837 matches
-
subțire, supraelastic, mulat. Carmina observă, fără să vrea, că avea coapsele frumoase deși cam plinuțe. Poate se mai îngrășase, cine știe. Nina se urcă pe canapea, cu picioarele sub ea. Din când în când se apleca și o pipăia pe Carmina ca pentru a se convinge de realitatea existenței sale. Ploua cu amabilități. Carmina primi totul cu un zâmbet jenat. Apoi încet, încet, fără să forțeze nota pomeni numele celui ce-i bântuise atâtea săptămâni zilele și nopțile. Discuția se urni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cam plinuțe. Poate se mai îngrășase, cine știe. Nina se urcă pe canapea, cu picioarele sub ea. Din când în când se apleca și o pipăia pe Carmina ca pentru a se convinge de realitatea existenței sale. Ploua cu amabilități. Carmina primi totul cu un zâmbet jenat. Apoi încet, încet, fără să forțeze nota pomeni numele celui ce-i bântuise atâtea săptămâni zilele și nopțile. Discuția se urni greu dar se urni. Carmina expuse dintr-o suflare concluziile studiilor ei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
convinge de realitatea existenței sale. Ploua cu amabilități. Carmina primi totul cu un zâmbet jenat. Apoi încet, încet, fără să forțeze nota pomeni numele celui ce-i bântuise atâtea săptămâni zilele și nopțile. Discuția se urni greu dar se urni. Carmina expuse dintr-o suflare concluziile studiilor ei din ultima vreme, argumenta înfocată fără să-și poată ascunde unda triumfătoare din voce. Profesorul o asculta impasibil, cu un zâmbet binevoitor, împietrit pe chip. Soția lui, cu pleoapele plecate, descifra un labirint
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
suflare concluziile studiilor ei din ultima vreme, argumenta înfocată fără să-și poată ascunde unda triumfătoare din voce. Profesorul o asculta impasibil, cu un zâmbet binevoitor, împietrit pe chip. Soția lui, cu pleoapele plecate, descifra un labirint dintr-un almanah. Carmina nu-și pierdu suflul, nici vocea, de data asta, nici nu se poticni în cuvinte. Vezi tu, îi spuse la urmă Alexe, după ce Carmina tăcu, autorul tău are, fără îndoială, merite dar are și tot atâtea păcate. Nu-i adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zâmbet binevoitor, împietrit pe chip. Soția lui, cu pleoapele plecate, descifra un labirint dintr-un almanah. Carmina nu-și pierdu suflul, nici vocea, de data asta, nici nu se poticni în cuvinte. Vezi tu, îi spuse la urmă Alexe, după ce Carmina tăcu, autorul tău are, fără îndoială, merite dar are și tot atâtea păcate. Nu-i adevărat, contrazise ea pentru prima oară și glasul îi tremura aproape de lacrimi. Eu cred că ar fi bine dacă ar exista mai mulți oameni ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
nici nu le puteai urmări. Găsi destul de repede plicul căutat, îl desfăcu și fața îi radia de satisfacție, îl deșertă pe covor la picioarele Carminei. În ele erau decupaje din ziare și reviste, unele îngălbenite de vreme, altele mai proaspete. Carmina se ridică în picioare. Citește, o îndemnă Nina, hai, hai, citește. Nu se poate, nu se poate chiar așa, pentru voi, lumea asta nu-i decât o caricatură. Lacrimile i se prelungeau pe obrajii supți. Ce fel de oameni sunteți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe arcurile canapelei și râsul ei croncănitor umplu încăperea. Nici nu vrea să citească, hî,hî,hî. Ia te uită, Nik, nici nu vrea să citească, se teme să nu i se sfarme idolul ca și cum nici n-ar fi fost! Carmina se smulse din locul unde era împietrită și, propulsată de o forță mai tare decât ea, alergă către ieșire. În timp ce cobora în goană scările, ascultă prin ușa rămasă larg deschisă hohotele hidoase ale Ninei, ce-i întunecau mintea. Toată noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-un sat de pescari ori într-un oraș, se mai schimbă numele personajelor sau pregătirea lor intelectuală, culoarea părului, a ochilor și gata? Atâta zbatere și atâta zarvă pentru o variantă a unei singure povești. Și a doua zi Carmina pluti. Simțea că toate organele îi funcționează cu potențial redus. Avea noroc că se afla la serviciu într-o perioadă mai relaxantă și putea devansa câteva zile lucrările. Avea posibilitatea să stea cu o carte ascunsă în sertar și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
trezi decât atunci când apa se dezlănțui cu zgomot în rezervor. O găsi în picioare, lângă chiuvetă. De, domnișoară îi spuse, vai de viața mea și-i arătă o urmă vineție sub ochi. Ce ai, ce s-a întâmplat, o întrebă Carmina deși cam bănuia despre ce era vorba, că nu era prima oară când femeia venea învinețită la serviciu. Ei, ce să fie domnișoară, cele din totdeauna, al meu o venit aseară făcut și cu nazuri, m-o vrut la pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un motan, da, nu m-am dus, domnișoară, putea să hârâie până la ziuă, nu m-am mișcat de lângă fata mea. Ce, tu vii cu țuica în nas de pe unde vii și eu să-ți stau așa, alei! O conduse pe Carmina până la ușa biroului. Nu era prima oară când femeia îi povestea cu lux de amănunte secvențe picante din viața ei de familie. Dar în ziua aceea, amestecul acela de soare ce promitea și întărâta speranțele, mirosul de clor, genunchiul Mariei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
devălmășie, așa cum rămăseseră încremenite după șocul primit cu câteva seri înainte. A, uite, Nik, izbucni plăcut surprinsă Nina, culegând de pe speteaza unui scaun o carte a creatorului total, mai ții minte, e o lucrare excelentă, cutremurătoare, ca o biblie. Știi, Carmina, cartea asta a fost pentru mine multă vreme ca un cult, când aveam vreo problemă mai importantă, uite atunci când am avut inspecția de grad, de pildă, m-am spălat pe mâini bine, nici nu concepeam s-o ating dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Pur și simplu am avut o tresărire când am văzut-o aici, la tine. Și, uite, acum mă gândesc că nu-mi mai este atât de intim necesară, e doar ceva, sau cineva drag pe care-l revezi cu plăcere. Carmina rămăsese sprijinită de tocul ușii, încă nu-și revenise din șocul inițial. Era ca și cum cineva o surprinsese într-o situație extrem de intimă și nu reușea să reintre în normal. Alexe se instalase familiar pe canapea, găsise o scoică mare, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o așezase la îndemână și tocmai își aprindea o țigară. E chiar drăguț aici la ea, Nik, se auzi din nou vocea voalată a Ninei. Alexe plecă fruntea în semn de aprobare, scutură scrumul în scoică și o privi pe Carmina cu toată seriozitatea, cu ochii lui duri-albaștri. O trecere profundă printr-o operă ca aceea a domnului X este nu numai necesară, ci și obligatorie, mă. Dar asta nu înseamnă că trebuie să dai cu bâta, să desființezi pe ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
că trebuie să dai cu bâta, să desființezi pe ceilalți din jur pentru simplul motiv că nu ai alt reper la fel de bine aprofundat. Nu, Nik, sări împăciuitoare Nina puțin alarmată de tonul lui Alexe, s-ar putea ca și la Carmina să fie vorba de același elan spontan, un atașament cu substrat interior așa cum a fost și la mine. Pe urmă, glăsui Alexe de parcă nici nu ar fi auzit intervenția Ninei, nu trebuie să uiți, mă, atunci când vii să ne impui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
balele peste tot, el să dea lecții de morală? Pe urmă interveni și Nina, înviorată. Satisfăcută după noul discurs al lui Alexe, accentuă latura caricaturală a personajelor, hidosul, dădu din coate, scoase un număr de onomatopee inimitabile, o doză întreagă. Carmina asista înmărmurită, palidă, la acel duș acid. Când Alexe, când Nina preluau pe rând comanda, mitraliau cu argumente și contraargumente, ironizau până la hidoșenie totul, exercitau asupra fetei o presiune irezistibilă care, golită de orice sentimente sau reflecții personale, se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
puțină mocirlă, se juca cu oamenii, cu vorbele. Cât sublim poate să existe, la urma urmei, o asigura ea! Și cât sublim? Și cât? Dincolo de mațe și interese meschine, îi preciza Alexe. Era fum, fum, abia se mai putea respira, Carmina nu deschidea fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fereastra din pricina țânțarilor, ar fi inundat încăperea cu sculele lor agile, țiuind strident, de la vecini se auzea aceeași melodie sufocantă: În pădurea deasă\ mândra stă și țeasă\ plânge și oftează\ că Ionel o lasă. Plecară târziu, mulțumiți de isprava făcută. Carmina tremura din toate încheieturile. Reveni în odaie. Parcă era într-un iad, câteva scrumiere pline, husele de pe canapea și fotoliu smulse, răsucite de fundurile celor doi soți, cești pline de zaț și mucuri înfipte, pahare, o întreagă devălmășie de cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bucșită. Probabil găsise necesar un scurt intermezzo casnic, în mijlocul acelui atac brutal, cu argumente dintre cele mai spinoase. Figura îi era dintr-odată foarte ușurată, oftase, dăduse ochii peste cap în semn că nu se petrecuse de fapt nici o tragedie. Carmina tăcea stânjenită, era greu să se smulgă din blocajul psihic survenit odată cu intrarea celor doi profesori în casă, dar, oricum, i se părea imposibil ca micuța Nina să poată presta un asemenea travaliu casnic, să șadă adică aplecată deasupra căzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
zis al meu, o fi scumpă, femeie, da dacă trebuie, trebuie, tată, mai așa muri, de la un abces, c-atunci nu erau cu antibioticele astea, i-a intrat puroiul în sânge și s-a dus, ce, crezi că-i joacă? Carmina își puse în priză computerul și lucră până la prânz fără întrerupere. Atunci se ridică și merse la cantină. Trebuia să mănânce, ce naiba, nici așa să trăiască cu aer, abonamentul la cantină ar trebui să fie obligatoriu! Cât timp așteptă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
eu nu știu, te uiți și vezi dacă merge împletitura din ochi în ochi și gata. De ce nu te-ai uitat tu, măi, femeie? Dar după tonul bărbatului, după ce fusese măgulit, se vedea că o să se ducă la acel magazin. Carmina își văzu, în sfârșit tava cu mâncare dinainte. Să mănânc încet, își spuse, că altfel s-ar putea s-o pățesc, să mă îmbolnăvesc de-a binelea, cum mi-a prezis Maria. Ciorba părea a fi bună. Se îndopase atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care venise de la închisoare și-și pusese nevasta să taie vițelul cel gras. Se îndopase cu încrâncenare, ca să recupereze, ce și-o fi zis, acum sunt liber ca pasărea cerului, trai, băiete! Pe urmă blocaj intestinal, blocaj renal, peritonită, cruce. Carmina se opri pe la jumătatea ciorbei. Era bună, dar ea nu mai putea! Își simțea stomacul ca un balon. Cei doi soți, comesenii ei, își mâncaseră și brioșele și plecaseră. Venise o femeie cu părul coafat, cu obrazul încărcat de pudră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai putea! Își simțea stomacul ca un balon. Cei doi soți, comesenii ei, își mâncaseră și brioșele și plecaseră. Venise o femeie cu părul coafat, cu obrazul încărcat de pudră. Nu e bună? O întrebase alarmată, când o văzuse pe Carmina împingând cana cu ciorbă. Ba da, e bună, dar eu nu mai pot. Mazărea nu-i plăcuse niciodată Carminei, consumă numai cârnatul. Ei, n-am făcut excese, aprecie la sfârșit. O mâncare caldă și la ore fixe înseamnă foarte mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
rosti, pornită din senin, păi așa nu mai merge, dragă. Nici alaltăieri nu am putut să mănânc nimic, dar nimic era o varză împuțită de-a dreptul. Păi, eu plătesc aici, nu mă joc! Mâncarea nu e rea, se justifică Carmina, neînțelegând cu ce își supărase comeseana. Eu nu mănânc prea mult, am motivele mele. E bună pe dracu, se oțărî femeia. Atunci apăru bucătăreasa și-i așeză dinainte bucatele. Fu întâmpinată cu niște priviri ucigașe. Carmina plecă repede dorind să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
e rea, se justifică Carmina, neînțelegând cu ce își supărase comeseana. Eu nu mănânc prea mult, am motivele mele. E bună pe dracu, se oțărî femeia. Atunci apăru bucătăreasa și-i așeză dinainte bucatele. Fu întâmpinată cu niște priviri ucigașe. Carmina plecă repede dorind să-și scutească auzul de vorbe amare. Scena cu femeia aceea, pusă pe harță fără o motivație certă, o iritase. Îi cunoștea figura și nu știa de unde. Poate o mai văzuse la vreo ședință , luând cuvântul tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dacă are, apoi acela poate să facă orice numai să nu-i clintească vreun firișor de păr, că-i jale, face o adevărată criză. Pieptănătura ei bogat fixată a devenit o psihoză pentru toată familia. M-am făcut rea, observă Carmina. Se simțea în continuare ca un balon. Se așeză la birou, dădu drumul la mașina de calcul, o închise, iar o deschise, privi atentă zeroul dreptunghiular, verzui, fosforescent, observă că nu mai are decât foarte puțină rolă și plecă pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]