203 matches
-
tratează următorii pacienți: B.R. cu băiatul D., student la telecomunicații, doritori să plece în Israel. A.A., fost proprietar al unui imobil cu 8 apartamente care speră la îndulcirea situației după Conferința de la Helsinki. L.H., S.R. a cărei fiică e casieră la asistență, a pimit plecarea în Israel, dar e foarte necăjită că nu a primit și fiica ei. M.R., cu frați și surori în America. Peste 90% din pacienții cabinetului sunt bătrâni, trecuți de 70 de ani, iar în număr
Cultele din România între prigonire și colaborare by -Carmen Chivu-Duță () [Corola-publishinghouse/Science/2229_a_3554]
-
întâlnisem prima oară cu vreo săptămână înainte; eram la bancă, el stătea la coadă în spatele meu și îmi cam plăcuse; mi-am „uitat“ cartea de identitate în sertarul de la ghișeu și m-am făcut că n-aud când mă strigă casiera; masculul, încă nu știam că e italian, mă filase insistent și i-a zis că mi-o dă el subito, așa că a venit în fugă după mine... Deci nu mă înșelasem, și el mă plăcuse... Din păcate, eram exact în
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
un mod destul de rușinos, ca assistant-manager la spălat vase. M-au săpat toți colegii și n-am rezistat presiunii. Comportamentul lor obstrucționist m-a făcut să renunț de bunăvoie ori forțată de patron la funcția de bucătar, bucătar-assistant, ospătar, ospătar-assistant, casieră și manager la chiuvetă... Să nu credeți că nu m-am răzbunat. Am făcut-o cu vârf și îndesat: într-o singură lună am schimbat echipa aproape în totalitate. Avusesem eu grijă să fie dați afară unul după altul, pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
și alte diferite chestiuni”. În această perioadă, tot mai multe femei au pătruns în sfera de activitate remunerată, mărind, astfel, veniturile familiei. Cel mai adesea, femeile cu pregătire au fost angajate în posturi de profesoară, învățătoare, secretară, manipulantă, dactilografă sau casieră. În Bacău, la fel ca în toate orașele țării, multe din profesoarele cu experiență didactică efectuau și ore particulare de canto, pian sau limbi străine. Accesul într-o casă mare era posibil numai pe baza unor recomandări. În topul preferințelor
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
soția moșierului și avocatului Gheorghe G. Volenti, care în 1905 a vândut 500 de ha. de teren din moșia Buhăiești Mariei Rășcanu născută Ghica și în 1890 moșia Brăhășoaia lui Constantin Claudatos); Maria Gorgos (secretară, soția magistratului Gorgos); Augustina Athanasiu (casieră), Natalia Bușilă (soția avocatului și profesorului N. Bușilă), Ana Batâr (învățătoare), Lucreția Dumitriu (profesoară la Liceul Mihail Kogălniceanu), Lucreția Ed. Ghica (soția moșierului și prefectului, „la zi” al județului), Maria Mandrea (soțul, înalt funcționar public la prefectură), Ecaterina Mavrodin (soțul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
trepte diferite pe scara ierarhiei sociale așa că, tot în acest an, au fost înregistrate și primele două demisii din comitetul de conducere a SNFOR Vaslui și anume: Olga G. Volenti (președinte) și Lucreția Ed. Ghica, membru-fondator. Relativ la demisia Olgăi Volenti, casiera Augustina Athanasiu (care se simțea, oarecum, vinovată) a întocmit un memoriu justificativ pe care l-a trimis la București în care spunea următoarele: „...D-na Volenti și-a dat demisia (...) ...cum nu am citi textul demisiei, nu cunosc motivele dar
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
nu știam că Societatea orfanilor are vaci asta din cauză că am venit rar la ședințele Comitetului și aflând întâmplător că se vând vacile și fiind interesată să cumpăr una, am căutat să aflu de locul și data vânzării (...)”. În finalul memoriului, casiera cere Comitetului Central al SNFOR București să-i respingă demisia Olgăi Volenti. Răspunsul Bucureștilor vine telegrafic pe 5 decembrie 1919 și suna așa: „...sub nici un cuvânt nu se primește demisia doamnei Volenti stop. Vă rog continuați de a conduce Comitetul
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
să aflu că "prietenii" m-au bârfit; tac atunci când vorbește soția, și asta întotdeauna; mai răbufnesc câte o dată, dar până la urmă plec din fața ei, lăsând-o vorbind, merg pe balcon sau ies din casă la o țigară, și-mi trece. Casiera de la magazinul alimentar vorbește în special când, pentru produsele cumpărate, îi dau o bancnotă de două sute și ea îmi dă restul de la o sută și se jură că ea are dreptate; eu rămân fără replică și-mi spun în gând
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
salariul brut! Oricum plecase în concediu de odihnă, neefectuat pe ultimii patru ani, și deja își luase în primire noul post la Serviciul producție din IUGC Basarabi. Nevastă-sa nu făcea reclamație, dacă el nu își băga nasul între sânii casierei, care erau prea țuguiați și hotărâse să își ridice numai el, direct salariul însă asta va fi altă poveste! La o margine de lume Avea obiceiul “ ’’urât’’ și între orele 12-13 în pauza de masă, fugea cu Radu șoferul lui
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Yvonee, continuând să se joace cu nervii lui Clodagh în timp ce studia parcursul carierei sale. De când ai terminat școala, ai lucrat ca recepționeră la un hotel, recepționeră la un studio muzical, la un birou de avocatură, asistent la o companie vestimentară, casieră la grădina zoologică din Dublin, recepționeră la o firmă de arhitectură și la o agenție de turism. Clodagh o pusese pe Ashling să treacă tot ce făcuse, pentru a arăta că se adaptează ușor. —Ai stat... trei zile la grădina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Wellington, pe care încă nu pusesem mâna, recunoscuse că el este autorul. Când traficul s-a mai decongestionat, am luat un viraj scurt la stânga, pe Boulevard, și mi-am lăsat acolo mașina. Când am cumpărat biletul de la casa cinematografului Admiral, casiera s-a tras înapoi scârbită - și mi-am dat seama că gâfâi și sunt teribil de transpirat. Odată intrat, aerul condiționat mi-a înghețat sudoarea, astfel încât îmi simțeam hainele de pe mine ca un sloi. Pe ecran se derula genericul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
putut fi schimbat la un moment dat pe câțiva dolari. Și peste tot, întinderea nesfârșită a deșertului. Tatăl său, dealer de blackjack, iar mama sa, chelneriță într-un restaurant și, după ce greutatea a împiedicat-o să mai îndeplinească această funcție, casieră. Amândoi fuseseră membri ai numeroasei armate de prestatori de servicii în Las Vegas, tratați precum animalele de managerii de cazinouri și de clienții acestora deopotrivă. Amândoi au dus aceeași viață atât de inundată cu bani, încât puteau deosebi bancnotele după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
să gândesc. Mi-am mutat rapid privirea de pe fața fetei, dar am fost și mai tulburat de vederea încrețiturilor rozalii, lucioase, ale unei cărni de nalbă, continuate de colaci, ca ai omulețului Michelin, înspre gulerul descheiat al halatului verde de casieră. Iar acela fusese doar începutul. Mi-am continuat drumul peste halat, cu o fascinație neîncrezătoare. Începând de la guler, totul era tensionat: falduri de carne înghesuite, strânse, luptându-se să se elibereze din bumbacul verde al halatului care le ținea prizoniere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
delicat, aproape comic disproporționat față de rest. Am bănuit că are cam douăzeci de ani - poate și mai puțin. În vreme ce deschidea casa, le-am privit pe celelalte patru fete aflate în spatele ei de-a lungul șirului de case din magazin: celelalte casiere aveau proporții normale. Ființa asta cât un mamut era unică pe planetă. Sertarul deschis al casei de marcat stătea proptit în abdomenul ei, iar eu mă întrebam dacă o doare. A scos restul pentru mine cu o mână, iar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
prea Înfocat În afacerea cu surogatele și luase parte la ea numai pentru că-l plăcea și pentru că el o forțase să intre În joc. Ultimul lucru pe care-l știa Ruby despre ea, era că-și ispășea păcatele lucrând drept casieră la Wal-mart. Chiar dacă Tom Hardacre fusese dat afară, Ruby nu putea să-și alunge gândul că scăpase mult prea ușor. Cariera lui medicală era terminată, ce-i drept, dar, spre deosebire de Jill, el Încă mai rămânea cu „câștigurile imorale“ drept plasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
fapt vreun motiv, deoarece de când se despărțise de mama trăia singur. Și totuși, îi plăcea să țină anumite lucruri în secret. Alegea stranii figuri singuratice, femei între două vârste puțin atrăgătoare, aparent spălăcite, dar poate cu calități ascunse. Una era casieră la un cinematograf de mâna a doua, avea părul vopsit, un chip acvilin și sânii mari strânși într-un sutien rigid. Am văzut-o o singură dată, când tata m-a dus în barul care comunica cu cinematograful printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o văd pe femeia aceea cum se dezbracă, își desface ceasul și îl așază pe suprafața de marmură a unei vechi noptiere. Alături, tata își scoate pantalonii și îi pune pe umerașul de lemn. Tata care face dragoste cu bătrâna casieră cu chipul suferind și ceafa mirosind a parfum amar, într-o pensiune ascunsă pe o străduță de lângă mezelăria unde ea a mâncat limbă în sos verde. Ce se întâmplase cu ei? Și ei lăsaseră un pat călduț și boțit într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în sos verde. Ce se întâmplase cu ei? Și ei lăsaseră un pat călduț și boțit într-o pensiune cu scări înguste, unde pe sub ușă intră curentul de la o altă ușă care se închide la același etaj. Tata fumează în timp ce casiera este în baie, se spală sub braț, își întinde buzele, și le rujează, apoi stinge lumina cum face acasă la ea. Mai târziu, când ei nu mai sunt, intră o cameristă să deschidă ferestrele și să arunce cearșafurile pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
dar crezi că așa este. Până una alta, se află în sicriul în care l-ai lăsat cu câteva luni în urmă, cu fața neagră, vată în nas și o floare în mână. Cine i-a pus floarea aceea? Poate casiera. Nu, ea nu era la înmormântare, avuseseră o poveste cu mulți ani în urmă. Poate se despărțiseră. Continuase să mănânce limbă în sos verde cu altcineva. Poate murise și ea. Italia s-a dus în baie, mângâi cearșaful cald încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cearșaful cald încă de trupul ei. Filmul s-a terminat, ecranul a devenit din nou alb, boțit. Și acum știi că peste puțin vei plânge, pentru toți amanții morți, pentru tine și pentru ea, care stă în fața oglinzii, ca și casiera tatălui tău. Când vei intra după ea, în baie, vei plânge. Pentru că tu și ea sunteți, asemeni tuturor, trecuți deja. Vom merge înainte și vom muri departe unul de celălalt. Nimeni nu va ști niciodată nimic cât de tare ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
este decât un abur în apă. Dar sunt imediat sigur. Și simt că mi se strânge stomacul și gâtul. Italia este acolo, nemișcată în ploaie. Privește în direcția noastră. Poate ne-a văzut ieșind din magazin... Râdeam din cauza balonului, din cauza casierei cu un comportament prea expansiv. „Ce curviștină“, îmi șoptise Elsa la ureche, „din cauza burții ăsteia s-a gândit că am ieșit din competiție...“ Râsesem și aproape alunecasem pe trotuar. Ca să mă susțină, Elsa și-a pierdut echilibrul și era cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fac câțiva pași. — Ia cel puțin umbrela. Văd prin geamul din spate chipul Elsei întors spre mine, în timp ce taxiul se îndepărtează. Traversez strada, am rămas cu o pungă plină de lucruri pentru nou-născuți în mână, în cealaltă am balonul de la casieră și umbrela Elsei pe care nu am deschis-o, pentru că nu intenționez să mă feresc de ploaie. Mă uit pe trotuarul de vizavi, mă uit într-o parte și în alta, Italia a dispărut. Mă opresc în pragul unui bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în pace. Cu nici cinci minute în urmă, mă împăcasem cu ideea că-l pierdusem. Și-acum ce trebuia să fac cu el? Să mă bucur de compania lui? Ați înnebunit? —Iartă-mă că a durat atât, a zis el. Casiera a făcut o criză și... hei!... Unde pleci? Părea foarte surprins. După care am văzut că s-a supărat. — Îmi pare rău, am îngăimat venindu-mi să mor de rușine. Dacă până atunci Adam avusese vreun motiv să mă considere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de încredere. —OK, a zis el râzând (nici un fel de lacrimi nu se vedeau la orizont). Dar mă crezi când îți spun că vreau să te văd pe tine, nu pe Helen? Da, am răspuns solemn. Te cred. — Și atunci când casiera o să se certe cu cineva din cauza restului, apoi o să facă o criză și-o să dispară, așa încât eu o să fiu obligat să aștept ore întregi ca să-mi plătesc cafeaua, n-o să mai crezi c-am șters-o pe ieșirea din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de fericire. Oamenii nu mă mai priveau cu antipatie. Cădeau În admirație, ca popicele. Eram deja lansat ca o bilă gri, enormă, ajunsesem vizavi Înainte să mă mișc și să știu ce văd. Peste drum am văzut o agenție Loto. Casiera era singură, căruntă, cu un neg uriaș pe obraz, Îl vedeam de pe trotuarul meu. Printre țipete de admirație. Am traversat, am intrat În agenție, am ochit În neg, femeia nici nu și-a ridicat privirea spre mine, citea un roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]