205 matches
-
ed. II, 1951, cu o prefață de Ion Vitner) reflectă toate obligațiile epocii: caracterul antiburghez, glorificarea luptei de clasă (ca în Imn pumnului ridicat), modelul eroismului sovietic, imnuri partidului, republicii, femeilor antifasciste etc. - vehiculare a tuturor clișeelor. Jelania poetului evazionist caricaturizează vechea poezie: "Sunt spectrul vechiului poet -/ Individualist estet,/ Suprarealist, obscurantist,/ Hermetist, evazionist -/ În sfârșit, Ťfostulť scriitor,/ Sedentar bugetivor,/ Cântând ce se plătea în piață:/ Moartea, neantul, sila de viață,/ și obligatoria oroare/ De națiunile conlocuitoare". Epoca s-a schimbat și
Literatura oportunistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8332_a_9657]
-
1962-1976. În texte, Dumnezeu este un personaj recurent. "Sunt un ales al Domnului." (Omul exorbitant) "După ce Dumnezeu, dezlănțuindu-și duhul desăvârșit în sânul Firii, clădi lumea, douăsprezece dihănii diabolice dar definitive își sfințiră fuga." (Manualul bunului zodier) Conceptele teologice sunt caricaturizate cu o cruzime adolescentină: "Orice ființă sau lucru are duhul său, care-l freacă, îl ațâță și-i dă viață pentru o mie de ani." (Duhurile balneare. Răvaș din Călimănești) "Te voi învăța să săgetezi cu duhul imbecilii și să
Un avangardist dincoace de ariergardă by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Imaginative/10684_a_12009]
-
seară,/ Se văd ruinele unei cetăți de mărgean,/ Tu aștepți florile mele de hîrtie/ Sprijinită de lacrimi ca de un geam" (Început de seară). Pentru ca aceeași frenezie să se exprime și în codul opus, al înverșunării grotești, al demoniei care caricaturizează. Făurită dintr-o unică substanță, viziunea apare răsturnată: "Am ieșit în față, am aplaudat./ Doi șerpi au lărgit steaua pînă cînd/ I s-au văzut gîndacii? (Zîne tremurătoare și bete, paraziți). Sau: "Steaua a vomat, luminiscent" (ibidem). Sau: "Spiridușii cei
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
Corelând bizareria cu refrenul autoironic ,vorbă să fie" și cu hazliul cântec despre falsa moarte a diavolului, ne putem întreba dacă suicidul lui Ghiță nu e un simplu artificiu de stil. Oare nu cumva, insidios, Hasdeu renunță să-i mai caricaturizeze pe Maiorescu și Urechia ca indivizi contemporani lui, luându-i peste picior ca lectori (atemporali, deci)? Citite una după alta, cele două nuvele seamănă, dintr-o anume inerție. Privindu-le independent, au finaluri opuse. Jocul narativ al morții are farmecul
Un proces de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/11067_a_12392]
-
gravității situației, ci mai degrabă din pricina ezitării prozatorului, care nu se poate hotărî asupra tipului de roman vizat. Căci, deși pare că ar vrea să adâncească traumele personajului, scriitorul nu face decât să le aglutineze fără sens și să le caricaturizeze atât de strident, încât proza începe să respire la tot pasul un aer de burlesc involuntar. Nimic nu poate fi, practic, bănuit de autenticitate sau de originalitate în cartea lui Ciprian Măceșaru. În primul rând, pentru că prozatorul n-are deloc
Metaromanul unui eșec by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4710_a_6035]
-
copie" (Piatra Teiului). (în traducerea stîngace a lui Sadoveanu, precizia formulărilor franceze se estompează, dar farmecul și firul demonstrației rămîn.) Toți prozatorii pașoptiști moldoveni (Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi) au privit Iașul cu sentimente amestecate, insistînd asupra contrastelor ridicole din oraș și caricaturizînd pe locuitorii lui. Russo a îndrăznit, singurul, să-și exprime - alături de privirea amuzat-critică - și iubirea față de acest oraș, pe care l-a înțeles ca nimeni altul. Mai mult, el s-a autodefinit pe fondul orașului de care se simțea atît
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
dată de micile plăceri ale vieții și marea bucurie, atît de rară, a clipelor de fericire totală, pînă la emoțiile provocate de amintirile vechi ale copilăriei. Citită cu un ochi estetic, și nu cu reaua-voință a celui care vrea să caricaturizeze detalii ale intimității dezvăluite în carte, Scrisori către fiul meu pare scrisă cu calmul elegiac al unei nostalgii așezate. Tonul amintește de detașarea din Tratat despre lupta zadarnică a Margueritei Yourcenar. Poate cele mai consistente pagini ale cărții aparțin capitolului
Vastele încăperi ale inimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7677_a_9002]
-
fete dormind sub cerul liber... Ceea ce la Cannes ar fi de neimaginat. La Karlovy Vary, acești musafiri nepoftiți nu numai că nu sînt alungați din peisaj, dar sînt percepuți ca niște invitați neoficiali, ca niște cruciați ai artei a șaptea (caricaturizați în revista festivalului, mușcînd dintr-o vafă "oplatki" - desert tradițional, pe post de înlocuitor nutrițional universal - și, în cealaltă mînă, cu o sticlă de Becherovka - alcoolul tare al locului - ca posibil încălzitor!) Înainte de fiecare proiecție, zeci de asemenea tineri așteaptă
Karlovy Vary - Festivalul internațional al filmului: LA EST DE VEST by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16900_a_18225]
-
puteam bea un pahar de apă minerală ori de vin - și România produce vinuri excelente... Așadar, dacă se înlocuiesc drapelele roșii cu steaguri roșii marcate cu emblema firmei Coca Cola, mi se pare că nu s-a progresat foarte mult. Caricaturizez, desigur. Ceea ce e însă oarecum viclean este faptul că se ajunge la o pervertire a culturii. Văd în librării sau pe tarabe cărțile noi care ies de sub tipar și observ că tot marea industrie americană a tipografiei e prezentă. Cărțile
O convorbire cu Serge Fauchereau by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/17029_a_18354]
-
însuși a unui regim cu nimic mai tolerant decât cel al fundamentaliștilor islamiști). O poveste din care nu lipsește nici un cântăreț precum Cat Stevens - care ceruse fără ezitare moartea lui Rushdie: motivul nu era pur religios, ci și pentru că fusese caricaturizat în cartea scriitorului indian. Aproape întreg establishment-ul britanic își arată nemulțumirea față de faptul că „blasfemia” lui Rushdie punea în pericol fragila punte de legătură dintre Regatul Unit și forțele care controlau, din exterior, mișcările musulmanilor stabiliți în Londra și
Final amânat by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4030_a_5355]
-
politic, Why Scots Should Rule Scotland (1992, 1997). Jurnalul lui Tunnock 2002 Deprimare. Aș avea nevoie de un capitol în care să descriu un spectacol cu Norii, dar oricât m-aș concentra asupra acestei piese, nui pot înțelege poantele. Îl caricaturizează pe Socrate, din care face un meteorolog șiret, îmbogățit de pe urma împrăștierii ceții în mințile discipolilor. La fel ca în toate piesele lui, Aristofan satirizează un aspect al democrației - în acest caz pe experții care-i învățau pe tinerii eleganți ideile
Alasdair Gray - Bătrîni îndrăgostiți by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/6363_a_7688]
-
este cu adevărat înspăimîntător, nu utilizarea forței brute, ci programul savant de dezalcătuire a ființei umane, transformarea ei într-un deșeu. Sistematizarea, disciplinarea, programul fascinează, fiecărui act, fiecărui detaliu îi este atribuit o semnificație precisă, integrat într-o Ťarmonieť artificială, caricaturizînd ordinea domestică a burghezului. Povestitoarele sunt îmbrăcate corect, chiar cu distincție, ca și acești gentlemani sadieni, aluzie a respectabilității burgheze conlucrînd la desfășurarea monstruozității. Distrugerea se face cu artă, poveștile pornografice sunt însoțite de partitura pianului, povestitoarele ușor fanate apelează
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
vorbă de farsă donquijotescă la Radu Mareș. Cel din urmă e interesat de întreținerea unei insațiabile curiozități, o psihologie a pândei ce va fi coroborată cu singurătăți discutabile. În plus, Radu Mareș nu arată interes pentru emfaza misogină. Nici nu caricaturizează narațiunile eroinelor. Dar să vedem despre ce e vorba. În O bătaie în ușă, un turist se cazează la o femeie stranie, Eleni, bucurânduse de o insulă grecească pentru trei zile. Apariția celeilalte Eleni, însărcinată în șapte luni, descumpănește, iar
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
la o scenă de o frumusețe insuportabilă. Paginile 499-505 detaliază disecția, deopotrivă cu vorbăria autopsierului și cu reacțiile mamei distruse. În acest plan mai adânc al romanului, inamicul principal nu mai este societatea românească de azi, demnă de a fi caricaturizată, ci moartea, simțită prin toți porii, acoperită de blesteme și descrisă plastic: "o babă descărnată, fără dinți, un schelet din oase putrede și puturoase, jucând peste case, prin grădini, printre oameni, o moimă cu mustăți, înfiptă, ca o țață, în
Cod roșu (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7427_a_8752]
-
și în timpul de după 1989. Tocmai de aceea personajele sale sunt tipuri literare, nu au un profil interior suficient de convingător încât să se diferențieze ca indivizi, având în vedere că toate ilustrează același lucru, schimbarea, că o reprezintă, că o caricaturizează. Ele însele sunt, în consecință, niște personaje caricaturale care dacă nu se mișcă în scenă întocmai ca niște păpuși dezarticulate, atunci își mențin așa-zisa lor demnitate printr-un soi de automatism, prin deprinderile căpătate în perioada comunistă. Sunt reamintite
Desfășurarea by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14896_a_16221]
-
copie" (Piatra Teiului). (în traducerea stîngace a lui Sadoveanu, precizia formulărilor franceze se estompează, dar farmecul și firul demonstrației rămîn.) Toți prozatorii pașoptiști moldoveni (Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi) au privit Iașul cu sentimente amestecate, insistînd asupra contrastelor ridicole din oraș și caricaturizînd pe locuitorii lui. Russo a îndrăznit, singurul, să-și exprime - alături de privirea amuzat-critică - și iubirea față de acest oraș, pe care l-a înțeles ca nimeni altul. Mai mult, el s-a autodefinit pe fondul orașului de care se simțea atît
Inventarea melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8893_a_10218]
-
spectaculoase. Scoase din rețeaua lor intertextuală, unele par absurde, nemotivate, inexplicabile; sensul se reconstituie doar prin raportare la întregul inventar existent. Un tipar figurativ destul de bine reprezentat în româna populară este cel al comparației complexe (cu agent și plasare spațială), caricaturizînd starea de perplexitate sau rîsul necontrolat. Ambele atitudini - considerate manifestări ale prostiei - beneficiază în imaginarul popular de scenarii comice, preponderent animaliere. Cea mai veche și mai cunoscută imagine este, probabil, "a se uita ca vițelul la poarta nouă, în care
"Curca în lemne", "broasca la barieră"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9143_a_10468]
-
Marshall, debutant în film, dar veteran pe scenă, reușește o sinteză minunată: scenariul și muzica sunt consubstanțiale, se desfășoară pe același ritm. Filmul te poartă într-o lume aparte, care nu are pretenția de realism, ci pe aceea de a caricaturiza moravurile americane din "jazz age": nici o valoare axiologică, protipendada e când în baruri, când în închisoare, totul e showbiz, iar avocații, mai maligni decât criminalele, sunt cei mai puternici artizani ai iluziei. Chiar dacă acțiunea se petrece în mare parte într-
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
Ferdinando Celli, a scris chiar o carte despre Lugoj și România, așa cum ne vede un italian, așa cum suntem noi, marea majoritate a oamenilor simpli, fără a pomeni de aurolaci, de boschetari, hoți sau mai știu eu ce lucruri care ne caricaturizează“. În familie are tot sprijinul, soția sa, Marcela, fiind cea care urmărește tot ceea ce se spune și se scrie despre caricatură și caricaturiști în mass-media. Fiul, Laurențiu, nu este atras de desen, însă e cel care are grijă de calculator
Agenda2004-48-04-b () [Corola-journal/Journalistic/283088_a_284417]
-
de eroine numind-o "o succesiune rapidă de fleacuri". Rozema accentuează voit artificialitatea romanului prin câteva artificii, ca de pildă comentariile ironice ale lui Fanny în voice-over sau încadrarea picturială a personajelor care "pozează" pentru finalul filmului. Mai mult, este caricaturizat mediul familial din roman: lady Bertram e opiomană, iar Sir Thomas, destul de absent din text, devine un ridicol și ipocrit tată de familie în interpretarea lui Harold Pinter (da, celebrul dramaturg englez). Oare ca să faci un film pe măsura textului
Adaptările, mereu la modă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12456_a_13781]
-
Sartre a fost și a rămas „o formidabilă mașină de gândit, cu biele și pistoane fabulos de bine unse, a cărei putere creștea până la randamentul maxim. Dușmanii lui Sartre își băteau joc de urâțenia lui, de strabismul lui, l-au caricaturizat ca pe o broască, un gnom, o creatură imundă și malefică... Eu găseam la el frumusețe, un farmec puternic, îmi plăcea energia extraordinară cu care pășea, curajul lui fizic și mai presus de toate această voce de oțel inoxidabil, întrupare
Sub semnul adorației by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5939_a_7264]
-
fapt, cu tot paradoxul, regiunea muntoasă dădea cel mai mare număr de marinari. Explicația lui Conțescu era că în partea stâncoasă a munților, amintirea litoralului din era întinderii mării până în regiunea alpestră era mai puternică. La facultate, teoria geografului era caricaturizată de studenții umoriști, care făceau și desene cu creta pe tablă, relevând că Ermil Conțescu descoperise o corabie cu pânze pe Caraiman. Pentru Conțescu totul e semnificativ și plin de probleme, și dacă găsea o pietricică de o culoare insolită
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Jekyll, iar după administrarea doctoriei devenea criminalul Mr. Hyde. Tudorel era un homuncul al său, probabil, care mocnise în propria sa ființă transcendentală și printr-o demineralizare de substanțe tonice devenise un monstru de nerecunoscut, în care câteva linii grotești caricaturizau și denaturau propria sa formulă biologică. Cu toată această incompatibilitate, arhitectul păstrase o slăbiciune pentru Tudorel, o gingășie medicală pentru un infirm. La moartea Pichii acest interes dispăru și, fără a face loc antipatiei, fu înlocuit cu absența totală a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o dovadă indirectă a justeței paradoxului. De fapt, în fața paradoxului, intelectul nu vede că este vorba de el însuși, de limitele sale și nicidecum de ceva străin. El ripostează, însă nu vede că în riposta sa nu face decât să caricaturizeze paradoxul, să reia pe dos conținutul acestuia. „Cu cât expresia ofensei este mai profund pasională (activă sau suferindă), cu atât mai bine se vede cât de mult îi datorează ofensa paradoxului.“ În definitiv, paradoxul nu este invenția intelectului, nici simpla
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
cerul,tot ce există pe lume. Toate fac parte din Dumnezeu, decât că noi suntem mărginiți pe loc și în timp (asta se zice "în timp și spațiu"), pe când Dumnezeu e nesfîrșit! Nimeni nu râsese de această soluție ușor de caricaturizat, rămânând toți tulburați. Afară fulgera. Numai unul întrebase incredibil: - De unde ai luat tu asta, că n-ai inventat-o tu?!Feciorul de popă făcuse această obiecție, care multora le păruse foarte întemeiată: - Bine, mă, noi socotim pe Dumnezeu ca fiind
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]