156 matches
-
ci asigurase acoperirea pentru o manevră-surpriză. Iar acea manevră ajunsese la punctul de pornire, căci Oană sărise brusc În șa, iar atacatorii fuseseră acoperiți de o ploaie de foc. Apoi, șarjele neașteptate ale Apărătorilor combinate cu lansările de foc ale catapultelor distruseseră În Întregime unitatea de elită a turcilor. Văzut de pe dealul lui Mirenilă, atacul dezlănțuit al voievodului, Înconjurat de Apărători, părea a doua nebunie. Alexandru vedea, acum, micul grup de opt sute de oameni galopând spre garda de aproape cinci mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care făcuseră ca apropierea de ziduri să fie, pentru mulți ieniceri, un act de sinucidere, erau Întotdeauna acolo unde turcii păreau a fi reușit să facă o breșă. Se Încercaseră infiltrări de noapte, atacuri de zi, se folosiseră tunuri și catapulte. În mod normal, nimeni nu mai putea fi În viață dincolo de ziduri. La o presiune asemănătoare, Constantinopolul căzuse. Dar Suceava nu. Oană mai sesizase și alt lucru neobișnuit. Deși el și Erina erau prizonieri, nimeni nu-i tratase cu agresivitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu fier pentru vârfurile săgeților și pentru săbii, căruțe cu lemn pentru săgeți și scuturi, căruțe cu piei pentru platoșe. Alte porunci spuneau că oamenii pricepuți la tăierea arborilor și la meșteșugul lemnului vor avea de făcut cât mai repede catapulte, care aveau să Înlocuiască artileria. Primele transporturi de arme trebuiau să sosească peste o săptămână, dar producerea lor avea să se prelungească pentru două luni. Toate acestea arătau că voievodul se aștepta la o luptă grea, care putea dura până În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cu greu, iar cele care se aventurau nu se mai Întorceau. Mai sus de Suceava Începea o țară sălbatică și necunoscută. Acum, oastea cobora spre drumul mare al Cetății de Scaun. O parte din arme erau gata și fuseseră trimise. Catapultele se mai construiau Încă, iar ordinul voievodului era ca ele să fie duse mai jos, spre Cetatea Neamțului. Ziua sărbătorii Sfintei Fecioare Începea liniștită, cu același cer roșiatic deasupra dealurilor dinspre Răsărit și cu aceeași prevestire a căldurii unei veri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
primul steag. "Sprint dublu", a spus David. Unsprezece bătăi. Am țîșnit înainte și mi-am strîns umerii și brațele în jurul genunchilor, am coborît vîsla, am tras, nici măcar n-am realizat că lama a părăsit apa, am țîșnit înainte ca o catapultă din spatele mîinilor mele, iar David m-a urmat. Nu știu dacă mergeam mai repede, dar știu că se simțea mai repede; mișcarea în care intraserăm, pe care noi o creaserăm, se simțea precum viteza pură însăși. Zece. Nouă. Încurajările de la
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
cu vocația de a fi semen, să surprinzi coerența de cristal a răspunsului din chiar propria lui întrebare (de felul: „Ce înseamnă azi să fii om?” ori „Unde se îndreaptă omenirea?”); cu virtuozitatea înțelegerii, să faci din abruptul „dacă” o catapultă spre a ajunge în seninătatea consistent congruentă a contemplației, a plutirii asemenea suspansului când, „la început”, Duhul plănuitor mergea-plana pe deasupra apelor. Cu funcție diagnostică, aforismul pune ființa umană în insuficiența ei proprie, dar tocmai pentru a o trezi, stiliza lăuntric
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
o stâncă, la o mie opt sute de metri altitudine, un peisaj cu munți golași, cu lacuri uitate, cu povârnișuri abrupte, cu defileuri strâmte. Cea mai numeroasă armată n-ar putea să ajungă acolo decât om cu om. Cele mai puternice catapulte n-ar putea să-i atingă zidurile. Între munți domnește Șah Rud, poreclit „râul nebun”, care primăvara, la topirea zăpezilor de pe Elburz, se umflă și se năpustește la vale, smulgând, În trecere, copaci și pietre. Nenorocire celui care Îndrăznește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
RHENUS-ULUI Fluviul Fortăreața legiunilor de la marginea imperiului - acele castra stativa aflate în punctul cel mai nordic al lumii cunoscute - era un aspru oraș artificial construit pentru război. Inginerii militari îl înconjuraseră cu ziduri solide, îl dotaseră cu bombarde și catapulte plasate pe povârnișuri, îl izolaseră printr-un șanț exterior, îl întăriseră cu turnuri de apărare. Într-o zi mohorâtă de iarnă din timpul domniei lui Tiberius, micul Gajus Caesar se cățără, urcând pe lungile scări de lemn, până în turnul pătrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
strânse extremitatea distală, aproape făcând organul să iasă prin pânza rărită, trăgând prepuțul în spate cu arătătorul. În tot acest timp, ochii i se plimbau înainte și-napoi pe traseul coliziunii, observând toate detaliile. Cricurile electrice care puneau în mișcare catapulta începură să duduie pe șine, cablurile întinzându-se. Mâna lui Vaughan muncea neobosită la prohab. Tehnicianul-șef păși în spate de lângă motocicletă și-i făcu semn asistentului său de lângă catapultă. Vaughan își mută atenția asupra mașinii din fața noastră, cei patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
coliziunii, observând toate detaliile. Cricurile electrice care puneau în mișcare catapulta începură să duduie pe șine, cablurile întinzându-se. Mâna lui Vaughan muncea neobosită la prohab. Tehnicianul-șef păși în spate de lângă motocicletă și-i făcu semn asistentului său de lângă catapultă. Vaughan își mută atenția asupra mașinii din fața noastră, cei patru ocupanți ai ei stând rigizi, cu spatele drept, porniți parcă spre o reuniune parohială. Vaughan îmi aruncă o privire peste umăr, cu fața dură și încinsă, ca pentru a se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
izbiți de vacarmul nebun al bătăliei. Răpăitul tobelor Însoțea asaltul sarazinilor asupra ultimului bastion aflat Încă În posesia creștinilor, Volta d’Acri. Străbătură o porțiune de ziduri, printre creneluri. Sub ochii lor, În valea nisipoasă, asediatorii Își reîncărcau cele două catapulte uriașe. Zeci de bărbați, biciuiți la sânge de eunucii din garda personală a sultanului, Încercau să Împingă mașinăriile Înalte ca niște turnuri spre o nouă linie de tragere. Cel mai vârstnic se opri o clipă, urmărind scena cu atenție. — Vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
le luase, dar nu cutezam, iar el nu mi-a vorbit decât o singură dată despre acest lucru, a doua zi, ca să-mi spună cu glas scăzut să nu amintesc de problema asta în fața Wardei. În zilele următoare, tunurile și catapultele au rămas tăcute; zăpada continua să cadă peste Granada, acoperind-o cu un văl de liniște și de seninătate pe care părea că nimic nu-l va sfâșia. Nu se dădea nici o luptă și doar câteva țipete ale copiilor mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
am învățat multe de la greci, răspunse Antonius ascunzându-și zâmbetul. Încă din vremea primului război punic, tehnicile noastre navale reflectă practicile grecești. Ca să nu mai vorbim despre tehnicile de asediu și despre mașinile de război. Grecii ne-au învățat totul. Catapulta nu e oare o invenție grecească? În plus, întemeietorul Imperiului elen, Alexandru cel Mare, a oferit Romei modelul Imperiului. — Da, răspunse Proculus acru. Și ați venit în ajutorul nostru, ca să ne eliberați de macedoneni și de alți invadatori care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
steagurile legiunilor othoniene. — Vitellius vrea să simuleze o bătălie? — Lasă-mă să continui. La baza colinei au fost puse patru ballistae enorme. Acum ascultă-mă cu atenție... Frânghiile acestor ballistae au fost încordate atât cât trebuie pentru ca pietrele aruncate de catapulte să-i nimerească pe cei dinăuntrul fortificațiilor aflate în vârful colinei. Tot atâția scorpiones au fost așezați în fața colinei, la distanțe egale. Săgețile aruncate de scorpiones pot găuri orice armură, iat tu și tovarășii tăi veți purta armuri ușoare, toromachos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atinse brațul. — Tu trebuie să fii prima victimă în bătălia de mâine. Așa vrea împăratul. — Spune-mi câți vom fi. Trebuie să fi auzit ceva, din moment ce știi totul. Câți vom fi? — Vor fi douăzeci de soldați adevărați, care vor mânui catapultele și aruncătoarele de săgeți... Apoi, gladiatorii de la școlile din Gallia Narbonensis și din Campania. Aceștia vor fi vitellienii, în timp ce tu și alți douăzeci de gladiatori veți fi armata othoniană și veți sta... — ...în vârful colinei, sigur. Dar tu de ce ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Fu surprins să-l vadă pe Listarius lângă împărat, întinzându-i o tavă cu mâncare. Atenție! strigă, întorcându-se spre gladiatori, care veniră imediat lângă el și lângă Marcus, dezorientați. Priviți în jos, la mașinile de război. Le vedeți? Sunt catapulte și vor arunca pietre în noi. Iar mai încolo, acelea - arătă spre scorpiones - vor arunca în noi cu săgeți, cu o putere nemaipomenită. Vom folosi scuturile și palisada ca să ne apărăm. Arătă spre pajiște. — Vedeți petele acelea întunecate pe iarbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
timp ce-și punea coiful. Printre gladiatorii de jos sunt soldați adevărați. Ei vor mânui mașinile de război. Își luă scutul și sabia. Trâmbițele acoperiră aclamațiile, marcând începutul luptei. Cei douăzeci de soldați din armata vitelliană se îndreptară repede spre catapulte și spre scorpiones. În clipa următoare, patru bolovani zburară prin aer, îndreptându-se spre vârful colinei. — La o parte! strigă tracul. Bolovanii căzură peste doi gladiatori, mai puțin rapizi decât ceilalți, care nu avură timp nici măcar să strige, fiind zdrobiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
piept, Valerius și Marcus îi atacau, și curând apa deveni roșie. Se întoarseră teferi, alunecând pe iarba murdară de sânge. În strigătele entuziasmate ale mulțimii, care era în delir văzând cruzimea acelei bătălii, othonienii înconjurară mașinile de război și încărcară catapultele. — Atenție! îi strigă Valerius lui Lucius, care fusese în Lusitania împreună cu Otho înainte de a deveni mirmilon. Atenție la frânghii! Trebuie să țintești mai jos, altfel riscăm să-i lovim pe ai noștri! Mulțimea urla, încurajându-i la întâmplare pe luptători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care ajunsese aproape de vârful colinei, ordona ca douăzeci dintre oamenii săi să coboare și să-și croiască drum printre castrapila, pentru a le veni în ajutor soldaților. El și ceilalți aveau să cucerească vârful colinei. — Acolo sus e Orpheus! strigă. Catapultele aruncară bolovanii, și săgețile zburară din scorpiones. Deși aveau armuri grele, vitellienii fură masacrați. Unii coborâră panta în fugă și se înfipseră în vârfurile ascuțite ale castrapila, contorsionându-se în aer. Mulțimea sări în picioare, exultând. — Mă înșel eu, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
să-și încurajeze soldații înainte de lupta cu vitellienii... Opt legiuni împotriva celor cinci ale lor... Revăzu mașinile de război pe care vitellienii le aduseseră la marginea drumului, bolovanii zburând prin aer, negri pe cerul înstelat. Auzi strigătele oamenilor zdrobiți... Masacrul... Catapulta ucigașă așezată de vitellieni pe marginea Viei Postumia făcea ravagii în rândul oamenilor lui Antonius. — Doi curajoși! strigă Antonius. Doi curajoși să ia scuturile și coifurile de la cadavrele dușmanilor, să se infiltreze printre vitellieni și să ajungă la catapultă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Masacrul... Catapulta ucigașă așezată de vitellieni pe marginea Viei Postumia făcea ravagii în rândul oamenilor lui Antonius. — Doi curajoși! strigă Antonius. Doi curajoși să ia scuturile și coifurile de la cadavrele dușmanilor, să se infiltreze printre vitellieni și să ajungă la catapultă. E de-ajuns o lovitură de sabie ca să tai frânghiile. Imediat, doi soldați tineri se năpustiră înainte și reușiră să taie frânghiile, înainte de a fi uciși. Antonius văzu trupurile celor doi eroi alături de catapulta devenită inutilă. În clipa aceea, luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
printre vitellieni și să ajungă la catapultă. E de-ajuns o lovitură de sabie ca să tai frânghiile. Imediat, doi soldați tineri se năpustiră înainte și reușiră să taie frânghiile, înainte de a fi uciși. Antonius văzu trupurile celor doi eroi alături de catapulta devenită inutilă. În clipa aceea, luna se ivi, imensă, la orizont și începu să se ridice pe cer, luminând câmpul de luptă. Se afla în spatele flavienilor, iar strălucirea ei îi orbea pe vitellieni. Oamenii și caii din armata lui Antonius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acum de tradiția militară originară, care caută să realizeze în gladiatură o experiență rituală prin intermediul acțiunii. Deoarece renunță la bunul cel mai de preț al unui roman - cetățenia -, ei constituie principalul motiv pentru care unii tradiționaliști latini disprețuiesc gladiatura. Ballista: catapultă mare. Termenul provine din grecescul ballizein, „a arunca“ (din care provine și italienescul ballare, „a dansa“). Balteus: bandulieră, curea din piele care susținea teaca gladius-ului. Soldații o purtau încrucișată din partea stângă a gâtului până la șoldul drept, pentru a putea scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
având la capăt o semilună cu ajutorul căreia poate să-și agațe adversarul și, dacă o trage în sens contrar, să-i sfâșie carnea. Scissores sunt amintiți și în luptele lusiari, împotriva unor adversari care nu corespund rețiarilor. Scorpio (pl. scorpiones): catapultă mare, așezată pe un trepied. Spre deosebire de catapultele tradiționale, are două brațe articulate, tensionate cu ajutorul unor frânghii împletite, făcute adesea din coamă de cal sau păr de femeie. Scutum (pl. scuta): din latinescul sectura, „tăietură” sau „făcut din bucăți mici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
poate să-și agațe adversarul și, dacă o trage în sens contrar, să-i sfâșie carnea. Scissores sunt amintiți și în luptele lusiari, împotriva unor adversari care nu corespund rețiarilor. Scorpio (pl. scorpiones): catapultă mare, așezată pe un trepied. Spre deosebire de catapultele tradiționale, are două brațe articulate, tensionate cu ajutorul unor frânghii împletite, făcute adesea din coamă de cal sau păr de femeie. Scutum (pl. scuta): din latinescul sectura, „tăietură” sau „făcut din bucăți mici de lemn”. Este un scut de origine samnită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]