipsite de profunzime și de savoare discursivă, dezbaterile aprinse din cadrul grupului boem de ziariști, scriitori, artiști, profesori, etc.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
ai generației '80, din rândurile cărora se desprind și cei trei coautori. Pentru a reveni la problematica posterității pe care o putem identifica în cazul acelor elemente care țin de arta caragialiană, trebuie să precizăm că asupra diverselor aspecte ale caragialismului în tendințele și căutările prozatorilor târgovișteni vom insista în partea finală a lucrării. Referindu-ne deocamdată la descendenții posibili, recrutați din contingentul optzeciștilor, pornim de la un articol al lui Sorin Preda în care descifrăm o dare de seamă a moștenirii
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
partea finală a lucrării. Referindu-ne deocamdată la descendenții posibili, recrutați din contingentul optzeciștilor, pornim de la un articol al lui Sorin Preda în care descifrăm o dare de seamă a moștenirii caragialiene în privința coordonatelor de pe axa expresiei artistice din paradigma caragialismului: Forțând nițel zicala memorabilă, am putea spune că prozatorii tineri din "Căldura" cea mare a lui Caragiale se trag. Oralismul, concizia, atenția îndreptată spre categorii sociale nou apărute, spre lumea intermediară ce desparte satul de oraș, umorul, ironia, refuzul literaturizării
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la formă prin înlăturarea fără milă a balastului tipografic, stârpirea "spanacului" din propriile texte pândite de pericolul prolixității. Considerăm așadar că aceste expresii ale suprimării poliloghiei sau a "chisturilor textuale" (Ph. Hamon), pot fi văzute ca mărci stilistice clare ale caragialismului. Consecința idealului de esențializare și concentrare maximă a fost concretizată la Caragiale în preferința pentru formulele literare de mici și foarte mici dimensiuni, de la cele specifice nuvelei și schiței, la șiragurile de fragmente în zig-zag, la "mofturi", "gogoși", "felurimi" etc.
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nici o teamă"181. Astfel de extrase demonstrează că și această componentă a expresiei caragialiene falsul denunț autocritic este prezentă în textul celui care, devenit celebrul dramaturg al absurdului, își va dovedi cu prisosință asimilarea constructivă a numeroase alte mărci ale caragialismului. 4.4.5. Temă și variațiuni În probleme cu identitatea (variațiuni în căutarea temei), inclusă de Mircea Nedelciu în grupajul cu titlul paradoxal Și ieri va fi o zi, contexte parțial schimbate găzduiesc aceeași întâmplare. Însă nu mai este vorba
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în balanță toate aspectele care țin de concepția și realizarea artistică în cazul lui Caragiale. De altfel, nu puțini sunt comentatorii 20 care au constatat că acceptarea proporției cumpănite între laturile contradictorii care definesc personalitatea lui Caragiale și, implicit, esența caragialismului este cea mai adecvată soluție, întrucât pune în evidență complexitatea acestora. Pentru a reveni la problematica avută în vedere, reținem din studiul menționat ceea ce pledează în mod justificat pentru configurarea unei rețele de elemente apropiate de literatura absurdului, mai ales
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
gramatical precum: "Industria română e admirabilă, e sublimă, dar lipsește cu desăvârșire", ,noi aclamăm munca, travaliul care nu se face de loc în țara noastră", " Numai noi să n-avem faliții noștri?"34, sunt transcrise peste timp în paralogismele din "caragialismele" Coanei Pipa din Ucigaș fără simbrie: Vom face pași îndărăt și vom fi în avangarda istoriei!", " Ca să schimbi totul nu trebuie să schimbi nimic" etc. Fantezia verbală asociată dereglării psihice și biologice a personajului duce la construcții lingvistice a căror
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
avantajează pe ambii autori deopotrivă. Verigi în lanțul genealogic al literaturii române a absurdului, Caragiale, Urmuz și Eugen Ionescu se definesc unii prin ceilalți ca într-o ecuație reversibilă, presupusă de "jocul cu mărgele de sticlă" al intertextualității. 6.2. Caragialism în tendințele și căutările "Școlii de la Târgoviște"1 Precum un bob de grâu găsit peste cinci mii de ani în sicriul unei mumii egiptene, semănat în pământ nou, reînvie ca și bobul cules anul trecut, asemenea o operă de artă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]