469 matches
-
ei. Nimic, nimic nu arăta ca acel oraș să fie locuit. Mergeam pe străzi îngrozită, ca în filmul The Day After. La un moment dat, în vitrina unei clădiri turn, am văzut ceva care nu era gri-metalic sau fumuriu: o carpetă colorată în roșu, mov, galben și verde. O carpetă orientală, kitsch, după gusturile noastre. M-am lipit de acea vitrină, ca de un țărm, așteptând să aud un semn de viață. Ei bine, Mircea, la sfârșitul acelei prime săptămâni americane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
fie locuit. Mergeam pe străzi îngrozită, ca în filmul The Day After. La un moment dat, în vitrina unei clădiri turn, am văzut ceva care nu era gri-metalic sau fumuriu: o carpetă colorată în roșu, mov, galben și verde. O carpetă orientală, kitsch, după gusturile noastre. M-am lipit de acea vitrină, ca de un țărm, așteptând să aud un semn de viață. Ei bine, Mircea, la sfârșitul acelei prime săptămâni americane, după ce am înjurat zilnic sub cedru America lor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
am coborât din mașină, în jur am văzut clădiri argintii până la cer în care se scăldau fețele altor clădiri argintii până la cer. Totul era pustiu. Am luat-o aproape instinctiv în dreapta. M-am lipit de vitrina unde spărgea monocromia o carpetă colorată în roșu, galben, mov și verde, o carpetă kitsch. În spatele meu, vocea Doinei a fost singurul semn al realității: - Mihaela, asta e carpeta? Eu nu comentez povestea asta. O tac. Mă rog, e mai degrabă specialitatea ta. Un imens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
argintii până la cer în care se scăldau fețele altor clădiri argintii până la cer. Totul era pustiu. Am luat-o aproape instinctiv în dreapta. M-am lipit de vitrina unde spărgea monocromia o carpetă colorată în roșu, galben, mov și verde, o carpetă kitsch. În spatele meu, vocea Doinei a fost singurul semn al realității: - Mihaela, asta e carpeta? Eu nu comentez povestea asta. O tac. Mă rog, e mai degrabă specialitatea ta. Un imens câștig al acelei prime Americi este că mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
pustiu. Am luat-o aproape instinctiv în dreapta. M-am lipit de vitrina unde spărgea monocromia o carpetă colorată în roșu, galben, mov și verde, o carpetă kitsch. În spatele meu, vocea Doinei a fost singurul semn al realității: - Mihaela, asta e carpeta? Eu nu comentez povestea asta. O tac. Mă rog, e mai degrabă specialitatea ta. Un imens câștig al acelei prime Americi este că mi-a trecut nucleul irațional al rasismului. În facultate, aveam colegi negri, arabi, latino-americani, asiatici. Cu latino-americanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
începuturile ei statul aristocratic-rural, atunci încă paralel, copie și aceasta, în parte reușită, după cea din Apus. Se așeză în unul din cele două fotolii, cu intenția ascunsă de alungare a gândurilor. Începu să se joace cu ciucurii roșii ai carpetei aflate în fața fotoliilor, mișcându-i în dreapta și stânga sau dându-i peste cap cu vârfurile condurilor cu care era încălțată. I se păru că aude o voce anume, specială, poate a lui, dar nu era decât una din cele multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din toate regiunile, dar și realizatori din Argentina, Brazilia, Peru, Ecuador. Era un târg foarte "colorat", vizitat de mii de curioși. Fuseseră invitate să expună și ambasadele, așa că am încropit un "Stand al României" prezentam toate ștergarele, fețele de mese, carpetele, farfuriile și ulcioarele, fluierele, naiurile, cofele, strânse din ambasadă, plus afișe turistice, la care adăugam proiecții de diapozitive, muzică populară "pe casete" și, din când în când, câte un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
femei, bani, succes -dar omul ăsta încearcă să afle și să descopere și mai mult. Ca englez, John, tu mă înțelegi. Casa lui din Park Avenue e un Self unde sunt depozitate comori de artă. Sculptură. Vechi maeștri. Tapiserii. Glasvanduri. Carpete. Comori din toată lumea Predă arta undeva Scrie articole științifice în, în reviste de știință, John. Este un strălucit arheolog amator. Oamenii din toată lumea îl consultă în legătură cu obiectele de artă. În prima scenă îl văd pe Garfield citind cu glas tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
sunete de admirație. —Îți place? a întrebat Suki senin. Ah, ce mă bucur. Ai vrea să-ți fac turul casei? Ce puteam să spun? Ne-am petrecut următoarele douăzeci de minute bătând în sus și-n jos scările acoperite de carpete de culoare ocru, intrând și ieșind din aproape șaptesprezece dormitoare împreună cu băile lor (prinzând-o pe una dintre muncitoarele la Forth Bridge cu mâna în toaletă: „Ah, îmi pare rău că vă deranjez, doamnă Hermesetas, doar îi arătam casa unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
dar se pare că nu aștepta vreun răspuns. Mergem sus să o vedem pe Bells? m-a întrebat, schimbând subiectul. Se poate să fie trează acum. Oricum, doctorul așa a zis. Am urcat scările și am intrat în zona cu carpete roz, care delimitau teritoriul Belindei, printr-o cameră plină de canapele moi roz. Am observat dezaprobator că nu erau cărți, doar un televizor imens cu rafturi de casete video de o parte și de alta. Am clipit când am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
intrat în cameră. Nu m-am putut abține. Patul era înconjurat de perdele roz de mătase agățate ca un fel de baldachin de tavan, ca și scrinul. Falduri și valuri întregi din același material urmăreau conturul mobilei, revărsându-se pe carpeta crem. Peretele din dreapta nu era altceva decât un șifonier din fildeș pictat cu trandafiri, cu mulțumiri pentru Suki. Făcuse camera pentru sora ei? Era precum visul unei fetițe devenit realitate. În timp ce Belinda stătea întinsă pe pat ca Frumoasa din Pădurea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
geamăn al lui Jeeves? Spuneți-mi, sunteți cumva persoana care este de serviciu de obicei? l-am întrebat, apropiindu-mă de birou pe covorul verde, care traversa podeaua cu gresie. Este foarte greu să mergi cu tocuri cui pe o carpetă, mai ales dacă porți o fustă strâmtă. Totuși asta mă făcea să par o doamnă; era total imposibil să faci pași mari în ea. — Da, doamnă. Și seara sunteți tot dumneavoastră de serviciu? l-am întrebat, făcând din asta o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
pielea, nu mi-a spus nimic. Am adăugat cu părere de rău: — Dar altfel voi fi nevoită să implic Poliția. Șervețelul s-a desprins de degetele ei și a căzut încet, legănându-se într-o briză de aer condiționat, pe carpetă. S-a uitat la mine, îngrozită. La un moment dat, i-am văzut privirea. —Nu ai face asta, mi-a spus, dar fără convingere. Am continuat să mă uit la ea. După puțin timp, mi-a răspuns cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
nici o logică acum când îmi amintesc. Deloc. Capitolul 24tc " Capitolul 24" — Unde îl pitise Charles? am întrebat, uitându-mă în jos la dosarul pe care îl țineam în mână. —Chiar sub biroul lui, a răspuns Simon. Tăiase o bucată de carpetă, lângă mufa de la calculator, și îl strecurase înăuntru. Mi-a luat o grămadă să-l găsesc. — Iar apoi l-ai pitit și tu și ai urcat pe scara de incendiu, sperând ca nimeni să nu observe că ai fost plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
mult de așteptat. Când barca pornise de la castel, o altă barcă plecase de la Nasul Broaștei. Aceasta îl aducea pe martorul lui Hideyoshi, Horio Mosuke. La proră, fusese fixat un mic fanion roșu, iar pe puntea de lemn era întinsă o carpetă stacojie. Mica luntre care-l purta pe Muneharu, în roba morții, plutea ușor, așteptând ca barca lui Mosuke, cu pavilionul ei roșu fluturând în vânt, să oprească alături. Apa era liniștită. Munții din împrejurimi erau împăcați. Nu se auzea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mă Întrebam cum reușisem. Deci stăteam Întins, fărĂ să mă mișc, cu pernele alea drept prieteni și eram disperat. Nu mai fusesem niciodată disperat, nu cunoscusem disperarea adevărată - și de atunci n-am mai fost niciodată. Îmi lăsasem fruntea pe carpeta persană care acoperea patul, o saltea cu arcuri pusă direct pe podea, și carpeta era plină de praf și eu stăteam Întins și disperat și pernele alea erau singurul meu sprijin. Dar ce texte erau alea? — Unșpe povestiri, un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
drept prieteni și eram disperat. Nu mai fusesem niciodată disperat, nu cunoscusem disperarea adevărată - și de atunci n-am mai fost niciodată. Îmi lăsasem fruntea pe carpeta persană care acoperea patul, o saltea cu arcuri pusă direct pe podea, și carpeta era plină de praf și eu stăteam Întins și disperat și pernele alea erau singurul meu sprijin. Dar ce texte erau alea? — Unșpe povestiri, un roman și niște poeme. — Of, bietu’ de tine. — Nu. Nu eram așa de bătut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mare din bucătărie. Adusese de la Belmont o masă mare, ovală, pliabilă, pe care o așezase aici în caz că John Robert ar prefera să lucreze în camera de jos. Parchetul superb, pe care papucii lui Alex patinau molatic, era acum acoperit cu carpete; carpete geometrice, persane, pe care le adusese de la Belmont, covorașe de lână și scoarțe din petice, cumpărate de mama lui Alex la sfatul arhitectului decorator, care găsise că se potrivesc foarte bine cu Papucul. Pe pereții zugrăviți într-un alb-albăstrui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din bucătărie. Adusese de la Belmont o masă mare, ovală, pliabilă, pe care o așezase aici în caz că John Robert ar prefera să lucreze în camera de jos. Parchetul superb, pe care papucii lui Alex patinau molatic, era acum acoperit cu carpete; carpete geometrice, persane, pe care le adusese de la Belmont, covorașe de lână și scoarțe din petice, cumpărate de mama lui Alex la sfatul arhitectului decorator, care găsise că se potrivesc foarte bine cu Papucul. Pe pereții zugrăviți într-un alb-albăstrui, atârnau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
mici. N-are ce să ia. Bucătăria are un serviciu pentru o singură persoană și o colecție jerpelită de tigăi strâmbe și borcane de gem. Masa și scaunele din camera din față trebuie să fi fost cumpărate la licitație. O carpetă ovală și perdele croșetate. Un bufet rustic, masiv și vechi, din lemn de stejar, și un birou din același set. Deasupra biroului, lipită de perete, e o notiță uzată, scrisă cu cerneală: „Deși nu ridic mâna asupra-mi, sunt propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
și sînt sigur că și David era la fel de mîndru de el ca și mine, dar a spus "kitsch glorios" și nu s-a ostenit să privească înspre obiect, care era așezat printre celelalte premii pe o masă acoperită cu o carpetă persană, în restaurant. Eu, totuși, mi-am lăsat mîna să alunece pe materialul răcoros și în cursul după-amiezii am trecut de mai multe ori prin dreptul său astfel încît să mă pot bucura de el cu coada ochiului. Știu că
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
finală, după-amiaza, eram mai neliniștit. Era ca și cum sugestiile lui Schneiderhahn ar fi funcționat numai pentru un timp limitat. Pe tabela de rezultate am văzut că înregistraserăm cel mai rapid timp în dimineața aceea. Atunci am văzut statueta lui Neptun pe carpeta persană. Așa cum stăteam la start și arbitrul ne striga să ne aliniem prorele bărcilor, am realizat brusc că celelalte două perechi procedaseră probabil la fel ca și noi. Vîsliseră, desigur, fără să se obosească cu adevărat. Prin timpul nostru rapid
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
le acoperea. Ferestrele casei erau netede ca oglinda și întunecoase. Am încercat să-mi imaginez cum arătau camerele. Lămpile, picturile de pe pereți în ramele lor scînteietoare, mesele lucitoare, fotoliile confortabile și sofaua pe insulele lor de covor persan. Scările cu carpeta groasă, roșie și chiar ecoul pardoselii de marmură și a pereților albi, înalți. Grădina din spatele casei spre care dădea dormitorul lui David, cu alei acoperite cu pietriș, gard de merișor, trandafiri mari și hortensii albe în colțuri, iar în spate
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se ducea la lucru cu bicicleta în fiecare dimineață, îmbrăcat într-o haină veche și pantaloni din catifea reiată vîrîți în șosete, și pentru că nu începuse încă școala, Thaw stătea și mîzgălea la biroul domnului Thaw sau se trîntea pe carpeta din fața șemineului și citea, bucurîndu-se de prezența mamei, care trebăluia prin casă. într-o zi, domnul Thaw îi spuse: — Duncan, o să dai examenul de admitere peste șase săptămîni, nu-i așa? — Da. — îți dai seama cît de important e examenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
gînd să facem niște exerciții de alergare și m-am gîndit c-o să vii și tu. — N-am nimic împotrivă. Cînd a ajuns acasă, antreprenorul de pompe funebre trecuse deja pe-acolo. Un coșciug era așezat pe două capre, pe carpeta din fața șemineului. Capacul era astfel pus încît să lase un pătrat liber în capăt, iar fața doamnei Thaw se ițea pe-acolo. Thaw se uită la ea cu o neplăcere confuză. Trăsăturile aparținuseră mamei lui, dar deși nu vedea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]