760 matches
-
mîntuirea veșnică, eu vă dăruiesc cunoașterea și pustiul. Cine voiește, să mi se alăture!“. Lumea se obișnuise cu tot soiul de haimanale care se vînturau de colo-acolo, cîte unul, cîte doi ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catîrii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vîlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (cînd propovăduitorii aduceau cu o adunătură de comedianți) ori năvăleau oblu pe catîri, cînd, fără a mai descăleca, Însăilau niscaiva solomonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ori urmați de alaiul cucernicilor. Unii Își lăsau catîrii sau cămilele la marginea satului, la poalele muntelui ori În vreo vîlcea din apropiere, alții veneau cu escortă Înarmată (cînd propovăduitorii aduceau cu o adunătură de comedianți) ori năvăleau oblu pe catîri, cînd, fără a mai descăleca, Însăilau niscaiva solomonii. Căci, În ultimii cincisprezece ani de la moartea acelui Nazarinean, Începuseră să-și facă apariția tot soiul de bărbați tineri și zdraveni, cu bărbi respectabile sau Încă imberbi, În mantii albe și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
călăuza lor i-ar fi adunat nemijlocit de la activitățile lor cotidiene. Țărani și negustori, nobili și pescari, războinici și târfe, medici și cămătari, un soi de reprezentare confuză și Îndurerată a omenirii. În mijlocul mulțimii de drumeți prăfuiți atrăgeau atenția câțiva catâri, Încărcați până peste poate cu bagaje și desagi. Unul mai cu seamă trăgea mereu Într-o parte, sub povara unei lăzi mari, În ciuda mâinii ferme a bărbatului cu o Înfățișare milităroasă care Îl purta de căpăstru. Povara era acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
se poate mai sigur. Deși Încercau să se dea drept membri ai breslei, păreau mai curând oameni de arme. Iar Încărcătura lor... Baloturi de lână, la vedere, Însă dedesubt... - Ce ai văzut? - Când am trecut peste Reno, În vad, un catâr s-a smucit Într-o parte, a căzut și a răsturnat Încărcătura. Nu era numai lână. Ci și lame de fier, și vârfuri. - Și unde s-au dus acești falși negustori? - Nu știu. Ne-am despărțit aproape de zidurile Florenței. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
eternă va fi recompusă. - Asta e o nebunie, messer Marcello! exclamă Arrigo. Muștele astea care ne chinuiesc intră și ele În proiectul dumitale sublim? Și ele ar trebui să se repete, Într-un ciclu infinit? Și, de asemenea, măgarii și catârii din Florența, cu excrementele lor care Îneacă orașul? - E lucru sigur! Și Îl veți simți pe pielea voastră! strigă bătrânul. Dante ascultase cu atenție. - Așadar, totul se va Întoarce? murmură el. Inclusiv uciderea lui Guido Bigarelli? Nimic n-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
care părea să caute pe cineva. - Messer Alighieri, tocmai domnia ta. M-am gândit că voiai să știi. - Ce? - Mi-ai cerut un raport despre pelerinii de la hanul Îngerului. Este unul, messer Marcello, care a fost văzut plecând. A cerut un catâr, la grajdurile de la Porta Romana, și hamali pentru bagaje. - A plecat deja? Întrebă Dante cu dezamăgire. Ordonasem ca nimeni să nu fie lăsat să plece... Celălalt ridică din umeri. - Nu era acuzat de nimic. Preț de o clipă, priorul cântări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
mă simt mort. Mă prefac încă puțin că aș fi viu. Amân o vreme deznodământul, asta e tot. Pașii mă trădează, plini cum sunt de reumatism, dar încă știu foarte bine ce vor. Să mă poarte în cerc. Ca un catâr legat de o piatră de moară, care macină grâul pierdut. Să mă aducă înapoi. M-am trezit din vina lor pe malul canalului ce scotea la iveală pe întinsul alb o plasă verde împodobită cu stele fondante. Mă afundam în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
săream, creionând mișcarea. Într-o zi nu știu ce era cu Visu, nu se putea aduna de loc, iar Gonța parcă era nebun, o lua mereu de la capăt cu aceeași scenă, de ne apucase pe toți disperarea. Visu stătea încruntat ca un catâr, Gonța spunea impasibil „încă o dată, concentrează-te”, Visu repeta la fel, încă o dată, concentrează-te, murmura Gonța, nebun de tot, ce mai. Se lasă, după al nu știu câtelea „încă o dată, concentrează-te”, o tăcere prevestitoare de multe. În liniștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
în perspectiva atâtor istorii care trebuie decodate în lupta antiplatoniciană - la fel și în cazul lui Diogene, asupra căruia voi reveni. în teatrul cirenaic îl întâlnim așadar pe Aristip luându-se la harță cu o potârniche, un măgar, apoi un catâr, niște prostituate, unele foarte arătoase, altele cu stagii vechi de activitate, apoi niște legume care trebuie curățate, în speță o salată, un scuipat, un delfin, într-o continuare la bestiar, un cal de îmblânzit, dar și o furtună, o masă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
cu care avea el treabă, îl lua scurt: “Băi, neacutare, ce pandișpanul meu te grăbești așa?” și de aici i se trăsese porecla transformată în renume de-a lungul vremurilor istorice, primarul stătea calm în ușă, studia harta stelară, număra catîrii cei neroditori și aștepta să vină din nou alegerile, convins fiind că alegătorii săi n-or să fie atît de naivi ca să dea primarul din mînă pe cioara de pe afișele partidului de guvernămînt ... Ce antropoide?! începea discuția, așa, într-o
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
Făcură specializarea de “Veneția tufișuri”, Iar cele elegante ce își pun fundiță, Organizară “Facultatea de Codiță”. Iar măgarul mereu încăpățânat, Înființă o Universitate: “Multe răgete prin sat”, Și tot zbierând aiurea “Iha! Iha!” , stivă, Făcu a doua specializare de “Salivă”. Catârul dorind s-arate că nu e prost, Întemeie o “Universitate fără rost”. Câinele care lătra la intrare, lângă scară, Începu să studieze la “Marea râgâială”. Și tot făcând la toți “Ham, ham”, S-a specializat apoi și în “Tam-tam”. Curcanul
“FERMA ANIMALELOR CU CARTE” SAU ”OGRADA LICENŢIATĂ” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368340_a_369669]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ÎNDĂRĂTNICIE Autor: Alexandru Mărchidan Publicat în: Ediția nr. 1445 din 15 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului și s-a luptat îngerul cu mine ca un muntean cu nebunia catârului el sus eu pe loc el mai repede eu spre prăpastie el în dreapta eu aiurea s-a luptat îngerul cu mine mii de zile mii de pași mii de oftaturi până ce într-o clipă mirosul nopții ca o săgeată până
ÎNDĂRĂTNICIE de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 1445 din 15 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367879_a_369208]
-
înverzite de pe versanții munților prăpăstioși și anoști. Acolo, pe crestele munților, de când e lumea, au fost sate de păstori care au avut ca principala îndeletnicire creșterea oilor. Pe aceste locuri, mai rar poți vedea vite mari, vaci, boi, ori cai. Catârul, măgarul, capra și oaia sunt la ele acasă. Și totuși, oameni acelor sate par cei mai fericiți locuitori ai pământului. Cu totul altfel arătau chiar și în antichitate satele de la câmpie. Erau ticsite de oameni locuind în case încropite din
CETATEA DE LUMINĂ (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1565 din 14 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367529_a_368858]
-
o administrație cu pretenții de cel mai temut și întins imperiu al antichității. Drumurile, ori de unde ar fi pornit, erau un adevărat calvar pentru gloatele care scurgeau și luau în piept vântoasele pustiului, furtunile deșertului, unii pe jos, alții pe catâri, măgari și cămile, adesea priponiți la niște cotigi și ducându-și carabalâcul cum puteau, crispați și temători pentru puținul lor avut, asta pentru cei care aveau în grijă și gândul de a nu se mai întoarce de unde au plecat, să
CRĂCIUN LA CERES ÎN CALIFORNIA! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 177 din 26 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367252_a_368581]
-
ai dreacu’ nu se simțeau cu nimic, ba mai mult când Veronel propusese, așa la șmecherie, să facă schimb de țigări, neamțul începu să strige nain, nain, de parcă vroia cineva să-l împuște în ureche! - Bă, al dracu’ neam dă catâri și nemții ăștia, da’ las că vă venim noi dă hac, doar suntem olteni, ori cu noi nu te pui tăticu’, gândiră la unison soții autohtoni! Dar... ca la mare... Zilele zburau una după alta și într-una din ele
PRIETENUL NOSTRU, HEIMLICH, DIN R.F.G. de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 944 din 01 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/348406_a_349735]
-
mine, stimată doamnă, dar cu ce v-am persecutat? După acest schimb de amabilități s-a trecut la upercuturi și lovituri dure, cu zâmbetul pe buze. Nae, galant, a tot cedat până la patru sute, pe urmă, a luat o atitudine de catâr insensibil la tot arsenalul diplomatic al coniții Firuța, însoțit de ocheade subtile, avansuri insinuante și tot felul de mișcări ale torsului dumneaei. Mai mult, dânsa a sărit pârleazul celor mai gingașe intimități, aruncând în dreapta și stânga cu... „dragul meu Năică
FRAGMENT 2- CHIOŞCARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1394 din 25 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349718_a_351047]
-
treacă La catedră, doar oleacă, Să vadă și mumă-sa... Ce podoabă are ea! Doamne! Picioarele mele, Nu puteam să stau pe ele. Dinții-mi clănțăneau, iar barba Tremura mai rău ca iarna. - Dragă doamnă, -s om bătrân, Dar așa catâr... vă spun,... N-am văzut în viața mea! Ia aminte, dumneata: El nu crede, că și eu... Îl iubesc pe Dumnezeu; Îl slujesc, dar nu-l întreb; Ce-ar răspunde unui bleg!? Zic în gândul meu: „ Te cred.” Clasa-n
IV. CELOR DRAGI LA ŞCOALĂ ŞI CONFRUNTAREA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 476 din 20 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362077_a_363406]
-
-a măi auzât de-așa ceva? Las’ că vorbesc ieu cu iel, îi dau o țuică la Trocărel șî-l conving eu să-m’ vânză un câine. - Măriene, poț’ să-i tot dai, n-o să să lase, e-ncăpățânat ca un catâr. - Lasă, fă, ce hăla, că n-o fi dracu’ atât de negru - i-a mai zis taică-meu Măriei lu’ Mitu lu’ Niculcea. Femeia a avut dreptate: Mitu nu s-a lăsat, dar țuica tot i-a băut-o lui
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (VIII) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366415_a_367744]
-
mai știe nimic autentic despre „lumea liberă “de afară și, mai ales, despre „bandiții“ de americani și a lor „Fundație”, în fapt ei reprezentând singura forță planetară (și patria SF-ului mondial!) în stare să stăvilească pe urâtul și dictatorialul Catâr, care pe la noi luase forma URSS - un imperiu comunist de esență rusească și ideologie „marxist-leninistă “, cu propria dorință de dominare a lumii. Prin urmare, părinții mei învățau limba rusă la școală, singura limbă străină apreciată ca „folositoare “noilor generații de
COLECŢIA POVESTIRI STIINŢIFICO-FANTASTICE – O ÎNCADRARE ISTORICĂ de DORU SICOE în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350830_a_352159]
-
teren. Cu cât cobori mai jos, tot mai uscat și mai cald e aerul. Pinii „Ponderosa”, lasă loc pinilor răsuciți și jnepenilor, apoi tufișurilor de deșert. La un moment dat simți orizontul închizându-se deasupră-ți. Poți coborî și călare pe catâri care se „închiriază” de dimineață și pleacă în grup de vreo douăzeci, pe poteca strâmtă, deseori tăiată în peretele de piatră, până jos la apa râului Colorado, pe care am văzut-o întotdeauna... colorată (adică tulbure). Caravana catârilor se întoarce
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
călare pe catâri care se „închiriază” de dimineață și pleacă în grup de vreo douăzeci, pe poteca strâmtă, deseori tăiată în peretele de piatră, până jos la apa râului Colorado, pe care am văzut-o întotdeauna... colorată (adică tulbure). Caravana catârilor se întoarce sus, seara. Se mai poate vizita și cu helicopterul de 7-8 persoane, care costă 50 de dolari pe jumătate de oră. Dar cea mai ușoară cale pentru a ajunge la fundul canionului, este să călătorești cu o canoe
MARELE CANION de IOAN NICOARĂ în ediţia nr. 105 din 15 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350840_a_352169]
-
cu care avea el treaba, îl lua scurt: “Băi, neacutare, ce pandișpanul meu te grăbești așa?” și de aici i se trăsese porecla transformată în renume de-a lungul vremurilor istorice, primarul stătea calm în ușă, studia hartă stelara, numără catîrii cei neroditori și aștepta să vină din nou alegerile, convins fiind că alegătorii săi n-or să fie atît de naivi ca să dea primarul din mină pe cioară de pe afișele partidului de guvernămînt ... 75 DACĂ AR FI ... Poveștile, dragul moșului
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 74-75 (SFIRSIT de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356726_a_358055]
-
l-a sufocat, brusc, pe Thomas. Ce vrei să spui ? Ai luat-o razna ... Ba nu! s-a potolit el, ștergîndu-și saliva de pe buze cu dosul palmei; m-a trăznit gîndul că, din clonările astea, nu se vor naște decît catîri, evoluția va încremeni, peste două secole vom fi eterni, ne vom naște în eprubete și fiecare generație va reinventa locomotiva cu aburi și masturbarea intelectuală ... Thomas avea un fel de răutate, cînd îl apuca, dar era frumos în furia lui
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) CAP 2 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 295 din 22 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356805_a_358134]
-
demnitarii îți vor săruta picioarele, dinaintea ta vor îngenunchea regii, demnitarii și principii, aducându-ți bir comorile munților și văilor; caprele tale vor făta câte trei iezi dintr-o dată și oile tale miei gemeni; măgărușii tăi, sub poveri, vor întrece catârii cei iuți, caii tăi, înhămați la car, vor fi aprigi la fugă, și boul tău, înjugat, n-o să aibă potrivnic!" dar este respinsă de acesta: „...Dacă te-aș lua de soție, știu ce mă așteaptă: nu ești decât un jăratic
”AMARNIC GHILGAMEȘ MI-L PLÂNSE PE ENKIDU” de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2131 din 31 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370721_a_372050]
-
de mămăligari din care mă trăgeam. Ba trecusem (călătorie fantezistă și atemporală), în febrila mea imaginație, vâslind în naufragiatele corăbii byroniene, chiar și oceanul Pacific, violând sacramentalul Yoknatapawpha și bătându-l amical pe umăr pe autorul Cătunului, cu Snopenșii și catârii lui, așa cum se lăudase falsul revizor a lui Gogol, lăsându-i cu gura căscată pe dirigintele poștei și pe primar, c-o făcuse cu Pușkin. Fascinat de portretul de pe coperta celui ce scrisese Lumina de august (lecturile mele erau diversificate
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]