386 matches
-
Lucru- rile au sens nu pentru că jocul democratic ar cunoaște reguli și ar avea o finalitate prin regulile care-l constituie, ci pentru că el constituie, în cele din urmă, singura formă de vitalitate a comunității, o vitalitate care dobândește accentele carnavalescului. Spiritul carnavalului permite aceste feste și fieste, aceste spectaculoase răsturnări de situație, aceste înfruntări ale măștilor, aceste inflamări și desumflări succesive care-și corespund. Cetățeanul tur- men tat este acolo pentru a ne spune că acest lucru nu contează, că
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
fieste, aceste spectaculoase răsturnări de situație, aceste înfruntări ale măștilor, aceste inflamări și desumflări succesive care-și corespund. Cetățeanul tur- men tat este acolo pentru a ne spune că acest lucru nu contează, că ne aflăm într-o logică a carnavalescului. Personaj de carnaval, ambiguu și ubicuu, aparițiile sale sunt tot atât de neverosimile ca și coincidențele care-l recomandă drept un nod al rețelei de complicații, com- plicități și compromisuri. Pe un alt nivel al discursului avem o altă formă a exce-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
stăpânită de frică și aflată sub permanentă supraveghere polițienească, o lume în care bietul Pristanda întrupa ideea cea mai pură de represiune, amărâtul de Spiridon lua înfățișarea unui securist, îmbrăcat în haină de piele și purtând ochelari negri, iar farsa carnavalească din piesa cu subiect erotic de mahala își găsea finalul potrivit în crima din 1 Aprilie ca să devină, într-un film faimos, o veritabilă apocalipsă morală și socială (s.n.).” Înainte ca regizorul să se pronunțe, enormul era înre- gistrat depreciativ
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
și a refuzului înregimentării politice primele cărți ale lui I., Pastel handicapat și Autoportret cu foxterrier (1980), nu au putut apărea la o editură de stat, tipărirea lor fiind susținută financiar de autor. Textele, scrise în maniera story-poemului, conțin viziuni carnavalești, de sorginte suprarealistă sau expresionistă, personaje alegorice și onirice, precum și numeroase teme, motive și simboluri la care poetul revine obsesiv: labirintul și spațiile de trecere (ușa, fereastra, coridorul, tunelul, pragul, rama), jocul de lumini și umbre, instrumentele optice de percepere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287525_a_288854]
-
moral, mai mult, o arhitectură labirintică de emoții, cu sens exorcizant și finalitate autoscopică. Efluviile naturiste, captate de energiile puberale, stau alături de motivul romantic-baroc al „marelui mim îndoială”, dar măștile și tentațiile de cuprindere a ordinii terestre într-o viziune carnavalescă sunt părăsite în numele rigorii sapiențiale. Lirismul sărbătoresc, încărcând versul cu lumini, adieri, șoapte și polenuri, este practicat cu aceeași plinătate a emoției și rostirii cu care angoasa, tremendum-ul traversează planul poematic, fie în cadențe strident-demonstrative, fie în sonorități cvasiliturgice, drapând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
liberă”, „Dorul” ș.a. Cartea esențială în definirea prozatorului rămâne romanul Blocada (1947). Textul propune cu totul altceva decât ce se scria în epocă, sincronizându-se cu preocupările narative europene ale momentului. Un univers de vis și de un pitoresc violent, „carnavalesc” (I. Negoițescu), o lume concentrată, tipologie redusă la esențe, căci fiecare personaj al romanului devine purtătorul unei anume embleme, al unei anume încărcături simbolice, proiectând imaginea întoarsă a unei posibile utopii, nu numai de rezonanțe meditativ-filosofice, dar și istoric-sociologice. Psihologismului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286195_a_287524]
-
popular de filiație cărturărească (misterele medievale, Vicleimul ș.a.) sau la alte forme implicând dialogul. Se examinează apoi momentele importante ale începuturilor literaturii dramatice: încercările școlare din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea din Transilvania, compuse după modelul farsei carnavalești, apoi piesele livrești de la începutul secolului al XIX-lea din Țara Românească și Moldova, aflate la confluența teatrului de salon cu cel popular de marionete, ce se definesc prin profilul caricatural al caracterelor și efortul prozodic orientat spre tiradă, piese
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288153_a_289482]
-
oarece popularitate în acel moment. Ca și protagonistul din Somnul, Grigore Stolnicu din Simfonia fantastică își suspectează soția de adulter și își centrează întreaga existență, sub asediul anarhic al subconștientului, pe depistarea dovezilor. Filmul mental al geloziei suportă însă deformări carnavalești. Capitolele cărții redau augmentarea ilară a acestei monomanii și converg către un final patetic-macabru: lângă catafalcul pe care îi zace soția (la a cărei moarte contribuise), personajul râde isteric, răsfoind câteva epistole platonice din adolescență și închipuindu-și-le a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
cu nervuri de parodie și ingeniozități de limbaj, după Un yankeu la Curtea regelui Arthur, romanul lui Mark Twain, este piesa Regele și yankeul. Aventura imaginativului „yankeu” într-un ev de demult - aceeași predilecție pentru balansul timpurilor - exhibă un aer carnavalesc, secvențele de bufonadă fiind colorate de un haz frust, cu seve folclorice. Adaptări - unele puse în scenă la mai multe teatre din țară - sunt și Prinț și cerșetor, tot o versiune liberă după Mark Twain, Un boț cu ochi din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288553_a_289882]
-
lectura basmelor Povestea porcului și Povestea lui Harap Alb („basm metafizic”) ca „epopei abreviate”, în care criticul identifică schema mitică a cuceririi unui „centru sacru”. Organizarea discursului critic este ingenioasă, cu o savuroasă punere în scenă a ideilor, din perspectiva carnavalescului, ca în cazul eseului Liviu Rebreanu (datat 1984). SCRIERI: Romancierul în fața oglinzii, București, 1989; Meșterul Manole. Prozatori ai lumii: Creangă, Sadoveanu, Rebreanu, București, 2001. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Stilul face critica, RL, 1989, 9; Constantin Lămureanu, Oglinda din noi, TMS
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288745_a_290074]
-
orice fel apar ca manifestări ale aceleiași vitalități sărbătorești, înscriindu-se, la nivelul discursului liric, într-o serie a ceea ce am putea numi întâmpinarea exclamativă a universului. Atât în reprezentările eului cât și în cel al exteriorității, se dezvăluie natura carnavalescă a viziunii: „Sângele face salturi de necrezut subteran”, „Chiuie carnavalesc creierul în os”, „Strâns saltimbanc fiecare genunchi un clavir”, „Gând încordat ca un mușchi în carnaval”, „Final ezită glasul tău ca un trapezist”, - dar și, în aceeași Invitație la bal
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
-se, la nivelul discursului liric, într-o serie a ceea ce am putea numi întâmpinarea exclamativă a universului. Atât în reprezentările eului cât și în cel al exteriorității, se dezvăluie natura carnavalescă a viziunii: „Sângele face salturi de necrezut subteran”, „Chiuie carnavalesc creierul în os”, „Strâns saltimbanc fiecare genunchi un clavir”, „Gând încordat ca un mușchi în carnaval”, „Final ezită glasul tău ca un trapezist”, - dar și, în aceeași Invitație la bal, versuri ca acestea, în care carnavalescul e transferat ambianței: „Vântul
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
în înțelesul său mai larg, nu iese în primul rând în evidență. Și totuși, înfățișările acestei lumi elementare nu sunt tocmai cele de toate zilele: fără să apeleze la decorurile artificiale, fără să se dedubleze ca măști într-o reprezentație carnavalescă, făpturile lui Voronca își trăiesc viața cu o bucurie care, dacă este și a prezenței și comunicării cu celălalt, se exprimă întâi de toate - ca să preluăm răspunsul lui Paul P. Drogeanu la întrebarea: „a cui sărbătoare e sărbătoare?” - „o sărbătoare
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
D. prezintă, în ample sinteze, literatura greacă și latină într-o nouă perspectivă interdisciplinară, istorică și comparativă. Metaforă și univers saturnalic în comedia lui Plautus, prima sa lucrare de amploare, interpretează, pentru întâia oară, universul plautin drept un univers saturnalic, carnavalesc, dramaturgul latin apărând astfel ca un strălucit precursor al literaturii moderne. Studiile următoare sunt axate pe câteva direcții mari, urmărite cu stăruință. Precumpănitoare e receptarea Antichității greco-latine în cultura europeană (în volumele colective Eminescu și clasicismul greco-latin, 1982, Antichitatea și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286747_a_288076]
-
Potter and the Prisoner of Azkaban (Harry Potter și prizonierul din Azkaban, 2004), film care, din serie, riscă să devină serial, regizorul încearcă un alt portativ care-l depărtează radical atît de partitura întunecatului romance pencilensian, dar și de pandemia carnavalescă din Harry Potter, pentru un thriller-SF. În 2027 întreaga planetă se confruntă cu consecințele unei stranii pandemii care a început în 2008, provocînd infertilitatea generalizată și care condamnă practic la moarte întreaga specie umană. Un scurt racourci mediatic prezintă situația
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
să participi la un ospăț de canibali după ce toată viața ai fost educat că antropofagia e o crimă, sau e ca și cum ai vrea să te bucuri de farmecul aspru al cîntecelor de strană cînd toată viața ai dansat în ritm carnavalesc. Sau e ca și cum ai vrea să levitezi în cameră după ce ți s-a întipărit convingerea că gravitația e un dat inexorabil împotriva căreia singur nu poți face nimic. Ne lipsesc așadar acele convenții asimilate pînă într-atît de intim încît să
Pe urmele Antigonei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8111_a_9436]
-
și chiar de a evada din sfera lor. Tăieturile de ziar (titluri și subtitluri de tot soiul, anunțuri publicitare, anunțuri matrimoniale) se fixează în versuri cu ritm și măsură variabilă, dar cu rimă perfectă; aceasta din urmă dă un aer carnavalesc întregii succesiuni, conferind o cursivitate stranie unei lumi haotice ("E.timpul ofertelor care pun lumea în mișcare! / Vând TV color cu mici defecțiuni, calitate germană./ Vând pisicuță persană./ Cumpăr mașină de despuiat porumb, capacitate mai mare"). Nu lipsește ingambamentul: "Neglijat
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
grade, Dmitri începe să tragă cu pistolul. În cel mai scurt timp, toată lumea trage cu arma la fiecare palier în vecinul din fața sa. Nu există victime, în ciuda tirului abundent, scena este asemeni unei farse, așa cum este istoria uneori, are ceva carnavalesc, evocă prostia violenței transformată în sistem. Nu sunt victime la vedere niciunde, până și din avocatul asasinat rămân niște degete secționate în ușă pe care criminalul le adună cu grijă, lăsându-ne să vedem că sunt doar niște mulaje din
Marele hotel de marțipan al istoriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2697_a_4022]
-
pe scriitor și nu doar pe transmițătorul, fie și genial, de mesaje și valori folclorice. Aș spune că toată ideația acestui eseu consacrat lui Creangă pornește de la teza lumii ca spectacol și reajunge la ea după raportări nenumărate la formele carnavalescului, ale jocului, ale sărbătorii. Apropierile de Rabelais erau de rigoare, atunci mai ales cînd sunt evocate situații din Creangă, în care veselia se însoțește cu oribilul, hilaritatea cu lugubrul, care aduc „în vecinătatea morții bucatele și băutura” (vezi, de pildă
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
unor eroi ai lui Creangă, dar și a celui care le-a dat viață. C. Trandafir consideră „aproape convingătoare” reflecțiile despre cruzimea la Creangă ale lui Valeriu Cristea, dar pornite de la o premisă care nu ar ține seama de „perspectiva carnavalescă“ adoptată de scriitor. Poate că nu a ținut seama de carnavalesc, dar cruziumea e un fapt de netăgăduit la Creangă și primul care l-a observat și l-a pus convingător în lumină, chiar captivându-ne, a fost Valeriu Cristea
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
a dat viață. C. Trandafir consideră „aproape convingătoare” reflecțiile despre cruzimea la Creangă ale lui Valeriu Cristea, dar pornite de la o premisă care nu ar ține seama de „perspectiva carnavalescă“ adoptată de scriitor. Poate că nu a ținut seama de carnavalesc, dar cruziumea e un fapt de netăgăduit la Creangă și primul care l-a observat și l-a pus convingător în lumină, chiar captivându-ne, a fost Valeriu Cristea. Creația lui Ion Creangă este, cum spune Constantin Trandafir în „Argument
Din nou despre Creangă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3456_a_4781]
-
remarcă. Renașterea, o știm, este o lume dominată de măsură - totdeauna în schimb pentru măsură -, dar în care sînteți invitați să faceți cum vă place și (aproape) ce doriți. O lume în care Lorenzo Magnificul scria versuri în care celebra, carnavalesc, triumful repurtat de zeul Bacchus și de eterna tinerețe. Este o lume - sau, mai bine-zis, un infinit de lumi - care răstoarnă lumea și o reașează în alt fel încît, pornind de acolo, am fi putut reîncepe. Iar lumile ce infinit
Geamănul din oglinzi by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16041_a_17366]
-
păr/ și o țigancă mi-a ghicit/ destinul într-un glob de cristal: /"Vei fi pămînt"" (Desincronizare); și: "Sîngerînd mi se scurg/ mîinile/ printre degete/ Și, nefiind, își adună/ moleculele/ în altcineva". Cealaltă temă, a realului care oprimă, capătă accente carnavalești și se circumscrie eternului motiv literar al "lumii pe dos". E aici toată ironia, sarcasmul și toată suferința unei ființe dipuse să înțeleagă, nu însă și să-și asume rosturile lumii pe dos. Figura care focalizează această lume "întoarsă" e
Un debut by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17054_a_18379]
-
față antinarcisismul și sinceritatea comunica. Ele concura la figură cinica pe care ține a o acredita asupră-si Livius Ciocârlie, la o treaptă surprinzător empirica, deoarece, în ciuda registrului speculativ și a monturii erudite, avem a face cu un efect "jos", carnavalesc, cum ar zice Bahtin. Înainte de-a trece la analiza scrierii de care ne ocupăm, fie-ne îngăduita pedanteria unui citat din P.Sloterdijk (apud Maria Fürst): "Apariția lui Diogene marchează momentul cel mai dramatic al evoluției problemei adevărului în
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
apar în Occident șirurile de bănci în catedrale și sinagogi. Nu mai vorbim deja de un cosmos, ci de o ORDINE newtoniana normata juridic și mecanicist. Ordinea Omului Tehnologic. În catedralele Evului mediu, nu existau bănci, în locul lor, un haos carnavalesc: se dansa, se cîntă, o lume pestrița trăia intens timpul sacru, suprapus peste cel omensc. În mod paradoxal, începînd cu secolul al XIX-lea, acest "suflet interconectiv" a fost reintrodus în știință și literatura. În 1840, Faraday lansează ideea de
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]