238 matches
-
milioane de oameni din întreagă lume. De asemenea se vorbește și în alte limbi, care pot să fiu cooficiale la nivelul comunităților autonome. Patru limbi importante sunt vorbite în Spania, care sunt limbi oficiale în anumite regiuni: Catalana, galiciana și castiliana, mai comun denumită "spaniolă", sunt descendente ale limbii latine și au propriile lor dialecte; există de asemenea și alte dialecte romanice, ca și asturiana sau "Bable" în Asturias și părți din León, aragoneza în o parte din Aragón, și araneza
Spania () [Corola-website/Science/296723_a_298052]
-
și picturile de altar. Grație acestor adevărate capodopere, succesul său este răsunător. După ani de peregrinări, emigrantul cretan își găsește în sfârșit locul, va rămâne până la moarte în Toledo. Spaniolii îl numesc ""El Greco"", folosind forma italiană ""Greco"", și nu expresia castiliană ""Griego"", cum ar fi fost de așteptat. Totuși, pictorul continuă să-și semneze lucrările cu numele său adevărat, folosind alfabetul grecesc. Adaugă adeseori "cretan" sau "executat de un cretan". Printre lecturile sale se află scriitorii clasici Homer, Euripide, Plutarh, Lucian
El Greco () [Corola-website/Science/299118_a_300447]
-
ajuns în noile sale regate în toamna lui 1517. Regentul său, Jiménez de Cisneros, trebuia să-l întâmpine, dar s-a îmbolnăvit pe drum, cu posibilitatea unei otrăviri, și a murit înainte să se întâlnească cu regele. Negocierile cu Adunările Castiliene s-au dovedit a fi dificile, și până la urmă Carol a fost acceptat cu următoarele condiții : trebuia să învețe castiliană; să nu ofere titluri străinilor; să nu scoată metale prețioase din Castilia; să respecte drepturile mamei sale, regina Ioana a
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
a îmbolnăvit pe drum, cu posibilitatea unei otrăviri, și a murit înainte să se întâlnească cu regele. Negocierile cu Adunările Castiliene s-au dovedit a fi dificile, și până la urmă Carol a fost acceptat cu următoarele condiții : trebuia să învețe castiliană; să nu ofere titluri străinilor; să nu scoată metale prețioase din Castilia; să respecte drepturile mamei sale, regina Ioana a Castiliei. Adunările i-au depus jurământ în Valladolid, în 1518. În 1519, a fost încoronat în fața Adunării de la Aragon, la
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
format o mișcare de rezistență împotriva Împăratului, din cauza taxelor impuse (pentru a strânge fonduri necesare războaielor din afara Spaniei, de puțin interes pentru castilieni) și deoarece Carol a început să numească flamanzi în posturi importante din Spania și America, ignorând candidații castilieni. Rezistența a avut drept rezultat izbucnirea Războiului Comunităților Castiliene, suprimat până la urmă de Carol. După aceasta, Castilia a fost integrată în Imperiul Habsburgic, și a reprezentat o sursă importantă de resurse militare și financiare pentru imperiu. În timpul domniei lui Carol
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
impuse (pentru a strânge fonduri necesare războaielor din afara Spaniei, de puțin interes pentru castilieni) și deoarece Carol a început să numească flamanzi în posturi importante din Spania și America, ignorând candidații castilieni. Rezistența a avut drept rezultat izbucnirea Războiului Comunităților Castiliene, suprimat până la urmă de Carol. După aceasta, Castilia a fost integrată în Imperiul Habsburgic, și a reprezentat o sursă importantă de resurse militare și financiare pentru imperiu. În timpul domniei lui Carol teritoriile din Noua Spanie au fost extinse în mod
Carol Quintul () [Corola-website/Science/299322_a_300651]
-
Tordesillas, semnat în 1494, a fost un acord important pentru definirea unei viitoare frontiere a Braziliei. Conform tratatului, linia care leagă orașele Belém (statul Pará) și Laguna (statul Santa Catarina) a fost o linie de demarcație a zonelor de influență castiliană (apoi spaniolă) la vest și portugheză la est. Totuși, din cauza expansiunii portugheze spre vest, linia de demarcație s-a modificat spre apus. Oficial, descoperitorul Braziliei a fost Pedro Álvares Cabral. La 22 aprilie 1500, acesta a luat în stăpânire coastele
Brazilia () [Corola-website/Science/297758_a_299087]
-
durat peste 300 ani. Acesta a fost și anul în care i-a dat lui Cristofor Columb banii pentru prima sa călătorie pe Atlantic spre "Lumea Nouă". Până în 1512, unificarea Spaniei din zilele noastre a fost completă. Totuși, proiectul monarhilor castiliani a fost de a unifica întreaga Iberie, iar acest vis a părut aproape îndeplinit, cănd Filip al II-lea a devenit rege al Portugaliei în 1580, și al celorlaltor regate iberice (colectiv cunoscute că și "Spania" care nu era pe
Istoria Spaniei () [Corola-website/Science/298458_a_299787]
-
pe ultimul drum, împreună cu Hemingway. În 1957, Cela devine membru al Academiei spaniole. În 1977 este ales senator. Cea mai importantă realizare a sa, în ceea ce privește constituția spaniolă, o constituie modificarea textului acesteia, si anume limba oficială este acum "spaniolă sau castiliana".
Camilo José Cela () [Corola-website/Science/298500_a_299829]
-
Juan Ruiz, cunoscut ca , a fost un poet castilian care a trăit spre mijlocul secolului al XIV-lea, pe când în Castilia domnea regele Alfonso XI. A murit înainte de 1351, sau, cel putin, în acea dată deja nu mai era arcipreste de Hita. Este autorul celei mai importante opere literare
Arcipreste de Hita () [Corola-website/Science/308512_a_309841]
-
estetică provocată de „"Singurătățile"” lui Luis de Góngora, iar, deși a intensificat tensiunea estetică a versurilor sale și a introdus bimembrația la sfârșitul strofelor, Lope s-a distanțat de culteranismul extrem și a continuat cu combinația sa de conceptism, limbă castiliană cultă și eleganță italiană. De altfel, Lope de Vega a atacat noua estetică de câte ori a avut ocazia, Góngora răspunzând prin satire. În realitate, Lope nu îl ataca atât pe Góngora, cât pe discipolii săi. Pe de altă parte, Lope a
Lope de Vega () [Corola-website/Science/307955_a_309284]
-
Lope de Vega a afirmat despre ea că „"merecía estar escrita en letras de oro"” („"ar merita să fie scrisă cu litere de aur"”). Procedeele metrice ale lui Manrique se rezumă la uzul repetat al cântecului, la cupletul regal, cupletul castilian, cupletul de picior metric întrerupt, „"esparza"” (când gândirea exprimată artistic este condensată într-o singură strofă) și cupletul de artă minoră. Poetul nu este preocupat întotdeauna de rimă. Nu abuzează de cultisme și preferă un limbaj clar. Utilizează și unele
Jorge Manrique () [Corola-website/Science/307995_a_309324]
-
(n. 1197 — d. 1264) a fost un poet spaniol, primul autor cult de limbă castiliana cunoscut până acum. a fost un preot (nu călugăr, cum obișnuiește să se spună) care a muncit în La Rioja că notar al mănăstirii Sân Millán de la Cogolla și mai apoi Sânto Domingo de Silos. A beneficiat de o educație
Gonzalo de Berceo () [Corola-website/Science/307990_a_309319]
-
Studii Generale” (precursoare medievale ale actualelor universități) din Palencia și a fost cel mai important reprezentant al „"meșter de clerecía"” (gen literar cultivat de clerici și de elitele intelectuale în general, în opoziție cu literatura populară medievală). A cizelat limba castiliana, ajutând la crearea limbii literare prin introducerea a multor neologisme de proveniență latină. A recurs și la unele formulări aparținând literaturii orale. A muncit de asemenea că notar, falsificând uneori documente pentru a-i obligă pe țărani să-și plătească
Gonzalo de Berceo () [Corola-website/Science/307990_a_309319]
-
în lire, două elegii, o epistolă, trei egloge, șapte cuplete castiliane și trei ode latine, a fost publicată prima dată în 1543, ca apendice la „"Opere"” de Juan Boscán. Creația lirică a lui Garcilaso de la Vega, expresia maximă a Renașterii castiliene, a devenit de la bun început o referință necesară pentru poeții spanioli, care de atunci n-au putut ignora revoluția metrică și estetică realizată de Garcilaso, care a introdus, alături de Juan Boscán și don Diego Hurtado de Mendoza o serie de
Garcilaso de la Vega () [Corola-website/Science/308002_a_309331]
-
fost un poet admirat de generațiile posterioare Războiului Civil. Considerat un poet blestemat, influența sa s-a făcut simțită printre poeții spanioli ai „blestemismului” („malditismo”). Teatrul lui Lorca este, alături de cel al lui Valle-Inclán, cel mai important teatru de expresie castiliană din secolul XX. Ese vorba de un teatru poetic, în sensul că se dezvoltă în jurul unor simboluri principale, cum ar fi sângele, cuțitul sau trandafirul, și în cadrul unr spații mitice sau de un realism transcendentalizat, abordând problemele principale ale existenței
Federico García Lorca () [Corola-website/Science/308137_a_309466]
-
Delibes sunt : „"La hoja roja"” (1959), operă de caracter existențialist, în care un fotograf, aflat în pragul pensionării, își rememorează viața; „"Las ratas"” (1962), operă având la bază o serie de anecdote autobiografice, în care se evocă atmosfera unui sat castilian dispărut; și în primul rând „"Cinco horas con Mario"” (1966), considerat capodopera sa, un lung monolog a lui Carmen, o burgheză de dreapta și mentalitate foarte închisă, susținut în fața cadavrului lui Mario, profesor de liceu cu viziuni de stânga, din cauza
Miguel Delibes () [Corola-website/Science/308226_a_309555]
-
I. Robert de Anjou); - Aragonezii în anul 1282, după izgonirea lui Carol I. Robert de Anjou din Sicilia de către Peter von Aragon (episod cunoscut în istorie sub numele de “Vecerniile Siciliene”; Giuseppe Verdi a compus o operă cu acest subiect); - Castilienii în anul 1284. În primii ani ai secolului XV Malta dobândește temporar statut de autodeterminare. Devine curând din nou teritoriu castilian, iar în 1428 teritoriu sicilian (sub regele Alfons V). În anul 1523 puterile europene atribuie Malta membrilor Ordinului Ioaniților
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
Aragon (episod cunoscut în istorie sub numele de “Vecerniile Siciliene”; Giuseppe Verdi a compus o operă cu acest subiect); - Castilienii în anul 1284. În primii ani ai secolului XV Malta dobândește temporar statut de autodeterminare. Devine curând din nou teritoriu castilian, iar în 1428 teritoriu sicilian (sub regele Alfons V). În anul 1523 puterile europene atribuie Malta membrilor Ordinului Ioaniților, izgoniți de către Turci de pe insulă Rhodos. În timpul guvernării Ordinului Ioaniților (sinonim: “Cavalerii Maltezi”) insula cunoaște cea de a doua perioadă importantă
Istoria Maltei () [Corola-website/Science/306551_a_307880]
-
umanistul José Antonio González de Salas, fără să se preocupe de corectarea greșelilor, în 1648, sub titlul : „"Parnasul spaniol, munte divizat în două culmi, cu cele nouă muze"”; de asemenea de către nepotul său, Pedro Alderete în 1670 : „"Ultimele trei muze castiliane"”. În fine, ediția din secolul XX a lui José Manuel Blecua este în general apreciată. În 1663 s-a publicat prima biografie a lui Francisco de Quevedo, scrisă de Pablo Antonio de Tarsia și cu abundență de anecdote; mai târziu
Francisco de Quevedo () [Corola-website/Science/307850_a_309179]
-
ele, cum ar fi „"El celoso extremeño"” („Gelosul din Extremadura”), s-a păstrat o a doua variantă, revizuită de Cervantes. Ar fi fost de ajuns doar "Nuvelele exemplare" pentru ca Cervantes să fie recunoscut ca unul din marii autori de limbă castiliană. Cervantes s-a ocupat de asemenea de critica literară. Aceasta apare în „"Galatea"”, în „"Don Quijote"” și într-o carte de sine stătătoare, „"Viaje del Parnaso"” („"Călătoria Parnasului"”), un lung poem pe bază de terține. În 1615 publică „"Opt comedii și
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
a musulmanilor în Peninsula Iberica se încheie definitiv. Pe de altă parte, este de asemenea anul expulzării evreilor din teritorii spaniole, care se vor stabili în diverse colonii din Europa, Asia sau nordul Africii, unde vor continua să cultive limba castiliana. Forță militară necesară pentru înfrângerea musulmanilor se va orienta în curând spre teritoriile continentului recent descoperit al Americii. Spre sfârșitul secolului XVIII sintagma „"Secol de aur"”, folosită de Lope de Vega pentru a se referi la secolul în care a
Secolul de aur () [Corola-website/Science/307967_a_309296]
-
paralel cu studiile universitare se dedică ziaristicii care, după terminarea facultății, devine tărâmul activității sale profesionale de bază până la sfârșitul vieții, în 1946. A scris și publicat mai multe opere, cele mai semnificative fiind: A făcut traduceri și prelucrări precum "Castiliana" lui Lope de Vega și "Fedora" de Sardou Victorien. Pe lângă acestea a avut nenumărate colaborări în paginile revistei "Facla", ziarul " Ordinea" și în 1913 devine prim-redactor la "Dreptatea". A mai fost redactor între 1914-1922 la cotidianul bucureștean "Steagul" condus
Comuna Roești, Vâlcea () [Corola-website/Science/302041_a_303370]
-
bun gust și tot ce face este plin de curtoazie și grație”. Insulele Filipine au fost numită după el. Filip și-a făcut debutul în guvern la șaisprezece ani în 1543. Tatăl său, Carol al V-lea, după Revolta Comunităților Castiliene avea obiceiul să plaseze un membru al familiei ca regent în timpul absențelor sale. Până atunci, împărăteasa Isabela a efectuat această sarcină dar decesul ei în 1539 l-a forțat pe împărat să atribuie această funcție prințului Filip flancat de un
Filip al II-lea al Spaniei () [Corola-website/Science/302898_a_304227]
-
cultural mondial UNESCO. Numele original în latină al orașului era „"Valentia"”, însemnând „vigoare”, „curaj”. În timpul imperiilor musulmane din Spania, era cunoscut drept بلنسية ("Balansiya") în arabă. Urmând unele schimbări fonetice uzuale, numele orașului a devenit „Valencia” (/ba'lenθja/) în spaniola castiliană și „València” (/va'ɫɛnsia/) în cea valenciană. O pronunție posibilă în valenciană este /va'lensia/. Orașul Valencia, numit original "Valentia", se află în regiunea denumită în antichitate Edetania. Istoricul roman Florus afirmă că Junius Brutus, cuceritorul Viriathusului, și-a transferat
Valencia () [Corola-website/Science/302941_a_304270]