187 matches
-
prin tot câmpul de zbor, întorcându-mă la avioane, iar când ajungeam acolo, lucrurile se petreceau de fiecare dată în felul următor. Fetele se așezau pe un trunchi de copac, aruncând înspre noi priviri nerăbdătoare, elevii se strecurau afară din carlingă, luau poziție de drepți și mustăceau, dar fetele se aflau prea departe ca să le poată vedea zâmbetul. După ce se terminau toate astea, venea rândul meu să intru în acțiune. Luam o figură serioasă și treceam în sus și în jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
-ul zbura la Înălțime pe deasupra râului, consumând cine știe cât combustibil. Afară, cerul era roz, iar luminile bordului erau verzi. Bordul avea tot felul de butoane și de indicatoare. Pe majoritatea Milton nici nu le observase până atunci. Arăta mai degrabă a carlingă de avion decât a mașină, iar Milton era la manșă, Milton zbura cu ultimul lui Cadillac peste râul Detroit. Nu contează ce-au văzut martorii oculari sau că ziarele au anunțat a doua zi că mașina lui Milton făcea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
zile În urmă, fără să mă las prins. Eram Într-un muzeu și trebuia să fiu dramatic de ingenios și de lucid. M-am uitat cu familiaritate complice la avioanele de deasupra mea: aș fi putut să mă cațăr În carlinga unui biplan și să aștept noaptea ca și cum aș fi vrut să trec În zbor Marea Mânecii simțind dinainte gustul Legiunii de Onoare. Numele automobilelor de jos Îmi sunară afectuos-nostalgic În minte... Hispano-Suiza 1932, frumos și primitor. De exclus, fiindcă-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prin viață fără să vorbești cu aproape nimeni. Nu ar fi minunat dacă pasagerii ți-ar trimite mesaje când ar avea nevoie de ceva? În loc să apese tot timpul pe butonul ăla nesuferit? Știați cumva, din întâmplare, că atunci când pasagerii din carlinga principală apasă pe buton, acel BLING enervant nu se aude la clasa întâi? Ce bine o fi să zbori în lux absolut! Dacă aș avea bani, nu aș zbura decât la clasa întâi. Pot să pun pariu că „Adam al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
bună pe ziua de azi. Bărbatul deja arată mai bine. Văd că i-a revenit culoarea în obraji. De îndată ce avertismentul cu centura de siguranță se stinge, jumate din pasageri se ridică să se ducă la baie. Mă îndrept spre spatele carlingăi, să pregătesc barul. De cum am terminat, împing căruciorul pe interval. Gata, acum începe distracția. Doriți ceva de la bar? întreb prima femeie. E americancă, deși probabil pretinde că e irlandeză. Cele mai multe fac așa. Aș vrea un ceai. —O să servim ceai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aproape că îmi rup gâtul împiedicându-mă de pantofii unui bărbat. De ce nu rămân oamenii încălțați în timpul zborului? Și dacă nu suportă să stea cu pantofii în picioare, de ce nu și-i bagă pur și simplu sub scaun? Trec prin carlingă foarte, foarte repede, deoarece știu că, dacă aș merge încet sau chiar normal, aș fi copleșită de cereri pentru... ei bine, orice. Trecând printre draperii către clasa întâi, îmi aduc aminte de Adam și încep să-mi doresc să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
facă. —Ești sigură că nu e vreo rudă de-a ta? — Foarte sigură, râd eu. Ea citește scrisoarea. —Levins, zice încruntându-se. Mi-e cunoscut numele ăsta. — Da, zboară des. — Am înțeles, zice destul de expeditiv. În fine, mă duc în carlingă să văd dacă băieții au nevoie de ceva. Dispare. Doamne, e un pic ahtiată, nu? De ce naiba crede că ar putea avea nevoie „băieții“? Păi, nu e o stewardesă cu vechime în față, care să se asigure că piloții sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai lucrează pe Airbus? Și când a fost promovat? De ce nu îmi spune nimeni nimic niciodată? Trag adânc aer în piept. Doamne, e incredibil. Cum să dau ochii cu el? Nu-i de mirare că Lydia s-a fâțâit pe la carlingă ca un afurisit de yoyo toată după-masa. Probabil e înnebunită după el. Dar nu o condamn. Arată destul de bine. Totuși nu-mi vine să cred că Mike și-a luat deja tresele. Arată atât de tânăr. Nu poate avea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
caz, mă bucur că Mike a pus-o la locul ei. —O să mă duc imediat, spun uitându-mă în jos, în revistă, îngrozită că fața mea ar putea trăda ceva. La naiba, ce enervant e. Dacă nu mă duc în carlingă, Mike va crede că sunt din cale-afară de nepoliticoasă. Și dacă mă duc, habar n-am ce-o să-i spun. Vedeți voi, încă mă simt destul de ciudat în preajma lui Mike, din acea dimineață de la hotel. Gata, Katie. Ridică-te. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
un tip cu care lucrezi. E doar prietenos. Maturizează-te și începe să te porți conform vârstei tale. — Mă întorc imediat, îi spun Lydiei, care admiră priveliștea de la hubloul ușii din spate. Măcar o să am o priveliște mai frumoasă din carlingă! Merg pe culoar și din fericire nu mă oprește nimeni să-mi ceară nimic. Deseori pasagerilor li se pare că, doar pentru că te plimbi pe-acolo, înseamnă că de-abia aștepți să ai ceva de făcut. Cum ar fi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
nimic. Deseori pasagerilor li se pare că, doar pentru că te plimbi pe-acolo, înseamnă că de-abia aștepți să ai ceva de făcut. Cum ar fi să le aduci încă o ceașcă de ceai sau un șervețel. Împing ușa de la carlingă, și Mike se întoarce, zâmbind prietenos. Sunt șocată să-l văd în uniforma asta, pentru că nu l-am văzut niciodată în ea. Arată incredibil de bine, cămașa albă apretată scoțându-i bronzul în evidență. Mă întreb dacă de-abia s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
băncile școlii. Doamne, credeam eu că agenții de pază arată mai tineri în ultima vreme, dar și piloții par să se țină tare! — Ce mai faci, Katie? întreabă Mike blând. Tot sângele mi se duce la față. Temperatura crește în carlingă. Mă simt iar ca o adolescentă. Dar îmi place felul în care-mi rostește numele. Are o voce sexy. Doamne, dacă nu aș fi atât de îndrăgostită de Adam, cu siguranță m-aș putea îndrăgosti de tipul ăsta, ceea ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
așa, nu? Pot trece luni - sau chiar ani - fără să cunoști pe cineva simpatic. Apoi întâlnești unul și deodată toți ceilalți bărbați apar de te miri unde. Vino mai aproape, ordonă Mike și face un semn din cap spre fereastra carlingăi. Mă duc puțin mai în față, așa încât acum stau foarte aproape de Mike. Miroase divin. Aftershave Armani. Pot să pun pariu. Norii se dau deodată la o parte și priveliștea care se ivește mă lasă mută de uimire. E captivant. Munții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
Nu arată ca un star de cinema, ca Adam, dar pe de altă parte nu e intimidant. Mi l-aș putea închipui purtându-se grozav cu copiii pe plajă, construind castele de nisip și... Da, ar trebui să ies din carlinga asta înainte ca imaginația mea debordantă să-mi facă probleme. Păi, mai bine mă întorc la pasagerii ăia pretențioși, zic. Lydia spunea că sunt chiar tăcuți azi, spune Mike părând surprins. — Da, bine... a, apropo, felicitări pentru promovare. Când ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ceva dacă tot sunt aici? Eu nu vreau nimic, zâmbește Mike. Dar tu, Alan? Alan vorbește pentru prima oară. —Nici eu nu vreau nimic. —Ei bine, atunci vă iubesc și vă părăsesc, spun veselă. Ne vedem la Milano. Închid ușa carlingăi și trag aer în piept. Apoi mă opresc să stau de vorbă cu Tania și Tara, cele două fete care lucrează în față. Sunt amândouă stewardese cu vechime și sunt cu câțiva ani mai în vârstă ca mine. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
piloți. Și iubitul Tarei e la a doua căsătorie. Prima lui soție era tot o stewardesă. Rahat. Pielea mi-e salvată de anunțul lui Mike. Aterizăm în cincisprezece minute. Doar glumeam, apropo, le spun neconvingător fetelor pe când mă grăbesc prin carlingă asigurându-mă că toată lumea și-a pus centura de siguranță pentru aterizare. Lydia e nervoasă în spate. —Ai stat un secol, se vaită, ungându-și mâinile cu o cremă urât mirositoare. Vrei? Îndreaptă amenințător tubul în direcția mea. Nu, mersi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ridic clătinându-mă în timp ce avionul încetinește. Apoi mă încui în toaletă. Și iau o pungă pentru rău de avion. Capitolul 18tc "Capitolul 18" —Vrei să mergem în aeroport să luăm niște vin? întreabă Mike pe un ton plăcut. Stau în mijlocul carlingăi, prefăcându-mă că-mi iau masa și citesc ziarul. — Nu, mersi. Reușesc să schițez un zâmbet. O să vin eu cu tine, se bagă Lydia. Niciodată nu am destul vin la mine în apartament. Nu știi niciodată cine o să vină pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
degrabă s-ar plimba prin aeroport decât să rămână aici să bârfească cu fetele. —Te enervează aia? mă întreabă Tara plină de compasiune, odată ce au plecat. —Cine, Lydia? Nu, e în regulă, mint eu. Am observat că se duce la carlingă ca albina la zahăr, zice Tania. Cred că i-a înnebunit pe băieți. Poate le place compania ei. Sunt sigură că devine monoton să privești norii toată ziua și să încerci să găsești ultimul indiciu de la integrama din Irish Times
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
mai am alți trei ani de pierdut cu o persoană care nu merită. După ce a venit ambulanța și a dus-o pe femeie la Sosiri, m-am îndreptat spre scările avionului, fără să-mi dau seama că Mike rămăsese în carlingă să termine cu niște hârtii. Am mers pe rampă, purtând geaca galben-fosforescent pentru vizibilitate, ca nu cumva să mă lovească vreun avion sau un camion. Și sunt sigură că o lacrimă sau două mi-au alunecat pe obraz în timp ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
-i adusese jos, dar avea o altă alură. Găsi mânerele laterale și se ajută de ele ca să ajungă la punga de aer prinsă În interiorul cupolei ca Într-o capcană. În partea de sus a submarinului se afla un soi de carlingă din material acrilic: cabina pilotului. Norman găsi trapa de acces, o deschise și se lăsă Înăuntru. — Am ajuns În submarin. Beth nu-i răspunse. Probabil că, fiind Înconjurat din toate părțile de metal, nu-l mai putea auzi. Privi În jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
F8. Care dracu era F8? Se uită În jur și În fine găsi un șir de taste numerotate de la F1 la F8. Apăsă pe F8 și alarma se opri. Acum submarinul ajunsese foarte aproape. O putea zări pe Beth, prin carlinga transparentă, cu luminile de la instrumentele de bord strălucindu-i În față. Apoi submarinul coborî, ieșind din câmpul vizual. Se duse lângă hublou și privi afară. Deepstar III se odihnea pe platou, depunând alte cutii cu ajutorul cleștilor. Inscripțiile erau acum vizibile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
convins că Italo Balbo ar vrea să moară în avion, cu mîinile pe manșă. Chiar și această dorință i se va împlini, doar este un om norocos, un ales al morții, un adevărat zeu coborît din nori. Va muri în carlinga avionului său. Totul va fi perfect, privit dinlăuntru. Dar privit din afară, uite așa cum îl privim noi acum, ce va fi cu el va fi stupid. Poate chiar caraghios. N-aș putea să-ți spun acum, dragă Leonard, cum anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
își ridică palmele la înălțimea obrazului și le lovi, încet și moale "plaf, plaf". Tinerii ofițeri izbucniră într-un ropot sacadat, încît momentul delicat fu uitat pe dată. Balbo trase aer în piept, nările îi fremătară, oare așa arăta în carlingă, cu mîna pe manșă ori mai degrabă era imaginea sa în fața oricărei mulțimi care îl asculta?, începu să cuvînteze ritmat, precis, pe un ton de comandă, care nu suportă contrazicerea: "Important, domnilor, important este ca statul să înțeleagă ceea ce bărbații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
treptat, eu și Laura ne-am împrietenit; deși un anumit prag rămânea între noi și ar fi rămas cu siguranță în continuare dacă n-ar fi existat o fotografie pe care Laura o decupase dintr-o revistă și care reprezenta carlinga unui avion cu mii de butoane și doi aviatori, cu capetele pe jumătate întoarse, surâzând. Emilia îmi spusese într-o seară: "Orice femeie vrea să fie mințită. Dar frumos dacă se poate". Săraca Emilia. Nici nu bănuia cât de mult
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înfrigurați ne-am înghesuit unii în alții, aruncând alte maldăre de crengi pe foc. Spre dimineață, întețindu-se vântul, flăcările au ajuns până la avion. Așteptam, încremeniți, explozia, cu gândul la aparatul de radio-emisie, unica noastră speranță. Dar flăcările au lins carlinga și s-au îndepărtat. Atletul s-a repezit atunci la bagaje, și-a luat arcul, încercînd să doboare păsările care zburau deasupra noastră. Era într-o stare de mare agitație. Fiindcă n-a nimerit nici una, s-a trântit la pământ
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]