172 matches
-
îndreptat către secta maniheilor care, deși condamnată de un secol de autoritățile civile, exista încă la Cartagina, ca în întregul Imperiu Roman; în această sectă, el nu a ocupat un loc important, ci a fost doar „auditor” (ceva asemănător cu catehumenul creștin) timp de nouă ani. Această hotărîre a dus la întreruperea relațiilor cu mama sa. în același timp, s-a dedicat profesiei de maestru de retorică la Cartagina, unde și-a cîștigat o anume notorietate, dar cu siguranță s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a spus, ar fi fost alcătuite după aceeași schemă catehetică pe care Augustin ar fi propus-o, în aceeași perioadă, în tratatul Despre modul cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) și care presupune întîi mărturisirea păcatelor proprii de către catehumen, apoi inițierea în doctrina creștină, ce trebuie să înceapă tocmai cu Facerea. în orice caz, rămîne de explicat prezența cărții a zecea, care nu este autobiografică în sens strict, ci vrea să arate cititorului încheierea evoluției spirituale a scriitorului: solicitat
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) - simpli, chiar dacă instruiți sub anumite aspecte, așadar persoane de diferite extracții sociale. E interesant că în această operă scriitorul nu se limitează la rolul de maestru, ci recurge frecvent la îndemnuri adresate catehumenului, de aceea Pincherle are dreptate atunci cînd afirmă „că Augustin nu știe să disocieze complet cateheza de formele tradiționale ale retoricii”, care „rămîne pe fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, acelor păgîni care
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
000). Aceasta se întîmplă în timpul pontificatului lui Leon cel Mare. Quodvultdeus moare la Napoli în 454. Unele predici atribuite în mod eronat lui Augustin îi aparțin lui Quodvultdeus. Trei vorbesc Despre simbolurile credinței (De symbolo) și au ca scop instruirea catehumenilor; o altă predică se intitulează Noua cîntare (De cantico novo), și aici oratorul explică în ce constă reînnoirea omului prin creștinism; una vorbește Despre ultima și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfîntă din 439; alta
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
destul de simplu, fără prea multe aprofundări. Omiliile cu conținut dogmatic sînt puține: ele se referă mai ales la problema întrupării sau combat în mod generic ereziile. Unele explică simbolul apostolic, altele Pater noster; acestea au fost rostite cu ocazia consacrării catehumenilor. Altele sînt rostite cînd sînt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui dialog, a unei serii de întrebări și răspunsuri schimbate între predicator și ascultător. Petru și-a cîștigat faima de predicator datorită folosirii neîncetate a
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arian cu acest nume; Despre credință, sau despre regula adevăratei credințe, lui Petru, într-o carte (De fide seu de regula verae fidei ad Petrum liber unus), o expunere a punctelor esențiale ale credinței catolice, sub forma unui manual pentru catehumeni. Opera este de dată incertă și a fost trimisă unui laic, Petru, care urma să plece în pelerinaj la locurile sfinte și voia să aibă cu el un instrument cu ajutorul căruia să facă față eventualelor obiecții ale ereticilor. Apoi, Despre
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
preoți (hiereis), care iluminează și purifică; și din ajutoare (leitourgoi), care purifică. Al doilea grad, cel al inițiatorilor, se compune din slujitori (therapeutai), adică din călugări; din iluminați, adică poporul sfînt, capabil să contemple anumite taine; din purificați, adică din catehumenii și din botezații care au păcătuit din nou. Ultimul capitol, în care continuă explicarea riturilor ecleziastice, e consacrat riturilor funerare. Cele zece scrisori ce completează corpusul reiau în general temele din tratate, cum sînt raportul de identitate dintre cunoașterea și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
De aceea, nu poate ajunge mintea oricui la priceperea celor ce se săvârșesc”. Prezența lui Hristos Între noi În timpul slujbei sfintei Liturghii, o putem Împărți În trei faze mai importante, și anume: * În proscomidie și până la vohodul mic din liturghia catehumenilor, Hristos este prezent În mod tipic-simbolic; * de la vohodul mic și până la prefacere, În liturghia credincioșilor, Hristos este prezent În mod simbolico-mistic; Începând cu prefacerea euharistică, Hristos este prezent În chip real și substanțial. 1.1 Hristos prezent tipic și simbolic
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
Docent Nicolae Barbu, introducere Și note de Preot Prof. Dr. Ioan Rămureanu, în col. Părinți și Scriitori bisericești, vol. 64, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1985, p. 71-72. footnote>. Precum s-a văzut, numeroși catehumeni adulți Și prozeliți, parțial din superficialitate Și iubire de lume, parțial din prudență pioasă Și teamă superstițioasă de a nu tulbura virtuțile tainice ale botezului, Și-au amânat botezul până când vreo nenorocire sau boală grea îi împingea la acest ritual
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
îndreptat către secta maniheienilor care, deși condamnată deja de autoritățile civile de un secol, exista încă la Cartagina, ca în întreg Imperiul Roman; în această sectă, el nu a ocupat un loc important, a fost doar „auditor” (ceva asemănător cu catehumenul creștin) timp de nouă ani. Această hotărâre a dus la ruperea raporturilor cu mama sa. În același timp, s-a dedicat profesiei de maestru de retorică la Cartagina, unde și-a câștigat o anume notorietate, dar cu siguranță s-a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a spus, ar fi fost alcătuite după aceeași schemă catehetică pe care Augustin, cam tot atunci, ar fi propus-o în tratatul Despre modul cum trebuie catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus), și care presupune întâi mărturisirea păcatelor proprii, de către catehumen, apoi inițierea în doctrina creștină, ce trebuie să înceapă tocmai cu Facerea. În orice caz, rămâne de explicat prezența cărții a zecea, pentru că aceasta nu mai este autobiografică în sens strict, ci vrea să arate cititorului încheierea evoluției spirituale a
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
catehizați cei simpli (De catechizandis rudibus) - simpli, chiar dacă instruiți sub anumite aspecte, așadar persoane de diferite extracții sociale. E interesant să observăm că în această operă scriitorul nu se limitează la rolul de maestru, ci recurge frecvent la îndemnuri adresate catehumenului de aceea în mod just Pincherle a subliniat „că Augustin nu prea știe să disocieze complet cateheza de formele tradiționale ale retoricii”, care „rămâne în fundal ca o osatură invizibilă”; într-adevăr, opera se adresează și persoanelor cultivate, adică acelor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cf. p. ???). Aceasta se întâmplă în timpul pontificatului lui Leon cel Mare. Quodvultdeus moare la Napoli în 454. Unele predici atribuite în mod eronat lui Augustin îi aparțin lui Quodvultdeus. Trei vorbesc Despre simbolurile credinței (De symbolo) și sunt menite instruirii catehumenilor; o altă predică se intitulează Noua cântare (De cantico novo) și aici oratorul explică în ce constă reînnoirea omului prin creștinism; una vorbește Despre ultima și cea de-a patra sărbătoare și e scrisă pentru miercurea sfântă din 439; alta
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
prea multe aprofundări. Omiliile cu conținut dogmatic sunt puține: ele se referă mai ales la problema încarnării sau combat în mod generic ereziile. În unele este explicat simbolul apostolic, în altele Pater noster; acestea au fost rostite cu ocazia consacrațiunii catehumenilor. Altele sunt rostite când sunt sărbătoriți anumiți sfinți. Adesea, Petru își construiește predica sub forma unui dialog, a unei serii de întrebări și răspunsuri schimbate între predicatorul însuși și ascultător. Petru și-a câștigat faima de predicator datorită folosirii neîncetate
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care purta acest nume; Despre credință, sau despre regula adevăratei credințe, lui Petru, într-o carte (De fide seu de regula verae fidei ad Petrum liber unus) care e o expunere a fundamentelor credinței catolice sub forma unui manual pentru catehumeni. Nu se știe când a fost scrisă și a fost trimisă unui laic, Petru, care urma să plece în pelerinaj la locurile sfinte și voia să aibă cu el un instrument cu ajutorul căruia să facă față eventualelor obiecții ale ereticilor
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
hiereis), care iluminează și purifică; și din ajutoare (leitourgoi) care purifică. Al doilea grad, cel al inițiatorilor, se compune din servitori (therapeutai), adică din călugări; din iluminați, adică poporul sfânt, capabil să mediteze asupra anumitor taine; din purificați, adică din catehumenii și din botezații care au păcătuit din nou. Ultimul capitol, în care continuă explicarea riturilor ecleziastice, e consacrat riturilor funerare. Cele zece scrisori care completează corpusul reiau în general temele din tratate cum sunt raportul de identitate dintre cunoașterea și
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Schmemann observă anumite analogii dintre păgânism și creștinism privind: Sol Invictus - Crăciun, epifania păgână de pe 6 ianuarie - Boboteaza, cultul păgân al Dioscurilor - cultul sfinților nemercenari, elogie rea eroilor păgâni - modul de scriere a vieții sfinților, inițierea păgână - explicarea sacramentelor creștine catehumenilor. Unii creștini refractari la stilul de viață creștin al imperiului s-au retras în pustie spre a mărturisi escatologia Bisericii și pentru a reface idealul primei comunități creștine. în istorie au fost consemnate mai multe denaturări ale raportului BisericăStat. Exemplu
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
covor aspru - despre comportamentul din perioada catehumenatului său. Nașul, în calitate de martor principal, era chemat să participe la acest interogatoriu bisericesc. La sfârșitul examenului episcopul înscria în registrul Bisericii numele candidaților admiși, gest de o profundă semnificație, întrucât din acel moment catehumenii se puteau considera deja „cetățeni ai Ierusalimului ceresc”; ei deveneau ΝΤϑ4. :γ<≅4, „cei spre luminare”, în greacă, sau electi („cei aleși”), în latină. Ceremonia se încheia cu o procateheză cu accente mistice și dinamice: „Acestea să‑ți fie poruncă
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
vor evolua, rând pe rând, cele două personaje principale: falsul Cristos și adevăratul Cristos. Înainte de a începe prezentarea efectivă a naturii și activității lui Anticrist, Chiril ordonează, foarte didactic, „semnele” eshatonului, insistând asupra incertitudinii datei acestuia. Pe de o parte, catehumenii nu trebuie să se îndoiască de cea de‑a doua venire; pe de alta, ei trebuie să se ferească de orice fel de speculații privind data acesteia (15, 4; cf. FA 1,7). Isus va veni „la sfârșit”, sfârșit care
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
mai crud, cu atât crește meritul victimelor. Victimele pe care le va face Satan însuși se vor bucura de un statut mult mai valorizant decât victimele unui Dioclețian sau ale unui Decius. Capitolele anticristologice se încheie printr‑o exortație adresată catehumenilor, precum și printr‑o rugăciune către Dumnezeu pentru ca aceste evenimente să nu se petreacă în timpul vieții lor: „Întărește‑te pe tine însuți, omule! Ți‑am dat semnele lui Anticrist. Întipărește‑ți‑le nu numai în memorie, ci răspândește‑le tuturor fără
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
două alte pasaje pauline, Rom. 5,14 și 2Cor. 10,14‑15. Rezumat și concluzie Catehezele rostite de Chiril în jurul anului 348 sunt impregnate de atmosfera de reculegere și de pocăință prebaptismală. Ele se adresează unui grup de electi, vechii catehumeni, care, pe durata a opt săptămâni se supuneau unei serii de încercări specifice inițierii creștine. În acest scenariu inițiatic însușirea corectă a Simbolului de credință constituie un moment deosebit de important. Cateheza a XV‑a comentează articolul din Crez referitor la
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
sa de literat, teolog și păstor al Bisericii, fiind conștient de implicațiile complexe ale distribuirii publice a Sfintei Scripturii în aceste vremuri - când foarte puține lucruri legate de logica cuvântului lui Dumnezeu mai sunt de la sine înțelese. Precum în liturghia catehumenilor, la ospățul „onomastic” din înțelepciunea Sfintei Scripturi sunt invitați să participe toți credincioșii, botezați sau nu. În formatul scris, rolul predicii explicative - ținute în mod tradițional după citirea Evangheliei - este preluat de notele infrapaginale, menite să arate care este înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
trupești, ei erauca heruvimii cu ochi mulți de la inima lor cu atât mai „curată șibună” (Luca 8, 15): „Fericiți cei curați cu inima că aceia vor vedeape Dumnezeu” (Matei 5, 8). Este o cunoaștere mai bună decât ceadin fața ochilor catehumenilor și contrară „necunoașterii” în fațaochilor a celor chemați la „Cina cea Mare”, care nu vor putea priviniciodată dincolo de catapeteasmă cu ochii credinței pe care nu-i au.Dimpotrivă, cei ce au urmat Lui și „au fost sfințiți în adevăr” prin
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
călcării Cuvântului, Adam nu mai era smerit, altfel nu se înfricoșa de„atotputernicia” lui Dumnezeu cu ignorarea totală a „Cuvântuluiatotțiitor” în viața lui simțită până atunci. Dacă pe parcursul Sfintei Liturghii, rugăciunea de pregătire pen-tru credință și îndreptare este hotărâtoare pentru catehumeni, astfelaceștia nu pot participa la Liturghia credincioșilor, a „botezului”lui Hristos (Luca 12, 50) ca trecere pascală prin Jertfa morții Mântuitorului. Cei credincioși sunt îndrumați să se roage, pentru caHristos să se milostivească de cei chemați: învățându-i cuvântul adevărului
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
îndemnați mai departe la rugăciune pentru ocrotirea prin harul Mântuitorului spre a rămâne cu înțelepciune sub stăpânirea binecuvântată a lui Hristos care le-a împărtășit „desăvârșirea” (Efeseni 4,12) și i-a sfințit cu „slava” Sa veșnică prin Înviere. Față de „catehumeni”, cei „credincioși” sunt chemați la mai mult decât sinceritate șidreptate, și anume la desăvârșirea chipului lui Dumnezeu în Hristos:„Până vom ajunge toți la unitatea credinței și a cunoașterii Fiuluilui Dumnezeu, la starea bărbatului desăvârșit, la măsura vârstei deplinătății lui
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]