323 matches
-
anterioară, alta inferioară și a treia posterioară. Fața anterioară articulară are de obicei o formă de semilună și formează cu tuberculul lateral al talusului o articulație de tip sincondroză sau este legat de acesta printr-un țesut fibros, fibrocartilaginos sau cartilaginos. Fața inferioară, calcaneană, este și ea articulară, și poate să se articulează cu fața superioară a calcaneului, participând la coaliția (sinostoza) talocalcaneană. Fața posterioară este nearticulară. Osul trigon este cel mai adesea unic și măsoară mai puțin de 1 cm
Osul trigon () [Corola-website/Science/335960_a_337289]
-
i ("Holocephali") sunt o subclasă puțin numeroasă de pești cartilaginoși marini, bine delimitată de elasmobranhiate ("Elasmobranchii"). Ei se caracterizează printr-o asociere de caractere primitive și caractere de specializare restrânsa, apărute în legătură cu adaptarea la o viață abisală. Caracterele lor principale sunt: craniul autostilic, slaba dezvoltare a corpurilor vertebrale, prezența unor
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]
-
înaltă este erectilă și precedată de un spin puternic, este așezată deasupra înotătoarelor pectoralelor; cea posterioară este lungă și scundă. Înotătoarele pectorale sunt mari și ascuțite; iar înotătoarele ventrale mai mici și pedunculate. Și unele și altele au razele lor cartilaginoase prinse pe câte un singur cartilaj bazal. Înotătoarea anală este mică. Înotătoarea codală este, la adulți, heterocercă, iar la indivizii tineri, protocercă. Scheletul este cartilaginos. Scheletul axial este primitiv. El este reprezentat în mod principal prin notocord (coarda dorsală) bine
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]
-
ascuțite; iar înotătoarele ventrale mai mici și pedunculate. Și unele și altele au razele lor cartilaginoase prinse pe câte un singur cartilaj bazal. Înotătoarea anală este mică. Înotătoarea codală este, la adulți, heterocercă, iar la indivizii tineri, protocercă. Scheletul este cartilaginos. Scheletul axial este primitiv. El este reprezentat în mod principal prin notocord (coarda dorsală) bine dezvoltat, înconjurat de corpurile vertebrale inelare, care poartă arcuri. Coarda dorsală nu este strangulată de corpul vertebrelor, dar în teaca sa externă se formează inele
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]
-
dorsală) bine dezvoltat, înconjurat de corpurile vertebrale inelare, care poartă arcuri. Coarda dorsală nu este strangulată de corpul vertebrelor, dar în teaca sa externă se formează inele calcificate. Corpul vertebrelor este rudimentar. Himerele n-au coaste. Craniul este o cutie cartilaginoasă complet închisă. De la acest fel de craniu se trage numele de holocefali. La holocefali, articulația arcului mandibular la neurocraniu se face prin cartilajul palatopătrat (falcă superioară), care este concrescut imobil în toată lungimea sa la baza craniului (articulație autostilică), fără
Holocefali () [Corola-website/Science/330393_a_331722]
-
problemă de sănătate importantă prin frecvența mare la populația de peste 40 de ani. Este caracterizată prin câteva elemente: 1) Alinierea anormală a genunchiului: in varus sau in valgus 2) Instabilitatea genunchiului: 3) Incongruența articulară: 4) Traumatisme directe: pot produce modificări cartilaginoase degenerative. Traumatismele pot fi unice și majore sau repetate și mici. 5) Inflamațiile: reumatismale și infecțioase (septice și specifice). Clasificarea se bazează pe: Pe baza acestor examene, AG a fost impărțită în 4 stadii de gravitate: 1) stadiul I: modificările
Gonartroză () [Corola-website/Science/307567_a_308896]
-
acestor examene, AG a fost impărțită în 4 stadii de gravitate: 1) stadiul I: modificările sunt minime: - simptome clinice minime: durere ușoara și uneori tumefacție articulară - radiologic: nu sunt încă modificări radiologice sau ele sunt minime - artroscopic: semne de degenerare cartilaginoasă (cartilaj moale, opac, gălbui și uneori cu fibrilare fină a suprafeței articulare) și semne de degenerare meniscală - tratament: conservator: 2) stadiul II: - clinic: simptomele sunt moderate: durere, tumefacție, redoare crescătoare - radiologic: diminuarea spațiului articular pe radiografia în sprijin - artroscopic: fibrilarea
Gonartroză () [Corola-website/Science/307567_a_308896]
-
tehnici benefice în gonartroză: a) lavajul: asigură ameliorarea simptomelor la 85% din cazuri. La 2 luni post lavaj 60% dintre cei operați înca mai au ameliorare. Este doar un tratament paliativ modest. b) debridarea: scoate din articulație fragmente libere meniscale, cartilaginoase sau sinoviale dar și fragmente încă aderente dar parțial desprinse. c) tehnica microfracturilor: este urmată de rezultate mai bune decât debridarea: la 7 ani postoperator rezultatele bune au reprezentat 75% din cazuri. d) tehnica mozaicoplastiei: indicată pentru leziunile relativ mici
Gonartroză () [Corola-website/Science/307567_a_308896]
-
tratamentul luxațiilor și fracturilor, de chirurgia sechelelor și poliomielită, inaugurând o serie de procedee operatorii originale descrise în lucrări ca: "Greffes et transplants osseux chez I'homme" (1924), "Ortopedie chirurgicală" (1956), "Artroplastia" (1958), "Scoliozele" (1961), "Transplanturi și grefe osoase și cartilaginoase" (1975) etc. Aduce inovații în tehnica operatorie, echipamentul și instrumentarul chirurgical ortopedic (masa ortopedică "Rădulescu", scărița de extensiune, depanatorul de floare, strângătorul de sârmă, despicătorul de coaste, pense cu astragal etc.). Acordă o atenție deosebită tehnicii protezice, îmbogățind-o cu
Alexandru D. Rădulescu () [Corola-website/Science/307150_a_308479]
-
2 fețe: fața anterioară și fața posterioară și 4 margini: două margini laterale, marginea superioară și marginea inferioară. Corpul sternului embrionar este format din 4 segmente numite sternebre ("Sternebrae") care persistă până la pubertate. Sternebrele sunt unite între ele prin joncțiuni cartilaginoase. Aceste joncțiuni se osifică la pubertate și la 25 de ani antrenează o fuziune progresivă a sternebrelor formând corpul sternului la adult. Liniile de fuziune a sternebrelor se văd pe fața anterioară a corpului sternului la adult. Unghiul sternal sau
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
și cel mai variabil al sternului, având forme și dimensiuni variate, poate fi ovalar sau triunghiular, larg sau subțire, ascuțit sau bifid (bifurcat), curbat sau deviat spre o parte; este adesea perforat la mijloc de un orificiu. Procesul xifoidian este cartilaginos la persoanele tinere și se de obicei se osifică la bătrâni. În tabel sunt redate denumirile după Terminologia Anatomica (TA) 1998.
Stern () [Corola-website/Science/317125_a_318454]
-
gleznei normale, spațiul tibio-fibular este rareori > 4 mm. O separare > 5 mm sau un spațiu clar între tibie și fibulă la individul adult este semn sigur de diastazis, necesitând reducere și fixare cu un șurub până la vindecarea ligamentelor. 1) "Leziunile cartilaginoase" 2) "Instabilitatea cronică a gleznei:" (cea mai frecventă este instabilitatea cronică laterală) 3) "Instabilitatea subtalară:" este foarte greu de diferențiat de instabilitatea gleznei. Instabilitatea subtalară se manifestă prin durere situată distal și lateral de articulația gleznei, în aria lui sinus
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
anterioară a gleznei, care se face în ușoară flexie a gleznei. Este evaluată astfel stabilitatea pe care o dă ligamentul talo-fibular anterior. 2) pasul 2: artroscopia. Este folosită înaintea reconstrucției ligamentare, pentru evaluarea și tratamentul leziunilor intraarticulare ale gleznei. Leziunile cartilaginoase posterioare sau mediale pot fi tratate artroscopic prin debridare și microforaje. Leziunile osteocondrale laterale sunt abordate în timpul operației deschise. 3) pasul 3: poziționare și expunere. Pacientul este poziționat în decubit lateral. Se desenează anatomia pe piele. Operația este făcuta sub
Entorsă acută a gleznei () [Corola-website/Science/311799_a_313128]
-
(peștii cartilaginoși) sunt în mare parte pești de pradă marini de talie mare, printre care se numără familiile din care face parte rechinul (Selachii) cu peste 500 de specii, și pisica de mare (Chimaeriformes) cu 34 de specii. Speciile din această clasă
Chondrichthyes () [Corola-website/Science/320833_a_322162]
-
parte pești de pradă marini de talie mare, printre care se numără familiile din care face parte rechinul (Selachii) cu peste 500 de specii, și pisica de mare (Chimaeriformes) cu 34 de specii. Speciile din această clasă au un schelet cartilaginos, incomplet osificat, impregnat cu cristale prismatice de carbonat de calciu, și coada împărțită în două părți inegale. În apropierea cozii se află o valvulă, care acoperă așa numitele organe sexuale, o caracteristică ancestrală a peștilor cartilaginoși (pleziomorfie). Cele 20 de
Chondrichthyes () [Corola-website/Science/320833_a_322162]
-
clasă au un schelet cartilaginos, incomplet osificat, impregnat cu cristale prismatice de carbonat de calciu, și coada împărțită în două părți inegale. În apropierea cozii se află o valvulă, care acoperă așa numitele organe sexuale, o caracteristică ancestrală a peștilor cartilaginoși (pleziomorfie). Cele 20 de specii din familia Potamotrygonidae trăiesc în apele dulci din America de Sud. Aproape toate speciile de "" sunt pești de pradă marini, cu excepția familiei "Pristidae" și în parte familia "Dasyatidae", care urcă din mare în susul apelor curgătoare. Speciile din
Chondrichthyes () [Corola-website/Science/320833_a_322162]
-
curgătoare. Speciile din familia "Potamotrygonidae" trăiesc permanent în apele dulci. Din cauza distanțelor mari pe care le parcurg, sunt o serie de specii insuficient cercetate. Acest lucru face ca unele specii să fie periclitate, fără să fie sesizat pericolul. Toți peștii cartilaginoși sunt carnivori. Speciile mari consumă cu predilecție pești osoși, dar majoritatea speciilor consumă crustacee și moluște, iar specia "Megachasma Pelagios" și cele din genul "Mobula" se hrănesc cu plancton. Fecundația are loc la circa 50% din specii prin copulație, ele
Chondrichthyes () [Corola-website/Science/320833_a_322162]
-
din genul "Mobula" se hrănesc cu plancton. Fecundația are loc la circa 50% din specii prin copulație, ele fiind ovovivipare, adică nasc larve vii, pe când restul sunt ovipare, adică femela depune ouă (icre) din care vor ecloza larvele (puietul). Peștii cartilaginoși și peștii osoși se deosebesc prin următoarele caractere: Clasificarea peștilor cartilaginoși după Joseph Nelson, 2006
Chondrichthyes () [Corola-website/Science/320833_a_322162]
-
circa 50% din specii prin copulație, ele fiind ovovivipare, adică nasc larve vii, pe când restul sunt ovipare, adică femela depune ouă (icre) din care vor ecloza larvele (puietul). Peștii cartilaginoși și peștii osoși se deosebesc prin următoarele caractere: Clasificarea peștilor cartilaginoși după Joseph Nelson, 2006
Chondrichthyes () [Corola-website/Science/320833_a_322162]
-
mai intensă. Există cazuri în care țesutul displazic conține insule de țesut osos nou format ce se văd radiologic ca ușoare opacități neregulate sau chiar ca opacități intens radioopace, în special la nivelul oaselor cranio-faciale. Rareori țesutul displazic conține arii cartilaginoase cu calcificări la periferia acestor arii ce apar pe radiografie sub forma unor opacități inelare, asemănătoare imaginilor observate în tumorile cartilaginoase. 2) de gradul de afectare a cortexului: La început, cortexul este doar subțiat: se vede radiologic ca fiind mai
Displazie fibroasă () [Corola-website/Science/308064_a_309393]
-
opacități neregulate sau chiar ca opacități intens radioopace, în special la nivelul oaselor cranio-faciale. Rareori țesutul displazic conține arii cartilaginoase cu calcificări la periferia acestor arii ce apar pe radiografie sub forma unor opacități inelare, asemănătoare imaginilor observate în tumorile cartilaginoase. 2) de gradul de afectare a cortexului: La început, cortexul este doar subțiat: se vede radiologic ca fiind mai subțire și mai puțin radioopac. Ulterior, corticala poate fi observată ca o expansiune formată prin resorbție endostală asociată cu o ușoară
Displazie fibroasă () [Corola-website/Science/308064_a_309393]
-
hemoragii, ce conțin fie lichid seros, fie hemoragic. Cu timpul, în special în formele monostice de DF, aproape întreaga zona osteolitica se reduce la o cavitate cu lichid, astfel încât rezolvarea este similară chistului osos. Pe măsură ce țesutul tumoral evoluează, apar insule cartilaginoase, mai abundente în copilărie și în zonele metafizare. DF este formată din țesut histiofibroblastic compact în care sunt implantate mici trabecule osoase care nu mai conțin osteoblaste. În general, histiofibroblastii sunt rotunzi, numeroși, cu mitoze rare, înconjurați de o rețea
Displazie fibroasă () [Corola-website/Science/308064_a_309393]
-
posterior al talusului se află un os mic supranumerar numit osul trigon. Fața anterioară articulară a osului trigon formează cu tuberculul lateral al talusului o articulație de tip sincondroză sau este legat de acesta printr-un țesut fibros, fibrocartilaginos sau cartilaginos. Osul trigon nu trebuie confundat radiologic cu o fractură a tuberculului lateral. Osul trigon ("Os trigonum") (din latina "trigonon" = triunghi) este un osișor supranumerar (accesoriu) independent al tarsului situat în partea posterioară a talusului, lângă tuberculul lateral al procesului posterior
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
anterioară, alta inferioară și a treia posterioară. Fața anterioară articulară are de obicei o formă de semilună și formează cu tuberculul lateral al talusului o articulație de tip sincondroză sau este legat de acesta printr-un țesut fibros, fibrocartilaginos sau cartilaginos. Fața inferioară, calcaneană, este și ea articulară, și poate să se articulează cu fața superioară a calcaneului, participând la coaliția (sinostoza) talocalcaneană. Fața posterioară este nearticulară. Osul trigon este cel mai adesea unic și măsoară mai puțin de 1 cm
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]
-
primul cuneiform, primul metatarsian și falange, relativ concomitent cu calcaneul precum și cu al doilea și al treilea cuneiform. În a 8-a săptămână (embrion de 25-30 mm), la finalul căreia se trece din perioada embrionară în cea fetală și modelele cartilaginoase ale structurilor scheletice adulte sunt deja formate, procesul de condrificare deja este extins până la falange și maleole. Schimbări rapide au loc în această săptămână în regiunea talusului și a maleolelor. Sustentaculum tali se dezvoltă ferm și talusul migrează din poziția
Talus () [Corola-website/Science/334707_a_336036]