343 matches
-
de a-l revedea pe bărbatul pe care odinioară Îl susținuseră oasele acelea. I-am scos bandajele de pe față În a treia lună. Julián era o hîrcă. Nu avea buze, nici obraji. Era un chip fără trăsături, o biată marionetă carbonizată. Orbitele i se lărgiseră și acum Îi dominau expresia. Infirmierele nu mi-au mărturisit-o, Însă simțeau repulsie, aproape frică. Doctorii Îmi spuseseră că un soi de piele violacee, reptiliană, avea să se formeze Încetul cu Încetul, pe măsură ce rănile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
eficace de agricultură. Ar trebui să vă notați acest lucru și, cu obiceiul dumneavoastră de a lua totul În perspectivă istorică, să vedeți ce surprize de interpretare mai aveți când descoperiți, alături de săbii și topoare, amfore cu boabe de grâu carbonizat. O să mai credeți că e vorba doar de provizia de război a soldaților sau veți admite și ipoteza că o catastrofă i-a surprins În timp ce se ocupau cu recoltatul grâului? Lăsând deoparte reproșul meu constant pe care știți că vi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
căruța trece prin Poarta Ghi Mandi, urmărită cu gura deschisă de soldații englezi. Unul din ei face un pas înainte cu pușca în poziție, dar nu le face semn să se oprească. Jiwan, Abhay și sahib intră în orașul tăcut, carbonizat. — O să merg pe jos de acum, le spune Pran. Mulțumesc. Băieții dau din cap și molfăie „la revedere“, iar Pran rămâne lângă un morman de moloz carbonizat, fosta Alliance Bank, acum o ruină. Aici s-au petrecut lucruri teribile. Orori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
face semn să se oprească. Jiwan, Abhay și sahib intră în orașul tăcut, carbonizat. — O să merg pe jos de acum, le spune Pran. Mulțumesc. Băieții dau din cap și molfăie „la revedere“, iar Pran rămâne lângă un morman de moloz carbonizat, fosta Alliance Bank, acum o ruină. Aici s-au petrecut lucruri teribile. Orori. Locul își păstrează propriile amintiri chiar la suprafață, amintiri despre mobilierul masiv al băncii, scos în stradă și incendiat. Imaginea domnului Thompson, directorul, a feței sale cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fiecare, altă amprentă a înfrângerii, gândise, probabil, mortul... îi auzea vocea din nou. Înfrângerea, adică inevitabilul, destinul, pe care tot încercase să-l înduplece, să-l cumpere, să-l amâne. Dar Dida Voinov nu-și mai intercepta gândurile. O statuie carbonizată, cuvintele muriseră. Un mic grup de personaje, o mică istorie fierbând în cazanele mult încinse ale Istoriei, în ciorba măcelului planetar? Tacâm pentru liceanul Anatol Dominic Vancea Voinov, timidul captiv al hazardului. Fluiera, nepăsător, deasupra ghidonului strălucitor al bicicletei, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
a dreapta sa. Draperii triste și murdare atârnau șleampăt de o parte și de alta. Se ridică, adună la un loc materialul gri și se așeză din nou în fața cotletelor sale. Oh, oare cum va reuși să termine chestiile alea oribile, carbonizate? Chiar când se întreba dacă să le arunce sau nu în toaletă și să tragă apa, fu întrerupt de domnul Chawla. — Cine e? întrebă alarmat perceptorul districtual. — E tatăl lui Baba al Maimuțelor, spuse domnul Chawla deschizând ușa șubredă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
pe podea, așa cum erau întotdeauna. Apoi a văzut-o și sângele i-a înghețat instantaneu în vene. O tigaie stătea încă pe unul dintre ochiurile aragazului. Focul mai pâlpâia dedesubt, dar conținutul recipientului arsese complet, transformându-se într-o crustă carbonizată. Nick a stins focul. Era absolut imposibil ca soția lui să fie atât de neglijentă. Ceva groaznic se întâmplase. —Caitlin? Nick s-a întors în hol, proiectându-și vocea pe scări, în sus, implorându-și, în gând, soția să răspundă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
jur-împrejur cu ulei de gătit și cu funingine, pe fundul căreia se ițeau, semi-solidificate, resturile unui prânz frugal, complet nesănătos: O coajă de franzelă și câteva jumări și cioturi lucioase, vitroase, aproape negre, de cartofi prăjiți, înăbușiți într-un rântaș carbonizat și auster, de ceapă. Cel dintâi fum, Poetul îl sloboade pripit din piept, resimțindu-l iritant în sclere. Vâ-jjjj...! Șâ-șșșș...! se aude de pe hol, cum năvălește brusc apa, în toaleta turcească. Iată...! Iată cum se tâmpește, cum căpiază și cum
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Ripley se aplecă în fața unui perete și deschise un panou protector cu ajutorul unei chei speciale. Un agregat deosebit de complex, cu fire de toate culorile și forme geometrice minuscule fu astfel scos ia lumină. În interiorul ei, câteva mici secțiuni erau complet carbonizate. Folosindu-se de un alt instrument, ea extirpă componentele distruse, apoi scotoci prin cutia de scule, care-i atârna greu pe umeri, după elementele de înlocuire. Când să-l plaseze pe primul în locașul său, Parker stinse laserul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nostromo, modulul utiliza elemente integrate. Dificultatea consta în înlăturarea rămășițelor fără întreruperea celorlalte funcții esențiale sau mai rău, deteriorarea delicatelor ansamble ale ghidării navei. Noile elemente s-ar încastra lesne dacă inginerii noștri ar putea să se debarasezee de cablurile carbonizate. ― Cred că am reușit, zise în final Brett. Fă o încercare. Parker se dădu înapoi, acționa două butoane de pe consola suspendată și privi cu optimism ecranul de supraveghere de alături. Mai împunse odată în cele două butoane, fără succes. ― Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
peste vreo fisură sfârâitoare. Frigoriferele erau într-o stare jalnică. Ceea ce începuse monstrul, aruncătorul de flăcări desăvârșise. Pereții sălii erau tapisați cu dâre negre, mărturii ale energiei ultraconcentrate a armei. Duhoarea alimentelor artificiale amestecată cu cea a cutiilor de amblaj carbonizate era insuportabilă în această atmosferă stătută. În ciuda ravagiilor provocate de aruncătorul de flăcări, nu fusese distrus totul. Resturi de cutii spintecate, dovezi evidente ale trecerii creaturii, erau risipite pe jos, cruțate ca prin minune de foc. Pachete și baloturi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
disperat, trase de manetă. Ușa blindată a sasului se închise, scăpând de strânsoarea entității care astfel fu aruncată în exterior. Acidul începea să roadă metalul sasului. Ea ajunse la consola tabloului de bord și activă motoarele. Pupa navei luă foc. Carbonizată, creatura se învârtea în spațiu și se pierdea în depărtări. Din moment ce apendicele fu separat de corpul Străinului, acidul nu mai roase metalul. Ripley programă pe tabulatorul ordinatorului un chestionar asupra stării navetei. SAS POSTERIOR DETERIORAT; VERIFICARE ANALIZA: REDUCERE MINORĂ A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Ce rău ți-am făcut? Ce rău ți-au făcut copiii, soția și tatăl socru? În loc de răspuns, Dumnezeu dezlănțuia și mai tare artileria de foc asupra ținutului. Când mânia cerului s-a potolit, au fost scoase din conacul ars trupurile carbonizate ale celor mai dragi ființe mie. Și atunci m-am mâniat și mai tare pe Cel Atotputernic strigându-i doar: De ce m-ai pedepsit în felul acesta? Tragedia a fost mediatizată peste zi cred în toată Australia cu toate distrugerile
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
șoarecilor prinși în cursă... - Chiar dacă cineva e gata să ne stropească cu gaz și să ne dea foc, adăugă Valerian. - Și vă rugăm să păstrați această imagine, interveni Fă-gădău, căci Buchenwald asta înseamnă: locul unde oamenii au fost prinși și carbonizați ca șoarecii într-o cușcă stropită din belșug cu gaz... Iartă-mă, Ieronim, adăugă. Acum, spune înainte... - Ar fi multe de spus, reluă Ieronim. Dar dacă, așa cum credem noi, numai spactacolul poate arăta că oamenii din zilele noastre nu sunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și de ruinată sala. Se îndreptă încet către cămin și-l privi cu atenție. Sub cenușă, se mai zăreau resturi din jăratic, pâlpâind brusc, la răstimpuri, când, pe sub ușă, ajungea până aici viscolul, în gura căminului rămase, doar pe jumătate carbonizat, un picior de lemn, neașteptat de gros. Când întoarse mirată capul, Ieronim zâmbi. - Credeți că e picior de masă? întrebă. Nu. Picioarele de masă le-am ars săptămâna trecută. Acesta e picior de cuier. Cel mai gros cuier din tot
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cu blîndețe: - De-ajuns pentru azi. Doamna va vedea restul la premieră. Și, să sperăm, va înțelege... - Am înțeles mai mult decât vă închipuiți voi, vorbi grav Marina. Am înțeles, bunăoară, că cel căruia voi îi spuneți Boddhisattva va muri carbonizat, dar va muri liber. Și e probabil că, dacă n-ar fi fost un Boddhisattva, și-ar fi dovedit libertatea și altfel, în chip public: bunăoară, scuipând în obraz pe comandantul lagărului. - Este extraordinar! exclamă Ieronim. Cum ați ghicit? Asta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lumina felinarelor din square se vedea destul de bine. Roca era impresionantă, așa cum se înălța, pieziș, din pământ, și bustul căpătase o nobilă patină, aproape melancolică. În spate se profila trunchiul gros și mutilat al stejarului. Se distingeau încă mari porțiuni, carbonizate, alături de câteva timide ramuri verzi. - Dar cum de l-au lăsat așa? întrebă turburat. Cum de nu l-au smuls și n-au plantat un altul? Colomban izbucni într-un râs scurt, ironic, și începu să-și frece nervos favoriții
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ursiți să trăiască o sută de ani... - N-am știut până acum că există o asemenea credință, spuse. Dar mi se pare logică. Era atât de impresionant spectacolul, roca marină privită din spate, cu acel trunchi de trei metri, cojit, carbonizat și păstrând totuși câteva ramuri vii, încît ceru voie să se întoarcă și să-l mai privească o dată. - Ce e mai curios, începu târziu doctorul, când ajunseră din nou în fața statuii, curios și trist totodată, este faptul că poliția a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
desigur, a mă face mai interesant în propriii mei ochi, mă obliga să nu păstrez decât scrisorile indiferente. Călău necruțător al bietelor hârtii, pândeam, preparat să intervin în caz că focul ar fi dat semne că piere, sufocat sub grămada de hârtie carbonizată. Urmărind neistovita mișcare a ghemului roșu-auriu, retrăiam vechea tentație copilărească : să prind în palmă mângâierea mătăsoasă a flăcării cu sâmbure alb-albăstriu, ca spirtul. Cam atunci intra Maria, cu tablaua de dulceți și cafeaua : încă mai funcționau riturile orientale ale casei
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
pentru o trebușoară ca asta s-a ales cu un glonț de mitralieră în fluierul piciorului... Trenul se târa greu, cu scârțâit de frâne la vale și gâfâitul din rărunchi al locomotivei la deal... Pe șoseaua alăturată se vedeau camioane carbonizate, căruțe sfărâmate, până și câteva cazane de manutanță răsturnate și cu capacele smulse. „Se pare că a fost mare măcel! Câți nu și-or fi găsit sfâșitul aici?” - gândea Toaibă. Sergentule, tu ai spus adio unor asemenea nenorociri, pe când eu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
lățeau mari pete negre. Treptat, mărăcinii au dispărut aproape de tot, lăsând locul umbrelor pe care le priveam perplecși. Cine dăduse foc ierbii uscate în pustietatea aceea și când se întîmplase asta? Tufele care mai rămăseseră aveau o parte din crengi carbonizate. Dacă le atingeam, se sfărâmau și împrăștiau pe jos un fel de nisip negru. Distanța până la pădure se dovedea mult mai mare decât bănuisem noi, în gară, privind în linie dreaptă. Valea în care coboram acum era destul de adâncă. Și
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
propus să organizeze un congres național, pe tema dezvoltării unor asemenea fabrici,în toate pușcăriile din țară. Congres, despre a cărui desfășurare, am auzit că sunt în derulare, intense pregătiri. Succes - domnilor inițiatori! Mult succes, vă doresc! TORȚA Acest final carbonizat, aceste rămășițe aproape încenușate, parțial fumegânde, mai erau,în urmă cu numai patru-cinci ore, somtuoasa discotecă în care, zi de zi și noapte de noapte, se adunau, și petreceau, și se distrau, și se curveau, și se bețivăneau odraslele celor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și știam cât de năpraznice pot fi furtunile la munte, ne încropeam în pripă o colibă din crengi, acoperite cu brusturi și iarbă, unde ne înghesuiam cum puteam. Evitam copacii înalți deoarece văzusem un băiat lovit de trăsnet, cu nările carbonizate, fiindcă făcuse imprudența să se refugieze sub un arin. Nu o dată, trăsnetele despicau până la rădăcină copaci izolați. Cel mai sigur adăpost era, ce-i drept, o grotă, oricât de mică, de unde puteam urmări liniștiți cum lunecau trăsnetele pe stâncile ude
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
până primăvara, am șomat pur și simplu în tot acel timp. Ba am reușit să dau și foc biroului, uitând într-o seară soba aprinsă. Așa că acum gea mul ușii era spart, soba înnegrită și vreo două șipci din parchet carbonizate. Trăncăneam despre noul nostru ziar, Contrapunct, când am auzit bocănituri pe scara îngustă și abruptă de lemn. Nu mi-a venit să cred când am văzut apărând, cu zăpadă topită în păr, plină de zăpadă și pe cojocul alb de
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
profilată pe vânt și pe scoici n-a mai venit după-amiaza la plajă, și-atunci am știut că discul ei se scufundase în mare. Ajungea să privesc în jur ca să știu că plecase: băr bații și femeile zăceau pe nisip carbonizați, fu megând... Prin pielea crăpată le ieșiseră coastele acoperite de sare. Marea însăși se umpluse de alge băloase, mucuri de țigări și hârtii. Am rătăcit pe plajă ore-n șir, lăsând valurile să-mi ude tălpile goale. Seara, am găsit
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]