224 matches
-
citate, atmosferă de închisoare. Dar ce vrem să subliniem la omul de mare cultură Steinhardt este faptul că aflat în condiții d e detenț ie, de mizerie dusă la extrem, de încătușare și teroare fizică, cu sârg diabolic aplicate de caralii, Steinhardt apelează la memoria sa plină de istoria culturii naționale și universale și-și așterne pe filele jurnalului său de condamnat politic, simboluri de neșters din conștiința națională. El poate evada din durere, din umilință, aducând în pagină spații devenite
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
unor pasaje din secțiunea 15 Martie 1960 a Jurnalului fericirii: ,, Catehizarea a luat sfârșit. Botezul, hotărât pentru ziua de cincisprezece, are loc așa cum stabilisem. Părintele Mina alege momentul pe care-l socotește cel mai potrivit: la întoarcerea "de la aer", când caraliii sunt ocupați, când agitația e maximă. Când puhoiul de oameni se întoarce cu zgomot mare, ducând în rând de câte doi balia, ciubărul, tineta și un "rezervor" cu apă, părintele Mina, fără a-și scoate mantaua, dă buzna la singura
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
din tren și cădeam ca sacii lângă linia ferată... Ajunși pe coridorul de intrare în penitenciarul Aiud, țin minte, că un preot și Vasile Voiculescu și-au făcut cruce, mulțumind lui Dumnezeu că am scăpat cu viață. Văzându-i, un caraliu l-a pălmuit pe preot, iar pe Voiculescu l-a înjurat, învinuindu-i pe amândoi: „Vă rugați lui Dumnezeu să murim noi ?!” — Să fi fost pe la începutul lunii decembrie 1959, când ușa celulei fu dată în lături și înăuntru își
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
și de mulți păzit, că și azi ne mirăm cum am realizat materialul, și în exclusivitate. Norocul începătorului, îndrăzneala cunoscătorului, valoarea îndrăznețului. Gestul lui Mitterand de a ne acorda interviul în timp ce tremuram ca luat de friguri cu tot felul de caralii lângă noi, gata să ne împuște la vreun gest necugetat, oprirea lui a însemnat și pentru mine și pentru operatorul Grigore Avram înfruntarea fricii extreme și un efort de concentrare, la întrebări, cum n-am mai avut. Proba de maturitate
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
păr. Similar: mărar, lînă, perie Gheară = barbut Ginit = văzut, observat, sesizat. Similar: bobit, bunghit, gimbit, ochit, bagă geana, pleoapa Glajă = sticlă de vin. Similar: fiolă, capsulă, torpilă Glojd = mîncare. Similar: haleală, potol Gogoșari = chiloți. Similar: inexprimabili Gușter = gardian, polițist. Similar: caraliu, priponar, gabor, sticlete, curcan, caraulă, urît Impresii, impresar = deținut care nu se teme de cei periculoși Jurubiță = haz. Similar: caterincă, hai, mișto Loazbă = palmă. Similar: lopată, carabă, macaoază, scatoalcă Mameluc = bleg. Similar: molîu, baligă, mănăstire, muhaia, nătîntoc, popleacă, pulifrici, zdreanță
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
material pentru ,,coletele” care se formau În vederea alimentarii lagărelor de exterminare comunistă. Iată, cum descrie Cezar Zugravu ,,drumul spre colonia de muncă”, convoi În care putea să fie și martorul sau, Alexandru Tăcu (p. 118-121): ,, Înainte de plecarea din gară Aiud, caraliii care răspundeau de vagonul-dubă au deschis ușa metalică, apoi, pe cea zăbrelita și ne-au băgat o căldare cu apă și o cană de tablă: „Aveți apă de băut, c-o să vă fie sete pe drum”, spuse unul dintre ei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
va ține trei zile; după asta, fiecare din cei aproape o sută de oameni din compartimentul comun am băut apa proaspata și rece din căldare, din cană care mergea din mână În mână de la ușă vagonului până la cei din fund; caraliii care ne supravegheau tot timpul (erau Înarmați cu pistoale mitralieră) aveau grijă să ne umple căldarea cu apă În toate gările prin care trecea trenul; acesta avea regim de tren accelerat, deoarece oprea numai În gările principale. În vagon domnea
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
nu vedeam nici o gară; eram În plin câmp, iar În depărtare se zăreau niște dealuri. După câteva minute, se deschide ușa zăbrelita și ni se ordona să ne Îmbrăcam și să coborâm repede, În ordinea În care suntem strigați de caraliul șef al dubei, de pe o listă (adică o nouă verificare). După ce coborâm din vagon, intrăm direct În „dispozitiv” (adică În cordonul de soldați din trupele de securitate, Înarmați că de obicei până-n dinți). În interiorul cordonului dăm cu ochii de trei
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
titlu din capitolul cărții lui Cezar Zugravu, unde acesta descrie viața de la lagărul ,,Peninsula” - locul unde s-a Întâlnit efectiv cu Alexandru Tăcu (p. 132-135): ,,Era În ziua de 12 iulie 1950, pe la amiază... După ce ni s-a ordonat de caraliii lagărului să coborâm din camioane, am fost iarăși identificați și numărați de vreo câteva ori și În soarele saharian de iulie, așa cum eram, Însetați și Înfometați, am fost Împărțiți pe brigăzi de lucru de căte 60-65 de suflete. Lagărul Începuse
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
sosirea noastră erau aici peste o mie de oameni veniți din toate Închisorile din țară, unii direct, alții prin pușcăriile de tranzit Jilava sau Văcărești. Toate numărătorile, Împărțirile pe brigăzi, apelurile etc. erau Însoțite de zbierete, țipete și amenințări din partea caraliilor, precum: „Vezi, că te expediez ramburs la Închisoarea de unde ai venit”..., „Uite că În loc de Baltimore ai nimerit la Peninsula”..., (denumirea orașului american era pronunțată de Ghinea după cum se scrie; de unde să știe el, pronunția corectă a urbei cu pricina?!) „Să
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
la care Ghinea mormăia ceva, si toti, afară de el și Dobrescu, se năpusteau spre noi și Începea numărătoarea; rareori numărul ieșea după primul inventar; de obicei eram ținuți și până la două ore, indiferent de vreme (ploaie, viscol etc.), atunci când socotelile caraliilor se Încăpățânau să nu iasă, mai ales atunci când efectivul lagărului crescuse la 4000, apoi la 6000 și, În sfârșit, la 8000 de oameni În 1952. În câteva zile am făcut cunoștință mai În detaliu cu lagărul, cu activitățile de fiecare
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
care habar nu aveam cum arată. Pentru un deținut, lucrul cel mai chinuitor era transferul de la o pușcărie la alta sau de la un lagăr la altul, căci nu știai ce te așteaptă la capătul drumului: ce fel de administrație, de caralii și În special ce fel de muncă; alții dintre cei de la Peninsula fuseseră Încolonați și duși pe jos la Capul Midia ori În lagărul de la „Culmea”, iar unii duși cu trenul În lagărul de la Poarta Albă. După vreo trei ore
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
avut șansa că nici eu și nici domnul Popa să nu „Încasam” nici o lovitură, dar am „Înghițit” multe Înjurături; uzi până la piele și plini de noroi, am mai fost Încă o dată numărați În fața porții lagărului și apoi dați În primire caraliilor din interiorul lui. Pentru repartizarea În bărăci, am fost strigați nominal și luați În primire de câte un brigadier; și așa am ajuns la brigadierul Purice, care cât am stat În acest lagăr s-a purtat omenos cu noi; a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
către casă părinteasca, integrarea În societate, după pedepsele vieții, sunt trăite nu de puține ori, asemănător, de către cei hărăziți să aibă soarte apropiate: ,,...În ziua de 27 aprilie 1953, sunt chemat la grefa lagărului și mi se comunică de un caraliu că trebuie să dau În primire chiar În acea zi ce aveam pe inventar (Îmbrăcăminte, Încălțăminte, gamela etc.), deoarece a doua zi urma să fiu eliberat. Înainte de a da În primire hainele vărgate de pușcăriaș și bocancii ce-i primisem
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
prin munca, partidul ne reda noii societăți, care ne primește cu brațele deschise, pentru a participa la construirea socialismului În țară etc., etc. La terminarea „discursului”, ne-a cerut să-i arătăm biletul de eliberare, după care a zis: „Liberi!” Caraliul a deschis poartă lagărului; noi, mormăind un vag „Bună ziua” (În nici un caz „Să trăiți!”), am ieșit cu toții, Îndreptându-ne spre gară Basarab, situată la câțiva kilometri, pentru a lua primul tren spre București. În gară a trebuit să cumpăr numai
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
1948, acuzat de deținerea unor publicații interzise, pe care, în realitate, nu le văzuse niciodată. La Darabani va intra pe mîna comisarului-șef Carol Hudescu (Segal) specialist în anchetă și tortură. Anchetele se desfășurau după miezul nopții, după următorul tipic: "Caraliul izbea ușa și zicea: "Cutare, ieși la cercetări! Ce, nu-ți place Partidul?" Pe sală, erau pregătite două capre de lemn, cu o scîndură deasupra. Deținutul era legat de scîndură, cu fața în jos, iar la comanda șefului curgeau loviturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
bucuria izvorîtă din aristocrație, poezii și sfidare și durerea (căci domnește un frig cumplit, mîncarea e cu totul pe sponci, apa continuă să fie viermănoasă, încăperea e apăsătoare ca într-un film de groază, bruftuielile curg gîrlă, orice observație a caraliilor e însoțită de ghionți sub fălci și pumni în cap) se amestecă atît de inextricabil încît totul, inclusiv durerea, se preface în fericire extatică și înălțătoare. Cînd vaca mănîncă iarba, iarba se preface în carne de vacă. Tot așa, cînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
de vară, acolo, sub pămînt, celula noastră era un ou clocit, un cuptor încins, foc fără flacără, sufocant, otrăvitor. Tînjeam după o clipă de liniște, dar aveam parte numai de vacarm. Existența în turmă se potrivea cu teroarea exercitată de caralii, iar teroarea cu înfometarea. Trăiam într-o alarmă continuă, înfricoșați, fără ca frica să ne îmblînzească: eram irascibili pînă la intoleranță. Din pricina foamei atroce, devoratoare, imbecilizante, toată lumea visa că mănîncă". Destinul de pușcăriaș i s-a intersectat, între alții, cu al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
număra și supraveghetorul, aproape întotdeauna același. Specialistul, probabil". Cum astfel de "ceremonii" durau ceasuri lungi, condamnații erau obligați să stea la o coadă organizată pînă la venirea rîndului la supliciu. După cum își amintește autorul Torturii pe înțelesul tuturor, mai toți caraliii l-au ciomăgit, iar de s-a aflat vreunul care l-a scăpat, sigur a administrat ciomege altora. Pentru caralii ciomăgeala era o a doua natură, încît, ca unul care am trecut prin acest malaxor, consider îndreptățită opinia lui Florin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
la o coadă organizată pînă la venirea rîndului la supliciu. După cum își amintește autorul Torturii pe înțelesul tuturor, mai toți caraliii l-au ciomăgit, iar de s-a aflat vreunul care l-a scăpat, sigur a administrat ciomege altora. Pentru caralii ciomăgeala era o a doua natură, încît, ca unul care am trecut prin acest malaxor, consider îndreptățită opinia lui Florin Constantin Pavlovici: "Auzeam pe cîte un camarad de detenție lăudîndu-l pe cutare sergent că e om de treabă, că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
care acești maniaci ai curățeniei își lepădau solzii trezea imaginea unei mulțimi de băieși cernind aurul din nisipul unor albii de rîu. Erau atît de mulți bandiții care nesocoteau regulamentul, încît perspectiva unor represalii colective părea improbabilă. De altfel, cînd caraliii prindeau pe cineva spălîndu-se, în loc să muncească, nu se întîmpla mare lucru. Îl ciomăgeau puțin sau asmuțeau cîinii pe el. Nici în cazul din urmă nu era cine știe ce pericol. Animalele scheunau încurcate, aproape gudurîndu-se, și nu se năpusteau asupra vinovatului; dresajul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
sau a convertitului la ortodoxie N. Steinhardt, sau despre autorul Bunului simț ca paradox, care în dorința de a-și înștiința familia că este încă în viață a făcut imposibilul să-și împlinească norma de pămînt cărat pe dig, dar caraliii tot n-au binevoit să-i aprobe dreptul la cartea poștală. Odată lecuit, i-a pierit cheful de muncă. Alexandru Paleologu, narează cu finețe Florin Constantin Pavlovici, ni s-a dezvăluit a fi unul dintre cei mai plăcuți și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
și încercam să ghicim pe care dintre noi îl va chema să semneze hîrtia". Va fi eliberat pe 31 ianuarie 1964 și, cum nu mai avea hainele civile, va primi o salopetă de vară și va fi condus de un caraliu la gară, unde, odată ajunși pe peron, va primi adeverința de eliberare și foaia de călătorie, și este anunțat că este liber: Nu i-am răspuns, dar nici nu a așteptat să i se răspundă. Mi-a întors spatele și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
pe epileptic. Dar cînd am coborît, am văzut că se tăvălea pe jos, cuprins de o criză, și doi agenți se agitau, Încercînd să-i vorbească. Cineva s-a dus după un doctor. Am fost Închiși Într-o celulă. Un caraliu gras, care părea să-l cunoască pe Pat, a venit În ușă. - Tipu’ăla e diliu, a zis. Acuma zice „Duce-ți-mă la căpitanul meu”. Un diliu. Am trimis după doctor. După vreo două ore ne-au dus Înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
schemă ca potențiali martori. CÎnd ne-am oprit În fața sanatoriului, avocatul a scos niște bancnote din buzunar și s-a Întors spre unul dintre gabori. - Pune ăștia pe calu’ ăla pentru mine, bine? a zis el. Ochii de broască ai caraliului i-au ieșit din orbite de indignare. N-a făcut nici o mișcare spre bani. - Nu pun nici un ban pe nici un cal! a zis. Avocatul a rîs și a azvîrlit banii pe scaunul mașinii. - Mack o s-o facă, a spus el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]