258 matches
-
cum să o ajute. Tudorel: Ce mă tot pisezi, frate? Angheluță (ridică din umeri): Voiam doar să te-ajut. Valetul ăla îți scăpase. Tudorel: Ei aș. Îl joc mai încolo, las’ că știu eu ce fac. Angheluță: Pe dama de caro? Tudorel: Ce-ți pasă? Angheluță: Eram curios. Tudorel: O fi bine? Angheluță: Pe dama de caro? Tudorel: Nu, mă, să fii curios. Tu nu știi cum sfârșiți voi ăștia care vreți să le știți pe toate? Cu gâtul tăiat sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să te-ajut. Valetul ăla îți scăpase. Tudorel: Ei aș. Îl joc mai încolo, las’ că știu eu ce fac. Angheluță: Pe dama de caro? Tudorel: Ce-ți pasă? Angheluță: Eram curios. Tudorel: O fi bine? Angheluță: Pe dama de caro? Tudorel: Nu, mă, să fii curios. Tu nu știi cum sfârșiți voi ăștia care vreți să le știți pe toate? Cu gâtul tăiat sau mai rău. N-aveți voi stomac pentru ce-i în cămăruța aia. Angheluță: Care cămăruță? Tudorel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Nimic? Tudorel: Fereastra dă într-un zid. Angheluță: Și atunci ce faci la fereastră? Tudorel: Uneori plâng. Angheluță: Plângi? Plângi tu? Tudorel: Alteori râd. Angheluță: Ia fii atent Dorele că-ți scapă dama! Tudorel: Oricum nu-mi trebuie asta de caro. Angheluță: Dar care? Tudorel: Aia de treflă. Angheluță: Ce-ai de gând să faci cu ea? Tudorel: Ce-ți pasă? Angheluță: Eram curios. Tudorel: Iar începi? O pun peste valet. Angheluță: Pe valetul de caro? Ăla cu ochelari minus șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu-mi trebuie asta de caro. Angheluță: Dar care? Tudorel: Aia de treflă. Angheluță: Ce-ai de gând să faci cu ea? Tudorel: Ce-ți pasă? Angheluță: Eram curios. Tudorel: Iar începi? O pun peste valet. Angheluță: Pe valetul de caro? Ăla cu ochelari minus șase? Tudorel: Las’ că vede el. Angheluță: Nu-ți pare rău? Tudorel: De cine? De valet sau de damă? Angheluță: Știu eu de care? Tudorel: De ce să ne pară rău, frățioare? De ce să nu ne pară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în buzunarul vast al paltonului său vișiniu și pune pe masă, lângă tava cu pahare, un pachet de cărți de joc. Figurile reprezintă domni, doamne și domnișori din istoria României: cei patru regi sunt Mihai Viteazul (pică), Ștefan cel Mare (caro), Vlad Țepeș (cupă) și Iancu de Hunedoara (treflă). Aurora așează cărțile în formă de cruce și începe să le scoată în centru în grupuri de câte patru. ─ Divinația e îngăduită uneori, spune ea, când nu dă pas nerăbdării. De câtva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cerebrală, cugetă Pascal. Uitați-vă, face profesoara, aici, aici, aici și aici. În locurile astea, de câte ori întind cărțile, îmi apar aceleași figuri. Hai să mai dau odată să vedeți. Jucătoarea repetă operația. Într-adevăr în locurile indicate reapar valetul de caro, dama de treflă, un opt de pică și popa de cupă. ─ Habar n-am ce înseamnă asta, dă Aurora din umeri. Totuși asta e. Ați zis ceva de o constelație. Păi vă spun eu ce e: Taurul. Dama e Aldebaran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
izbuti să-l străbatem, dincolo de ceea ce par a fi niște hotare de netrecut, vom afla răspunsul? Aurora Martinescu termină de povestit când Pascal, care a întins a treia oară toate cele 52 de cărți, exclamă: ─ De necrezut! Iarăși valetul de caro, dama de treflă, optul de pică și popa de cupă. Pictorul își drege glasul. După mine, nu despre asta-i vorba în poezia asta pe care ne-ai spus-o. Dimpotrivă, povestea ta o răstălmăcește complet. Artă, permanență, vax! Eternitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
relaxare, gestalt terapie, nutriționism și drept civil. Păi întotdeauna avem toată viața înainte, chiar și atunci când nu ne mai rămâne din ea decât o oră, o secundă, clatină sărbătorita din cap. Hai, la mulți ani! Și cele patru doamne, de caro, de treflă, de pică și de cupă, ciocnesc paharele de fetească neagră. Să vă spun ce am visat azi noapte, spune Bianca după ce-a sorbit. Atât de clar încât, stai, să vă spun. Eram în oraș, îmi căutam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
A treia formă este plăcerea sexuală, cu două variante: a) sexualitatea condamnată și b) sexualitatea separată. Semnul ei este trefla și, În fișa dată de Denis de Rougemont, citim: nomadism sentimental, gurmandism, temperament senzual impulsiv, plăcere trupească etc. Sub semnul caroului stă dragostea ca Energie cosmică, cu alte vorbe: iubirea care mișcă soarele și alte stele (Dante), penetrația, elanul gîndirii, pasiunea descoperirii, producerea de concepte, sentimentul limitelor, stăpînirea de sine, echilibrul etc... Schema propusă de Denis de Rougemont combină, cum se
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
inima (cupa), depresiunea morală cu energia seducției. Lipsește din pasiunea conachiană energia cosmică, deși În versuri sînt chemate adesea, ca martori, cerul și stelele, iar marele univers participă, cînd confesiunea atinge momentul dramatic, prin semne premonitorii: fulgerul, trăsnetul etc ... Semnele caroului nu se văd Însă În această vale a plîngerii sentimentale. Conachi nu-i propriu-zis om al spiritului, modelul lui nu-i anahoretul, gustul cunoașterii nu trece mai departe de „ibovnica slăvită”, cosmosul nu-i grija lui cea mai mare. Deși
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Conachi, Iancu Văcărescu, Grigore Alexandrescu au și o viziune intuitivă, Întrucît văd În dragoste și o amiciție spirituală, agape. „Prieteșugul” este, pentru ei, o chezășie a amorului. Heliade are, dintre toți, sentimentul iubirii ca energie cosmică. Trăiește frenetic sub semnul caroului. El cîntă nașterea universului și nunta mistică a elementelor. Erosul este forța care mișcă, Într-adevăr, astrele și provoacă delirul creațiunii. Asachi, Înaintea lui Heliade, avea intuiția amorului cosmic În niște versuri triste și noduroase: „Acea rază nemurindă, pentru glorie
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
nell'Arte, Marineo, Anna Borta, Contini-Bonacossi, D'Alessandro, Anco Marzio, Cirò Marina, Palmi, Viareggio, Stresa. Notă bibliografică POESIA Il leone non mangia l'erba, Roma, 1974 Le favole impudiche, Bari, 1977 Passeggiate Romane, Lecce, 1979 L'eredità infinita, Firenze, 1981 Caro Baudelaire, Manduria, 1983 Il ritorno di Omero, Cosenza, 1984 A vite i tutte i jùrne, Roma, 1987 U ddìje poverìlle, Milano, 1990 L'educazione permanente, Bellinzona, 1992. La castità del male, Bellinzona, 1993 I rùspe cannnarùte, Milano, 1995 Lo specchio
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
puțin de la începutul erei creștine și probabil chiar mai înainte, prozeliții și copiii lor minori erau botezați<footnote J. J. von Allmen consideră că argumentele lui Jeremias sunt decisive, vide „L’Eglise primitive et le baptême des enfants”, în Verbum Caro, Nr. 13, p. 43-47. footnote>. Oponenții Botezului nou-născutului nu au putut produce bazele istorice pentru respingerea afirmațiilor lui Jeremias și au fost conduși la astfel de extreme precum relegarea textelor pe care le citează în secolul al II-lea pe
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Înhumat, în poziție întinsă, cu mâinile pe lângă corp, orientat NNV 63-SSE 29, fără inventar. Oasele fragile și de mici dimensiuni s-au păstrat destul de prost. După mărime putem spune că aparțin unui copil. Mormântul nr. 7. A fost descoperit în caroul 6-7 la 1,30 m adâncime, orientat cu capul NNV 62 și picioarele SSE 30, în marginea de vest a secțiunii III - surprins doar în parte în această secțiune, fapt ce a făcut să deschidem o casetă de 0,75
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
MÉDARD, L'Alsace fidèle à elle-même? Mémoires, Strasbourg, 1988, 383 p. 12 Joseph ROVAN, Konrad Adenauer, op. cit., p. 18. 13 Sora Lucia DE GASPERI, Appunti spirituali e lettere al padre, Brescia, 1968, 260 p. și Maria Romana DE GASPERI. Mio caro padre, Brescia, 1981, 219 p. 14 O antologie excelentă: Fede e politica nelle relazioni dei Segretari politici della Democrazia Cristiana 1946-1986; Brescia, 1989, 161 p. 15 Charles JOURNET, "Situation chrétienne en politique", in Civitas, 1951, p. 464, citat de Marie-Agnès
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
au vrut să arate în primul rând cât de credincioși se dovediseră evreii față de religia părinților lor și cum preferaseră să moară decât să îmbrățișeze creștinismul. Cum se știe, Maimonide considera studiul istoriei o pierdere de vreme. Mai târziu, Iosef Caro, autorul scrierii Shulhan Arukh (Masa întinsă), codificator major al dreptului rabinic, interzice citirea istoriei nu numai în ziua de sabat, ci și în timpul săptămânii 28. În lucrarea sa Zakhor, Yosef Hayim Yerushalmi a ilustrat pe larg, sprijinindu-se pe exemple
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Grace Davie, Danièle Hervieu-Léger, Identités religieuses en Europe, La Découverte, Paris, 1996. De asemenea, Danièle Hervieu-Léger, Le pèlerin et le converti, Flammarion, Paris, 1999. 34. Roger Caillois, L’homme et le sacré, Gallimard, „Idées”, Paris, 1950, p. 124. 35. Julio Caro Baroja, Le carnaval, Gallimard, Paris, 1979. 36. Ibidem, pp. 77-83. 37. Elias Canetti, Masse et Puissance, Gallimard, Paris, 1966, pp. 17-20. 38. Mikhaïl Bakhtine, L’œuvre de François Rabelais et la culture populaire du Moyen Âge et sous la Renaissance
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
cărui activitate se află la apogeu sub domnia lui Antoninus Pius (138-161)17. Cristos n-a avut un trup alcătuit din elemente materiale (haec paupertina elementa)18, căci n-ar fi putut să-și asume „o carne plină de excremente” (caro stercoribus infersa)19. Marcion se dovedea a fi un docetist din categoria fantaziaștilor: susținea că trupul lui Cristos n-a fost decît o apariție Înșelătoare 20. Pentru Tertulian acest lucru Înseamnă că Cristos n-a murit și că, lucru și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
deșertului, vv. 190 191) și a vieți-mi goale / obscure (Amintirile, vv. 85 86), iar la Quasimodo întunecată / piatră (Thanatos Athanatos) și scriam strofe despre cel mai întunecat / miez al lucrurilor (Liguriei). Nu în ultimul rând, se remarcă adjectivul recurent caro: bucurie / cumplită, scumpă mie (Stăpânitorul gând, vv. 3-4), iubit / sânge al neamului sau (Palinodie închinata marchizului Gino Capponi, vv. 59-60) sau, preadulcea tinerețe, mult mai dulce / decât ai faimei lauri (Amintirile, vv. 44 45), iar la Salvatore Quasimodo, prin al
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
încetat să bată (Piața Fontana) context în care poetul, intercalând un complement de loc între nume și adjectivul subordonat, a mărit distanță dintre aceste părți de vorbire, obținându-se astfel o mai bună punere în valoare a ambelor: vento, respectiv caro.273 Enjambamenturile, dizlocările, absența conectorilor sintactici, într-un cuvânt distanțele dintre cuvinte constituie o parte esențială a mozaicului poetic quasimodian; ele contribuie la accentuarea unor vocabule-cheie, valorificând totodată capacitatea combinatorie a fiecăreia. Cuvintele vor parcă să se elibereze de greutatea
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Di te lontana dietro una porta / chiusa odo ancoră îl pianto d'animale: / così negli alți paesi al vento della neve / ulula l'aria fra i chiusi dei pastori. Piazza Fontana: Non a me più îl vento fra i capelli / caro dilunga, e delusa è la fronte: / înclină îl capo docile ai fanciulli / sulla piazza, agli alberi rossi în curva. (...) Se ne va îl mio dominio da te; rapido / muta: così contro îl vento nero / delle finestre, l'acqua della fontana
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
vento, / rimbombaro i sollazzi e le festose / mie voci al tempo che l'acerbo, indegno / mistero delle cose a noi și mostră / pien di dolcezza; (vv. 67-73) Ahi, mă qualvolta / a voi ripenso, o mie speranze antiche, / ed a quel caro immaginar mio primo; (vv. 87-89) Ahi Nerina! În cor mi regna / l'antico amor. Se a feste anco talvolta, / se a radunanze io movo, infra me stesso / dico: o Nerina, a radunanze, a feste / tu non ți acconci più, tu
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
conquistare îl Leopardi alla propria poetica e alle proprie ideologie; come le simpatie în genere dei decadenți, che îl discorso e dialogato di Leopardi, contrapposero, senza troppa chiarezza critică, alla poesia risorgimentale ed eloquente. Și ebbe così un Leopardi intimista, caro ai crepuscolari, leopardisti senza istanze metafisiche e titanismi; e în fine îl mito leopardiano dei rondisti, preoccupati di trovare un modello autorevole, e restaurare la nostră tradizione letteraria. Sono fenomeni di costume letterario piů che fatti critici. 110 Premetto che
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
me, gli dissi che mi sembrava una ridicolaggine infernale. Che figură ci facciamo? Ci facciamo la figură dei fessi și altundeva: C'è îl caso di veder premiato Cardarelli!!! Idem, scrisoarea din 17 aprile 1931. 159 Idem, p. VIII. 160 Caro Quasimodo, ți abbraccio fortemente. Șei un uomo unico (5 mai 1931); Ți ricordo sempre come una di quelle tre o quattro persone che mi è stato provvidenziale încontrare (21 mai 1931); Grazie della dedică, che spero di ricambiare, se scriverò
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
fanciullo della recherche în stilul lui Jacopone da Todi, Curzia Ferrari, op. cît., p. 23 și p. 29. 214 Salvatore Pugliatti, 1974, op. cît., pp. 31-32. 215 După câștigarea Premiului Nobel răspundea astfel la scrisoarea de felicitare a lui Pugliatti: Caro Salvatore, primo critico e primo amico abbraccia anche quelli della brigata, Salvatore Quasimodo Dragă Salvatore, primul meu critic și prieten, îmbrățișează-i și pe cei din grupul nostru, Salvatore Quasimodo, scrisoare din 25 octombrie 1959. Apoi în 28 ianuarie 1960
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]