443 matches
-
Sfîntul Duh să se lipsească de templul Spiritului? Cum să-ți imaginezi că "o istorie politică a religiei" nu vorbește de organizația creștină, îl "uită" pe Constantin, regulile de succesiune apostolică și structurile ecleziastice? Să gîndești dogmatica independent de cateheză, cateheza independent de dreptul canonic; să gîndești construcția teologică a tainelor separat de construcția politică a instituției, pe scurt, să te gîndești la Dumnezeu fără Biserică înseamnă să negi Întruparea, înseamnă să cedezi unei iluzii speculative. Și să subliniezi, prin contrast
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
să crească. În Gutenberg biserica romană nu a văzut decît focul, iar pînă să reacționeze o jumătate de secol evanghelismului era deja acolo, iar imediat în spate, Reforma. Propagarea instrumentului tehnic compromisese deja propagarea credinței catolice. Ceea ce trebuia să încoroneze cateheza înmormîntase catehismul roman. Puterile din acea vreme fuseseră înșelate de iluzia umanistă. Nici o urmă de panică, doar o liniștitoare asigurare de continuitate, care le face să perceapă inversarea cîmpului de forță ca pe o extensie, inversarea ierarhiilor ca pe o
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
se adresează fie musulmanilor, pentru care doar textul arab este cel autentic, fie celor care se interesează de islam în vederea aderării la această religie. De aceea, textul este însoțit de ample introduceri și comentarii ce se constituie într-o adevărată cateheza. Traducerea realizată de George Grigore (2000) este rodul practic al preocupărilor îndelungate ale traducătorului, care a mai publicat în 1997 o carte despre problematică traducerii Coranului în limba română 163, carte foarte utilă celui care incearca traducerea sau evaluarea traducerii
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
vorbind în numele arhiepiscopiei Bucureștilor cu ocazia împlinirii a doi ani de la înscăunarea patriarhului Justinian, sublinia rolul important al cursurilor de îndrumare în procesul de unificare bisericească și în schimbarea metodelor de pastorație prin introducerea unor noi tipuri de predici și cateheze 43. Aceleași idei le susținea episcopul Antim, vicarul Patriarhiei, cu prilejul aniversării patriarhului Justinian, subliniind că alcătuirea noului Statut de organizare al Bisericii a fost făcută în concordanță cu transformările politice de după 1948, accentuându-se importanța cursurilor de îndrumare ca
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
sociale. E interesant să observăm că în această operă scriitorul nu se limitează la rolul de maestru, ci recurge frecvent la îndemnuri adresate catehumenului de aceea în mod just Pincherle a subliniat „că Augustin nu prea știe să disocieze complet cateheza de formele tradiționale ale retoricii”, care „rămâne în fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, adică acelor păgâni care, posedând anumite cunoștințe de filosofie, mai ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu religioasă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
modul în care patriarhul traducea în termeni pe înțelesul poporului doctrina pe care o apăra în operele cu specific doctrinar; acolo, el propovăduia monofizismul și combătea iudaismul, maniheismul și cristologiile concurente. Tematicile privind întruparea Logosului erau abordate mai ales în catehezele din Miercurea Sfântă, destinate celor care urmau să fie botezați de Paște: cazul omiliilor 21 (3 aprilie 513), 42 (26 martie 514), 70 (15 aprilie 515), 90 (30 martie 516), 109 (22 martie 517), 123 (11 aprilie 518). Sever a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Diadoh este un schimb de întrebări și răspunsuri; cel întrebat e aici Ioan Botezătorul care vorbește despre botezul lui Isus, despre ființele umane care îl vor vedea pe Dumnezeu când vor fi nepieritoare și, în sfârșit, despre natura îngerilor. O Cateheză ce apare în unele manuscrise sub numele lui Diadoh, însă în cele mai multe sub cel al lui Simeon Teologul, a fost atribuită de cercetători mai degrabă acestuia sau unui elev al său; sub formă de întrebări și răspunsuri, sunt abordate teme
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
putea să fi fost introdus în text chiar de către autorul omiliei. Alți scriitori a căror producție dovedește răspândirea acestui tip de omilie în proză ritmată sunt, în afară de Proclus din Constantinopol, Basilius din Seleucia și Pseudo-Eusebiu din Alexandria. În aceste compoziții, cateheza și comentarea Scripturii trec firește pe planul al doilea. Episoadele biblice sunt tratate ca materie pentru narațiune, pentru crearea de dialoguri și de descrieri și constituie tot atâtea dovezi de măiestrie artistică. În dialoguri, autorul de omilii nu se mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
respectăm întru totul cronologia și facem un pas înapoi după ce am ajuns la Teodoret, pentru că nu-l putem considera printre continuatorii lui Eusebiu. Filip a fost elevul unui anume Rodon care, potrivit lui Didim Orbul ar fi fost conducătorul școlii de cateheză din Alexandria în vremea lui Teodosius (379-395); apoi s-ar fi mutat la Sida, un mic oraș din Pamfilia, în Asia Mică. A fost uns diacon de Ioan Hrisostomul care a fost prieten cu el chiar și în perioada petrecută
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de diferite extracții sociale. E interesant că în această operă scriitorul nu se limitează la rolul de maestru, ci recurge frecvent la îndemnuri adresate catehumenului, de aceea Pincherle are dreptate atunci cînd afirmă „că Augustin nu știe să disocieze complet cateheza de formele tradiționale ale retoricii”, care „rămîne pe fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, acelor păgîni care, posedînd anumite cunoștințe de filozofie, mai ales neoplatonică, găseau o explicație rațională - însă nu religioasă - a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
care patriarhul traducea în termeni pe înțelesul poporului doctrina pe care o apăra în operele cu specific doctrinar; ele propovăduiesc monofizismul și îi combat pe iudei, pe manihei și cristologiile concurente. Tematicile privind întruparea Logosului erau abordate mai ales în catehezele din Miercurea Sfîntă, destinate celor ce urmau să fie botezați de Paști: este cazul omiliilor 21 (3 aprilie 513), 42 (26 martie 514), 70 (15 aprilie 515), 90 (30 martie 516), 109 (22 martie 517), 123 (11 aprilie 518). Sever
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
Sfîntului Diadoh este un schimb de întrebări și răspunsuri; cel întrebat e Ioan Botezătorul, care vorbește despre botezul lui Isus, despre ființele umane care îl vor vedea pe Dumnezeu cînd vor fi nepieritoare și, în sfîrșit, despre natura îngerilor. O Cateheză ce apare în unele manuscrise sub numele lui Diadoh, însă în cele mai multe sub cel al lui Simion Teologul, a fost atribuită de cei mai mulți cercetători acestuia din urmă sau unui elev al său; sub formă de întrebări și răspunsuri, sînt abordate
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
se putea să fi fost introdus în text chiar de către autorul omiliei. Alți scriitori a căror producție dovedește răspîndirea tipului de omilie în proză ritmată sînt, în afară de Proclus din Constantinopol, Vasile din Seleucia și Pseudo-Eusebiu din Alexandria. în aceste compoziții, cateheza și comentarea Scripturii trec, firește, pe planul al doilea. Episoadele biblice sînt tratate ca materie pentru povestire, pentru crearea de dialoguri și de descrieri, și constituie tot atîtea dovezi de măiestrie artistică. în dialoguri, autorul de omilii nu se mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
respectăm întru totul cronologia și facem un pas înapoi după ce am ajuns la Teodoret, fiindcă nu-l putem considera printre continuatorii lui Eusebiu. Filip a fost elevul unui anume Rodon care, potrivit lui Didim Orbul, ar fi predat la școala de cateheză din Alexandria în vremea lui Theodosius (379-395); apoi s-ar fi mutat la Side, un mic oraș din Pamfilia, în Asia Mică. A fost uns diacon de Ioan Hrisostomul, care a fost prieten cu el și în perioada petrecută la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
în viitor, după modelul roman. III. Comentariu la Cartea lui Daniel Asemenea predecesorilor săi, Hipolit adoptă în plan exegetic metoda tipologică de interpretare, dar la o scară mult mai largă, înglobând aproape întreg Vechiul Testament. În majoritatea cazurilor, exegeza tradițională servea catehezei și polemicii antiiudaice sau antieretice (ca, de exemplu, în cazul Epistolei lui Pseudo‑Barnaba, scrierilor lui Iustin și al tratatului lui Irineu). Secolul al III‑lea aduce o exigență nouă; în prezent, nu mai este nevoie ca textele Scripturii să
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
minuni autentice și cu totul deosebite. Pe de altă parte, există în sânul creștinismului impostori care, la adăpostul numelui lui Isus aduc rătăcire credincioșilor și dezbină comunitățile. Ei urmează poruncile demonului care se cheamă Satan. Ignoranța lui Celsus impune o cateheză elementară, pe care Origen o întreprinde cu multă răbdare, dar nu fără un gram de ironie fină. Credința creștinilor în existența diavolului este o altă piatră de poticnire pentru spiritul „raționalist” al lui Celsus. Astfel, el denunță în repetate rânduri
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de Ieronim, Socrate, Sozomen și Theodoret al Cyrului. Chiril s‑a născut, se pare, la Ierusalim, într‑o familie de condiție mijlocie. A fost hirotonit preot - există date care susțin că a fost călugăr - de episcopul Maxim, între 343‑345. Catehezele sale datează din 348, așadar, din perioada preoției sale, cu toate că o astfel de misiune revenea în mod obișnuit episcopului. Doi ani mai târziu, a fost ales episcop al Ierusalimului în locul lui Maxim. Episcopia Ierusalimului se afla, la aceea vreme, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
parte de un al treilea exil, cel mai lung și mai dureros (367‑378, așadar, aproape doisprezece ani). Va participa la sinodul din Constantinopol (381), fiind conducătorul delegației ortodoxe. Moare cinci ani mai târziu. 2. Potrivit definiției lui Jean Daniélou, „cateheza este tradiția vie a depozitului de credință”. Ca gen aparte al literaturii creștine, ea se situează între kerigmă și omilie. „Cea dintâi anunță Vestea cea bună”, după expresia aceluiași Jean Daniélou, și se adresează necreștinilor, în timp ce omilia se adresează celor
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
creștine, ea se situează între kerigmă și omilie. „Cea dintâi anunță Vestea cea bună”, după expresia aceluiași Jean Daniélou, și se adresează necreștinilor, în timp ce omilia se adresează celor care au primit deja botezul, principalul său scop fiind aprofundarea tainei credinței. Cateheza moștenește trăsături din cele două genuri opuse, având caracter elementar și complet în același timp. Simbolul de credință este coloana vertebrală a catehezei. Pe de altă parte, cateheza este legată de contextul baptismal și, prin aceasta, de ideea fundamentală a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în timp ce omilia se adresează celor care au primit deja botezul, principalul său scop fiind aprofundarea tainei credinței. Cateheza moștenește trăsături din cele două genuri opuse, având caracter elementar și complet în același timp. Simbolul de credință este coloana vertebrală a catehezei. Pe de altă parte, cateheza este legată de contextul baptismal și, prin aceasta, de ideea fundamentală a inițierii creștine. Este vorba de o inițiere care se desfășoară în trei direcții: doctrinară, simbolică și mistagogică (predarea Simbolului de credință). Spațiul nu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care au primit deja botezul, principalul său scop fiind aprofundarea tainei credinței. Cateheza moștenește trăsături din cele două genuri opuse, având caracter elementar și complet în același timp. Simbolul de credință este coloana vertebrală a catehezei. Pe de altă parte, cateheza este legată de contextul baptismal și, prin aceasta, de ideea fundamentală a inițierii creștine. Este vorba de o inițiere care se desfășoară în trei direcții: doctrinară, simbolică și mistagogică (predarea Simbolului de credință). Spațiul nu ne permite să prezentăm nici măcar
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vorba de o inițiere care se desfășoară în trei direcții: doctrinară, simbolică și mistagogică (predarea Simbolului de credință). Spațiul nu ne permite să prezentăm nici măcar pe scurt un istoric al tradiției catehetice. Este suficient să spunem că cele douăzeci și patru de cateheze ale lui Chiril marchează un moment de vârf al genului, alături de scrierile din aceeași familie cvasicontemporană aparținând unor nume ca Ambrozie, Augustin, Theodor de Mopsuestia, Ioan Hrisostom. O pregătire serioasă necesita un anumit timp, din acest motiv, perioada pascală a
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
uităm ceva astăzi, putem învăța mâine. Dimpotrivă, dacă uităm astăzi învățăturile pe care le primim treptat în renașterea noastră prin botez, oare când le vom mai desăvârși?”. În întreaga săptămână a Patimilor, cei botezați participau la o altă serie de cateheze, consacrate explicării tainelor botezului și euharistiei. S‑au păstrat sub numele lui Chiril cinci omilii de acest gen, numite „mistagogice” pe care însă critica modernă înclină să le atribuie mai curând discipolului și succesorului său, Ioan. Acestea nu prezintă interes
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
au păstrat sub numele lui Chiril cinci omilii de acest gen, numite „mistagogice” pe care însă critica modernă înclină să le atribuie mai curând discipolului și succesorului său, Ioan. Acestea nu prezintă interes direct pentru subiectul de care ne ocupăm. „Catehezele Sfântului Chiril formează un întreg doctrinar care vădește intenția de a transmite, într‑o manieră simplă, dar exhaustivă, întreaga taină a credinței, înrădăcinată în istoria mântuirii.” Corpusul poate fi împărțit în următoarele secțiuni: I. procateheza: primirea celor aleși și îndemnul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care vădește intenția de a transmite, într‑o manieră simplă, dar exhaustivă, întreaga taină a credinței, înrădăcinată în istoria mântuirii.” Corpusul poate fi împărțit în următoarele secțiuni: I. procateheza: primirea celor aleși și îndemnul lor la o credință vie; II. catehezele preliminare (1‑5); a patra reprezintă o sinteză a Crezului; III. explanatio simboli (6‑18); fiecare articol al Crezului este explicat în detaliu, prin raportarea permanentă la un anumite pasaj scripturistic. Această secțiune formează nucleul catehezelor lui Chiril; IV. catehezele
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]