367 matches
-
mare, unde urma să ne vedem cu conducerea de la Tiraspol: Igor Smirnov, Alexandru Caraman (vice-președinte) și Grigore Mărăcuță (președintele așazisului Parlament local). Aceștia și-au făcut apariția în scurt timp și ne-au făcut să așteptăm 15-20 minute până au catadicsit să deschidă gura. Igor Smirnov, în special, care semăna izbitor cu faimosul Felix Dzerjinski (inclusiv cu barbă), s-a dovedit a fi cel mai puțin bine crescut și educat. După îndelungata perioadă de așteptare, ignorându-i complet pe ceilalți, mi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
îndoind-o și dezdoind-o - aceeași clamă. Petru și Petre îi ascultau tăcuți explicațiile. Întrucît de la el emanase lista cu numele meu la numărul 1, primul era, fără îndoială, intrigat de „insuccesul” lui. Al doilea, dimpotrivă, era surprins că „șeful” catadicsește să-mi motiveze - fie și prin acest simulacru de regret - de ce am fost infirmat de către Birou. O arătau buzele lui supte și gropițele adînci din obraji. Incredul, dar senin în sufletul meu, am întrebat: - A apărut ceva nou? - Da, e
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
scriitori”, o dovadă în plus că ei nu-i respectă decît pe autorii cu funcții administrative, de pe urma cărora ar putea, eventual, să profite publicistic sau editorial. În privința asta, modelele lor sînt sînt Genoiu și Costin, care, de asemenea, n-au catadicsit să vină. Mai greu de explicat mi s-a părut absența unor profesori obișnuiți ai acestui gen de activități, fapt care m-a făcut să mă întreb dacă nu cumva „publicul” îl ocolește pe scriitorul ieșean pentru că asupra lui planează
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
lucrurile nu stau tocmai așa. Beneficiarul (aproape) exclusiv e Genoiu. Rezultatele se văd în planurile editoriale, în notițele de la rubricile de „revista revistelor”, în primirile la înalți funcționari din Consiliul Culturii. Mă îndoiesc că Nicolae Manolescu și Eugen Simion au catadicsit vreodată să citească vreun articol scris de mine sau de Sporici (din cele publicate alături de ale lor). Văzîndu-ne sub același acoperiș, unii cred, probabil, în existența unor afinități. Chestiunea e, însă, fără reciprocitate: n-am auzit ca, fie și convențional
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
golul din jurul său. Ingrați, chiar și cei ce i-au băut vinul îl privesc ca pe o stafie. Vasile Florea, care a deschis vernisajul, a salutat prezența vicepreședintelui de la Cultură, tovarășul Donea, fostul student al lui Gr.V.C., dar n-a catadicsit să spună că în sală se află și cel care a slujit ani de zile Galeriile cu sfatul și cu scrisul său. N-au făcut-o nici cei care au vorbit despre pictor: Carmen Mihalache Popa și Mihai Drișcu (Drișcă
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
cu picioarele pe pământ", mi-am zis, precum Cezar, "alea iacta est" și m-am prezentat la noul meu loc de muncă. Am fost refuzat întrucât nu aveam "pregătire de bază economică". Am ajuns din nou la "loaze" și au catadicsit să-mi schimbe repartiția, cu un post de "referent principal relații" la ONT Carpați București. Era oricum altceva să fii la ONT decât la Loto-Prono, cel puțin pentru cunoștințe și pentru colocatarii din bloc! Cu "onoarea" cât de cât aranjată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
problemă cu care se confruntă TIFF ține de mentalitatea culturnicilor autohtoni : dacă Ministerul Informațiilor a dat 300 de milioane de lei, CNC-ul a contribuit cu un premiu nesemnificativ (3 000 de dolari !), iar Ministerul Culturii și Cultelor nu a catadicsit să sprijine nici cu un leu această primă ediție... Substanțial sponsorizat de Guvern (se zvonește - pentru că nimic nu e public în România când e vorba despre bani că ar fi vorba despre peste un miliard de lei), DaKINO s-a
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
înhăța o găleată și aducea de afară, din curte, dintr-o mică cabană, lemne și cărbune, făcea focul, iar „găliganul”, care urma nu peste multă vreme să împlinească 30 de ani, când simțea că aerul se dezmorțește cât de cât, catadicsea să se scoale. O dată, sărăcuța a îndrăznit să mă întrebe cât mai am de gând să duc viața asta, oare nu mă gândesc la viitorul meu? Mulți colegi de liceu erau medici, ingineri, unul Ovid, „chiar cu un an mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nu poți merge, mă duc singură. În final a reușit să-și facă situațiile cu completările ulterioare și am pornit la drum. În acea zi de sfârșit de iunie, când ne-am întâlnit, ne-am bucurat toți deopotrivă. N-ați catadicsit să veniți la mine. Am venit tot eu și am dorit acest lucru, fiindcă nu se știe ce va fi până la anul. Ne vom mai putea întâlni, nu ne vom mai putea? m-am adresat eu. Atunci am observat că
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
lungă. Chelnerițele trec pe sub nasul ei cu platourile încărcate de farfurii aburinde fără să se oprească. O fac dinadins, încep să pufnească atunci când își cere prânzul. "Mi-e foame, țipă ea. De ce nu mi se dă să mănânc?" Cléa nu catadicsește să-i răspundă. Heideggeriana nu aude, îți vine să crezi că Dasein-ul îi astupă urechile. Fetele își taie felii groase de pâine pe care întind unt și miere. Îi lasă gura apă. Enervată, o asistentă adjunctă o repede: Termină cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
în penumbră lama unui cuțit. Clementina îi poartă pică pentru că a vrut s-o înscrie la școală. Ea nu-i ia în serios amenințarea, care o irită totuși. Întinzându-și brațele, descoperă, împrăștiate pe pat, mai multe cuțite. Sună. Cléa catadicsește să se arate. Prost dispusă, desigur. "Ce e cu toate cuțitele astea pe patul meu? Și cu puștoaica asta care amenință că mă înjunghie? Știu foarte bine că se amuză doar ca să mă sperie, totuși..." Cléa ridică din umeri, nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
Și cine o să dirijeze trenurile, tu, poate?" Nu glumesc, datoria mă obligă să fiu ferm, altfel, unde ajungem? Și o să-l iau ca martor pe reprezentantul armatei. Permiteți-mi să mă prezint singur, domnule locotenent, că delincvenții ăștia n-au catadicsit s-o facă. Comisar Emilian Boț. Încântat. Locotenent Aldan. "Aldan? Sunteți cumva rudă cu generalul Aldan?" E tatăl meu. "Aaa, ce plăcere! Tatăl dumneavoastră e un om cunoscut pentru fermitatea sa, un militar de mare valoare care face cinste țării
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
singură. Era cu un tânăr atletic, cu figură inconfundabilă de boxer, într-un trening foșnitor, și zăceau amândoi încolăciți într-un fotoliu pântecos, într-o postură neașteptat de languroasă. Doamna Scarlat îi aruncă o privire mânioasă lui Eduard, fără a catadicsi să se desprindă din îmbrățișarea tânărului în trening insuportabil de foșnitor sau să se încheie la bluza de mătase portocalie și transparentă, și își întoarse fața spre boxer, cuprinzându-i bu zele într-un sărut pătimaș. Eduard se răsuci pe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scrumieră și aprinse un alt chibrit, care se stinse și el numaidecât, parcă făcându-i în ciudă. „S-au prostit și chibriturile as tea!“ își spuse ea cu iritare, aprinzând cu năduf un al trei lea băț, care, în sfârșit, catadicsi să aprindă ochiul mic al aragazului. Nu e bine, se bombăni de una singură. Ce naiba am? Mai bine să mi-o scot din cap pe Georgiana, și cu asta basta! Mai bine să mă gândesc la programul meu de azi
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
care păru să ia de îndată forma unor aripi mari și albe. Intră în galerie golită de gânduri, plină de o nerăbdare pe care nu o mai putea zăgăzui. O nerăbdare care o copleșise de când vorbise cu tânărul mustăcios care catadicsise cu greu, după o curte asiduă, să-i spună unde-l poate găsi pe pictorul Scarlat. O nerăbdare stăvilită temporar de fugara ei reîntâlnire cu marea. Ca și cum popasul ei la mare ar fi fost o mică înălțare în aer, o
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai departe, o dată ajuns în această situație. Trebuia, cum-necum, să mă descurc în postura asta atât de dorită, în fond, nu? în care mă găseam pe nepusă masă. Deci: era luni dimineață. Băși, mai mult ca sigur, constatase că nu catadicsisem să apar pe la Facultate. La fel și colegii mei. Însă aveam statutul de aiurit într-un asemenea hal încât nimeni nu se agitase cine știe ce pe chestia asta. Nicio îngrijorare, nicio nedumerire. Rezultat: niciun apel telefonic, nicio căutare, nimic. Asta putea
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
se îmbățoșă Petrică. "Păi, nu vezi? Ce mai întrebi?" "Bre, da' zău dă nu ești culmea!", se iuți și mai tare cel din schimbul de noapte. Nervii lui nu avură nici cel mai mic efect asupra nepăsătorului Anton, care nu catadicsi nici măcar să-l privească. Se așeză pur și simplu pe băncuță și scoase o sticluță cu cafea din tașcă, după care își aprinse tacticos o țigară. Suflă fumul albăstrui încetișor și cu dichis, formând câteva cercuri pe care le destrămă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
că a mă congela pe timp de un secol ar fi o idee excelentă - că În timp ce eu aș zăcea refrigerat, un bloc de gheață, așteptând resuscitarea sau resurecția, ea și‑ar face de cap cu tânărul spaniol (care n‑a catadicsit să‑mi spună nici măcar bună‑dimineața). Și nu m‑am Îndoit nici o clipă de realitatea acelei bănci, acelor monede, acelor persoane - Vela, armăsarul ei spaniol, consilierul de investiții și remarcile ei despre revoluția sexuală. - Întâlnirea asta de la bancă e ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
când vor să traverseze strada îți întind delicat mâna, bătând din pleoape, roșind de emoție. Când... Vorbești de fete sau de gâște? i-o tăie Luana cu ciudă, simțind că Renar bate în direcția ei. Băiatul, plin de sine, nu catadicsi să-i răspundă. Când sunt invitate la o petrecere, vin îmbrăcate în bluzițe cu gulerașe de dantelă, elegante și finuțe, că ți-e milă să le atingi. Discuția cu ele e o plăcere, n-ai să vezi, una, să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
începu calvarul. O durere adâncă i se cuibări în trup, sfârtecând-o, făcând-o să urle. Pacientele din salon se răstiră la ea, cerându-i să tacă. Începu să plângă și se rugă de ele să cheme asistenta. Nici una nu catadicsi să coboare din pat. Deși strigătele ei răsunau pe hol, nimeni nu veni s-o ajute. Când Dumnezeu se îndură de ea și-i potoli suferința, o pace sfântă i se coborî în trup și adormi. Se trezi în toiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ce mai studii! Am rămas repetentă și probabil că niciodată nu-mi voi termina școala. Luana, sunt obosit. Hai să continuăm discuția asta mâine. Când? Dimineață, la opt, în timp ce înghiți în grabă micul dejun sau seara, după ora zece, când catadicsești să vii acasă? Ștefan își puse singur de mâncare și se așeză la masă, rupt de foame. Luana se învârtea ca un leu în cușcă. Vreau să muncesc undeva, oriunde, altfel o iau razna. Foarte bine. Numai atât ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la tine? Nu ești nici Brigitte Bardot, nici altă vedetă de cinema. Le faci vrăji, sau ce? Bărbatul tău e chior, e prost, nu vede? Lăsă hârțoagele și făcu kilometri de la geam la ușă, spumegând. Ca de obicei, Luana nu catadicsi să-i arunce nici măcar o privire. Continuă să-și vadă de treabă ca și cum s-ar fi aflat singură în încăpere dar se stăpânea cu greu să nu se ridice de pe scaun și să-i tragă, cu sete, un pumn în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o proră. Observându-l mai bine, am priceput că făcea lucrul acela doar în scopul de a avea parte de plecăciuni. Era simulacrul vanității, adică tocmai de ceea ce aveam nevoie. M-am apropiat de el curios, numindu-l „reverendissime“. A catadicsit să se oprească și să mă asculte binevoitor. - Aș vrea să-ți cer un sfat, i-am spus. Cred că ești un nobil ocrotitor al pelerinilor. La Ravenna am aflat că nu departe de-aici există un loc sfânt demn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui și câțiva demnitari, călare și cu bâte de lemn cu mânere lungi, doar în cămașă și nădragi, se străduiau să-și ia unul altuia o minge de lemn. Ne-am așezat să așteptăm pe o bancă, până ce împăratul a catadicsit să vină la noi, șiroind de sudoare. Față-n față cu el, mi l-am închipuit ca pe un taur gata de atac. L-a măsurat pe Garibaldo și i-a spus: - Așadar, tu ești taumaturgul? Cel care crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
machiaj și toate alea. Am 49 de ani, nu 99. Tot nu mi se pare corect, se revoltă Darcey. De ce-ar fi trebuit să-l tot atragi tu și să te faci frumoasă pentru el când el n-a catadicsit să facă nimic în schimb? De însurat, s-a însurat cu tine. Asta ar fi trebuit să-i ajungă. Acum spui prostii, îi zise Minette. Când s-a însurat cu mine, eram suplă, cu părul castaniu și piele frumoasă. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]