915 matches
-
din nou făcea economii severe, cine știe ce mai voia să-i cumpere Elenei, cine știe ce planuri ascunse își făcea, în muțenia ei, suportul acceptării acelui mod de existență instaurat la ei. După masa de seară se lăsa liniștea, fiecare se retrăgea în carapacea lui, mama visa să-i cumpere Elenei draperii din pluș vișiniu, Carmina visa la ziua când va putea trăi pe picioarele ei, departe de casa părintească, tatăl visa la diplome, premii, titluri, primiri festive, entuziasm general. Avea fiecare universul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Apoi își aminti că mâncaseră la Carmina o varză cu ceafă de porc. În definitiv, concluzionă ea, chestiunea e ca și aranjată, fata se arată de acord în principiu, numai că de îndată ce i se pomenea de părinți se retrăgea în carapace, amâna de la o duminică la alta vizita proiectată, poate se rușina de părinții ei, ori poate se temea de un eventual refuz? Sub plapumă, lângă bărbatul ei care dormea dus, întors cu spatele, Sidonia încercă să-și lămurească de ce natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
doar acele lucruri a căror revelație o trăim mult mai târziu. Ciclul Anima Darurile mării Inorogul, Țestoasa, Floarea-Soarelui și Creionul. Privirea leneșă a țestoasei În vârfurile unui careu desenat subtil pe imensitatea plajei stau: un inorog albastru, o țestoasă cu carapacea aurie, o floarea-soarelui tare palidă, din cauza stratului gros de nori, și un creion ascuțit la ambele capete. Toate cele patru elemente de dimensiunea unor jucării par însuflețite și măsoară cam aceeași statură, în ciuda tiparelor naturale cărora le aparțin. Azi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Dintotdeauna broasca țestoasă a însemnat longevitate și legătura dintre cer și pământ. De la naștere, pielea și înfățișarea lor este bătrânicioasă, ca și cum timpul n-ar avea nevoie să le altereze în plus, el își lasă însemnele într-un alfabet necunoscut, pe carapacea lor singurele mărturii ale vârstei. Având simțurile foarte puțin dezvoltate, trăiesc într-un soi de autism, nu sesizează și nu le pasă ce se întâmplă în lumea din jur. Universul lor se restrânge la acea carapace în care se pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
un alfabet necunoscut, pe carapacea lor singurele mărturii ale vârstei. Având simțurile foarte puțin dezvoltate, trăiesc într-un soi de autism, nu sesizează și nu le pasă ce se întâmplă în lumea din jur. Universul lor se restrânge la acea carapace în care se pot retrage dacă sunt deranjate. Ca și cum s-ar autoconține, retrase în lumea lor, aceste viețuitoare stau încremenite cu orele pe picioarele lor elefantine și puternice, în aceeași poziție, acumulând energia solară necesară, să poată face abia sesizabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
oamenilor, o traumă îngrozitoare, ce l-a însingurat complet de restul lumii, pe el și specia lui deopotrivă. Zadarnice eforturile aceluiași om de-a perpetua specia sortită dispariției. Odată însingurat în timpul său, el nu va lăsa în urmă decât o carapace uriașă, în formă de șa (galapagos în spaniolă), de sub care cândva ieșea un gât neobișnuit de lung. La capătul lui cea mai tristă și mai țestoasă dintre priviri. Plajele albe. Leii și Iguanele de mare Plajele de aur alb sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zori, dislocă întunericul și mă umple pe dinăuntru. Copilul meu doarme... dorm și eu. Bunica mea țestoasa Mă trezesc brusc în poziția în care m-am culcat: pe o parte, poziție fetală, cu genunchii ușor îndoiți. Simt pe spate o carapace uriașă de gheață, ca o transpirație rece. Dormeam adesea sub dună, cu trupul bunicii în spatele meu, făcându-mi "scăunel". Așa spunea ea, pe întuneric, în apropierea somnului, singurele momente tandre. Mă închidea ca într-o carapace protectoare, cu genunchii cuibăriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Simt pe spate o carapace uriașă de gheață, ca o transpirație rece. Dormeam adesea sub dună, cu trupul bunicii în spatele meu, făcându-mi "scăunel". Așa spunea ea, pe întuneric, în apropierea somnului, singurele momente tandre. Mă închidea ca într-o carapace protectoare, cu genunchii cuibăriți în golul picioarelor mele îndoite. Cum îmi făcea "scăunelul", adormeam instantaneu ca printr-o vrajă; poate și din cauza căldurii pe care o degaja în combinație cu duna sau pentru că Hypnos îi venea în ajutor, înduioșat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
spaimă, aproape că nu mai respir, dar ceva gâfâie în spatele meu... mă înconjoară, mă strânge, mă înglobează. Vreau să strig, dar nu-mi pot dezlipi buzele. În fața mea, fereastra cu perdeaua trasă lasă să pătrundă lumina surdă a zorilor. Receptez carapacea din spatele meu ca pe o farsă a nopții, nădăjduiesc că odată cu zorii vraja să se desfacă; doresc cât mai multă lumină să intre în cameră, pentru ca ea să se destrame . Știu cu certitudine că nu visez, de altfel nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ea să se destrame . Știu cu certitudine că nu visez, de altfel nici nu vreau să fi visat, încep să înțeleg... O dragoste imensă mă învăluie. Apoi spaima se ridică lent, pe măsură ce simt tot mai puternic prezența bunicii în cameră; carapacea ei protectoare peste poziția mea fetală, peste trupul meu acum diform, expandat, peste copilul așezat în mine, și el în poziție fetală. După atâția și atâția ani, bunica mi-a ținut din nou "scăunel". Doar că acum este îngrozitor de rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Frica e un sculptor macabru prin felul în care modelează atitudinile pline de o melancolică morbidețe, melancolia devia într-o tristețe grea, vâscoasă, apăsătoare pe stern, ca o lespede de granit, pe care trebuia să o accepți ca pe o carapace de preț, un corp în plus de purtat până la moarte, un geamăn autist care știa atât: să apese și să doară. "Tu ești eu când eram mică", îi spunea Mioriței, așezându-i o piatră de polizor spartă de dimensiunea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
selecte. Astfel balonul-cal, ținut de sfoară, vru să fie autonom. Fără să fie conștient de fragilitatea sa, începu să-și manifeste personalitatea de cal adevărat. Iisus se amuza în timp ce-L călărea pe nărăvaș, așa cum se bosumflă Dincolo, pentru că alunecă de pe carapacea buburuzei. Mioara, oriunde Mama, aici sau în altă parte, amândouă mature, amândouă copii. Iisus duplicat, dar același copil etern. Oglinzile înseși se reflectau una în cealaltă, jucându-se cu imaginile reflectate. Tulburarea spațiilor reieșea din mirarea lor. Era o mirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
personaj. Nu se știe de ce, Hugo era stopat de a picta chipul vreunui profesor. Uneori, încerca la ore să creioneze, pe ascuns, atitudini, gânduri, voluptăți, tăceri, fie calde, fie istorice, fie într-o limbă străină. Apucă să tușeze puțin din carapacea cu care își blindau caracterul, un crâmpei din împietrirea rictusului sau o picătură din lumina subsolurilor minții, dar o mână uriașă cădea pe planșe, degetele se încovoiau, strângând sub cupa palmei coala de desen, dispărând într-o clipă în buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a-și reitera fiabil tipuri de reactivitate și de atitudine, de la expansiune până la emoții, funcționând în regim liniștit trecând prin eșapamentul manifestelor, șoapta sorții îi biciuise făptura adunând în el tumulturi de voință strânse în cocoașa lui ca într-o carapace de broască țestoasă.“ O femeie din corpul de control și pază al muzeului, Lytynya Concard, îl surprinde pe Seec Nolty masturbându-se și, prin șantaj, îl transformă într-o jucărie sexuală a ei. Cocoșatul trebuie să o viziteze la ore fixe
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
se adresează Matei logodnicilor. După un timp de joc, au intrat iar în apă, Cecilia și Matei încărcați de iubire după momentul trăit cu câteva clipe mai înainte. Deși nu erau la mare, Matei a găsit o scoică închisă în carapacea ei. A vrut s-o cerceteze el mai înainte de a i-o oferi Ceciliei. De aceea a mai rămas pe mal în timp ce ceilalți s-au întins la soare. Cecilia, văzându-l stând acolo singur și uitându-se la ceva, s-
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
să-i dai doar ovăz încolțit. -Așa voi face, tu știi mai bine, zise cu împăcare Căiță. Din acea clipă în gospodăria lui Căiță a început o activitate febrilă. Zvârluga își ascuțea ghearele, Ciric își ascuțea dinții, Buburuza își lustruia carapacea, Căiță își pregătea merinde, încălțăminte, îmbrăcăminte. Și-a ascuțit iataganul, a șters de praf buzduganul, și-a pregătit arcul cu câteva săgeți otrăvite, apoi și-a pus la punct platoșa cea veche pe care o avea de zestre de la tat-bătrân
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
și culoarea pielii. Când a văzut că eu pășesc pragul în sărăcia lui și prin prezența mea izgonesc singurătatea din viața lui, fie și pentru câteva minute, a devenit altul. Momentul a fost pentru el o clipă de eliberare din carapacea singurătății. În casa lui intrase o rază caldă ce-i mângâia sufletul, precum primăvara când razele soarelui trezesc la viață toate spiritele pământului, așa cum o simțim cu toții după frig și gheață. De aceea ochii i-au devenit deodată luminoși, scăldându
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
le-au servit și teoriile unui alt filosof burghez, la modă în anii dinaintea celui de al doilea război mondial: Lucian Blaga. În publicistica noastră s-a mai scris despre fondul real al teoriilor sale, care ascund putregaiul cosmopolit în carapacea verbiajului despre specificul național. (...) Această teorie a contribuit și ea la pregătirea atmosferei politice și morale propice pentru înscăunarea dictaturii fasciste, pentru transformarea României într-un satelit al Germaniei hitleriste și împingerea poporului român în dezastruosul și criminalul război antisovietic
O carte despre Cameleonea (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6886_a_8211]
-
mod prin care mai putea comunica cu persoanele din jur era să miște pleoapa stîngă după un anumit cod. Medical, sindromul lui Jean-Dominique Bauby poartă numele de "locked-in". Adică: închis în sine. Jurnalistul francez era închis pe dinăuntru, în pro-pria-i carapace de carne. Și, din interiorul acestui trup ermetic, percepea lumea înconjurătoare cu o acuitate ce nu era cu nimic mai prejos de cea a unui om sănătos. În plus, putea gîndi, asociind ideile cu acea intensitate pe care numai disperarea
Cîteva bătăi de pleoapă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7905_a_9230]
-
realizatoarea emisiunii "În centrul atenției" de la Speranța TV, îl urmărește cu scrupulozitate: Valeria Sitaru pornește de la profesia invitatului și treptat îl împinge spre obsesiile lui. E ca într-o manevră de descarcerare psihică, în cursul căreia interlocutorul e scos din carapacea meseriei și dus spre intimitatea lui. O mișcare concentrică, dinspre afară spre interior, dinspre preocupările convenționale spre convingerile ascunse, pe parcursul căreia, balansul dintre teorie și biografie împru-mu-tă discuției aerul unei confesiuni docte. Ioan Es Pop: "Eu sunt un om retractil
Între patru ochi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7927_a_9252]
-
construcții, gradele pentru public, închizînd perfect armonia poveștii, nelăsînd să zboare misterul și implicînd spectatorul în tainele insulei. Idee minunată a lui Cosmin Ardeleanu. Ca și aceea pentru Caliban, care pleacă de la traducere unde Trinculo îi spune "țestoasă". Caliban poartă carapacea unei țestoase, adăpost misterios, care îl izolează sau nu, după bunul plac, de nebunia de pe insulă. Scena cu Stephano, Caliban și Trinculo(bun Bogdan Farcaș) este antologică! Jocul cu numărul de picioare sau de capete care se ivesc de sub carapacea
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
carapacea unei țestoase, adăpost misterios, care îl izolează sau nu, după bunul plac, de nebunia de pe insulă. Scena cu Stephano, Caliban și Trinculo(bun Bogdan Farcaș) este antologică! Jocul cu numărul de picioare sau de capete care se ivesc de sub carapacea lui Caliban, joc pus în relație cu starea bahică în continuă creștere a lui Stephano are un haz nebun și o interpretare actoricească minunată: Tudor Smoleanu, Andi Vasluianu și Bogdan Farcaș. Două abțineri, însă, cu privire la scenografie. Cred că planul al
Voi zbura cu albinele... by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7458_a_8783]
-
bolnavilor au primit în viață atâtea lovituri de cuțit încât s'au transformat în țesut cicatrizat... Insensibile la frig... la cald... și la durere... Insensibile și învinețite de duritate..." (p. 143). Sub platoșă, din care ghipsul greu e doar o carapace pe apa care curge, rea, se duce adevărata luptă. Lupta de a rămîne om, de a rupe crustele, de a face să doară o inimă care și-a întrecut orice limită de excitabilitate. Lupta cu înecul, cu solicitudinea nevinovat-neînțelegătoare a
Ape grele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7673_a_8998]
-
văzul tuturor, în diverse programe televizate, însă caracterele lor vulcanice nu le permite să renunțe definitiv la înțepături ironice. La trei luni după ce un nou scandal a răbufnit în familia celor doi, Silviu Prigoană a început ieri să iasă din carapacea lui, nu la televizor, ci cu un nou look și cu o postare pe Facebook, ceea ce i-a permis Adrianei Bahmuțeanu să comenteze în stilu-i caracteristic, afirmând că tatăl copiilor săi "seamănă cu un bulibașă" După ce, în urmă cu trei
Bahmu îi răspunde lui Prigoană: La cum arată acum, seamănă cu un bulibaşă () [Corola-journal/Journalistic/73218_a_74543]
-
creatoare ce se canonește în numele culturii nu sunt decît forme crase de trufie speculativă. Sau, folosind cuvintele lui Nae Ionescu, „actul de creație este înrudit mai curînd cu căderea decît cu redempțiunea" (p. 37). Iată de ce în opurile speculative găsim carapacea unor doctrine ce plutesc inerte, în derivă istorică, fără o legătură internă între ele și fără perspectiva vreunui sens ascendent. Față de aceste vestigii livrești, în care nu au crezut decît creatorii lor, se cuvine să arătăm mefiență spontană și reținere
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]