296 matches
-
sunt catecolaminele, rezorcinolii și saligeninele. Acești agenți sunt analogi și produc dilatarea căilor aeriene prin stimularea receptorilor beta-adrenergici și activarea proteinelor G, cu formarea consecutivă a adenozin monofosfatului ciclic (AMP). De asemenea, reduc eliberarea de mediatori și ameliorează transportul mucociliar. Catecolaminele de largă întrebuințare în clinică sunt epinefrina, izoproterenolul, izoetarina, rimiterolul și hexoprenalina. Ultimele două nu sunt în uz în Statele Unite. Compușii din acest grup au acțiune scurtă (30 până la 90 min) si sunt eficienți numai când sunt administrați prin inhalație
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
pentru tractul respirator și lipsite practic de efecte cardiace notabile, exceptând dozele mari. Principalul lor efect secundar este tremorul. Sunt active pe toate căile de administrare și, deoarece structurile lor biochimice le permit să șunteze procesele metabolice folosite pentru degradarea catecolaminelor, efectele lor sunt relativ prelungite (4-6 h). Diferențele de potență și de durată dintre agenți pot fi eliminate prin ajustarea dozelor și/sau a schemelor de administrare. Calea preferată de administrare este inhalatorie, pentru că aceasta creste selectivitatea bronșică a acestor
ASPECTE DE ALERGOLOGIE ŞI IMUNOLOGIE ÎN PRACTICA MEDICALĂ by LILIANA VEREŞ ,CORNELIA URSU () [Corola-publishinghouse/Science/301_a_586]
-
corelate cu tipologia endocrină prezentată. Dintre acestea, cele mai importante vizează hormonul de creștere dozat radioimunologic, ACTH, hormonii tiroidieni, corelați cu metabolismul bazal, reflexograma achiliană și variația raportului creatină-creatinină cu ser, hormonii cortico-suprarenali și îndeosebi 17 cetosteroizii, hormonii medulosuprarenali, respectiv catecolaminele, hormonii androgeni, dintre care testosteronul și hormonii estrogeni, respectiv, estriolul, estradiolul și progesteronul. Activitatea glandelor cu secreție internă este insuficientă în această perioadă. Hipofiza gonadotropă este lipsită de activitate, în timp ce partea bazofilă a adenohipofizei produce hormonul somatotrop din abundență. Glanda
Argumente în promovarea instruirii tehnice timpurii la atletism : aruncări by Constantin Alexandrina Mihaela () [Corola-publishinghouse/Science/375_a_1252]
-
beta-adrenergici. Acest mecanism pare a fi activ în hiperglucagonemia de stres, cu reacție hiperglicemiantă consecutivă (23-26). Dintre factorii hormonali inhibitori menționăm: insulina, somatostatinul și glucagonul însuși. Ca factori hormonali stimulatori menționăm: peptidul intestinal vasoactiv, peptidul inhibitor gastric, hormonul de creștere, catecolaminele, histamina, prostaglandina E2, neurotensina și xenopexina, L-dopa, inhibitorii diesterazici, diazoxidul, sulfonilaminele, toxina scorpionică, guanidina, ergocriptina, aspirina și AMP-ciclic. Fără îndoială că lista nu este completă. Factorii metabolici excitatori pentru glucagon sunt: scăderea concentrației extracelulare a glucidelor metabolizabile ori a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
substanțial la inducerea dezechilibrului metabolic caracteristic. Hipoglicemia reprezintă unul dintre cei mai puternici stimulatori ai secreției de glucagon (23). Totuși, în hipoglicemia insulinică, producția hepatică de glucoză precede creșterea glucagonemiei, indicând o intervenție mai întârziată a glucagonului față de cea a catecolaminelor. În plus, glucagonul are un timp de înjumătățire scurt, intervenția sa fiind de scurtă durată. Deși glucagonul intervine în corectarea unei hipoglicemii, suprimarea lui nu pare a împiedica răspunsul corector, datorită compensării realizate de acțiunea celorlalți hormoni hiperglicemianți. Eliminarea totală
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
om. Această secreție crescută poate fi blocată prin vagotomie chirurgicală ori prin administrarea de antagoniști colinergici, demonstrând că răspunsul celulelor PP la hipoglicemie este mediat de activarea colinergică parasimpatică. De menționat că toate cele trei aferențe vegetative (secreția neurohormonilor simpatici - catecolaminele suprarenale -, a nervilor simpatici și a celor parasimpatici) sunt activate în cursul hipoglicemiei. Celulele D pot forma procese celulare filiforme, având la capăt o protuberanță asemănătoare unui nod vizibil în apropierea capilarelor insulare. Ele par a reprezenta rezerva de granule
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92241_a_92736]
-
vasodilatației, șunturilor arterio-venoase și creșterii permeabilității capilarelor. Absența percepției hipoglicemiei și a reacției adrenergice la scăderile glicemice sunt în mare măsură datorate neuropatiei vegetative. Se știe că reacția de creștere a hormonilor de contrareglare la apariția hipoglicemiei (în special a catecolaminelor, care intervin cel mai rapid, în primele 2-3 minute) depinde de activarea căilor simpatice, ca urmare a stimulării centrilor hipotalamici de către scăderea glicemică (16). Alterarea nervilor simpatici ce inervează suprarenalele, scade mult mobilizarea catecolaminelor pe această cale (23). Influența neuropatiei
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92255_a_92750]
-
la apariția hipoglicemiei (în special a catecolaminelor, care intervin cel mai rapid, în primele 2-3 minute) depinde de activarea căilor simpatice, ca urmare a stimulării centrilor hipotalamici de către scăderea glicemică (16). Alterarea nervilor simpatici ce inervează suprarenalele, scade mult mobilizarea catecolaminelor pe această cale (23). Influența neuropatiei asupra secreției de glucagon este încă discutabilă. În concluzie, neuropatia autonomă cardiacă este o entitate care poate fi diagnosticată în orice moment al bolii, neexistând factori limitanți legați de vârstă sau de tipul diabetului
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Olivia Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/92255_a_92750]
-
terminațiile nervoase simpatice la pacienții hemodializați este de 2,5 ori mai mare decât la subiecții normali; în schimb, la dializații binefrectomizați, această rată a descărcărilor nervoase simpatice este egală cu cea de la subiecții normali. în IRC, nivelul plasmatic al catecolaminelor poate fi normal, scăzut ori crescut. Unii cercetători au constatat o scădere, alții, nici o modificare sau chiar o creștere a catecolaminelor după dializă. în schimb, toate studiile au evidențiat în IRC o perturbare a sensibilității baroreflexelor [Fournier et al., 1992
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
binefrectomizați, această rată a descărcărilor nervoase simpatice este egală cu cea de la subiecții normali. în IRC, nivelul plasmatic al catecolaminelor poate fi normal, scăzut ori crescut. Unii cercetători au constatat o scădere, alții, nici o modificare sau chiar o creștere a catecolaminelor după dializă. în schimb, toate studiile au evidențiat în IRC o perturbare a sensibilității baroreflexelor [Fournier et al., 1992]. Dar argumentul principal în favoarea rolului sistemului simpatic în geneza HTA din uremie constă în faptul că blocarea sa cu medicamente ca
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by A. Covic, L. Segall, A. Ciocâlteu () [Corola-publishinghouse/Science/91912_a_92407]
-
reducerea masei renale, este scăderea concomitentă a masei tubulare, cu impact asupra excreției de potasiu. Scăderea nivelului de aldosteron contribuie suplimentar. Practic vor- bind, hipertensivul vârstnic va avea o sensibilitate particulară la drogurile care induc hiper - kaliemie. 3.4.3. Catecolaminele și sistemul nervos vegetativ În contrast cu depresia sistemului renină-angiotensină-aedosteron (SRAA), catecolaminele sunt hiperactive. Vârstnicul are nivel crescut de noradrenalină (NA) plasmatică, probabil consecința scăderii activității beta receptorilor (52,55). Creșterea este evidentă atât în decubit, cât și după modificări posturale, pe
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
impact asupra excreției de potasiu. Scăderea nivelului de aldosteron contribuie suplimentar. Practic vor- bind, hipertensivul vârstnic va avea o sensibilitate particulară la drogurile care induc hiper - kaliemie. 3.4.3. Catecolaminele și sistemul nervos vegetativ În contrast cu depresia sistemului renină-angiotensină-aedosteron (SRAA), catecolaminele sunt hiperactive. Vârstnicul are nivel crescut de noradrenalină (NA) plasmatică, probabil consecința scăderii activității beta receptorilor (52,55). Creșterea este evidentă atât în decubit, cât și după modificări posturale, pe toată durata zilei și în special nocturn. Reducerea sensibilității organelor-țintă
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Viviana Aurulesei, Doina Clementina Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/91920_a_92415]
-
mediastinale paraganglionare. Tumorile paraganglionare pot fi funcționale: feocromocitom (paragangliom funcțional) sau nonfuncționale (paragangliom nonfuncțional - chemodectom). Ablația chirurgicală a feocromocitomului mediastinal necesită o expunere bună a câmpului operator, un control prealabil al venelor pentru a împiedica revărsarea în sângele sistemic a catecolaminelor, o manipulare gentilă a formațiunii tumorale cu respectarea integrității capsulare, o hemostază riguroasă. Toate acestea sunt mai ușor de îndeplinit prin toracotomie, decât prin chirurgia miniinvazivă. Structurile circulatorii Aceste structuri ocupă cea mai mare parte a mediastinului și sunt reprezentate
Tratat de chirurgie vol. IV. Chirurgie toracică. by TEODOR HORVAT, CEZAR MOTAŞ () [Corola-publishinghouse/Science/92113_a_92608]
-
major al lactatului sanguin în sânge în timpul exercițiului fizic (Stainsby și Brooks - 1990). În sprijinul acestor studii, ce sugerează o relație cauzală între sistemul receptor badrenergic și comportarea lactatului sanguin și muscular, au fost observate corelații foarte strânse între concentrațiile catecolaminei și lactatului sanguin în timpul efortului și praguri de răspuns similare pentru lactatul sanguin și pentru A și concentrația noradrenalinei plasmatice (NA). S-a raportat că atât concentrația plasmatică a catecolaminei A cât și a NA a crescut în timpul exercițiului progresiv
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
și muscular, au fost observate corelații foarte strânse între concentrațiile catecolaminei și lactatului sanguin în timpul efortului și praguri de răspuns similare pentru lactatul sanguin și pentru A și concentrația noradrenalinei plasmatice (NA). S-a raportat că atât concentrația plasmatică a catecolaminei A cât și a NA a crescut în timpul exercițiului progresiv crescător, într-o manieră similară celei observate pentru răspunsul lactatului sanguin (Clutter, 1980; Deuster, 1989; Mazzeo și Marshall, 1989; Podolin, 1991). Și alți autori au raportat existența unor corelații strânse
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
a lactatului sanguin (Spriet, 1988; Stainsby, 1985), în timp ce blocarea receptorilor b - adrenergici determină scăderea ratei descompunerii glicogenului muscular urmată de un declin al concentrației lactatului sanguin în timpul exercițiului fizic (Ahlborg, 1985; Issekutz, 1984). S-a sugerat existența unui prag al catecolaminelor în timpul unui efort progresiv crescător (Mazzeo și Marshall, 1989; Podolin, 1991). Ca urmare a acestor descoperiri, autorii au sugerat că răspunsul pragului catecolaminelor la exercițiul muscular poate fi responsabil pentru creșterea acumulării lactatului sanguin și pentru punctul de inflexiune al
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
concentrației lactatului sanguin în timpul exercițiului fizic (Ahlborg, 1985; Issekutz, 1984). S-a sugerat existența unui prag al catecolaminelor în timpul unui efort progresiv crescător (Mazzeo și Marshall, 1989; Podolin, 1991). Ca urmare a acestor descoperiri, autorii au sugerat că răspunsul pragului catecolaminelor la exercițiul muscular poate fi responsabil pentru creșterea acumulării lactatului sanguin și pentru punctul de inflexiune al lactatului sanguin observat în timpul efortului constant crescător. Mazzeo și Marshall (1989), au examinat relația dintre pragurile lactatului și catecolaminelor la 6 alergători profesioniști
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
sugerat că răspunsul pragului catecolaminelor la exercițiul muscular poate fi responsabil pentru creșterea acumulării lactatului sanguin și pentru punctul de inflexiune al lactatului sanguin observat în timpul efortului constant crescător. Mazzeo și Marshall (1989), au examinat relația dintre pragurile lactatului și catecolaminelor la 6 alergători profesioniști și 6 cicliști profesioniști. Fiecare subiect a fost testat atât pe covorul rulant cât și pe cicloergometru, astfel încât să se poată examina specificitatea antrenamentului. Autorii au găsit că inflexiunea adrenalinei plasmatice (pragul adrenalinei) s-a modificat
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
nu a diferit, PL a apărut la un VO2 semnificativ mai mic decât cel pentru PNA și, pentru aproximativ jumătate dintre subiecți, PL a precedat PA și PNA. Pe baza datelor obținute autorul a ajuns la concluzia că mărirea nivelului catecolaminelor în timpul efortului nu a fost singurul determinant al PL și a sugerat că reducerea pH-ului muscular / sanguin ce însoțește producerea acidului lactic ar putea fi cauza PA și PNA. Totuși, în nici unul dintre studiile citate în sprijinul acestei ipoteze
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
notat că deși acidoza locală, poate fi legată de NA plasmatică ridicată, relația dintre acidoză și A plasmatică nu este la fel de puternică (Greenhaf - 1991). S-a încheiat un studiu în laboratorul Universității din Virginia, de către Weltman, 1994, care a examinat catecolaminele plasmatice și răspunsul lactatului sanguin la exercițiile progresive de vâslire și alergare. Au determinat PL, PA și PNA în timpul alergării și vâslirii pe ergometru la un grup de 10 canotori profesioniști. Valorile de vârf la vâslit și alergare pentru PA
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
pentru un altul, nu s-a putut determina PA. De cele mai multe ori PL a apărut la VO2 mai mic decât PA atât la alergare cât și la vâslire. Prin aceste studii în care atât răspunsul lactatului cât și cel al catecolaminelor sunt variabile dependente (Lehmann - 1985; Mazzeo 1991; Mazzeo și Marshall - 1989; Podolin - 1991) nu s-a putut determina dacă PL este cauzat de PA sau viceversa. Coincidența a două praguri nu dovedește relația cauză - efect și în cazul în care
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
plasmatică nu a fost foarte diferită la PL pentru alergare și vâslire, dar că au existat diferențe semnificative pentru NA plasmatică, concordă și cu rezultatele echipei conduse de Clutter în 1980 și sugerează că A (și nu NA) este principala catecolamină ce influențează răspunsul lactatului sanguin în efortul incremental. Astfel, datele prezentate, susțin ipoteza conform căreia o A critică plasmatică, mai degrabă decât un PA (punctul de inflexiune), poate avea o legătură corectă cu creșterea lactatului sanguin în timpul exercițiului fizic gradat
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
formare rezultă din glicogenoliză în condițiile unui aport insuficient de O2, în conflict aparent cu această concepție, lactatul se formează de asemeni când aportul de 02 rămâne satisfăcător. Această constatare conduce la căutarea celorlalți factori ce favorizează formarea. Printre aceștia catecolaminele care pot juca un rol; adrenalina accelerează glicogenoliza, prin beta receptori. În timpul unui exercițiu intens secreția sa activează, aparent, utilizarea glicogenului muscular, și deci formarea lactatului. În timpul unui exercițiu cu intensitate crescătoare, se determină creșterea de lactat și de catecolamine
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
implicate în metabolismul său. Totuși cunoașterea pragurilor de apariție a lactatului prezintă un anumit interes, deoarece ea permite să fie determinate la un sportiv dar mai ales la o persoană cu insuficiență respiratorie, nivelul maxim de efort tolerabil. V. 3. Catecolaminele și producția de lactat muscular Mai multe studii ce conțin biopsii musculare arată că la om adrenalina poate favoriza degradarea glicogenului în mușchiul în activitate. Astfel Jansson în 1986 efectuează o perfuzie de adrenalină intrafemurală la subiecți pedalând cu o
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]
-
scheletic, utilizează lactatul ca substrat și influențează în mod indirect lactatemia. Adrenalina poate spori formarea lactatului în alți mușchi decât cei în activitate. Toate aceste elemente trebuie luate în considerare în interpretarea variațiilor lactatemiei. În mod evident concentrația plasmatică a catecolaminelor crește cu intensitatea exercițiilor. La sfârșitul unui exercițiu intens ce folosește mai ales calea anaerobă lactacidă, apar corelații între creșterea lactatemiei și cea a adrenalinemiei. Lactatemia și adrenalinemia cresc simultan la sfârșitul exercițiilor realizate timp de trei minute la putere
PERFORMANŢA SPORTIVĂ by Silviu Șalgău, Alexandru Acsinte () [Corola-publishinghouse/Science/91843_a_92860]