213 matches
-
a celor 1200 de talanți. Dar obținerea numeroaselor succese în Iberia de către armatele cartagineze au trezit și revigorat dorința de răzbunare împotriva romanilor. Polybius îl contesta pe istoricul latin, Fabius Pictor, care a considerat asediul orașului Sagentum și traversarea armatelor cartagineze a râului Ebro că fiind principala cauză. În urmă încheierii tratatului din 226 i.en., Ebro limita expansiunea punică, iar unele orașe, deși erau incluse în sfera de influență punică, erau aliatele Romei: Emporion, Rhode și Saguntum. Din poziția sa
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
Arc de Savoie, traversâd aria de lângă modernul Mont Cenis ori Little St Bernard Pass. Recentele evidențe numismatice sugerează că armata lui Hannibal a trecut pe lângă Matterhorn. În orice caz, era sfârșitul lunii septembrie când a început traversarea Alpilor, deci forțele cartagineze au fost surprinse de venirea iernii. Mulți autori consideră expediția lui Hannibal în Alpi ca fiind o "realizare supraomenească", un act eroic. Frigul și efortul au fost simțite de soldați și de elefanții adaptați la mediul mediteranean, nefiind suficient echipați
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
cele din urmă, a ordonat că întreaga armată să avanseze pentru a traversa răul. Hannibal, bine prregatit, nu a avut nicio dificultate în a-i învinge pe râul înghețat. Armata romană a fost nimicită de elefanți, de infanteria și cavaleria cartagineză. Doar 10.000 de soldați romani și o parte din călăreți au supraviețuit și au ajuns la Piacenza și Cremona. Lonus și Scipio s-au întors la Roma. Mandatele lor de consuli s-au încheiat. Noii consuli aveau să fie
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
înțelept să ierneze în zonele joase deja devastate din Campania, dar Fabius s-a asigurat că toate trecătorile din Campania au fost blocate. Pentru a evita acest lucru, Hannibal i-a înșelat pe romani făcându-i să creadă că armata cartagineză se refugia prin pădure. Când romanii au pătruns în pădure, armata lui Hannibal a ocupat trecerea. Fabius a fost la distanță izbitoare, dar în acest caz, precauția a lucrat împotriva lui. Mirosind o stratagemă (pe bună dreptate), el s-a
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
comandantul cavaleriei lui Hannibal, care a condus cavaleria numidiană în dreapta, a spulberat cavaleria romana ce se opunea. Cavaleria grea iberică și galică a lui Hannibal, condusă de Hanno pe stânga, a învins cavaleria grea romană, iar apoi, atât cavaleria grea cartagineză și cea numidiană au atacat legiunile din spate. Ca urmare , armata romană nu avea nicio cale de retragere. Având în vedere aceste tactici geniale, Hannibal, cu o armată inferioară numeric, a reușit să înconjoare și să distrugă armata romană superioară
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
care se așteptau să câștige în calitate de aliați au încetat colaborarea. În pofida superiorității lui Hannibal pe câmpul de luptă, depărtarea de bazele de aprovizionare din Africa de Nord și Spania, dominația maritimă romană, tenacitatea și puterea de rezistență latină au măcinat treptat forțele cartagineze de pe pământul italic. Hannibal a subapreciat sistemul hegemionei italice. În anul 212 î.Hr. Siracuza este cucerită de romani, iar diversiunea de mare anvergură a lui Hannibal din 211 î.Hr. , când apare sub zidurile Romei ("Hannibal ad portas"), nu îi poate
Al Doilea Război Punic () [Corola-website/Science/317960_a_319289]
-
a fost o confruntare între forțele romane și cartagineze care a avut loc în anul 260 î.Hr., în timpul Primului Război Punic. Această bătălie a marcat primul triumf roman naval și prima folosire a "corvus" în bătălie. Inspirat de succesul în bătălia de la Agrigentum, romanii au căutat să câștige toată
Bătălia de la Mylae () [Corola-website/Science/326363_a_327692]
-
este necunoscut, dar ar putea fi, eventual, un roman sau un siracuzan, cum ar fi Arhimede. Duilius îl întâlnește pe Hannibal lângă orașului Mylae, în nordul Siciliei, în 260 î.Hr. Polibius ne menționează că s-au confruntat 130 de nave cartagineze, dar nu ne-a oferit informații și despre forțele romane. Pierderea a 17 vase în bătălia de la insulele Lipari dintr-un total de 120, deci flota Romei era compusă din cele 103 ambarcațiuni rămase. Însă, este posibil ca numărul să
Bătălia de la Mylae () [Corola-website/Science/326363_a_327692]
-
să fie mai mare datorită sprijinului sosit. Cartaginezii au anticipat victoria, datorită experienței superioare a Cartaginei. Corvusurile au fost foarte utile, ajutându-i pe romani să debarce pe primele 30 de nave ale cartaginezilor ajuns destul de aproape (inclusiv nava amiral cartaginez). Pentru a evita corvusurile, cartaginezii au fost obligați să meargă în jurul lor și romanii s-au apropriat din spate, sau din lateral. După ce 20 de nave ale cartaginezilor au fost capturate de romani, Hannibal s-a retras cu restul navelor
Bătălia de la Mylae () [Corola-website/Science/326363_a_327692]
-
romanii s-au apropriat din spate, sau din lateral. După ce 20 de nave ale cartaginezilor au fost capturate de romani, Hannibal s-a retras cu restul navelor sale, lăsându-l pe Duilius cu o victorie clară. În loc de ai urma pe cartaginezii supraviețuitori în urma bătălia navală, Duilius a navigat spre Sicilia. A salvat orașul Segesta, care era asediată de comandantul cartaginez Hamilcar. Istoricii moderni s-au întrebat la decizia lui Duilius să nu urmeze imediat cu un alt atac naval, asupra restului
Bătălia de la Mylae () [Corola-website/Science/326363_a_327692]
-
romani, Hannibal s-a retras cu restul navelor sale, lăsându-l pe Duilius cu o victorie clară. În loc de ai urma pe cartaginezii supraviețuitori în urma bătălia navală, Duilius a navigat spre Sicilia. A salvat orașul Segesta, care era asediată de comandantul cartaginez Hamilcar. Istoricii moderni s-au întrebat la decizia lui Duilius să nu urmeze imediat cu un alt atac naval, asupra restului de 80 de nave ale lui Hannibal care era încă, probabil, prea puternică pentru a cuceri Roma. Succes de la
Bătălia de la Mylae () [Corola-website/Science/326363_a_327692]
-
80 de nave ale lui Hannibal care era încă, probabil, prea puternică pentru a cuceri Roma. Succes de la Mylae a permis romanilor să-l urmărească pe Hannibal în Sardinia, unde romanii au distrus din nou, o mare parte a flotei cartagineze. Întors în Cartagina, Hannibal a fost arestat de cartaginezi și răstignit pentru incompetența lui. În ceea ce îl privește pe Duilius, o columna rostrata sau columna victoriei, a fost ridicată cu o inscripție în onoarea sa în forum. Resturile din această
Bătălia de la Mylae () [Corola-website/Science/326363_a_327692]
-
îndeplinească cererile poporului roman. În 149 î.Hr. Roma a declarat război Cartaginei. În aceste condiții Cartagina a făcut mai mult încercări de a potoli furia Romei și primește promisiunea că dacă Cartagina trimite la Roma 3.000 de nou născuți cartaginezi, atunci aceasta își va păstra guvernul propriu si drepturile asupra teritoriului stăpânit până atunci. Chiar și după ce acest lucru a fost făcut, orașul aliat Utica a trecut de partea Romei și o armată romană de 80 000 de soldați a
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
s-au retras de la negocieri. Imediat Cartagina a fost asediată, începând astfel al treilea război punic. Asediul Cartaginei a durat din 149 î.Hr. până în vara anului 146 î.Hr., când generalul roman Scipio Aemilianus a luat orașul cu asalt. Deși cetățenii cartaginezi au luptat cu vitejie, aceștia au fost, în mod inevitabil, împinși treptat înapoi de copleșitoarea forță militară romană, iar în cele din urmă au fost distruși. Mulți cartaginezi au murit de foame mai ales în ultima parte a asediului și
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
războiului, dar, așa cum era în acea perioadă soarta locuitorilor din orașele cucerite, aceștia au fost vânduți drept sclavi de către învingători. Orașul a fost ars sistematic între 10 și 17 zile, iar zidurile, clădirile și portul au fost distruse definitiv. Teritoriile cartagineze rămase au fost anexate de către romani și au fost transformate în Provincia Africa. Teritoriul Cartaginei a fost reconstruit și transformat în oraș roman de către Iulius Caesar. A devenit unul din principalele orașe din Africa romană, în timpul imperiului. Legenda potrivit căreia
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
publicus, a fost împărțit fermierilor locali, dar și celor din Roma și Italia. Africa de Nord a devenit rapid o sursă vitală de grâu pentru romani. Cartagina romană a fost centrul principal de transport al acestor bunuri către capitală. Multe dintre orașele cartagineze, cum ar fi cele din Mauretania au fost cucerite și reconstruite de către romani. Exemple ale acestor reconstruiri sunt orașele Volubilis, Chellah și Mogador. Volubilis, de exemplu, a fost un oraș important care a fost reconstruit pe locul unui fost oraș
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
cum ar fi cele din Mauretania au fost cucerite și reconstruite de către romani. Exemple ale acestor reconstruiri sunt orașele Volubilis, Chellah și Mogador. Volubilis, de exemplu, a fost un oraș important care a fost reconstruit pe locul unui fost oraș cartaginez și se afla la granița vestică a cuceririlor romane. De asemenea, în cazul ambelor orașe, acolo se aflau așezări datând din neolitic. Orașul punic Utica, care la începutul asediului a schimbat tabăra, a devenit capitala provinciei romane Africa. Ca un
Al Treilea Război Punic () [Corola-website/Science/317974_a_319303]
-
locuitori puni Ptolemeu îi numea "bastuli." Orașul fenician Gadira (Cadiz) se afla pe o insulă pe coasta Hispaniei Baetica. Alți iberi importanți erau bastetanii, care ocupau regiunile Almería și Granada muntoasă. Către sud-est, influența punică s-a răspândit de la orașele cartagineze de pe coastă: Noua Cartagină (în epoca romană "Cartago Nova," astăzi Cartagena), Abdera și Malaca (Málaga). Unele orașe iberice și-au păstrat numele preindoeuropene chiar în perioada romană în Baetica. Granada era numită tot "Eliberri," "Illiberis" și "Illiber" de romani; în
Hispania Baetica () [Corola-website/Science/303611_a_304940]
-
și Terillos din Himera a fost pe punctul de a costa libertatea grecilor din Sicilia. Alungat din Himera de adversarul său, Terillos apelează la ajutorul Cartaginei, întocmai cum Hippias apelase la cel al perșilor.De altfel, regatul Persiei și republica cartagineză acționau de comun acord împotriva grecilor. Echipajele cele mai valoroase din flota lui Xerxes erau cele feniciene. La Tyr și la Sidon emisarii lui Xerxes duceau intense tratative cu fenicienii cartaginezi pentru înrobirea tuturor ținuturilor unde se instalaseră grecii, mai
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
cel al perșilor.De altfel, regatul Persiei și republica cartagineză acționau de comun acord împotriva grecilor. Echipajele cele mai valoroase din flota lui Xerxes erau cele feniciene. La Tyr și la Sidon emisarii lui Xerxes duceau intense tratative cu fenicienii cartaginezi pentru înrobirea tuturor ținuturilor unde se instalaseră grecii, mai ales de când regele aflase că aliații din Consiliul de la Istm ceruseră ajutor și de la Siracuza. În cursul anului 480 Cartagina se decide să lovească. O armată numeroasă sub comanda lui Hamilcar
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
instalaseră grecii, mai ales de când regele aflase că aliații din Consiliul de la Istm ceruseră ajutor și de la Siracuza. În cursul anului 480 Cartagina se decide să lovească. O armată numeroasă sub comanda lui Hamilcar, unul din magistrații principali ai republicii Cartagineze ("sofeti") a traversat marea spre Sicilia pentru a-l ataca pe Theron, care se instalase la Himera. Ajutat de ginerele său, Gelon, Theron obține victoria asupra cartaginezilor, iar Hamilcar își pierde viața în împrejurări învăluite în misterul legendelor. Aproape concomitent
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
concomitent cu bătălia de la Salamina și cu alungarea perșilor din Europa, această victorie s-a bucurat de un prestigiu egal cu cel al luptei navale de la Salamina, mai ales că a fost urmată de un tratat de pace prin care cartaginezii își luau obligația să plătească siracuzanilor o despăgubire de 2000 de talanți, în afară de uriașa pradă de război capturată de greci din tabăra cartagineză. O monedă grea de argint, cu o frumoasă efigie înfățișând victoria siracuzană, denumită "demaretană", după numele, soției
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
luptei navale de la Salamina, mai ales că a fost urmată de un tratat de pace prin care cartaginezii își luau obligația să plătească siracuzanilor o despăgubire de 2000 de talanți, în afară de uriașa pradă de război capturată de greci din tabăra cartagineză. O monedă grea de argint, cu o frumoasă efigie înfățișând victoria siracuzană, denumită "demaretană", după numele, soției lui Gelon, a fost doar una din numeroasele manifestări comemorative pentru salvarea Siciliei de cucerirea cartagineză. Consecințele victoriei de la Himera. O și mai
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
de război capturată de greci din tabăra cartagineză. O monedă grea de argint, cu o frumoasă efigie înfățișând victoria siracuzană, denumită "demaretană", după numele, soției lui Gelon, a fost doar una din numeroasele manifestări comemorative pentru salvarea Siciliei de cucerirea cartagineză. Consecințele victoriei de la Himera. O și mai mare înflorire a orașelor grecești din sudul Italiei a urmat după 480. La moartea lui Gelon, în 478, succesiunea a fost preluată de fratele său Hieron, în timpul căruia siracuzanii izbutesc să înfrângă și
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
său s-au purtat, între anii 218 - 202 î.Hr., bătăliile celui de al doilea război punic dintre Roma și Cartagina. În nordul Apuliei, la Cannae, romanii au suferit, în 216 î.Hr., cea mai grea înfrângere din istoria luptelor împotriva comandantului cartaginez Hannibal : au fost uciși atunci 50.000 dintre cei 86.000 de soldați ai imperiului. În anul 1130, Apulia a devenit parte integrantă a Regatului Siciliei. În acele vremuri, din porturile sale au ridicat pânzele numeroase corăbii cu cruciați la
Apulia () [Corola-website/Science/296710_a_298039]