233 matches
-
de Friedrich Goltz, dar autorul nu descoperise rolul lor de balanță. Breuer analizează cazul Doamnei Anna O. și, observând că ori, de câte ori bolnava descria fenomenele, vorbirea avea un efect cathartic și fenomenele dispăreau, dezvoltă metoda "terapie prin vorbire", ca metodă cathartică de vindecare. Freud o preia, integrând-o în psihanaliză. 43 Jacob Bernays (1824-1881), filosof și filolog evreu-german, fiu de rabin, își termină studiile la Universitatea din Bonn. Este numit profesor de filologie la vârsta de 29 de ani, la seminarul
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
Le Cid, în care pune în gura tânărului erou celebrele cuvinte: "La valeur d'un homme n'attends point le nombre des années " ("Valoarea unui om nu așteaptă să se adune anii"). Piesele lui Corneille, Racine și Molière au darul cathartic. 46 Gotthold Ephraim Lessing (1729-1781) scriitor, filosof, dramaturg și critic de artă, figură reprezentativă a Iluminismului secolului al XVIII-lea. Fiu al unui teolog luteran, își începe studiile la o școală latină, dar tatăl insistă să-l trimită la mănăstirea
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
comerciant de ceai menit să preia afacerea tatălui său. Datorită înclinației sale spre literatură, este trimis la Colegiul Sidney Sussex din Cambridge. Devine unul dintre cunoscătorii Poeticii aristoteliene, găsind în teatru un mijloc de cultură și de ajutor pentru soluționarea cathartică a conflictelor personale. Studiază muzica și scrie o lucrare remarcabilă intitulată History of Music ("Istoria muzicii") și devine renumit muzicolog; cântă la harpă și vioară. În afara celor două calități (de literat și muzicolog) era un pasionat al umorului. 48 Ulrich
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
simbolică survine după „riturile preliminare de purificare”, care evită imixtiunea nefastă a profanului în sacru - „tot amestecul e cel de care trebuie mereu să te păzești”. Colindele de fecior și de fată mare, baladele fantastice și basmele evidențiază o etapă cathartică fin interțesută la nivel simbolic; eroii își abandonează neputința umană prin recluziune, rătăcire, sete, foame ori prin urcarea în spații consacrate cum e muntele. „Simbolismul morții ca fundament al oricărei nașteri spirituale, adică al oricărei regenerări” va fi și el
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cititorul de basme: în toiul luptei cu zmeul (mezin, de cele mai multe ori), flăcăul îl roagă pe corb sau pe fata răpită să îi aducă apă, după care învinge. În balada Scorpia I (8), frații plecați la vânătoare sunt supuși rătăcirii cathartice, mezinul fiind cel care simte acut apropierea de sacrul stâng: „Daca vedea și vedea/ Că vânaturi nu-ntâlnea,/ Că și drumul se-nchidea,/ Că-n deșert se obosea/ Și căldura-i năbușea,/ Calu-n drum că mi-și oprea/ Și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spațiul strămoșilor. Cea de a doua câmpie este scindată: „o câmpie frumoasă, pe de o parte cu iarbă înflorită, iar pe de altă parte pârlită”. Pârjolul vine de la Scorpie, focul și smoala vărsate de apariția terifiantă au însă o menire cathartică, anulând distrugerea imprimată prin durată planului uman. Puterea revigorantă a focului este revelată de proliferarea planului vegetal în imediata lui vecinătate, nivelul suprem al bogăției florale fiind atins în ultima câmpie parcursă: „un câmp numai de flori și unde era
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
numeroase culturi fiind identificat cu Centrul Lumii: „Meru în India, Haraberezaiti în Iran, muntele mitic numit «Muntele Țărilor» în Mesopotamia, Gerizim, căruia i se spunea și «Buricul Pământului» în Palestina”. În basmul cules de Ovidiu Bârlea remarcăm ieșirea din pustietatea cathartică a stadiului primar de inițiere și pătrunderea în matricea minerală: „To mergînd așa pîm pusti¬etăți, ani întregi, încî nu mai avea nevoie dă hrană, a intrat într-o peșterăașa, în drum, în stînga piatră, în dreapta piatră, cît vedea cu
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pentru flăcău: mai întâi el trece pe la marginea de sat (lume) unde se fălește cerbul, îl zărește și își confirmă calificarea pentru planul sacru, aleargă acasă pentru a se înarma potrivit vânătorii arhetipale (arc și săgeată) și începe o perioadă cathartică: „La vânat să-mi iasă/ Pe munții Nistrului/ Și ai pustiului”. Peregrinarea prin geografia specific inițiatică este încheiată în mijlocul săptămânii, ca echivalent temporal al centrului cosmogonic și are aceleași semnale meteorologice: nori și ceață. Abia acum flăcăul regăsește urma animalului
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
foarte gravă a „intrusului”, numită popular „luat de rusalii”. Singura vindecare a acestei maladii o puteau oferi printr-un ritual magic Călușarii. Aceștia din urmă folosesc tot virtuozitatea mișcării ca instrument magic, numiți de aceea de Mircea Eliade drept „dansatori cathartici”. Având ca temă centrală „caii solari” aflați „în opoziție cu caii infernali”, ritualul Călușarilor atrage atenția prin implicațiile comune inițierii desfășurate în pădure. În contextul acesta blestemul mamei pentru chinul pe care i l-a pricinuit fiul în ziua de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
inițiatică între staticul izolării și dinamicul căutării infernului, între orizontalitatea staționării (mai vizibilă în simbolul argelei, ori al gropii pentru țesut) și verticalitatea accesului la sacru. Cel dintâi mod al ieșirii din mediul social este implicit morții inițiatice, ca etapă cathartică pentru fata ce va pătrunde în mit, iar cel de-al doilea survine în urma unei repudieri. Doar prima îndepărtare va face obiectul analizei din acest subcapitol, urmând ca dinamica inițierii feminine să fie pusă în relație cu maternitatea fabuloasă. Natura
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Fetele cum auziră,/ După flori se pogorâră./ Le rupea și le-alegea,/ Luncile le sărăcea:/ Cele mari cu brațurile,/ Cele mici mai puținele” (Călinești - Maramureș). Acțiunea ploilor este în mod evident regeneratoare, spălarea solului nu are o conotație distructivă, ci cathartică, luncile se curăță de semnele epuizării ciclice și reîncep germinația, ca metaforă a fertilității maxime în formă delicată, specific feminină. Fetele „aud” cum cresc florile nu prin intermediul simțurilor, ci resimt în mod mistic momentul recoltării magice, asemenea feciorului care percepe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
final, cînd, prin intermediul reprezentanților săi din film (răufăcătorii), autorul ne refuza, la modul cel mai explicit și mai șocant cu putință, descărcarea dorită. Dar, în pofida aparențelor, Haneke nu-și propusese să ne ofere doar o experiență punitivă, ci și una cathartică, așa cum thriller-urile convenționale nu sînt în stare să ofere : în viziunea lui, tipul de descărcare cu care ne-a obișnuit thriller-ul modern nu e decît o versiune degenerată și mecanică aproape o caricatură pornografică a efectului de catharsis
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Humboldt, București, Univers, 19 . 5 The Dean's December (1982), trad.rom. de: Iarna decanului, București, Univers, 199 . Citind acest roman la scurtă vreme după apariție, prin bunăvoința unui lector american de la Universitatea din Iași, apreciasem mai ales referințele românești, cathartice sub Ceaușescu și, paradoxal, mai relevante și mai credibile decît cele din proza lui Mircea Eliade. Pasajul În care ni se spune că dacă emigrarea ar fi fost legală, România ceaușistă s‑ar fi golit În mai puțin de lună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
naratorul are datoria sacră de a scrie: văzut ca o garanție împotriva ștergerii, prin uitare, a unei istorii violente, actul rememorării în scris și, prin extensie, opera literară sunt, în același timp, o probă de conștiință morală și un act cathartic: „Și m-am hotărât să nu-i uit în vecii vecilor/ nu să mă răzbun, ci să nu-i uit/ și mai ales, mai ales/ să NU-I TAC.” Adâncind și extinzând viziunea asupra închisorii ca paradigmă a întregului sistem
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
momentului respectiv, o "autoficțiune" grefată pe un interval temporal de transfor mări radicale și, măcar în aparență, ireversibile. Modifi carea abruptă a unei întregi lumi se reflectă aici violent și copleșitor în decorul miniatural al vieții personale, trecute (inițiatic, epifanic, cathartic, formator etc.) printr-un veri tabil Purgatoriu terestru. Romanul reușește să surprindă remarcabil starea de teroare indusă de "durata scurtă" a istoriei "duratei lungi" (dacă ar fi să abordăm alegoria Daliei Sofer prin prisma terminologiei braudeliene). "Istoria mare", a grupului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vrăji. Dialogurile tensionate dezvăluie două moduri de raportare la istorie, două tipuri de gândire, două sisteme de referință etică, unul al victimei, celălalt al torționarului nemilos, lipsit de conștiința propriei culpe, dar și un model paradigmatic al iertării, al expierii cathartice: „-În fiecare noapte, îmi imaginam cum te voi omorî. Da, până la jumătatea lui august, nu m-am `ndoit nicio clipă că te voi împușca, numai timpul când o voi face nu-l știam. Probabil, după ce aș fi aflat unde îmi
Trecutul ca poveste by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2752_a_4077]
-
mod de viață superior, legitimându-l ca pe o comoară de care nu te dezici în vremuri grele. Toate evenimentele crunte din lagăr sunt rememorate peste ani de Hans în cheie sonoră, anumitor motive și teme li se certifică putința cathartică și simbolică. Atuul șvabilor este credința în lucrul bine făcut. Efortul uman este demn de stimă și, în concepția lor, inatacabil. De aceea, strădania sovieticilor de a-i folosi, după "reeducare", ca pioni ai comunismului în România, nu pare a
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
deținuți, a celor care au reușit să descopere medicamentul miraculos pentru a trece peste experiențele limită. Mulți au publicat volume diaristice. În toate cărțile de gen, pacienții deveniți scriitori au fost aceia care privesc trecutul și ca o ficțiune vie, cathartică, nu doar ca pe o tumoare nevindecabilă. În Memoria stigmatelor există voci îndărătul cărora auzim povești tragice repetate în alte contexte, așa încât nici nu mai contează cine răspunde la întrebări, cine narează. Vocile sunt ale unei generații ce a trecut
Stigmate exemplare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4036_a_5361]
-
pe de altă parte, lăuntric. Expresie a unei ființe ce și-a resimțit mereu condiția identitară sub spectrul marginalizării și al marginalului, scriitura lui Norman Manea este expresia unei identități fracturate, ce caută să își recupereze legitimitatea ontică prin exercițiul cathartic al anamnezei. În acest fel, amenințarea agresivității temporale și a uitării este compensată de revelațiile unei memorii cu un acut profil etic, soluție iluzorie a unui destin aporetic. Ce poate fi, în acest fel, scrisul decât o tentativă de supraviețuire
Recursul la memorie by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/2433_a_3758]
-
simpatie. Neavînd prea multe caracteristici, oricine se poate identifica cu el. Plus că vîrsta sa fragedă, inadecvarea la context și încercările la care e supus îți trezesc instant instinctele protectoare... Aici vine partea interesantă: bonusul e ditamai halca de experiență cathartică, rezultată tocmai din ușurința suturii spectatorului. Spun "cathartică" pentru că arareori am văzut un personaj pătimind ca Harry Potter. În comparație cu el, Antigona a dus-o pe roze. Nu mai vorbesc de puștanii lui Dickens care, puși lîngă vrăjitorul adolescent, arată ca
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
identifica cu el. Plus că vîrsta sa fragedă, inadecvarea la context și încercările la care e supus îți trezesc instant instinctele protectoare... Aici vine partea interesantă: bonusul e ditamai halca de experiență cathartică, rezultată tocmai din ușurința suturii spectatorului. Spun "cathartică" pentru că arareori am văzut un personaj pătimind ca Harry Potter. În comparație cu el, Antigona a dus-o pe roze. Nu mai vorbesc de puștanii lui Dickens care, puși lîngă vrăjitorul adolescent, arată ca niște răsfățați ai sorții. Asta pentru că spectatorii de
Magicianul recent by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10689_a_12014]
-
plan visceral, apropiat. Martiriul nu trebuia să fie o experiență îndepărtată în timp sau consemnată în evanghelii, ci un eveniment palpabil, care se întâmplă azi și-ți șterge păcatele de ieri. Cu alte cuvinte, filmul trebuia să fie o experiență cathartică în folosul creștinilor. Pornind de la această premisă, dozajul violenței e discutabil. Dar aici apar problemele, iscate de către identificarea spectatorului cu Hristos. E foarte greu, aș spune chiar imoral, să nu te identifici cu cineva în ale cărui predici nu găsești
Cele mai vizionate filme din 2004 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12116_a_13441]
-
la care lucrează regizorul în încercarea de a se reinventa, săgetat de o replică malițioasă, profund veninoasă și eficace a unui reporter privitoare la etatea sa și prudența unei retrageri în glorie, pare să fie depozitarul tuturor anxietăților sale eliberate cathartic abia la montaj. Psihodrama o aduce în scenă nu doar pe tovarășa de viață regizorală, Alma Reville, rol realizat cu subtilitate și finețe de către Helen Mirren, dar și personajele feminine ale căror fantasme îi populează și uneori poluează inconștientul. Filmul
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
consumă frustrarea în replici caustice, în bulimie, în ceva mai mult alcool, dar și în realizarea unor scene horror care poartă amprenta frământărilor sale. Cu alte cuvinte, tumultul familial, psihodrama conjugală este sublimată estetic prin intermediul filmului, care în final reunește cathartic în jurul montajului și al succesului de casă cuplul aflat în cumpănă. Este timp și pentru a intra în detaliile mercantile și amuzante ale negocierii unor scene, ale pionieratului unui regizor care introduce pentru prima oară în cadru un WC pentru
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
tipicurile, alinturile, capriciile și chiar și viciile ce însoțesc îndeobște elaborarea unui text literar“, „ îndoielile și vanitățile , dubiile și repudierile de sine în perspectiva timpului“, „ispita abandonului, iminența momentelor de lașitate interioară sau, dimpotrivă, asumarea actului creator pentru valoarea lui cathartică“. O subtextuală decepție mustește în liniile unui asemenea aparent pedant program de investigație. Sine ira et studio, prozatoarea vădește o mentalitate de clinician ce obiectivează sîngerările, tratează suferința cu scrupule aseptice. Clasificările înseși pe care le schițează în cadrul acestui amplu
Cum scriu autorii români? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7869_a_9194]