787 matches
-
induc sarcoame, respectiv leucemii, într-o săptămână sau două după inocularea în organisme susceptibile. Dimpotrivă, leucemiile induse de ALV (Avian Leukemia Virus) apar numai după perioade latente de câteva luni, ceea ce este caracteristic pentru oncornavirusurile netransductoare, pentru tumorile induse de carcinogenii chimici și pentru majoritatea neoplasmelor umane. Perioada lungă de latență se datorează faptului că rata transformării maligne a celulelor infectate cu ALV este foarte scăzută și sugerează că este necesară o serie de schimbări adiționale, înainte de apariția fenotipului neoplazic. Frecvența
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
proteina P53 interferă cu factori declanșatori ai apoptozei. Celulele lezate de iradiere și care au mutații în gena p53 și deci o P53 mutantă nu pot fi blocate în G1 și pot lua calea transformării maligne. Sub acțiunea unor agenți carcinogeni inductori ai unui proces de instabilitate genomică asociat cu modificări numerice (aneuploidii) sau structurale (aberații cromozomale) se produce activarea anormală a transcrierii genei p53, ceea ce contribuie la accelerarea progresiei tumorale. Bert Vogelstein și colaboratorii (1989) au dovedit pentru prima dată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în carcinoame de colon și de rect. Deleția 17p conduce la pierderea unei copii a genei p53, iar copia rămasă conține mutații care induc substituții de aminoacizi în proteina P53. Mutațiile genei p53 apar în hepatocite, fiind induse direct de carcinogeni chimici. În ansamblu, mutațiile genei p53 sunt determinante pentru aproximativ 50% dintre neoplaziile umane. Afirmația se bazează pe faptul că gena p53 este ținta cea mai frecventă a alterărilor genetice din neoplaziile umane. Pierderea stării de heterozigoție constitutivă (LCH - Loss
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
determină o creștere remarcabilă a duratei medii funcționale a proteinei P53 mutante, având drept consecință acumularea sa intracelulară în cantități mari, anormale, care condiționează potențialul evoluției maligne a celulei. Mutațiile genei p53 pot fi provocate de infecții virale și agenți carcinogeni fizici și chimici. Astfel, iradierea UV, care induce formarea dimerilor de timină și carcinogenii ambientali (aflatoxina B1 produsă de unele specii de mucegai din genul Aspergillus și fumul de țigară) produc frecvent mutații ale genei p53. În neoplaziile colorectale, peste
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
consecință acumularea sa intracelulară în cantități mari, anormale, care condiționează potențialul evoluției maligne a celulei. Mutațiile genei p53 pot fi provocate de infecții virale și agenți carcinogeni fizici și chimici. Astfel, iradierea UV, care induce formarea dimerilor de timină și carcinogenii ambientali (aflatoxina B1 produsă de unele specii de mucegai din genul Aspergillus și fumul de țigară) produc frecvent mutații ale genei p53. În neoplaziile colorectale, peste 80% dintre mutațiile genei p53 sunt reprezentate de tranziții G-C→ A-T, apărute în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genei p53 sunt reprezentate de tranziții G-C→ A-T, apărute în insulele CpG, de la nivelul codonilor 175, 248 și 273. De aici, s-a dedus că în geneza acestui tip de neoplazie, factorul endogen este mult mai important decât acțiunea carcinogenilor exogeni, mai ales în țările Europei și Americii de Nord. Mutațiile genei p53 sunt reprezentate și de transversii AT→CG. Infecția cronică cu virusul hepatitei B și ingestia de alimente contaminate cu aflatoxină B1 reprezintă factori de risc, cu acțiune sinergică în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Mutațiile germinale recurente mențin gena responsabilă în structura genetică a populației, din care cauză frecvența neoplaziilor ereditare este similară în diferite populații umane, formele corespondente, neereditare având o frecvență variabilă, în diferite populații umane, în funcție de interferența genomului uman cu factori carcinogeni de mediu, incluzând condițiile microsociale și stilul de viață. La om se cunosc peste 50 de tipuri de neoplazii ereditare, moștenite dominant printre care: retinoblastomul, neoplazia familială de colon, cu cele două variante (polipoza adenomatoasă familială și neoplazia ereditară nonpolipozică
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
tumori nu afectează expresia oncogenelor convenționale, exprimate dominant. Celulele maligne nu pierd toate genele care controlează creșterea normală, concluzie bazată pe constatarea reversiei fenotipului malign la un fenotip nemalign, a celulelor sarcomatoase clonate, a căror malignizare a fost indusă cu carcinogeni chimici, iradiere X sau virusuri oncogene. Supresia malignizării în sarcoame a fost realizată în urma segregării cromozomale care a condus la o schimbare a dozei de gene, datorită modificării echilibrului cromozomilor specifici. Astfel, din celule maligne pot deriva celule nemaligne, prin
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genele supresoare de tumori sunt într-adevăr antagoniști ai oncogenelor dar, cele mai multe pot îndeplini, ca de altfel și protooncogenele, o varietate de alte funcții. Capitolul 22 GENE ALE STABILITĂȚII GENOMICE ȘI RELAȚIA LOR CU TUMORIGENEZA Sub acțiunea mutagenilor și/sau carcinogenilor sunt induse alterări ale structurii normale a duplexului ADN, cunoscute sub numele generic de leziuni ADN. În decursul evoluției s-au diferențiat sisteme enzimatice care intervin în repararea leziunilor moleculei ADN. Enzimele reparatoare sunt codificate de gene care s-au
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
supresor tumorale, și 3. mutageneza directă - situsurile CpG sunt hot spot-uri pentru tranziția C → T determinată de deaminarea hidrolitică spontană (sau chiar de implicarea însăși a enzimei ADN metiltransferaza). De asemenea, situsurile CpG metilate pot fi ținte pentru unii carcinogeni chimici. Fiecare dintre aceste alterări contribuie la inițierea, progresia și menținerea stării de transformare malignă. Ele pot contribui și simultan la alterarea homeostaziei mecanismelor epigenetice, determinând apariția fenotipului canceros. Hipometilarea genomică este una dintre cele mai frecvente modificări epigenetice întâlnită
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
detectată nu numai în carcinoamele maligne, dar și în papiloame tegumentare benigne, ceea ce înseamnă că activarea rasH reprezintă un eveniment timpuriu care apare în leziuni premaligne, înainte de progresia lor spre malignizare. Protooncogena ras reprezintă ținta directă a mutației induse de carcinogeni chimici, fapt evidențiat de Mariano Barbacid și colaboratorii săi, în anul 1985. Cele mai clare exemple de mutații induse de carcinogeni, în cazul tumorilor umane, sunt oferite de mutațiile genei supresoare ale creșterii tumorale p53. Expunerea la aflatoxina B1 - un
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
care apare în leziuni premaligne, înainte de progresia lor spre malignizare. Protooncogena ras reprezintă ținta directă a mutației induse de carcinogeni chimici, fapt evidențiat de Mariano Barbacid și colaboratorii săi, în anul 1985. Cele mai clare exemple de mutații induse de carcinogeni, în cazul tumorilor umane, sunt oferite de mutațiile genei supresoare ale creșterii tumorale p53. Expunerea la aflatoxina B1 - un carcinogen chimic puternic, produs de fungi din genul Aspergillus, reprezintă un factor de risc major pentru neoplazia hepatică, în zone din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
chimici, fapt evidențiat de Mariano Barbacid și colaboratorii săi, în anul 1985. Cele mai clare exemple de mutații induse de carcinogeni, în cazul tumorilor umane, sunt oferite de mutațiile genei supresoare ale creșterii tumorale p53. Expunerea la aflatoxina B1 - un carcinogen chimic puternic, produs de fungi din genul Aspergillus, reprezintă un factor de risc major pentru neoplazia hepatică, în zone din China și Africa de Sud. În aceste zone, o mare parte a cazurilor de carcinom hepatic are la bază mutații ale genei
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de transversii G→T, iar acesta reprezintă principalul tip de mutație produsă de aflatoxină. Mutațiile genei p53 apar în carcinoamele tegumentare induse prin iradiere UV. Este evident că oncogenele și genele supresoare ale creșterii tumorale sunt ținte directe pentru acțiunea carcinogenilor mutagenici care acționează asupra organismului uman. Rolul c-myc în patogeneza limfomului Burkitt (neoplazie a limfocitelor B) este clar evidențiat: gena c-myc este activată uniform prin translocație în locusul genic imunoglobulinic. Această neoplazie apare cu incidență mare în unele zone din
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
gene, de exemplu genele Rb (Sakai și colab., 1991), hMLH1(Herman și Baylin, 2003) sau BRCA (Esteller și colab., 2000). Hipermetilarea apare în diverse stadii de dezvoltare a cancerului și poate afecta genele implicate în ciclul celular, repararea ADN, metabolismul carcinogenilor, interacțiile intercelulare, apoptoza sau angiogeneza (Herman și Baylin, 2003; Esteller, 2007). Aceste modificări determinate de afectarea pattern-ului de metilare sunt specifice pentru fiecare tip de cancer (tabelele 31.4 și 31.5). Fiecare tip de tumoră prezintă un pattern
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
interne cu melene, anemia, unele boli de piele și pierderi rapide În greutate. Adenocarcinomul gastric este o afecțiune gravă, strâns legată de infecția cu Helicobacter pylori, existând dovezi sigure asupra riscului de apariție a cancerului gastric, considerat ca un factor carcinogen de prim ordin. Limfomul gastric MALT (țesut limfoid asociat mucoaselor) se prezintă sub forma unor formațiuni tumorale de dimensiuni mai mari decât adenocarcinoamele. Acestea se dezvoltă pe o inflamație cronică provocată de Helicobacter pylori ce s-a malignizat În urma unor
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
În forma de ―limită plastică neoplazicăă care transformă stomacul Într-un tub rigid. Adenocarcinomul gastric este o afecțiune gravă, strâns legată de infecția cu Helicobacter pylori, existând dovezi sigure asupra riscului de apariție a cancerului gastric, considerat ca un factor carcinogen de prim ordin. Inflamațiile cronice ale țesuturilor favorizează leziunile epiteliale și proliferarea celulelor stem, la nivelul cărora apar mutații oncogene, induse de radicalii liberi. Riscul de carcinom gastric crește În cazul folosirii unei terapii antiacide pe termen lung, care este
Tratat de medicină naturistă/volumul I: Bolile aparatului digestiv by Constantin Milică, Camelia Nicoleta Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91766_a_92301]
-
patogenoza CC trebuie să se țină cont de factorii nongenetici care cresc substanțial riscul de boală: infestații (Clonorchis sinensis sau Opistorchis viverrinii), infecțiile virale B și C, consumul de alcool, ingestia de carne procesată sau alți factori care conțin agenți carcinogeni: compuși nitrozo, micotoxine, hidrocarburi aromatice heterociclice, amine heterociclice [2, 3]. Variabilitatea individuală, etnică și distribuția geografică diferită a CC poate fi explicată nu numai prin expunerea la factori de mediu diferiți, cu potențial oncogen variat, dar de asemenea prin susceptibilitatea
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
identificate polimorfisme ale tuturor transportorilor canaliculari: BSEP (ABCB 11): pompa de export a sărurilor biliare, FIC 1 (ATP8B1): transportorul aminofosfolipidic clasa I sau a receptorilor nucleari, în principal receptorul farnesoid X [16]. POLIMORFISMUL ENZIMELOR DE FAZĂ I ȘI II Cei mai mulți carcinogeni chimici necesită un proces de bioactivare pentru a-și valida acțiunea. În același timp, organismul posedă sisteme de detoxifiere, care transformă substanțele potențial carcinogene în produși inactivi, care se excretă din organism pe cale hepatică sau renală. Aceste reacții sunt dirijate
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
receptorilor nucleari, în principal receptorul farnesoid X [16]. POLIMORFISMUL ENZIMELOR DE FAZĂ I ȘI II Cei mai mulți carcinogeni chimici necesită un proces de bioactivare pentru a-și valida acțiunea. În același timp, organismul posedă sisteme de detoxifiere, care transformă substanțele potențial carcinogene în produși inactivi, care se excretă din organism pe cale hepatică sau renală. Aceste reacții sunt dirijate de un sistem complex DME (drug metabolizing enzyme), care cuprinde enzimele de fază I și II [17]. Xenobioticele sunt supuse în organism unor modificări
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
de dezvoltare a CC față de purtătorii genotipului CYP1A2x1F/1xF, iar subiecții cu genotip sălbatic au de asemenea un risc scăzut pentru cancerul de sân. Inductibilitatea înaltă a genotipului CYP1A2 ar reprezenta unul dintre factorii de risc pentru subiecții expuși la carcinogeni chimici de mediu [20,22]. Enzime de faza II Arilamin-N-acetiltransferaza Catalizează transferul unui grup acetil pe diferite substrate endo sau exogene, inclusiv medicamente sau substanțe mutagene alimentare. S-au individualizat două izoforme, codificate de gene diferite, dar înrudite: NAT1 și
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Adrian Covași () [Corola-publishinghouse/Science/92154_a_92649]
-
C. sinensis) se asociază cu dezvoltarea CC, aspect observat frecvent în Asia de Sud-Est. Cele două specii menționate sunt plathelminți care parazitează ductele biliare, ocazional vezicula biliară și ductele pancreatice ale mamiferelor. Prezența lor în căile biliare determină creșterea susceptibilității colangiocitelor la carcinogeni endogeni și exogeni, prin inflamație cronică, stimularea turnover-ului celular, fibroza periductală, dilatarea difuză sau localizată a căilor biliare. Cei doi paraziți incriminați (C. Sinensis și O. viverrini) au fost declarați carcinogeni umani de către Agenția pentru Cercetare a Cancerului pentru rolul
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92169_a_92664]
-
lor în căile biliare determină creșterea susceptibilității colangiocitelor la carcinogeni endogeni și exogeni, prin inflamație cronică, stimularea turnover-ului celular, fibroza periductală, dilatarea difuză sau localizată a căilor biliare. Cei doi paraziți incriminați (C. Sinensis și O. viverrini) au fost declarați carcinogeni umani de către Agenția pentru Cercetare a Cancerului pentru rolul lor determinant în dezvoltarea CC [6]. Studiile efectuate în regiunea endemică a infecției cu O.viverrini au arătat o corelație importantă între prezența anticorpilor împotriva O.viverrini și apariția CC (OR
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92169_a_92664]
-
asociere cu dilatarea ductelor biliare poate reprezenta substratul pentru apariția unui CC în 10,6% din cazuri [15]. Urmărirea consecințelor asupra dilatărilor căilor biliare și intervenția terapeutică în cazurile cu indicație fermă sunt măsuri preventive ale CC. AGENȚII TOXICI Printre carcinogenii dovediți a fi incriminați în apariția diferitelor boli maligne este menționată și o substanță de contrast radiologică numită Thorotrast (thorium dioxide), utilizată până în anii ’60. Perioada de latență între expunere și diangnosticul de malignitate variază între 16 și 45 de
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92169_a_92664]
-
lor poate fi considerată o măsură profilactică a CC. Determinismul genetic Factorii genetici ai gazdei prezenți izolat sau în asociere cu factorii de mediu au fost testați ca posibili factori de risc pentru CC. Genele care codifică enzimele responsabile pentru metabolismul carcinogenilor, repararea ADN și inflamația au fost cercetate pentru variante de polimorfisme care ar putea fi asociate cu susceptibilitatea la CC. Pe populația de spital sau descris câteva polimorfisme genetice corelate cu risc crescut de dezvoltare a CC [50,51]. Loturile
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Zeno Spârchez () [Corola-publishinghouse/Science/92169_a_92664]