448 matches
-
coridoare adânci, formate prin fenomenul de eroziune naturală a calcarelor sub acțiunea apelor de infiltrație. Situl respectiv este localizat în porțiunea sudică dinspre Valea Vinului, a celei mai mari depuneri de travertine din Depresiunea Borsec. Obiectivul face parte din ansamblul carstic al Scaunului Rotund. Accesul este organizat prin intermediul traseului care pornește din centrul Stațiunii Borsec trecînd pe lângă Izvorul Petőfi (Nr. 11) în direcția Poiana Zînelor spre Izvorul Străvechi și Peștera cu Gheață, fiind marcat cu cruce roșie. De la poiana aflată deasupra
Grota Urșilor () [Corola-website/Science/325067_a_326396]
-
Borsecului de Jos. Aspectul este cel al unor culoare înguste cu aspect de defileu care te poartă către capătul unei peșterii fără tavan. De-a lungul culoarelor se identifică mai multe trasee de escaladă. În apropiere se află o formațiune carstică similară numită "Cerdacul Iadului" unde se găsesc cîteva mici peșteri sau adîncituri în stîncă, accesibile. Traseul este accesibil tot timpul anului, gradul de dificultate fiind unul ușor și distanțele necesar a fi parcurse fiind destul de mici, ceea ce îl face oportun
Grota Urșilor () [Corola-website/Science/325067_a_326396]
-
Din concurență celor două echipe a rezultat o descoperire de excepție. 40 km de peșteră în doar 10 ani, comparativ cu Peșteră Vântului în care exclusiviștii speologii de la CSA Cluj au explorat 40 km în 40 de ani. Un sistem carstic de peste 40 km cu un potențial de peste 100 km. Peșteră Mare din Valea Firei este o peșteră complexă care cuprinde aproape toate elementele carstice. Cavitatea este dispusă pe două nivele: nivelul superior, fosil, format dintr-o succesiune de mari săli
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
care exclusiviștii speologii de la CSA Cluj au explorat 40 km în 40 de ani. Un sistem carstic de peste 40 km cu un potențial de peste 100 km. Peșteră Mare din Valea Firei este o peșteră complexă care cuprinde aproape toate elementele carstice. Cavitatea este dispusă pe două nivele: nivelul superior, fosil, format dintr-o succesiune de mari săli bogat concreționate și unul inferior, activ, situat la 30-50m sub nivelul fosil, larg, bogat concreționat, cu un râu subteran cu debit mediu. Fosilul este
Peștera cu apă din Valea Firei () [Corola-website/Science/318715_a_320044]
-
grefat puternic scoțând la iveală multe particularități morfologice. Culoarul este împărțit în trei sectoare: cel nordic situat între Bran și culmile din centru, sectorul central numit și sectorul gâlmelor calcaroase și sectorul sudic situat la sud de sectorul gâlmelor. Relieful carstic este bine definit prin prezența peșterilor, avenelor, cheilor, lapiezurilor, abrupturilor calcaroase și circulația carstică. În cadrul sectorului sudic al culoarului se întâlnesc trei depresiuni: Dâmbovicioara, Podul Dâmboviței și Rucăr. Depresiunea Dâmbovicioara este situată la confluența dintre Valea Izvorului și Dâmbovicioara, între
Culoarul Rucăr-Bran () [Corola-website/Science/313580_a_314909]
-
cel nordic situat între Bran și culmile din centru, sectorul central numit și sectorul gâlmelor calcaroase și sectorul sudic situat la sud de sectorul gâlmelor. Relieful carstic este bine definit prin prezența peșterilor, avenelor, cheilor, lapiezurilor, abrupturilor calcaroase și circulația carstică. În cadrul sectorului sudic al culoarului se întâlnesc trei depresiuni: Dâmbovicioara, Podul Dâmboviței și Rucăr. Depresiunea Dâmbovicioara este situată la confluența dintre Valea Izvorului și Dâmbovicioara, între cheia Peșterii și cheile Dâmbovicioarei, fiind o depresiune tectono-carstică. Depresiunea Podul Dâmboviței este situată
Culoarul Rucăr-Bran () [Corola-website/Science/313580_a_314909]
-
este înconjurat de o țarini, de unde și denumirea, și de câteva case împrăștiate prin apropiere. Datorită poziției într-un loc deschis, de pe malurile lacului se deschide o panoramă spre Vârful Vulcan (1263 m) declarat monument al naturii datorită formațiunilor sale carstice. Alte lacuri din bazinul Roșiei sunt: Tăul Anghel, situat în imediata apropiere de Tăul Brazi la nici 100 m distanță; Tăul Muntari, cel mai vechi și mai mic din zonă; Tăul Gaurari, aflat pe Valea Seliștei un, afluent direct al
Roșia Montană, Alba () [Corola-website/Science/300270_a_301599]
-
izvorul geografic și hidrologic al Dunării. Convențional, pe hărți apare însă numele „Dunăre“ abea după confluența râurilor Breg și Brigach, în Donaueschingen. Din punct de vedere tradițional, turistic și istoric, un bazin rotund din Donaueschingen, care captează apa unui izvor carstic este considerat drept „Donauquelle“. Apa acestui izvor este deversată printr-un canal subteran de 100 m lungime în râul învecinat Brigach. In preajma acestui bazin se adună cei mai mulți turiști veniți să caute izvorul Dunării. In regiunea de origine a Dunării
Dunărea () [Corola-website/Science/296526_a_297855]
-
organismelor, macro- și microscopiei, a impactului poluarii asupra organismelor, cunoașterea activității enzimatice în procesele metabolice, a țesuturilor conjunctive și a matricei extracelulare în cursul dezvoltării organismelor, funcționarea și protecția ecosistemelor, faună și floră terestră, faună de mamifere fosile din depozitele carstice și stratificate. Ocupații componente: 254101 cercetător în biologie 254102 asistent de cercetare în biologie 254103 cercetător în microbiologie-bacteriologie 254104 asistent de cercetare în microbiologie-bacteriologie 254105 cercetător în biologie chimie 254106 asistent de cercetare în biologie chimie 254107 cercetător în botanică
EUR-Lex () [Corola-website/Law/202006_a_203335]
-
Complexul carstic "Tăușoarele-Zalion" din Munții Rodnei este alcătuit din Peștera Izvorul Tăușoarelor și Peștera Jgheabul lui Zalion. Rezervația naturală "Tăușoare-Zalion" de la Gersa a fost declarată monument al naturii în principal datorită prezenței cristalelor de gips și a unor fosile cu importanță științifică
Tăușoare-Zalion (complex carstic) () [Corola-website/Science/313968_a_315297]
-
cea mai mare diferență de nivel din România). Ea drenează în subteran cursul epigeu al pârâului Izvorul Tăușoarelor. Galerii lungi și nu de puține ori înguste leagă sălile mari ale acestei peșteri tinere și active ce adăpostește relativ puține formațiuni carstice Se remarcă apariția a numeroase anthodite de gips și aragonit a căror elemente depășesc uneori 10cm lungime și sunt grupate în așa fel încât au aspectul unor crizanteme de piatră. Interesantă este și apariția unor depozite aluvionare stratificate, groase (peste
Tăușoare-Zalion (complex carstic) () [Corola-website/Science/313968_a_315297]
-
fost fixat acest eveniment este întodeauna prima duminică după Duminica Paștilor, cunoscuta sub numele de "Duminica Tomii". Pietrele lui Solomon reprezintă o arie naturală în al cărei teritoriu se află mai multe formațiuni geologice (abrupturi calcaroase, stâncării, grohotișuri, turnuri) , fenomene carstice de un deosebit interes peisagistic și turistic. Cheiul este trăbătut de un mic pârâu (Valea cu Apă ce formează mai multe cascade și un mic defileu) și un drum forestier ce leagă Șcheiul de stațiunea turistică Poiana Brașov. În abruptul
Pietrele lui Solomon () [Corola-website/Science/327216_a_328545]
-
peșterile de pe platou. După aprox. 2/3 din lungimea totală se ajunge la primul sifon , după care galeria principală continuă, cu mai multe sifoane și afluenți, joncționînd cu Peștera de la Izbucul Topliței de Roșia. Astfel se ajunge la un sistem carstic cu o denivelare de aprox. 200 m și o lungimea a galeriilor de peste 13 km, morfologia variind în funcție de caracteristicile calcarului străbătut.
Peștera Ciurul Ponor () [Corola-website/Science/321077_a_322406]
-
turnătorie a obiectelor de bronz . În sprijinul acestei ipoteze vine configurația naturală a peșterii cu o boltă semicirculară, de 33/20 metri, care favoriza activitatea oamenilor în orice condiții meteorologice, având portalul cel mai înalt dintre toate peșterile din zona carstică Șuncuiuș și din nordul Masivului Pădurea Craiului . În anul 1989 s-a descoperit al doilea depozit de bronzuri tot în gura peșterii Lesiana, la 3 metri sud de intrarea în peșteră. În urma săpăturilor arheologice au ieșit la iveală alte 19
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
prin precipitare). Zonele ocupate cu travertine din partea nord-estică a depresiunii s-au dezvoltat sub formă de petice, dintre care cel mai bine reprezentat ocupă o zonă de circa un kilometru pătrat. Aceste arii au aspect relativ plat cu mici depresiuni carstice (doline). Partea sudică a acestor depuneri prezintă margini abrupte de până la 100 m, de-a lungul Văii Vinului iar zona are aspectul clasic al regiunilor carstice. Acumularea unor ape minerale în masivele calcarelor dolomitice de la Borsec este caracterizată prin apariția
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
de circa un kilometru pătrat. Aceste arii au aspect relativ plat cu mici depresiuni carstice (doline). Partea sudică a acestor depuneri prezintă margini abrupte de până la 100 m, de-a lungul Văii Vinului iar zona are aspectul clasic al regiunilor carstice. Acumularea unor ape minerale în masivele calcarelor dolomitice de la Borsec este caracterizată prin apariția unor izvoare cu debite apreciabile și mineralizare ridicată. Prezența dioxidului de carbon în aceste ape este legată de aureola mofetică a lanțului Harghita - Călimani. Alimentarea complexului
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
mixte bicarbonatate, calcice, magneziene, carbogazoase și hipotone. Izvoarele Depresiunii Borsec apar în două grupe - cel nordic de importanță mai mare - linia de izvoare având ca provenineță fâșia de calcare cristaline dolomitice, surse caracterizate de acumularea apei în fisuri și goluri carstice (izvoarele 1, 2, 3, 5, 6) ; și grupul de sud - linia de izvoare cantonate în tuf calcaros cu o circulație restrînsă a apelor, prin fisuri și zone de alterare (izvoarele 10, 11, 15). Izvoarele cele mai importante calitativ și ca
Borsec () [Corola-website/Science/297218_a_298547]
-
acum reconstituita și expusă la Muzeul Banatului din Timișoara, unde se păstrează și resturile de urs de caverna. În anii 1960 peșteră intra în atenția ISER București prin Ștefan Negrea, Alexandina Negrea și Vasile Sencu. Ulterior peșteră și întreaga zonă carstica din versantul stâng al Văii Farasesti este explorata de către clubul Speotimiș care aduce noi contribuții majore la cunoașterea genezei peșterii. Începând din anul 1984, Asociația Speologica Speotimiș organizează în Sala Concertelor din această peșteră o serie de concerte la care
Peștera Românești () [Corola-website/Science/304340_a_305669]
-
Albe cu 1.335 m, vârfurile Ciolanu Mare 1.135 m și Ciolanu Mic 1.048 m. Petrografia muntelui este foarte variată, cu roci sedimentare (calcare, șisturi argiloase, gresii), roci metamorfice (gnaise, micașisturi), în zone calcaroase găsindu-se diverse forme carstice: crovuri, doline, polii, avene, peșteri - Peștera Topolnița. Relieful de deal cu caracteristici specifice morfologiei Podișului Mehedinți, cu aspect de relief fragmentat, prezența peșterilor. Alcătuirea petrografică a zonei deluroase se reprezintă prin calcare, micașisturi, gnaise, amfibolite, serpentine etc. Acest tip de
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
are izvoarele în județul Mehedinți într-o asemenea zonă la altitudini de 580 m. Alte cursuri de apă de pe teritoriul comunei sunt și pârâurile Prejna, Gornovița și Balta din bazinul hidrografic al râului Topolnița. La nivelul comunei se identifică zone carstice prin care bazinele hidrografice ale Coșuștei și ale Topolniței comunică pe o direcție sau pe cealaltă, în funcție de regimul de precipitații între care în zona Cornetul Babelor în lacul numit ”Lacul Gornoviței”. În zona depresionară lunca râurilor Gornovița, Prejna și Balta
Comuna Balta, Mehedinți () [Corola-website/Science/310646_a_311975]
-
face parte din complexul carstic Groapa de la Bârsa aflat în Munții Apuseni, zona Padiș. Este situată în zona centrală a Munților Bihorului, în cadrul complexului carstic Padiș-Cetățile Ponorului, la 1.090 m alt. Datorită joncțiunii naturale, realizată în 1974, între "Peștera Neagră" și "Peștera de la Zăpodie
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
face parte din complexul carstic Groapa de la Bârsa aflat în Munții Apuseni, zona Padiș. Este situată în zona centrală a Munților Bihorului, în cadrul complexului carstic Padiș-Cetățile Ponorului, la 1.090 m alt. Datorită joncțiunii naturale, realizată în 1974, între "Peștera Neagră" și "Peștera de la Zăpodie", rețeaua totală a galeriilor însumează 12,1 km (locul 7 în România), fiind cunoscută în prezent sub denumirea de "". Galeriile
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
Sudic. Acesta drenează un puternic pârâu subteran. În aval el înaintează câteva sute de metri formând marmite și cascade succesive. În amonte dimensiunile galeriei sunt impresionante, pe alocuri atingând 45 m lățime și 45 m înălțime. Întreaga gamă de formațiuni carstice poate fi întâlnite aici, stalactite, stalagmite, scurgeri parietale, coloane, etc. Dupa 700 m galeria se termină cu Lacul Sifon. Acesta a fost trecut de scafandru autonom în 1974 făcând joncțiunea cu Peștera Neagră. Peștera este foarte periculoasă din cauza posibilelor viituri
Peștera Neagră-Zăpodie () [Corola-website/Science/320462_a_321791]
-
instalează condițiile de eroziune continentală și abraziune, asociate unor mișcări epirocenetice active. Acestea vor declanșa procesul formării suprafețelor de nivelare, situate între 200 și 400 m. Etapă Cuaternara se remarcă prin: înălțări diferențiate pe compartimente, adâncirea văilor, apariția de forme carstice acumulări puternice în albii, dezvoltarea unor depresiuni. Un proces important, apărut odată cu accentuarea aridizării climei și care continuă și azi, e cel de pedimentație. Podișul Dobrogei de Nord se află sub influența condițiilor climatice cu pronunțat continentalism și a unui
Munții Măcin () [Corola-website/Science/306314_a_307643]
-
din Munții Mehedinți, la o altitudine de 390 m. Este o peșteră de peste 1,5 km lungime parcursă de un pârâu subteran. Peștera Isverna are cea mai lungă rețea de galerii subacvatice din România. Din pornește cel mai mare izvor carstic din județul Mehedinți. Peștera este foarte dificil de explorat datorită sifoanelor, galeriilor și lacurilor subterane. Până în prezent în Peștera Izverna sunt accesibile două galerii. Peștera Izverna a fost explorată pentru prima oară de biospeologul C. N. Ionescu pe o lungime
Peștera Izverna () [Corola-website/Science/330152_a_331481]