783 matches
-
a mutat într-o suburbie. Viața muzicală din Londra era activă și variată, și îmbogățită de un flux constant de artiști din străinătate. Despre activitățile lui Haydn există scrisorile sale către Genzinger și Polzelli precum și observațiile și anecdotele notate în carnețelele sale proprii. La data de 7 februarie 1791 a avut loc prima seară muzicală în care s-a cântat o operă a compozitorului mult așteptat de amatorii de muzică; nu a fost prima simfonie londoneză, ci o lucrare mai veche
Joseph Haydn () [Corola-website/Science/303162_a_304491]
-
le spune cum face iluzia aceea. Înainte de a se grăbi să îl scoată pe Fallon din pământ cât mai are aer, Borden îi spune lui Angier un cuvânt, "TESLA", și spune că nu este numai cheia pentru cifrul mutării din carnețelul lui Borden (pe care i l-a adus Olivia lui Angier), ci și cheia iluziei. Angier merge în Colorado Springs să-l întâlnească pe Nikola Tesla (David Bowie) și să afle secretul iluziei lui Borden. Tesla construiește o mașină de
Prestigiul (film) () [Corola-website/Science/316651_a_317980]
-
cheia iluziei. Angier merge în Colorado Springs să-l întâlnească pe Nikola Tesla (David Bowie) și să afle secretul iluziei lui Borden. Tesla construiește o mașină de teleportare asemănătoare unui transmițător amplificat, însă mecanismul inițial nu funcționează. Angier află din carnețelul lui Borden că a fost păcălit. Simțindu-se înșelat, el se întoarce la Tesla, dar descoperă că mașina creează și teleportează o dublură a oricărui obiect care este așezat în interiorul ei. Faptul că Tesla îi făcea concurență lui Thomas Edison
Prestigiul (film) () [Corola-website/Science/316651_a_317980]
-
Marina Constantinescu Într-una din zilele trecute, făcînd puțină ordine prin cărți și hîrtii fel de fel, am deschis cîteva dintre cutiile care adăpostesc din drumul uitării fotografii din spectacole, fotografii cu prieteni, cărți poștale, carnețele, scrisori, bilețele. Am sărit din realitate. M-am lăsat să alunec în doruri și nostalgii, să retrăiesc clipe de viață, bucurii și despărțiri, întîlniri pentru care nu știu niciodată să mulțumesc îndeajuns. În haosul care a cuprins camera, am descifrat
O noapte de insomniac by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5306_a_6631]
-
ceva“ care Îl Împinge mereu Înainte. Se uită cu drag la Maggie, care pare că așteaptă ceva de la el, mai mult decît „o să te sun“. E un alt „ceva“ care lui Wakefield i se pare imposibil. Rupe o pagină din carnețelul lui de note și mîzgălește la repezeală numărul de acasă și adresa personală de e-mail și i-l Înmînează lui Maggie, care Îl privește dezamăgită. Ca să fim drepți, Wakefield a Început să facă unele pregătiri pentru a onora, În cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
TÎnărul ministru blond nu are de ales decît să asculte ce planuri fac străluciții viitori arhitecți, care nu numai că s-au constituit imediat Într-un comitet ad-hoc, „Echipa MIT pentru OSUPOR“, dar au și Început să facă schițe În carnețele lor. Se schimbă adrese de e-mail și se elaborează o scrisoare de intenție, semnată de toți cei de față. Această activitate febrilă atrage mulțimea și vorba se duce repede. Apar un fotograf și un reporter de la Architecture Magazine și ministrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
niciodată, ca toată viața lui de pînă acum a fost un vis, transformat acum În coșmar, punctat de Ciocan. Se hotărăște să opună rezistență, așa că Începe să urzească planuri. Îl studiază pe vecin, Îi observă mișcările și ține, Într-un carnețel, un soi de diagramă a venirilor și plecărilor acestuia. Într-o după-amiază o sună pe Zelda. Ea e jignită de faptul că el nu sunase mai devreme, dar stabilesc să se Întîlnească la cafeneaua din piață, acolo unde mergeau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de nevoile lor jalnice, pentru ca într-un final, după ce îi aduceam aproape în stadiul de plâns din cauza frustrării și a foamei, să defilăm ca niște modele până la mesele lor cu câte-un zâmbet enorm pe buze și cu pixul și carnețelul pregătite. Bună seara, domnilor! Vă pot aduce ceva de băut? Asta îi făcea să se simtă așa de recunoscători! Înțelegeți? După aia nu mai conta nici cât negru sub unghie că toate comenzile de băuturi erau greșite și că mâncarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
Adică, tu ești căsătorit cu Amanda. Doamna cea mai aranjată și mai strălucitoare din 2005. Nu ai aventuri cu vagaboande. —Vagaboande! Dacă cineva era vagaboandă... Hugo și-a reprimat un discurs furios în apărarea lui Alice și și-a scos carnețelul. Cu cât mai repede făcea evaluarea, cu atât mai repede putea să plece. Ce faci? a șuierat Laura mângâindu-i linia obrazului cu degetul. Iau notițe pentru detaliile legate de casă. Pentru broșură, știi. —De ce? Laura îi răvășea acum părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o șchioapă În articolele de mondenități, Însoțit de fotografii În care ea era Îmbrăcată extravagant, cu părul Împletit În șuvițe multicolore și cu gene false la fel de groase ca aripile păsărilor colibri. Karen transcrisese cu creionul ce-i spusese Bibi, pe carnețele cu foi galbene. La Început, semne contorsionate și false Începuturi mâzgălite, mai apoi pagini pline de mâzgălituri frenetice și fără noimă care se transformau treptat Într-un Îngrijit scris de mână. Era ca și cum aș fi privit electroencefalograma unei persoane aflate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Monopoly în ultima bancă. Doar eu știam de câte ori le confiscasem tabla; de pomană: păstrau zarurile și începeau un barbut pe manualul de Literatură. „Dorim.“, l-a anunțat Maria, potrivindu-și fusta înainte să se-așeze. Ospătarul învârtea deja creionul pe carnețel. „Un fresh de portocale cu grapefruit, la temperatura camerei, vă rog.“ „Eu iau o Stella fără alcool.“, am zis. „Și-un whisky mic pentru mine. Cu multă gheață.“ Suna scrobit, oficial, ca haina omului. Ne-am instalat mai bine și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cărora sclipeau patibularități metaforice sau rateuri epice de proporții, alcătuiau masa, grosul plutonului care năvălea la cenaclu, întâi pentru „audiție“, apoi pentru „lectură“. Citeai, erai făcut praf, după care plecai acasă. Unii își mai notau și ce vorbeai într-un carnețel. Cezar se bâlbâia de nervi, iar Mihnea turba, îmi făcea semne disperate să ieșim. Cât despre Gino, îl țineam cu greu, să nu cadă cu scaunul peste masă ori să se răstoarne pe spate în timpul comentariilor. Mai plecam și din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
interesului general, altfel aș fi părut suspect. Drept urmare, mințeam și eu din greu. Improvizam adrese și numere de telefon, descriam corpuri inexistente, le atașam și-un nume, o fizionomie, câte ceva despre înzestrări (nu de învățătură, desigur). Așa apăreau inventare întregi, carnețele cu „bucăți“, tocmai bune de comparat, împreună cu índicii de performanță. Mica noastră economie erotică funcționa din plin. Împărțeam cuceririle pe categorii, cu expertiza dezinvoltă a lucrătorilor la bursă: „prospături“, „epave“, „adevărăciuni“, „potabile“, „de cursă lungă“, „piese“ (astea aveau valoare numismatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sau cu generozitate. Afacerile mergeau înainte. Se tranzacționau femei întregi sau doar segmente din corpul lor: cutare era „prăpăd“ (calificativ maxim), cutare mergea „de-o tură“ sau „cu perna pe față“ (inutil să mai explic situația). Obțineam randament, eficiență, profit. Carnețelele se umpleau zi și noapte, ca băncile școlii în fiecare an, înainte să le frecăm cu șmirghel. Dacă ar fi fost să ne luăm după ele, fiecare dintre noi ar fi înregistrat deja vreo sută de „bucăți“ la activ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
De atunci, de fiecare dată când își doboară adversarii, Manfred von Richthofen coboară din avion și lasă un buchet de trandafiri roșii pe aripile ciuruite, înainte de-a colecta plăcuța aparatului dușman și a-și nota numele pilotului într-un carnețel. „Poate măcar așa voi spăla rușinea familiei...“, ar fi fost el auzit spunându-i la telefon mamei sale, din camera de transmisiuni a regimentului. Pe 21 aprilie 1918, căpitanul Arthur R. Brown, aparținând escadrilei de elită a Royal Air Force, decolează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de coniac de calitate, de 50 ml (Hennessy sau Napoléon, oricum numai mărcile acestea două le vindem) costă aici cam 18 franci elevețieni. Am încetat chiar să mai număr câte au băut până acum, sec, dar le notez totuși în carnețelul meu de chelner. Se apropie ora închiderii, "șeful" grupului, un rus blond, masiv, cu semne exterioare evidente de bogăție (ceas Rolex, haine scumpe), dorește să plătească cu un card Visa Gold. Cardul emis de o bancă din Maica Rusie se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
acestea sterile, numai ca să treacă timpul... Și nu uit că era deja a nu știu câta seară când sunt scos la anchetă, de un oarecare, tot anchetator ceva pe-acolo, și zice: „Ce-i cu carnetu’ ăsta?”. Domne, era un carnețel, dacă vă amintiți cum erau niște carnete mai demult, În care puteai să-ți treci numerele de la telefoane. Eu În carnetu’ ăla aveam obiceiul să scriu glume. Zic: „Domne, e caietul meu de glume”. „Cum, caiet de glume?! Ce-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au făcut s-o luăm la picior. Thea mai voia încă să vândă articole ilustrate despre Caligula revistei National Georaphic sau Harper’s. Cunoștea un scriitor la Acatla care ne-ar fi putut ajuta; și își făcea însemnări într-un carnețel foarte arătos, din piele roșie și cu un creion auriu atașat la coperți. Și în orice clipă era gata să îl scoată pe genunchi și să scrie în el, cu gâtul îndoit, câteva cuvinte pe pagină, în timp ce, oprindu-se să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ar vrea cineva să se afunde în halul ăla în astfel de materiale. Dar mie îmi convenea de minune să șed în bibliotecă printre mormane de cărți. De două ori pe săptămână ne întâlneam pentru niște sesiuni oficiale. Veneam cu carnețelele cu note, pregătit să îi răspund la întrebări cu citate și parafraze. Când se purta profesionist era în regulă, doar că avea stări ciudate, când vocea i se întretăia, îl apuca amocul, părul i se ridica în smocuri țepoase pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ei: — Ai un creion și o hârtie? a răcnit. I-am atins brațul și i-am zbierat că eu am. În mare grabă, ca și cum nu ne-ar mai fi rămas mult timp la dispoziție, am scos din buzunarul tunicii un carnețel și un ciot de creion pe care-l achiziționasem de curând din cancelaria companiei mele din Fort Benning. Am scris, foarte citeț, pe o foaie de hârtie: „Suntem reținuți, pentru nu știu cât timp, de paradă. Ne ducem să căutăm undeva un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
reședință izolată. Fraza declanșa imaginația lui Tom. Bine, dar... Din moment ce nu știai de instalarea domnișoarei Meynell acolo, deduc că nu locuiești la Belmont? Nu. Locuiesc în Travancore Avenue 41. Mai jos de țesătorie. John Robert își notă adresa într-un carnețel. Și acum, urmă el, e timpul să mă duc la Institut. Nu vom pleca împreună. Stați puțin, ce trebuie să fac eu acum, ce doriți să fac, o să mă duceți la ea? „Ca animalele la montă,“ își spuse în gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Katherine a pomenit de celălalt pacient, m-am întrebat dacă nu l-am văzut cumva pe-acolo, avocatul ei, magicianul ăla simpatic și nostim. — N-am spus că e simpatic, zise ea. Sora Katherine zise: — E încă puțin timid. În carnețel, am scris: Încă? — De când cu ghinionu’ ăla mic, zise ea și zâmbi cu sprâncenele arcuite și bărbiile duble îndesate una într-alta. Nu purta centura de siguranță. Ea zise: — Mașina s-a rostogolit chiar peste el. Ea zise: — De-asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
trebui să-ncep să fac planuri. Știi tu, zice el, să faci niște cursuri. Să-mi iau diploma. Șade lângă patul meu și ține pozele între noi, așa că nu reușesc să le văd nici pe ele, nici pe el. În carnețel, cu creionul, îi cer lui Manus în scris să mi le arate. — Când eram mic, creșteam pui de doberman, zise din spatele pozelor. Iar când un pui are cam șase luni, i se taie urechile și coada. Așa se face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
și coada. Așa se face cu câinii ăștia. Te duci la un motel, și e un om care călătorește dintr-un stat în altul ca să taie urechi și cozi la mii de pui de doberman sau boxeri sau bull-terrieri. În carnețel, cu creionul, scriu: Și ce-i cu asta? Și-l agit spre el. — Vreau să zic că oricine ar fi ăla de-ți taie urechile, o să-l urăști tot restul vieții, zice. Nu vrei ca treaba să fie făcută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
să locuiesc singură cu mine însămi. Și zice: — Ți-am mutat deja lucrurile în dormitorul de oaspeți. Tot către poșetă, Evie zice: — Mă duc la o ședință foto. N-ai din întâmplare niște bonuri de agenție să-mi împrumuți? În carnețel, cu creionul, scriu: Ăla de pe tine-i puloverul meu? Și-i flutur carnețelul în față. — Mda, zice ea, dar știu că nu te deranjează. Scriu: Dar e mărimea 40. Scriu: Iar tu poți 44. — Ascultă, zice Evie. Trebuie să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]