1,635 matches
-
și-i strânge antena. Tot așa cum i-am omorât pe indieni cu frigurile galbene și cu variola, zice, am adus în America și boala ulmului olandez, într-un transport de bușteni pentru o presă de furnir, în 1930, sau mana castanului, în 1904. Mai este și o ciupercă patogenă care rade vegetația plajelor de pe Coasta de Est. Gândacul asiatic cu corn, introdus în New York în 1996, o să extermine, probabil, toți arțarii din America de Nord. Ca să le controleze populațiile, zice Stridie, fermierii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
trebui să arate pagina întîi din Universul. Știa prea bine că niciodată nu va arăta așa, că nicăieri nu va fi pomenit numele său și nici măcar al lui Leonard Bîlbîie. Serviciul va sta mai departe ascuns în tihna străduței cu castani, nimeni nu va bănui că Mihai Mihail și oamenii săi poartă în vîrful degetelor soarta Țării. Așa trebuia să fie, așa era și bine. Îi va da mînâ liberă lui Bîlbîie să culeagă probele directe, doveditoare ale acțiunii de conspirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
scriind tihnit de mână, fără prescurtări, privind în lungul unor pajiști verzi, unduitoare; scriitori luându-și prânzul la pachet în cutii de carton, fiecare în căsuța lui. Livezi de caiși într-o furtună de petale albe. Somn de după-amiază sub castani. Croquet. Chiar înainte să înceapă să-și schițeze scenariul, capodopera vieții ei, Miss America a spus că nu era în stare. Sânii o dureau prea tare ca să poată scrie. Brațele-i erau prea obosite. Cum mirosea cotletele de vită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
luaseră sfârșit. Începuse școala și totul reintrase în ritmul cotidian. Orașul era același: cu străzi largi și drepte pe care se revarsă tinerețea. Și cum toamnele-s mereu aceleași, nici aceasta nu putea fi altfel. Vântul desprinsese întruna frunze din castani și tei, încercând zadarnic să știrbească frumusețea bătrânului parc, poleit cu razele toamnei. Aleile, mereu mai desfrunzite, mai arămii și mai tăcute, erau străbătute în fiecare zi de Gilda, care admira revărsarea odihnitoare a frunzelor peste covorul multicolor. Gilda venea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
uriașe se ridicau spre înalt și reveneau în matcă cu răbufniri asurzitoare; apa sună somnoroasă. Despre soare: sfântul soare; soare crud în liliac; razele de aur ale soarelui; soarele își trimite cu dărnicie razele printre mile de flori albe ale castanilor; sulițele de lumină ale soarelui; minge de foc portocalie, bulgăre de foc; disc de aur, glob de aur; palat de lumină topită; soarele trimite potopul de raze; bulgărele de aur trimite văpăi; transformă văzduhul într-un fagure încins; raze încălzitoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
nouă, copiilor, ne place foarte mult anotimpul primăverii. O rândunică ne povestește Primăvara este anotimpul care redeschide scena pentru concertul păsărilor cântătoare întoarse de curând de pe alte meleaguri. Într-o zi, când am fost în parc, pe o creangă de castan, am descoperit o pasare măiastră care ne încânta cu trilurile ei fermecătoare îmbiindu-ne să ascultăm o specie frumoasă, povestea vieții sale. Întro clipă, am pătruns și noi în fantezia poveștii, care începea așa: ,, - Când am luat eu naștere pe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
în jurul lor, frunzele salcâmilor se agită, se strâng cap la cap întro adiere de vânt și încep să șoptească până când unele, mai isterice, își pierd mințile, se desprind de ramuri și pornesc de-a dreptul spre Socola. Numai prin candelabrele castanilor mai spânzură până târziu câteva steluțe uitate de hârtie jilavă și cafenie. După ce toate frunzele au devenit artificiale și au căzut de pe copaci, te miri: cum de mai pot florile de toamnă să se țină într-un picior, drepte și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ochii, acoperișurile se spală de ani și de praf, geamurile scot la iveală căpșoare bălaie cu ochi mari și obraji rumeni. Portița scârțâie... Bate vântul. Aduce o boare din trecut. Miroase a Ștefan cel Mare și a Cantemir. Dacă bătrânul castan ar putea vorbi, ne-ar spune că orașul acesta a văzut multe. El însă parcă se ridică în vârfuri, vrând să arunce o privire peste fereastra deschisă a celui de-al doilea etaj. Caută cu înfrigurare lavița, masa și vatra
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
vată dulce, accesibilă oricui contra sumei anunțată cu tuș roșu pe boneta imaculată a Martei. Mai auzi doar ceva ce semăna cu Jezus Mária Înainte de a se prăbuși pe trotuarul acoperit cu un rafinat studiu cromatic din frunze uscate de castan și arțar, sub privirile curioase ale unei mulțimi pestrițe, ea Însăși vegheată de la Înălțimea unui lampadar ruginit de un pitic din tablă colorată cu privirea zbanghie, având În loc de tradiționala barbă albă, un vălătuc din vată de zahăr străpuns de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fără să agreseze vreun personaj. Asta ca să nu o porți creponată, zise ea, mulțumită de propria-i Îndemânare. În secunda următoare, privea prin geamul prăfuit, cu o curiozitate tristă, instalațiile lugubre ale fabricii de acumulatoare. Din pricina plumbului, fagii, carpenii și castanii comestibili rugineau mai repede decât ar fi trebuit. La fel și oamenii. VI. Revelion cu vânzare 1. Gheretă era fericit. Un revelion În societate e cu totul altceva! Lume bună, mâncare la fel, maniere. Și peste toate astea, ceva de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Tabelul lui Mendeleev, crama de licori pentru situații neprevăzute, de salvări din imprudențe, insistențe, insolențe, apropouri, qui-pro-quo-uri, déjà-vu-uri. Oglinda A tunci când orașul începu să gândească înapoi, Mioara Alimentară nu-și dădu seama. Era joi, ora 6 după-amiază. Banca de sub castan se îndoise sub tristețea ei de 86 de kg. "Sprijină-te în baston!" strigau atomii scândurilor. "Liniște!" răspundeau moleculele oaselor ei bătrâne. Autovehiculele, tramvaiele, bicicletele, motoscuterele, ATV-urile, elicopterul Poliției care monitoriza traficul, toate mergeau în marșarier. Îndrăgostiții se plimbau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cu totul și cu totul de aur. Când trecea Ea. Anatemizată de umbră, scuipată de ploaie, ocolită de câini, asaltată de priviri, urmărită de faruri, pândită de sus, respinsă de jos, de jur sau de împrejur, Ea trecea. Refugiul de sub castan era ocupat. Băncile, bordurile, gangurile de tranzit dintre blocuri, străzile lăturalnice (cândva degeaba), locurile de sub copertinele localurilor de stânga, de sub umbrelele grădinilor de dreapta, de sub chioșcurile de centru, ocupate toate. Când trecea Ea. La oficiile poștale timbrele nu se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vârtejul dansului, dans de epocă, dans de libertate, dans-cer, dans, dans, dans! Vârtej de vânt, șuvoi conic cu vârtejul în jos, vânt-titirez, care adună frunzele toamnei din curtea noastră, ale dudului care vorbesc în vâjâitul lor cu frunzele grele ale castanilor, cu clinchetul galben al frunzelor salcâmului, din fundul grădinii uscate, cu ciocanii de porumb galben-bolnăvicios, ca... Vântul trist dansează, vântul dansează cu vederea uscată, lovește cu coardele uscate, zidul uscat sună a sec, a toamnă, a moarte, uscatul pocnește ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
strigăte, oprite în gâtlej, pe trahee, în plămânii care cer aer, deschid gura și înghit aer, așa cum peștii înghit aerul-apă, branhiile mele sunt pline de sânge, scuip pe frunzele uscate, sângele care rămâne lucios pe paleta gălbuie a frunzelor de castan, vreau să dansez Mamă! Câte nu poate face o păpușă ascultătoare! Iar tu nu ești o păpușă ascultătoare, Miorița! Mama o să te învețe totul despre dans, uite, te iau în brațe, îți scot andrelele din trupul tău vulgar de opulent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de trepte care duc de la faleză la Primărie și traversă Calea Călărașilor, sărind peste cablul electric al tramvaielor direct la căsoaia Mioarei Alimentară. Boarfele au umplut curtea și, pentru că bocceaua nu se mai termina, unele țoale au fost atârnate în castan, în dudul din fundul grădinii, îndesate în pod, în beci, în tunelurile de pe vremea turcilor, de sub strada care traversa orașul de la nord la sud, iar ultimele mărunțișuri în clopotnița Bisericii "Sfinții Constantin și Elena". Baba se culcă pe pământ, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
primăvara viitoare. Și acum abia era toamnă, prilej pentru Mamă de a-și coase pe rochia ei de mireasă scoasă din cutie și mirosind a naftalină, ciorchini de struguri negri, de a împodobi podeaua și aleea de la poartă cu frunzele castanilor și teilor de pe bulevardul Karl Marx. Măturătorii, bine plătiți, descărcau basculante cu frunze în curtea Mamei. Bărbații aveau să-i vină. Timpul chemat de Mioara Alimentară întârzia să apară. De fapt, nu putea, pentru că trenurile treceau rar și din câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cer, iar când Dumnezeu i-a întins o mână, datorită diferenței de fus orar, tata lui Grasu trecu pe lângă Creator, într-altă veșnicie, cu degetele încleștate pe sfoara zmeului, care pentru prima dată în istorie nu se agățase de crengile castanilor de pe bulevardul Karl Marx. Nici eu n-am avut niciodată bicicletă. Nea Costică frizerul era singurul om cu care eu, Șepcarul, eram prieten, pentru că nu râdea niciodată de ochelarii mei cu dioptrii mari și, după câte îmi aduc aminte, doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-mea, casa care adăpostea atelierul Șepcarului, complice îmi făcea cu ochiul din obloanele de tablă ondulată, amintindu-mi de vremea când Căpcăunu și-aducea aici repetenții (soarele de mult a dispărut de pe strada aceea!), dar ce veselie pe bulevardul cu castani! Se-nalță zmeie îmi șoptea casa Șepcarului. Știu, i-am răspuns cu mândrie, tramvaiele agățau cu pantograful colile albastre cu cozi multicolore. Lasă, zicea Grasu, mai am acasă o sută, ah, mama băiatului înecat, femeia tânără cu plete albe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de destin pe străzile Brăilei. Dispăreau în canalizări, în subsoluri sau în apele Dunării. Dar plouă, plouă, continuu. Un bătrân gol a fost îngropat în pământ până la ochelari, o adolescentă la vârsta iubirilor sinucigașe a frânt în cădere coroana unui castan, o fetiță blondă, un bebeluș cu suzetă au căzut îmbrățișați lângă pantograful tramvaiului de seară și au dispărut la curbă odată cu el. De minutarul ceasului de la Primărie atârna o fată cu sâni enormi, dispărând, după câteva clipe de zbatere nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sau a unui tren. Un copil levita câțiva metri pe deasupra unei mulțimi agitate. O bătrână zbură ca o minge chiar prin fața unui tramvai în curbă și până să își dea seama era în mijlocul bulevardul Cuza, sub umbra răcoroasă a unui castan. Mioara din prezent se auzi strigată: Babo, unde ești, să-ți dau pensia?! Fără să vadă poștărița, întinse mâna cu actul de identitate care dispăru. După o clipă primi banii și buletinul. Nici n-apucă să-i numere și, cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
caldarâm. În patru labe se îndreptă spre poarta care era la locul ei și se rezemă de stâlpul cald. Respira greu. Tramvaiul dispăru la curbă, fulgerând scântei albastre. Ploaia care se pornise mărunt spălă invizibilul și descoperi casă cu casă, castanii, aleile de trandafiri, perspectiva. Atunci i se păru Brăila uluitor de frumoasă. Merse prin ploaie până la Dunăre. De pe faleză, vedea un tunel negru susurând monoton și înfundat. Dunărea era întreagă. Parcă vedea orașul pentru prima oară. Așa de mult îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ne mândrim. O poezie plina de majuscule Pentru Ioan Crăciun Petrișan, autorul volumului de versuri Nufăr și stea (pseudovocabule, Eubeea, Timișoara, 2002), unele cuvinte sunt mai importante decât altele. De aceea le scrie cu majusculă ca pe niște nume proprii: Castanii, Caii, Câinele, Taurul, Orchestra, Violul, Anul, Dilemele, Veacul, Zecimala, Teorema, Cineva, Uitarea, Virgula etc. Aceste cuvinte mai importante decât altele sunt însă atât de numeroase, încât de la un moment dat prezența lor în text își pierde caracterul de eveniment. În
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
bisericii, arhanghelul Mihail, în mâna dreaptă, cu un ciocan de lăcătuș, Gabriel, la cingătoare, în loc de cruce, o seceră. (Statuia libertății, învelită într-un cearșaf, ascundea orice obsesie dacă îngerii nu aveau sex, nici sâni nu trebuia să aibă.) Precum floarea castanilor, ciuma bolșevică s-a scuturat peste creștet. Plumbul mausoleului s-a topit și s-a împrăștiat ca o pecingine de nerostire. Frica purta insignă în piept, curajul scrijelea stâlpii de telegraf, tovarășii, exfoliau sinapsele ca pe niște ouă fără bănuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de câteva cifre; fericire săpată sub catapeteasmă, deasupra aripilor. Numai nebunii pot doza fericirea. Doi ani au fost împreună, cum bine le sta oamenilor singuri. El, elevul prostuț din ultima bancă, ea, modelul, banca din față, rândul de la fereastră. Fereastra, castani bătrâni, soare despletit printre frunze, soare împletit în 3 (codițe blonde), soare imprimat în colțul din dreapta paginii (cartea un insectar plin cu raze, soare în fiecare vârf de deget). În banca de lângă fereastră, simfonii de lumină: Cerule, cât de opac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
te întâmpine când ieși de la școală, să te ocrotească, să te aibă în pavăza. Pășește pe urmele lui fără frică!" În pașii mamei mereu bate inima. Drumul spre casă l-a făcut pe ascuns, gardul viu îi ajungea până la sâni. Castanii pocneau de viață în muguri de frunză crudă; teii generoși răsturnau cupele pline cu nectar peste creștetul trecătorilor; panseluțe firave împărțeau pe din două culorile cu un roi de fluturi aripi multicolore printre frunze, petale de acuarelă în cer. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]