563 matches
-
mulge din papuri lapte prins, și-o iei pe arătură, tiptil, spre-un cîmp himeric, cu-o raniță de vise pe-un umăr slab și nins. Nici nu-ți mai pasă-n urmă că strigă după tine frumoasele ieșite din catacombe vechi; ție-ți miroase-a baltă, a rapiță, a șine, deasupra ta cocorii se sting perechi-perechi... Citește mai mult Orașu-acesta mare, cu prea multe istorii,ce-și spală rufa vesel la malul unui rîu,în zbucium de lăute și ștreanguri
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
a mulge din papuri lapte prins,și-o iei pe arătură, tiptil, spre-un cîmp himeric,cu-o raniță de vise pe-un umăr slab și nins. Nici nu-ți mai pasă-n urmă că strigă după tinefrumoasele ieșite din catacombe vechi;ție-ți miroase-a baltă, a rapiță, a șine,deasupra ta cocorii se sting perechi-perechi...... XXVI. EROI FĂRĂ GLORIE, de Dragoș Niculescu, publicat în Ediția nr. 2261 din 10 martie 2017. Vom mai trăi iubirea ideală Poate pe-acest
DRAGOȘ NICULESCU [Corola-blog/BlogPost/383096_a_384425]
-
s-au mai potolit; de fapt, era efectul ultimei lovituri: în donjon nu s-a găsit nici măcar o pietricică fermecată. Mulțimea, furioasă, s-a întors împotriva grupului de șoc. Membrii acestuia furaseră pietrele! Sau numai încercaseră să le ascundă în catacombă și se rătăciseră, există pentru toate o plată! Sau aflaseră ieșirea și fugiseră cu prada! Un lucru era sigur: șaisprezece oameni, șaptesprezece, dacă îl socoteau și pe Castelan, dispăruseră fără urmă. De abia acum cei rămași și-au dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
peste un an, doi sau zece - ei vor alerga să prindă un pui de cerb, alb, ce se va ivi pe creste. Povestea Magistratului și a nefericitei lui iubite, Caravella, e - de-acum - aproape uitată; despre întâmplările, recente, petrecute în catacombele Domeniului, se vorbește doar în șoaptă: locuitorii simt că se va petrece ceva rău. Nu toți; unii amintesc despre dezastre și mai mari abătute asupra Stațiunii, despre cutremure apocaliptice, ciumă și foc, invazii. Totdeauna se găsește cineva care să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
fugise imediat constituia dovada acestui lucru. Prima dată, atunci când riscase să cadă În prăpastie, se gândise că acea criptă ar fi putut fi o străveche cisternă romană, pentru păstrarea apei. Dar, mai apoi, probabil că creștinii o transformaseră Într-o catacombă aflată În afara zidurilor, departe de privirile păgânilor. După ce, pe fundațiile construcției, fusese clădită biserica San Giuda, aceste morminte fuseseră uitate până la prăbușirea bolții, care deschisese din nou acea gură a iadului. Ori putea fi vorba de unul din mormintele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
acela care a murit. Nu se desfășura nici o lucrare. Ziceam de ceilalți. — De cine? De bărbații care se reunesc În fundul cisternei, pentru ceremonie. Credeam că știi. Nu știu nimic... Care ceremonie? — Nu o dată, tot pe timp de noapte, pe fundul catacombei de sub biserică am văzut un grup de bărbați care se Întrunesc pentru conciliabulele lor. Noi nu ne ducem niciodată Într-acolo, ca să nu tulburăm somnul morților, dar glasurile lor ajung până aici. — Ce spun? — Nu se poate desluși; vorbe amestecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
avea cel puțin șase-șapte butoane. Cam multe pentru doar două etaje... Tovarășul meu de drum a apăsat pe unul dintre ele, mormăind din nou ceva neinteligibil, și liftul a pornit lin. Atunci am Înțeles: coboram. Cum apetitul meu pentru subterane, catacombe, peșteri și alte forme de underground este extrem de limitat, În sensul că lipsește cu desăvârșire, Într-o fracțiune de secundă mi-a trecut prin minte să-l pocnesc intempestiv pe taciturn și să fug. Făcusem ceva sport la viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Centrului, cu obiectivele și acțiunile lui criminale cu tot. Subteranii mă răpiseră din precauție și mă suportau din interes, era clar. Nu pentru că mureau de dragul meu Îmi răspundeau la Întrebări și nici fiindcă Îi dădea spiritul de toleranță afară din catacombă se arătau acum dispuși să treacă peste scandalul provocat În noaptea când vrusesem să evadez. ...Dar vrusesem, Într-adevăr, să fug sau doar Încercasem, cu un gest contondent, să le forțez mâna și să-i oblig să-și devoaleze intențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
și mai slab luminate. Drumul a fost suficient de lung ca să am timp s-o Întreb: - Dacă nu sunt indiscret, ce căutăm noi, de fapt, pe-aici? - O comoară, bineînțeles, ce altceva se poate căuta la miezul nopții prin niște catacombe?! Spirituală, doamna... Era și momentul ideal pentru glumițe macabre! Spun „macabre” pentru că, pe măsură ce ne afundam În Întuneric, peisajul devenea tot mai mohorât și mai apăsător. Centrul, cu alura lui de ambient IT, se metamorfoza treptat Într-o hardughie metalică grosieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
sper că nu te Îndoiești de bunele mele intenții și nici de spiritul meu aventurist. Lasă-mă, totuși, să cred că am dreptul să știu care e scopul acestei excursii nocturne. Nu de alta, dar dacă-mi rup gâtul prin catacombele astea fioroase, măcar să am habar pentru ce n-o să mai pot purta niciodată cravată. Servim o cauză nobilă, n-am nici o Îndoială În această privință; nu cred Însă că va deveni mai puțin nobilă dacă aflu și eu despre ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
c-ai Înțeles, partea cea mai dificilă e ca și rezolvată, restul e floare la ureche... Am privit-o neîncrezător: - Vrei cumva să sugerezi că ai vorbit serios? Că, adică, și tu, și Zoran vă ocupați de căutat comori prin catacombe? - Întocmai. Cu excepția faptului că el caută altceva. Și altceva. - Îmi place la nebunie chestia aia cu excepția. Apropo, știi ce asemănare e Între o portocală și o bucată de zahăr cubic? - Asemănare? Nu știu... probabil că amândouă sunt dulci... - Răspuns greșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
fond, de ce nu? Eram În posesia modalității de a trece dincolo de ușa cu senzori, În mare cunoșteam drumul, prezența Evelinei m-ar fi incomodat, dorința de a găsi statutul nu-mi dădea pace; În atare condiții, o descindere solitară În catacombele tenebroase aproape că se impunea, În disprețul pericolelor potențiale care mă pândeau. Supralicitez: unicul pericol Îl reprezenta posibilitatea neplăcută de a da nas În nas cu Zoran și cu individul cu nume de regizor de cinema - Bardem, Bergman... Dezagrementul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prima oară, nu-i așa? Uite, vezi? Și felul cum ai pus Întrebarea e cam... ambiguu, ca să nu spun mai mult. În fine... Răspunsul este cel pe care-l știi: bineînțeles, până ieri habar n-aveam de nici un fel de catacombe și arhive secrete, necum să le mai fi și văzut sau vizitat. - Așa credeam și eu. - Perfect, atunci, care e Întrebarea? Sau, mă rog, Întrebările... - Cât de bine Îl cunoșteai pe Fujimori? - Aproape deloc. Nu știu dacă am schimbat douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
să mor, spuneai cîndva, micile tăbăcării, apa aceea de un brun roșcat curgînd ca un șuvoi de iod de-a lungul trotuarului, mirosul ei penetrant purtat pe ulicioara cotită pînă departe În cîmpul afinat unde se căsca ieșirea din vechile catacombe ale Ursulinelor, toate poveștile acelea cu vampiri, umbrele lor lingînd noaptea pereții În care erau zidite osemintele călugărițelor, numele lor bizare Încrustate În piatră tremurînd sub lumina feștilelor, Hroswitha, Stanisla, Benedicta, Fidelius, Benigna, Ferdinanda, așteptam din clipă În clipă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
aerostatică ori titirezul-dinam. Nimeni nu era mai potrivit decît Tomás pentru Împărtășirea acelui secret. Visînd cu ochii deschiși, mi-l Închipuiam pe prietenul meu Tomás și pe mine, echipați amîndoi cu lanterne și cu busole, gata să dezvelim tainele acelei catacombe bibliografice. Apoi, amintindu-mi de promisiunea făcută, am hotărît că Împrejurările recomandau ceea ce În romanele polițiste se numea un alt modus operandi. La prînz, l-am abordat pe tata ca să-l chestionez În privința acelui volum și a lui Julián Carax
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și șmecheră. Purta un costum pe care n-ar fi primit nici zece pesete În piața Los Encantes, Însă Îl compensa printr-o stridentă cravată cu un colorit tropical. Judecînd după aspectul biroului, acolo abia dacă se administrau goange și catacombe ale unei Barcelone dinainte de Restaurație. — SÎntem În renovare, zise Molins În chip de scuză. Ca să sparg gheața, am pomenit numele doñei Aurora ca și cum ar fi fost vorba de o veche prietenă de familie. Să știți că era mișto cînd era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
conștiinței, înainte de „Marea Trecere”? Pluralul morții, nașterea. Dar pentru aceasta trebuie să fim doi. Însă Ela nu mai este. A murit de două ori, odată când m-a părăsit, iar a doua oară cu lumea mea, care a pogorât în catacombele holocaustului nuclear. Eu sunt cel real, sau doar o imagine deformată în oglinda unei realități pe care, din păcate, nu o mai pot percepe? De ce oare mă mai agăț de viață? Poate pentru că Erosul nu a fost înghițit definitiv de
PARTEA MEA DE CER, DRAMĂ DE CONSTANTIN GEANTĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362830_a_364159]
-
mantrele, Peștera lui Platon, Orfeu, Prometeu, Labirintul, Mandalele,) - par a fi depășite, caducei, în plină Mutație ... Una care precipită athanoric - tomografic, nu doar Ființa heideggeriană, ci și organicul. Prin aceea că noii sacerdoți (sacerdocți!), ai neo- barbarbarismului sunt undeva în catacomba paralelă ... (Elegii din era Arheopterix, Editura Dacia Xxi) [...] Unul este Ion Pachia-Tatomirescu [...] E desigur un „ghiocel“, nu pentru că n-am mai auzit de numele lui, ci fiindcă se aruncă în discursul liric fără reținere, încredințîndu-se asocierii libere a cuvintelor și
UN CAVALER LA CURTEA OXIMO(I)RONISMULUI de EUGEN EVU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362449_a_363778]
-
Cu teorii despre democrație/ Ne-au fost impuse legi umilitoare/ Îngenuncheați sub jug și silnicie/ Ne-au sufocat ginte minoritare// Secătuită țara se destramă/ Finanțele-s pe mână de borfași/ Președinția - permanentă dramă/ Senatul țării - pentru arendași// Se construiesc secrete catacombe/ Atacă corbii cerul României/ Și croncănesc ca Țara să sucombe/ Plătim cu viața drumul sărăciei// Ne înjosesc minorități păgâne/ Modificând versete din scriptură/ Ne-au interzis „Deșteaptă-te, române!”/ Tehno-guvernul e o agentură// La asfințit când ceasul morții bate/ Pornesc
POEMELE SURGHIUNULUI SUFLETESC de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368389_a_369718]
-
e călăul îți pare-n zarea vremii că ar fi hoitul lumii ducându-și a sa cruce [17] Și iată-l el nechează maiestuos la porți și lumea se trezește din nopțile serbări din visuri par ca morții ieșind din catacombe pe morțile lor înseși ei nechezând călări [18] Și se deschide poarta cea Mare a Cetății și toți minunea Lumii s-o pipăie ar vrea și-ncearcă în Cetate ca hoții s-o momească și pe scările-ntinse se cațără
POEME PROFETICE de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1897 din 11 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368475_a_369804]
-
noroaie până la glezne. Era mișcătoare scena în care credincioșii se descălțau înainte de a intra în Paraclis ca să nu murdărească interiorul cu noroi. Cei care nu se puteau descălța, își trăgeau pungi de plastic peste bocanci. Acum am mutat Paraclisul în catacombă... - Nu v-a învins gerul în timpul iernii? Au fost si -27 de grade. - Greul întotdeauna i-a unit pe oameni, a fost greu, dar cu ajutorul lui Dumnezeu am trecut peste el și cu toții am muncit cu dorință și râvnă. A
MĂNĂSTIREA „SFÂNTUL GHEORGHE” DIN COMUNA ŢIGĂNEŞTI-TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1813 din 18 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368551_a_369880]
-
panteonul acceptînd zeii tuturor populațiilor cucerite, să accepte că nu poate să se lupte cu cei ce se revendicau de la Iisus Christos și vorbeau în numele său. Printr-o ironie a istoriei, orașul în care creștinii trebuiseră să se refugieze în catacombe pentru a scăpa persecuțiilor a devenit capitala creștinătății. Pînă în zorii epocii moderne, acest cadru valoric nu a încetat să se extindă geografic - prin războaie expansioniste, prin cruciade, prin colonialism, prin misionarism și convertiri forțate, deci cu spada, sau cu
DESPRE MODERINITATEA ŞI MODERNIZAREA ROMÂNIEI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364701_a_366030]
-
Cioran, sau ale altuia ca el, pentru a afla că umanitate - pe românește omenie - se găsește și mult mai jos, și - poate - mai autentică.” Acad. Marcu BOTZAN „E de o vârstă cu piramidele naturale din Tibet și Alpi și cu catacombele din care izvorăște de sute de mii de ani poteca de fir de argint a Oceanului, ce nici nu scade, nici nu sporește.” Așa cuvânta pe la începutul secolului al XX-lea, mai exact în anul 1928, poetul român Tudor Arghezi
ÎNCOTRO E ŢARA, DOMNULE SUBLOCOTENENT?! de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350444_a_351773]
-
de spălare a creierului care se practicau în instruirea personalului administrației penitenciare. Plutonierul Ion Dobre (Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele), căpitanul Elena Tudor (Aspazia Oțel Petrescu, Strigat-am către Tine, Doamne), gardianul Olteanu (Liviu Brânzaș, Raza din catacombă) și un lung șir de alți anonimi dar pomeniți prin faptele lor demonstrează că mașinăria comunistă nu a funcționat fără reproș și că în ciuda oricăror eforturi ale unui sistem evident demonic, ce desfășura forțe gigantice spre a distruge omul ca
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
de spălare a creierului care se practicau în instruirea personalului administrației penitenciare. Plutonierul Ion Dobre (Ion Ioanid, Închisoarea noastră cea de toate zilele), căpitanul Elena Tudor (Aspazia Oțel Petrescu, Strigat-am către Tine, Doamne), gardianul Olteanu (Liviu Brânzaș, Raza din catacombă) și un lung șir de alți anonimi dar pomeniți prin faptele lor demonstrează că mașinăria comunistă nu a funcționat fără reproș și că în ciuda oricăror eforturi ale unui sistem evident demonic, ce desfășura forțe gigantice spre a distruge omul ca
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]