139 matches
-
crește conductivitatea electrică a acestuia. Cesiul nu a fost recunoscut ca un metal cu utilizări industriale înainte de anii 1950. Printre aplicațiie cesiului non-radioactiv menționăm aplicațiile în celule fotovoltaice, în tuburi fotomultiplicatoare, în componentele optice ale spectrofotometrelor cu raze infraroșii, în cataliza unor reacții organice și în generatorul magnetohidrodinamic. Încă din 1967, Sistemul internațional de unități a utilizat cesiul pentru a crea etalonul secundă, definind secunda ca o perioadă de 9.192.631.770 cicluri ale radiației, ce corespund dezintegrării radioactive a
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]
-
pânzei freatice cu această substanță, s-a impus o emisie maxim admisibilă de aproximativ 1% de benzen. Aceaași cifră se întâlnește și în standardele Uniunii Europene. Oxidarea benzenului se poate realiza fie cu oxigen, fie cu aer, de obicei în cataliză eterogenă. Prin oxidare incompletă se poate obține, în funcție de condițiile de lucru, fenol (la 430 °C, 7 atm): formula 1 sau anhidridă maleică (450 °C, 1,5 atm, catalizator de VO): În urma oxidării complete a benzenului rezultă dioxid de carbon și apă
Benzen () [Corola-website/Science/310905_a_312234]
-
O altă metodă folosită utilizează zeoliți sintetici cu pori mai mici de asemeni în reactoare cu catalizator în strat fix pentru a cataliza reacția în fază de vapori. O cantitate importantă de etilbenzen este încă produsă prin alchilare cu în cataliză omogenă cu AlCl3 în fază lichidă, cu toate ca tendințele recente în industrie sunt pentru a moderniza unitățile de acest tip cu tehnologii pe bază de zeoliți. Alchilarea hidrocarburilor aromatice cu olefine în prezență de catalizator pe bază de AlCl3 a fost
Etilbenzen () [Corola-website/Science/305674_a_307003]
-
cu tehnologii pe bază de zeoliți. Alchilarea hidrocarburilor aromatice cu olefine în prezență de catalizator pe bază de AlCl3 a fost prima dată practicată de Balsohn în 1879. Totuși, Friedel și Crafts au fost pionierii primelor cercetări în alchilare și cataliză pe bază de AlCl3. Mai multe instalații contruite în anii 1960 recuperau etilbenzenul prin fracționarea amestecului de xileni produs în unitățile de reformare catalitică. Această metodă a fost întreruptă datorită ineficienței din punct de vedere economic datorată consumului mare de
Etilbenzen () [Corola-website/Science/305674_a_307003]
-
anul 1974, după absolvirea Facultății, se înscrie la doctorat la Universitatea de Stat din Moldova, Catedra de Chimie Fizică. Obține în anul 1979 titlul științific de Doctor în științe (specializarea Chimia Fizică) la Universitatea de Stat din Moldova, cu teza " Cataliza oxidării acidului tartric și dihidroxifumaric". În anul 1983, este laureat al Premiului de Stat pentru Tineret în domeniul Științelor și Tehnicii din Moldova. Între anii 1985-1988, urmează un stagiu de instruire post-doctorat la Institutul de Chimie Fizică al Academiei de
Gheorghe Duca (academician) () [Corola-website/Science/305879_a_307208]
-
și Tehnicii din Moldova. Între anii 1985-1988, urmează un stagiu de instruire post-doctorat la Institutul de Chimie Fizică al Academiei de Științe din Rusia. În anul 1989, obține titlul de Doctor Habilitat în științe în Protecția Mediului; în Cinetică și Cataliză la Universitatea de Stat din Odessa (astăzi în Ucraina), cu teza ""Mecanismele proceselor eco-chimice în mediu acvatic"". Între anii 1989-1990, urmează un stagiu de instruire în ramura ingineriei mediului la Universitatea Sapienza din Roma (Italia). Ulterior, Gheorghe Duca participă la
Gheorghe Duca (academician) () [Corola-website/Science/305879_a_307208]
-
aspect alb, lucios. Datorită rezistenței electrice scăzute și a rezistenței ridicate la coroziune, este folosit ca material pentru contacte electrice. De asemenea, are un rol important ca și catalizator în unele procese industriale (este utilizat în catalizatoarele autovehiculelor sau pentru cataliza reacției de adiție a hidrosilanilor la o legătură dublă pentru fabricarea unor cauciucuri siliconice). Se folosește și ca filtru în sisteme mamografice, datorită radiației X caracteristice pe care o produce. Rodiul este utilizat și pentru premii și onoruri, sau pentru
Rodiu () [Corola-website/Science/305262_a_306591]
-
în barele de siguranță din reactoarele nucleare. De asemenea, el se formează ca produs de dezintegrare din timpul funcționării reactorului și este unul dintre factorii importanți luați în considerare în planul și în activitatea reactorului. Alte aplicații ale samariului includ cataliza reacțiilor chimice, datarea radioactivă și laserele cu raze X. Descoperirea samariului și a altor elemente chimice a fost anunțată de unii savanți în cea de-a doua jumătate a secolului al IX-lea; totuși, cele mai multe surse îi dau prioritate chimistului
Samariu () [Corola-website/Science/305368_a_306697]
-
hidrogenului asupra diferitor metale. A propus metoda electrodului rotativ pentru studierea ionizării hidrogenului pe platină. A dezvoltat teoria coroziunii metalelor și teoria flotației. A explicat maximurile polarografice. A studiat mecanismul funcționării electrozilor, diferitor surse chimice de energie. A dezvoltat teoria catalizei eterogene. A obținut rezultate importante în chimia coloidală și biolelectronică. Frumkin este autorul primului manual din lume în domeniul cineticii electrochimice. Numărul total de publicații depășește cifra 750.
Alexandru Naum Frumkin () [Corola-website/Science/313487_a_314816]
-
A decedat la 14 decembrie 1989, în timpul lucrărilor Congresului II al deputaților poporului, în urma unui atac de cord. Saharov a elaborat câteva idei fundamentale în domeniul reacțiilor nucleare de sinteză dirijate: reactorul magnetic (1950), sau tokamak-ul (în colaborare cu Tamm), cataliza muonică ale reacțiilor de sinteză (1948), folosirea radiațiilor laser pentru încălzirea deuteriului. În același an Saharov a sugerat ideea creării câmpurilor magnetice supraintense cu folosirea energiei exploziilor. Tot lui Saharov îi aparține ideea (încă neverificată experimental) preîntâmpinării ravagiilor cutremurelor prin
Andrei Saharov () [Corola-website/Science/298338_a_299667]
-
Numeroase laboratoare (inclusiv în Franța, Germania, Grecia, Japonia și Statele Unite ale Americii) dezvoltă metode termochimice de producere a hidrogenului din energie solară și apă. H se obține în urma unor metabolisme anaerobe și este produs de anumite microorganisme, de obicei prin cataliza enzimelor ce conțin fier sau nichel. Cu ajutorul acestor enzime, numite hidrogenaze, se obține hidrogen în urma procesului de fotosinteză. Gena introdusă ajută frunza să descompună molecula de apă în elementele componente. Algele folosite sunt plante unicelulare care produc, în mod natural
Hidrogen () [Corola-website/Science/297141_a_298470]
-
ipotetizate ca fiind asemenea primelor ere ale existenței Pământului. Mai multe mecanisme au fost investigate, inclusiv fulgerele si radiațiile. Alte abordări (ipoteze de tip "metabolismul primul") cercetează modul prin care moleculele precursoare necesare pentru autoreplicare ar fi putut proveni din cataliza sistemelor chimice a Pământului primordial. Cea mai veche concepție despre apariția vieții pe Pământ, apărută încă din Antichitate, este Teoria Generației Spontane, susținută și exprimată în doctrina lui Democrit. Potrivit acesteia, viața este rezultatul acțiunii forțelor mecanice ale naturii. Apariția
Abiogeneză () [Corola-website/Science/322653_a_323982]
-
reacției chimice printr-un mecanism de potențare. Se consideră că în timpul reacției structura catalizatorului se schimbă, el însă se reface în finalul reacției chimice. Reacția are loc în două etape după modelul: În natură se pot întâlni frecvent fenomenul de cataliză, ca exemplu procesul de biosinteză proteică a viețuitoarelor. De asemenea în procesul de respirație, sau la procesul de obținere a energiei din hrană. Frecvent catalizatorii în natură sunt anumite proteine, enzime. Circa în procent de 80 % sunt folosiți catalizatori în
Catalizator () [Corola-website/Science/322726_a_324055]
-
că neutralizarea finală a acidului sau a bazei duce la o formațiune extinsă de sare cu efecte de contaminare a produselor nepotrivite și de poluare. Limitările particulare sunt următoarele: În reducerea organică, nitrilul este redus prin reacția cu hidrogen cu cataliză de nichel; o amină se formează în această reacție. Reducerea la amină, urmată de hidroliza aldehidei are loc în sinteza aldehidei Stephen. Alchil-nitrilii sunt suficient de acizi pentru a forma anioni nitrili, care alchilează o mare varietate de electrofili. Cheia
Nitrili () [Corola-website/Science/333654_a_334983]