405 matches
-
se va opri să mai stea cu mine de vorbă, dar a trecut prin fața ușii fără să mă privească și a alergat sus. Am auzit-o închizînd ferestrele in odaia ei. Nu-mi găseam locul, și atunci mi-am luat cascheta și am pornit să mă plimb în parc. Coborând treptele verandei, mă auzii chemat din balcon. ― Unde te duci? Maitreyi sta aplecată pe balustradă, într-o sari albă, de casă, părul lăsat pe umeri și brațele goale. Îi spusei că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
lucru eroic În toată povestea sînt spinările și brațele noastre. Locotenentul bateriei noastre e tot un guler alb, un bucureștean suplu, fățos, brunet, cu ceafa tunsă și cărare pe-o parte atent pieptănată, spilcuit pînă la ultimul detaliu, pînă și cascheta are ceva cochet. E tînăr, probabil are vreo 26 de ani. CÎnd se Întîmplă să-și scoată tunica, Își suflecă mînecile cămășii cu grijă pînă deasupra coatelor - pun o asemenea realizare pe efectul modei New Wave, de care pare un
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
această replică: O să fie bine băieți, o să vedeți că o să fie bine (care, cel puțin În cazul meu, a avut un efect exact pe dos - mi s-au părut, ieșind dintr-un ofițer descheiat la bocanci și la tunică, cu cascheta lăsată pe ceafă, neîngrijit, cuvintele unui om gata să cedeze). Și, ultimul episod, tensiunea din noua societate liberă Întreținută de nebănuite pasiuni politice, ai să vezi doi răcani de serviciu la bucătărie curățînd morcovi, unul nepot de preot, celălalt fiu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Când eram în țară, la regiment, Moș Coajă venea cu trăsura cu doi cai. Gornistul suna din goarnă “sosirea comandantului” iar ofițerul de serviciul dădea raport de câtă trupă activă, rezervă, cai, căruțe, harnașamente, etc, etc. Colonelul ducea mâna la caschetă să spună gărzii “bună dimineața, băieți” iar ei să răspundă în cor:”Să trăiți, domnule colonel”. Și uite, într-o zi, colonelul, drept răspuns la rapor tul ofițerului de serviciu pe regiment spune: Știu, da, sau trimis din rația soldaților
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
nu schiță niciun gest, ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Rămase nemișcat pe scaun. Doar senzația de nonșalanță pe care o degajă se întări mai mult. În schimb, ofițerul și subofițerii luară poziția drepți și salutară cu mâinile la caschete. Procurorul nu-i luă în seamă. Nici pe el, nici pe ceilalți. Își trăsese o morgă de plictiseală și dezgust, de parcă ar fi înghițit fiere. Semn că nu resimțea niciun fel de plăcere să se găsească aici. Ca și cum tocmai fusese
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93395]
-
viziera de lac la Ada, care urmărea atent pasul elastic al murgului, se uită cu o privire louche, ca și cum se dedase la un vițiu ascuns. Părea o mască sarbădă de carnaval, pe care un bețiv nocturn și-a atârnat ironic cascheta și care, ]a lumina caldă a zilei, semăna sinistru cu un om. în traiul totdeauna sobru al prințului Maxențiu, căsătoria cu bruna Ada Razu adusese o scurtă criză de senzualitate. Criză funestă pentru organismul lui până acum econom din prudență
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
tatăl meu a fost un războinic viteaz, de temut. Calul său negru, ca pana corbului, zburând prin aer, într-un elan irezistibil, cum va fi făcut-o faimosul Ducipal al lui Alexandru Macedon, tunica vișinie a călărețului, fluturând în vânt, cascheta argintie și, mai ales, sabia ridicată, care-mi sugera că inamicul tremura ca varga, îmi umpleau sufletul de mândrie. Nimeni nu m-a lămurit că tabloul reprezenta un desen standard în care era lăsat un mic gol unde se lipea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nimic, numai de faptul că Julius Își dăduse seama că se petrece cu ea ceva deosebit... Ce se Întîmplă În noaptea asta? Și acum uite că mămica a Încuiat ușa. Tușește sau plinge? III Fetele din cartierul Marconi Își puseră caschetele și intrară Împreună În bazin, prin partea cu apă mai puțin adîncă. Era un moment bun, fiindcă străinul părea obosit după saltul mortal numărul paisprezece din după-amiaza aceea și plecase, dispăruse undeva În grădină, era ca o sfîrlează, dispărea mereu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aștepte pînă cînd străinul o să termine salturile mortale și numai atunci o să intre În apă cu toate celelalte, era singurul mod de a-i face să-și dea seama că-i iubeau, dar atît și nimic mai mult. Își puseră caschetele și intrară Împreună În apă, Înotau Încet, se uitau la ei, se cufundau, stînd sub apă Își dădeau seama cît de mult Îi iubesc. Ei fumau din ce În ce mai mult. Străinul dispăruse de o bună bucată de vreme și itinerariul său bazin-trambulină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o puse lîngă el după ce Îngenunchease. Părul său foarte negru și mătăsos Începuse să se rărească În creștet. Îngenunchease iute lîngă mortul de pe brancardă, Își ridicase mîna albă și păroasă și, văzîndu-i gestul, polițiștii luară poziția de drepți, Își scoaseră caschetele cu un gest milităros și rămaseră nemișcați o clipă, cu caschetele În dreptul inimii, În timp ce preotul rosti deasupra trupului cîteva cuvinte pe care nu le auzi nimeni. Imediat, cîțiva bărbați din mulțime Își scoaseră pălăriile cu un gest stîngaci; curînd preotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mătăsos Începuse să se rărească În creștet. Îngenunchease iute lîngă mortul de pe brancardă, Își ridicase mîna albă și păroasă și, văzîndu-i gestul, polițiștii luară poziția de drepți, Își scoaseră caschetele cu un gest milităros și rămaseră nemișcați o clipă, cu caschetele În dreptul inimii, În timp ce preotul rosti deasupra trupului cîteva cuvinte pe care nu le auzi nimeni. Imediat, cîțiva bărbați din mulțime Își scoaseră pălăriile cu un gest stîngaci; curînd preotul se ridică Își puse cu grijă pălăria, Își aranjă pardesiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a arătat-o. Eu eram, aveam sufletul la gură. Mă simțeam și puțin ridicol, aveam un sentiment de inadecvare. Celelalte echipe erau alcătuite din vîslași cu experiență. Erau mai vîrstnici, purtau echipament costisitor, aveau mustăți, iar unii chiar purtau niște caschete sport ștrengărești. Îmi puteam imagina ce urma să se întîmple: în cîteva minute, jumătate de oră cel mult va fi evident că nu eram în aceeași clasă valorică; nu numai că vor merge mai repede, dar vor face asta într-
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe la colțuri la lăsatul serii. Felinarele negre se înălțau la distanțe egale pe fiecare bordură. Ferestrele clădirilor erau ca niște găuri negre pe un chip. De două ori a văzut patrulele de gardieni traversînd capătul unei străzi, oameni tăcuți, cu caschete, dorind să vadă dacă prin ferestrele cu storurile trase nu se zărește vreun crîmpei ilegal de lumină. Străzile întunecate și aidoma păreau că trec una într-alta la nesfîrșit, pînă cînd îl apucă disperarea și se așeză pe bordură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
clinchet de clopoței. - Parcă aș fi iar copil și aș fi trimis la culcare murmură McCann. Tii, ce somn mi s-a făcut! Și, fără să vrea, căscă. Grosvenor deschise sertarul unei măsuțe de lângă instrument și scoase de acolo doua caschete dintr-un material translucid. - Pune-ți-o pe cap, îi spuse el geologului, întinzându-i una dintre caschete și punându-si-o pe cealaltă pe propriu-i cap. McCann făcu la fel, cam în silă, și spuse: - Cred că n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
somn mi s-a făcut! Și, fără să vrea, căscă. Grosvenor deschise sertarul unei măsuțe de lângă instrument și scoase de acolo doua caschete dintr-un material translucid. - Pune-ți-o pe cap, îi spuse el geologului, întinzându-i una dintre caschete și punându-si-o pe cealaltă pe propriu-i cap. McCann făcu la fel, cam în silă, și spuse: - Cred că n-am nici o înclinație pentru machiavelism. Știu, îmi vei spune că nu-i prima oară când niște sunete lipsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
chibrituri, cu acoperișuri care stăteau să se prăvălească. S-au oprit la o secție de poliție să întrebe unde este ecarisajul. A ieșit un polițist, ștergându-și capul cu prosopul. Pe fruntea lui, asudată toată, era o dungă roșie de la cascheta pe care o purtase. — Vedeți hornul acela? Ecarisajul e chiar sub el. Tomoe nu-și putea imagina de ce avea ecarisajul nevoie de un horn atât de mare, dar ea și Gaston au trecut râul cel mizerabil și s-au îndreptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
așezate simetric, dar pe care le putea camufla cu părul. În fiecare dimineață își fixa cu agrafe două fâșii de păr peste coarne, apoi așeza restul părului, umflat bine între cele două cocoloașe, dat cu briantină și făcut ca o caschetă protectoare. Se tundea singur, între două oglinzi, și se chinuia îngrozitor ca să-și potrivească tunsoarea la spate. Și, de parcă n-ar fi fost de-ajuns, Achile avea și creastă. De fapt, erau două hălci de piele, înalte de-o palmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ea, ia-o-nainte că vin și eu în juma’ de oră. Apartamentul de bloc era aproape gol. Într-un colț se aflau o dormeză veche și o femeie slabă, cu fața încrețită și cu părul blond tuns ca o caschetă. - Ai adus banii? Bine, lasă-i aici-așa jos, lângă pat. Femeia nu părea prea bătrână, ci mai curând terfelită. - Ce te uiți așa la mine? Sunt asistentă medicală, să nu crezi că sunt vreo jangheliță ceva. Știu să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
L-am idealizat Întotdeauna, Îl credeam invincibil pe mare. Credeam că mă va ocroti mereu... S-a dovedit laș, mincinos, egoist... Dar n-a avut nici măcar o șansă să se explice, murmură Marie. Milic rămase tăcut, tot frămîntîndu-și În mîini cascheta veche și roasă, apoi păru că vorbește despre altceva. - Marea, trebuie s-o iubești, dar mai trebuie și să păstrezi distanța, nu trebuie să te crezi mai puternic decît ea. Pasiunea prea puternică te Împiedică să fii umil, or păcatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
liceu nu erau foarte mulți, majoritatea erau la liceul tehnic Pierre-de-Coubertin, unde ilustrul Defrance făcea striptease filozofic și Îi lingea În fund pe tineri. Chiar Într-una din clasele mele era un negrălău, un malac pe nume Ben. Purta Întotdeauna caschetă și bascheți Nike și sunt sigur că avea o mătărângă enormă. Evident, toate fetele erau În genunchi În fața acestui babuin; și eu care Încercam să le predau Mallarmé, zău, nu avea nici un sens. Așa va sfârși civilizația occidentală, Îmi spuneam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
era evenimentul momentului, m-am retras imediat și m-am regă sit din nou pe cărarea plină de bălării și mărăcini care ducea spre terenul militar... aveam în mînă o pungă de plastic iar în pungă, nu știu cum, se adunaseră trei caschete. Una era a mea personală, un fel de șapcă albă, dar celelalte două nu știam cum ajunseseră acolo. Una dintre ele era chiar destul de ridicolă, era un fel de caschetă de soare și se lega în spatele cefei cu niște funde
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pungă de plastic iar în pungă, nu știu cum, se adunaseră trei caschete. Una era a mea personală, un fel de șapcă albă, dar celelalte două nu știam cum ajunseseră acolo. Una dintre ele era chiar destul de ridicolă, era un fel de caschetă de soare și se lega în spatele cefei cu niște funde. Decepționat probabil de ce mi se întîmplase pînă atunci, nu mi-am dat seama cînd am trecut dincolo de gardul de sîrmă ghimpată care anunța zona militară. memoria pașilor mă purta oarecum
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
faci la stânga, suni la numărul 245... 54 DANIEL BĂNULESCU pe tranșee! Asta, de groaza noastră, vede ea totul în roșu și sparge pavajele!... Sparge-i-s-ar fața de către miliție!... - ...Și încasa-o-ar în bot și de la toți ăi cu roșu pe la caschetă! îi ținu hangul batjocoritor și negriciosul. - Ce te rînjești?... Și de grija noastră, te pomenești că pitește ea sticloanțele, printre blesteme!... Juca-o-ar în călcâie toți plutonierii! Plimba-mi-aș peleul peste coliva ei. Și... - ...Scurge-i-s-ar dintr-un ochi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ieși, fără ca cineva să observe. Și așa a fost și de data aceea, numai că, pe trotuar, se treziseră în mijlocul unei forfote înfricoșătoare. Nu mai erau muncitorii încolonați de adineaori, aceștia de acum erau îmbrăcați în altfel de salopete, purtau caschete, pe obrajii lor urmele de cărbune se amestecau cu tuleiele nebărbierite și, mai ales, erau înarmați cu bâte, cu un fel de furtunuri de cauciuc, cu tot felul de unelte, altminteri folosi toare la casa omului, dar rotite amenințător pe deasupra
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Vorbeau atât de tare, încât, dacă ai fi aruncat deasupra lor un obiect plutitor, cum ar fi o eșarfă, zarva și râsetele groase ar fi putut-o ține în aer. Erau îmbrăcați la nimereală, care cu salopetele de la muncă și caschetele în cap, care cu haine desperecheate și îndeajuns de folosite ca să-și permită, fără stânjeneală, să-și șteargă pe ele degetele unsuroase de la cârnați. Unii beau țuică din țoiuri, alții bere, îndepărtându-și cu mâneca spuma rămasă pe obrajii nerași
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]