441 matches
-
culoare albă, cu modele alb, negru, vișiniu, auriu, opinci sau pantofi de culoare neagră, baston (cârliban) din lemn prevăzut în partea superioară cu un cârlig folosit la prinderea oilor de picior, straiță sau traistă țesută din lână, cu modele în carouri de culoare albă și neagră. În mână poartă mărgele, mătănii (cumbuloi) din chihlimbar, folosite pentru relaxare. Aduc cu ei pe scenă steagul armânesc de sărbătoare (hlambura), a cărui lance (ciumaga) are în vârf o cruce, pe fiecare latură a crucii
FESTIVALUL VAII GURGHIULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1175 din 20 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360255_a_361584]
-
p.131,C. Tagliavini,Originile limbilor neolatine, București,1977, p. 251-252) și a ajuns la turci șatrang, de unde a fost împrumutat de români. Șăineanu, DLRM, DEX amin¬tesc romanescul învechit șatrang „șah“ < turcă și locuțiunea adjec¬tivală în șatrange „în carouri, cadrilat“. Astăzi turcii denumesc sportul minții, al celor 64 pătrațele, satranç cu s. Foarte interesantă este infor¬mația culeasa din D. Udrescu, Glosar regional Argeș, București, 1968, p. 254 care înregistrează romanescul șatrang „șir de flori în pătrațele“, varianta șatran
ŞOTRON ORI ŞODRON? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360054_a_361383]
-
pătrațele“, varianta șatran din zona fostului raion Curtea de Argeș fiind și mai utilă pentru înțelegerea modului cum a disparut consoana g (cf. și bitan = bitang, I. Iordan, Dicționar, p. 64). De aceea noi nu excludem posibilitatea comparării romanescului șotron cu șatran „carou, pătratica“ < șatran < tc. < arab < pers. < sancr. caturanga, de unde s-ar deduce că forma etimologica este șotron, nu șodron. Cum s-a ajuns de la șatran la șotron? 1. Ne putem gândi la influență romanescului șotorong „ciotorong, picior rupt, ciont“ (D. Udrescu
ŞOTRON ORI ŞODRON? de ION CÂRSTOIU în ediţia nr. 1320 din 12 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360054_a_361383]
-
spectacolului Teatrului Național „Radu Stanca” din Sibiu, text clasic remodelat de viziunea post-modernă a regizorului Radu-Alexandru Nica: „Hamlet este un personaj urban prin excelență, iar bolile citadine nu-l ocolesc.” Hamlet (Ciprian Scurtea) umblă în adidași și pantaloni largi, în carouri. Ofelia (Ofelia Popii) îi dedică iubitului său un cântec rock înamorat. Scena este dominată de un ecran imens, cer sau capac de mormânt, în funcție de scenă. Personajele reverberează în video, pe ecranul unui televizor sau pe plafon. Regina (Mariana Mihu) sărbătorește
Premieră Casa de productie TVR HAMLET luni 20 APRILIE 2015 – TVR 2 () [Corola-blog/BlogPost/339423_a_340752]
-
de Mihai Eminescu: „Tu așază-te deoparte, / Regăsindu-te pe tine, / Când cu zgomote deșarte / Vreme trece, vreme vine”. Ilustrația copertei, bazată pe lucrarea Arlechin a artistului plastic Marcel Voinea, amplifică ideile de hazard (zaruri căzute pe o podea în carouri de șah) și de rol, de mediu populat de măști: pe cortină sunt prinse două măști în dezacord, una marcată de grimasa râsului, alta, de aceea a plânsului, însă, în spatele lor, care este adevărata față? Dilema o suportă chiar mimica
Jurnal de scriitor aflat sub dictatura inspirației () [Corola-blog/BlogPost/339685_a_341014]
-
cu degetele încleștate-n cearceaful dimineții aterizând pe burtă-n pat largul peron pe care-n neorânduială zac șifonate răvășite după ultima călătorie bagajele toate burdușite cu penele de gâscă marca Niels și gata-gata să cadă pe jos pledul în carouri zburător îmi ascunde cu un colț instantaneul de călătorie din care nu prea fotogenica Alice mă mai privește cu mirarea topită în surâsul visului frumos. CIULEANDRĂ Cu greu spre dimineață mă desprind din vis și mă trezesc în nălucita îmbrățișare
TIMPUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 748 din 17 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342381_a_343710]
-
bătut la cap, am făcut pe supărații... Până la urmă am reușit. Apoi, a fost mai ușor să-l transformăm. Alberto i-a dăruit un pachet de țigări americane și o brichetă aurită. Eli Iliescu i-a împrumutat o cravată cu carouri mari, în culori violente și o batistă albă pentru buzunarul de la piept. Simon Șeinerovici l-a instruit: - Nu cumva să povestești banalități de la slujba ta. Pe o femeie o cucerești dacă o distrezi. Fă-o să râdă... - S-o gâdil
SCHIŢE UMORISTICE (42) – O PROPUNERE DE ÎNSURĂTOARE de DOREL SCHOR în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343328_a_344657]
-
sunt creionate câteva dinre personajelele lui Simion Bogdănescu; “Ion Ciulei era un ciot de om. Adică nu era mai mare decăt Statu-Palmă-Barbă-Cot, cu tot cu pingelelele de la pantofi. Purta pe cap o pălărie vânătă, veche, pleoștită ca un ciuciulete, o cămașă în carouri, peste care trăgea o jiletcă din piele maronie și cam roasă”(Erbicidarea), sau”..o fată, retrasă de orice grup, de statură medie, cu părul scurt la ceafă dar cu breton în față, răsfirat ca un pieptăn maroniu. Fața îi era
„PE VREMEA CAILOR PĂGÂNI” DE SIMION BOGDĂNESCU EDITURA „CRONEDIT” 2015 de DORINA STOICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380555_a_381884]
-
licuricii cu zbor schimonosit, Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură azi jalea. Mi-e timpul inamicul cu aripi de oțel, Evit apropierea-i ascunsă de hublouri, Dar clipe mă-mpresoară în strașnicul hotel, Observ, după nuanță-s dispuse în carouri. Mai pierd și azi o luptă cu orele pustii, Migrează plictiseala ca păsări călătoare, Aș duce săptămâna tăiată în fâșii, S-o coase cu migală o nouă ursitoare. În zilele ce-aleargă - frenetic armăsar, Mă roade nostalgia cu dinții-i
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
licuricii cu zbor schimonosit,Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură azi jalea.Mi-e timpul inamicul cu aripi de oțel, Evit apropierea-i ascunsă de hublouri,Dar clipe mă-mpresoară în strașnicul hotel,Observ, după nuanță-s dispuse în carouri.Mai pierd și azi o luptă cu orele pustii,Migrează plictiseala ca păsări călătoare,Aș duce săptămâna tăiată în fâșii,S-o coase cu migală o nouă ursitoare.În zilele ce-aleargă - frenetic armăsar,Mă roade nostalgia cu dinții-i
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
să devii mamă, stai acasă, nu te duci la cros. Doamna Cucu iese din scenă. Cucu se apleacă și mai deretică puțin în urmă. Soneria. Temur zvâcnit la Cucu. Deschide ușa un personaj straniu într-un pardesiu de circ în carouri. Partea din față a pardesiului este mai scurtă, în timp ce partea din față atinge podeaua. Poartă cu el un pachet de catifea de vreo doi metri. ESCROCUL: Bu-bu-bu... Bună zi-zi-zi... noroc dom'le. CUCU: Ce mai e și cu paparuda asta
COANA MARE SE MĂRITĂ, 2 de ION UNTARU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375346_a_376675]
-
licuricii cu zbor schimonosit, Mi-e sâmbăta lințoliul ce-l flutură azi jalea. Mi-e timpul inamicul cu aripi de oțel, Evit apropierea-i ascunsă de hublouri, Dar clipe mă-mpresoară în strașnicul hotel, Observ, după nuanță-s dispuse în carouri. Mai pierd și azi o luptă cu orele pustii, Migrează plictiseala ca păsări călătoare, Aș duce săptămâna tăiată în fâșii, S-o coase cu migală o nouă ursitoare. În zilele ce-aleargă - frenetic armăsar, Mă roade nostalgia cu dinții-i
MI-E SÂMBĂTA CALVARUL... de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2254 din 03 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378019_a_379348]
-
al rescrierii Istoriei și al inventării unei mitologii - rol conștient sau nu - și de care Montaigne se face vinovat. Montaigne și La Boătie îi reciclează pe Ahile și Patrocle, pe Oreste și Pylade! Iată o medalie bătută pentru eternitate, un carou de marmură, un plafon pictat ca un fel de Capelă sixtină din PĂrigard... Montaigne nu apare niciodată mai platonician ca în paginile în care jonglează cu marii clasici: în faimosul capitol douăzeci și opt din cartea I găsim o îmbinare abilă între
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-l privește. Pe măsură ce îl prindea ideea a decis să schimbe totul; a căutat, astfel, o ținută mai tinerească, și-a pus o pereche de blue jeans pe care nu-i mai încercase din tinerețe și o cămașă cu foarte multe carouri. Aceasta a fost ținuta în care s-a prezentat la conferința pe care trebuia să o țină la orele 10.00 în Aula Magna a Universității. Publicul era, la rândul său, foarte pestriț îmbrăcat, dar veniseră să asculte și nu
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
deghizamentul, talentul impresionant de a-și ascunde ghearele în catifeaua agresivă a insignifianței: Era un om cenușiu, îmbrăcat complet în cenușiu, cu excepția pantofilor negri lustruiți și a celor două diamante stacojii înfipte în cravata de mătase cenușie, care semănau cu carourile de pe masa de ruletă. Avea o cămașă cenușie, iar costumul la două rânduri, dintr-un flanel moale, era superb croit. La vederea lui Carmen, își scoase pălăria cenușie, iar părul sub ea era cenușiu și fin, de parc-ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu cel mai vârstnic dintre frați, de la moartea moșului Pitulice, rămăsese șeful clanului. obicei, se puseseră din timp la cale toate încât în tot satul se știa că nea Sandu e socru mare. Nașul, Auraș Cireașă, comandase costum nou în carouri, cu șapcă de jocheu care-i strângea țeasta. Cu fălcile lui sângeroase și priviri înguste, se pozase lângă nașa, naltă, frumoasă, în rochie violetă cu aripioare de fluture. La casa veche a Pitulicilor se ridicase în curte un umbrar, cu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
permisiunea să redecoreze. Nu e nevoie să spunem că n-au făcut nimic, cu excepția lui Ben. Ben și-a pictat pereții dormitorului într-o nuanță de verde mai închisă decât cea a unei sticle. Storurile sunt în bleumarin, verde și carouri vișinii, iar pătura și fețele de pernă se asortează. Peste tot pe perete sunt agățate desene originale, pe care Ben le colecționează. O parte dintre ele au apărut în ziarele naționale, și toate au o tentă satirică. Înainte să întrebați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să-nchizi ușa aia? spuse cineva. M-am uitat să văd cine vorbise. Era unul dintre albi. Purta pantaloni din piele de cerb și cizme de cauciuc, ca tăietorii de lemne, și, ca și restul tipilor, avea o cămașă-n carouri, Însă nu purta șapcă; fața Îi era albă și mâinile la fel, albe și mici. — N-ai de gând s-o Închizi odată? — Ba da, sigur, spusei, Închizând ușa. — Mulțumesc, spuse. Unul dintre bărbați chicoti. — Ai mai avut de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bunica așa de morocănos la o întrebare atât de importantă. „Nu-i place cum arăt!” își spuse Sorina. Se duce, iarăși, în dormitor. Se mai privește o dată în oglindă. Asta e! Nu prea-i stă bine cu rochia asta-n carouri. Uite, cea cu picățele parcă ar aranja-o mai mult. Ei, da, dar cealaltă, tricotată, i-ar veni și mai bine. Ia, s-o îmbrace. „Parcă nu-i rău!” zice Sorina, ca și cum ar vrea s-o audă și oglinda. Sorina
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și paraziteze Întreaga mucoasă a intestinului. Un suvenir de la acum uitata masă la restaurantul de pe marginea șoselei, În drum spre Templul Clopotul de Piatră. Călătorii noștri Înaintară și mai mult spre inima Birmaniei. Câmpurile semănau acum cu niște pături În carouri amețitoare, cu parcele neregulate și linii de demarcație care nu reușeau defel să fie drepte. Câmpurile erau lăsate din tată-n fiu, iar hotarele originale fuseseră niște tufișuri crescute sălbatic. Pe aceste câmpuri multicolore, se vedeau căpițe de fân În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
un final. —Tăiați o găină, spuse Vaselină. Se așteaptă la un festin. Apoi membrii tribului Începură să alerge de colo până acolo. N-aveau destul timp să se pregătească. Femeile Își scoaseră cele mai bune haine, veste negre drepte cu carouri roșii și romburi aurii. Femeile bătrâne Își dezgropară ultimele brățări de argint. Unele dintre femei Își acoperiră pieptul cu multe șiraguri de mărgele făcute din sticlă cumpărate de la vechii negustori sau de la chinezi care fuseseră păstrate În familie timp de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bărbații și femeile le purtau Înfășurate În jurul capetelor aveau În mod clar un scop funcțional și nu unul decorativ. Păreau niște prosoape murdare turcești Înfășurate fără a ține cont de cum arată. Iar femeile și fetele În sarong purtau materiale În carouri de culori stridente și modele florale banale. Bărbații erau Îmbrăcați În pantaloni de pijama jerpeliți și bluze fără mâneci, murdare, care le atârnau până la genunchi. Unul purta un tricou pe care scria „MIT Media Lab“ pe față, iar pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
urc întotdeauna în al treilea vagon din față, exact vagonul unde fusese pus pachetul. Când am aflat asta, mi-a înghețat inima. Îmi aduc aminte bine cu ce eram îmbrăcată: palton, cizme din velur; pe dedesubt aveam un pulover în carouri și o fustă gri. La firmă, în afară de zilele în care aveam ședințe, nu era nevoie să ne îmbrăcăm la costum. Așa cum am spus și mai devreme, se pare că am inhalat sarinul în stația Kodemmachō, deoarece, cum a plecat trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
se distingea nasul puternic, acvilin, era încadrat de o barbă impunătoare, cârlionțată, până pe piept; părul lung și albit, îi cobora pe spate în mare dezordine, dându-i înfățișarea unui barbar. Tipice colonilor din câmpie erau, în schimb, pantalonii săi în carouri colorate și jacheta cu glugă lungă. Pe sub sprâncenele stufoase, privirea din ochii săi verzi era vie și pătrunzătoare, nu ușor de susținut. Când Divicone își opri calul în fața sa și sări jos, chipul lui încruntat se lumină aproape dintr-odată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alături de tot felul de Împletituri și abțibilduri, vezi rezemată de câte un panou și o operă de artă; tabloul o reprezenta pe Mașa, tot În rochie de mireasă, și pe vizitator, În chip de mire, Îmbrăcat Într-un costum În carouri, de genul celor pe care-l purtau prin anii ’30 gangsterii de la Chicago, cu un trandafir de culoarea sângelui agățat de rever. - Ce-i asta? tresări uimită Mașa. - Viitorul, răspunse cu satisfacție Extraterestrul, pocnind din degete și destinzându-se printr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]