232 matches
-
tentat să utilizeze doar dactilemele ori limbajul mimico-gestual. Capacitatea de relaționare cu populația auzitoare este redusă; • funcția limbajului perturbat, ca suport al gândirii, are drept consecință particularitățile specifice gândirii subiectului cu tulburări de auz (concretismul, șablonismul, simplismul, îngustimea, inerția); • funcția cathartică duce la efuziuni ce vor să compenseze puterea diminuată de convingere a posibilităților lor de transmitere a mesajului; • funcția de luare în posesie este însoțită de gesturi complementare; • funcția persuasivă se evidențiază prin gesturi insistente și agresive; • funcția emoțional-afectivă: exprimarea
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
este decât o atitudine internă, al cărei efect asupra calității comunicării este destul de redus". În psihologia transversală, un parametru al dispoziției îl reprezintă "autocompătimirea"220, tendința individului om de a căuta satisfacția din insatisfacție. Aceasta nu este un simplu exercițiu cathartic: în povestirea necazurilor sale, subiectul simte nevoia de a fi ascultat și compătimit, dar în același timp și admirat. Dacă nu găsește reacția adecvată din partea celuilalt, se simte profund jignit. În relația cu deficientul, empatia trebuie să se desfășoare în
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
trusou Lecțiile de desacralizare pe care pajul le insuflă eroinei Încep prin negarea cerebralității, a meditației. I se cere fetei sa fie veselă, să nu mai stea pe gînduri să păstreze legăturile cu viața și cotidianul obișnuit. Pajul cunoaște funcția cathartică a rîsului, care este un instrument primar al desacralizării, rîsul fiind antimetafizic prin excelență, Înțelepții, cerebralii și eroii civilizatori nu rîd, este binecunoscută respingerea de către patristică a rîsului, acesta fiind considerat o acțiune prin care dumnezeirea este negată, suprimată, micșorată
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
asta pentru că regimul diurn Îi este rezervat pajului, lecțiile sale de desacralizare Încep prin negarea cerebralității, a meditației. El pajul Îi cere fetei să nu mai stea pe gînduri, ci dimpotrivă să rîdă, să fie veselă, el știe de funcția cathartică a rîsului, care este un instrument primar al desacralizării, rîsul este antimetafizic prin excelență, Înțelepții cerebrali și toți eroii civilizatori nu rîd, este binecunoscută respingerea rîsului de către patristică, rîsul este tocmai acțiunea prin care dumnezeirea este negată, micșorată,, ceea ce Întreprinde
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
gestul nehotărât,/ numai în zâmbetul crispat și fugos/ numai în tremur, numai în șoaptă/ mă simt acasă/ la fel de trist/ la sfârșit de mileniu/ ca la facerea lumii". La sfârșitul spovedaniei, după atâtea Amânări, contorsiuni, amânări, în locul unui mult dorit proces cathartic, reapare deznădejdea: "de-acum ce mai pot aștepta/ ca de coșurile adolescenței/ m-am vindecat de speranțe/ și-n apele deznădejdii/ înot cu vigoare, încrezător// acum nu mai îmi pasă/ vin trenuri, pleacă trenuri/ și din oricare trupul meu hăituit
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
trimiterile la timpul-cascadă, Ioanid Romanescu fiind unul dintre autorii pentru care recursul la memorie reprezintă o garanție a păstrării identității, dar și recuperării frumuseților altfel uitate, oricum puține, ale vieții. Prin consemnarea în poem se poate recupera, cu finalitate evident cathartică, o "euforică stare de levitație" (Melancolia), gestica sau despărțirea îndrăgostiților (Calul verde), o etapă a vieții (spre exemplu, copilăria tragică, ca în Plecat sunt din Abdera, sau studenția boemă, în Viața de student la conservator), în fine, chiar întreaga viață
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
momentului respectiv, o "autoficțiune" grefată pe un interval temporal de transfor mări radicale și, măcar în aparență, ireversibile. Modifi carea abruptă a unei întregi lumi se reflectă aici violent și copleșitor în decorul miniatural al vieții personale, trecute (inițiatic, epifanic, cathartic, formator etc.) printr-un veri tabil Purgatoriu terestru. Romanul reușește să surprindă remarcabil starea de teroare indusă de "durata scurtă" a istoriei "duratei lungi" (dacă ar fi să abordăm alegoria Daliei Sofer prin prisma terminologiei braudeliene). "Istoria mare", a grupului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
covârșite precum cea care apare în cele două picturi alegorice ale lui Klimt, Filozofia și Medicina și detașarea superioară a geniului care păstrează indicibilul celor două figuri spectrale Das Wissen și Hygeia fără a oferi câtuși de puțin o rezolvare cathartică a tragediei umane. Geniul se află într-o insolitare nietzscheană deasupra a tot ceea ce este omenesc, natura sa ne tulbură pentru că ea este incomunicabilă, misterioasă, "rece". De remarcat faptul că două dintre cele trei figuri din piedestal, cele masculine, își
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Salomeei a fost înnobilat prin suferință, s-a spiritualizat prin ecou cu hieratismul pe care-l degajă chipul cețos al sfântului. Surprinde gingășia gestului care nu contrariază, nu generează tensiunea specifică esteticii decadente, ci mai degrabă un sens unional, redempționist, cathartic, al unei reconcilieri în suferință a călăului cu victima. Îmbrățișarea capului are ceva suroral sau chiar marial, apropiată de tratarea unei teme complementare la Fernand Khnopff. Salomeea poartă o brățară pe mână și un inel pe degetul mijlociu, fără ca aceste
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
seen [...]" (E: 710). 2.3.2.5. Muzele Nebunia extatica indusă de muze este descrisă în termeni plastici de Platon în dialogul Phaidros. Socrate explică acolo că există trei versiuni de tulburare de origina divină: cea oraculara (sau mantica), cea cathartica și telestică (rezultat al unor abluțiuni rituale) și cea provenită de la muze. Iată în ce termeni este definită ultima versiune: "Al treilea chip al nebuniei și-al sfintei posedări ne vine de la Muze. Dacă se înstăpânește asupra unui suflet gingaș
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
detestable that I will cast thee ouț" (E: 390). În fine, Urizen este constrâns să-și accepte erorile intelectuale, dar, precum se întâmplă frecvent în schema metafizica adesea contradictorie imaginata de Blake, el nu obține purificarea instantanee în urma acestui act cathartic, cum ar fi dictat epistemele clasice. Eul creator substituie dezideratul grecesc pentru cumpătare și măsură (pan metron ariston toate lucrurile în moderație) cu propensiunea romantică pentru forme nelimitate și pentru manifestări pline de forță: "Urizen said. I have Erred & my
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
we are but just & true to our own Imaginations, these Worlds of Eternity în which we shall live for ever; în Jesus our Lord" (E: 95). Este mai presus de orice îndoială că eul creator are deplină încredere în funcția cathartica a artei 199. Acest aspect poate fi probat dacă acordăm atenție unui trop special repetiția, de nu mai puțin de șase ori (E: 96, E: 98, E: 100, E: 101, E: 102, E: 105) a frazei "Mark well my words
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
chipul acelui "comic dureros" al vieții obișnuite, se înțelege de ce Lovinescu abhoră, de pe poziția unei ideologii liberal-democratice, principiile estetice restrictive enunțate în tratatul filozofului grec. După autorul Istoriei civilizației române moderne, literatura (oglindă a realităților sociale) poate produce un efect cathartic numai dacă ignoră arsenalul tradițional de norme anchilozate (tânărul Lovinescu respinge îndeosebi "fatalismul", cu retorica imuabilului și stereotipiile adiacente), adresându-se în schimb psihologiei/ sensibilității publicului, "gustului" comun, variabil, bineînțeles, după mode și timp. De altminteri, Aristotel însuși leagă posibilitatea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
reprezentării vieții interioare, melodrama ilustrează, în termenii psihanalizei freudiene, structura traumei patogenetice, deoarece, la fel ca personajele de pe scenă, receptorul experimentează afecte sau emoții elementare într-o formă primară, irepresibilă. Pe de altă parte, e bine cunoscută analogia dintre efectele cathartice ale teatrului și cele ale psihodramei metodă curativă apreciată de psihiatri, potrivit căreia "pacienții sunt actorii propriei lor drame, improvizată și dirijată de medic"58. Prin intermediul spectacolului regizat devine astfel posibil transferul psihanalitic dinspre actori spre spectatorii (psiho)dramei, fapt
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
cele ale psihodramei metodă curativă apreciată de psihiatri, potrivit căreia "pacienții sunt actorii propriei lor drame, improvizată și dirijată de medic"58. Prin intermediul spectacolului regizat devine astfel posibil transferul psihanalitic dinspre actori spre spectatorii (psiho)dramei, fapt ce facilitează terapia cathartică a întregului grup. Așadar, prin conexiunile subterane cu inconștientul colectiv, structura afectivă a melodramei s-ar apropia și de experiența onirică (mai exact, de formele elementare ale narcisismului infantil)59, ceea ce impune ca tocmai dimensiunea psihologică (și, implicit, impuritatea estetică
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-ul și celelalte experiențe similare de mai târziu reclamă tocmai participarea emoțională a publicului, relevabilă, în terminologia lui Hans Robert Jauss, fie printr-o "identificare simpatetică" (experiență psihică nemijlocită, de tipul solidarizării cu eroul aflat în suferință), fie prin "identificarea cathartică" stricto sensu (ce presupune "desprinderea de treapta identificării nemijlocite, pentru a accede la reflecția apreciativă asupra universului reprezentat")83. Receptarea "estetică" a melodramei se vede astfel determinată de existența unui public implicat și dezimplicat totodată, actor și spectator în același
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
a accede la reflecția apreciativă asupra universului reprezentat")83. Receptarea "estetică" a melodramei se vede astfel determinată de existența unui public implicat și dezimplicat totodată, actor și spectator în același timp. Altminteri, prin "identificare simpatetică" (ca treaptă necesară a identificării cathartice) melodrama trăiește bine mersi și în afara artei, cucerind inimile unui public simțitor, chiar dacă mai puțin cultivat. Pe de altă parte, depășirea opoziției clasice dintre tragedie și comedie reprezintă condiția prealabilă a existenței "dramei" moderne, apariția melodramei marcând "înlocuirea universului clasic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
romanticilor că omul își poate exprima nestingherit libertatea interioară; altminteri, când forma artistică mutilează omul, transformându-l într-o ființă fără libertate, deși emoția estetică e de cea mai bună calitate, receptarea suferă prin lipsa participării empatice (ceea ce întârzie autoproiecția cathartică, purificarea morală). Iată un alt motiv pentru care Lovinescu privilegiază (melo)"drama" în raport cu tragedia, ca formă estetică superioară, marcând tranziția de la mit la psihologie (vezi și considerațiile lui Nietzsche din Nașterea tragediei, unde se condamnă umanizarea/ psihologizarea vechii tragedii o dată cu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Lukács, care consideră că în dramă psihologia nu e decât un fel de materie brută, neprelucrată, având totuși posibilitatea să se manifeste estetic ca "expansiune lirică a sufletului (s.n.)". Prin urmare, în (melo)dramă psihologia devine artă doar prin identificarea cathartică, ce presupune, am văzut deja, atât participarea emoțională, trăirea nemijlocită, cât și contemplația ideală a sufletului universal, coborât pe scenă în forma unui banal spectacol de teatru. Numeroase alte observații subtile privind geneza dramei și a formelor literare moderne sunt
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
în dezvoltarea psihică a personalității umane, când individul își reprimă libidoul (refuză ispitirea oedipiană a amantului-tată), pentru a da curs imperativelor conștiinței morale. Dincolo de asemenea speculații forțate, pe alocuri stânjenitoare chiar, merită reținută ideea terapiei prin teatru și a purificării cathartice grație receptării sensului global al piesei, care face imposibilă identificarea cu vreun "erou" anume cine s-ar recunoaște cu bucurie în bietul amant, în soțul încornorat sau în nefericita femeie sinucisă fără de voie? "Triunghiul" rămâne de fapt o entitate compactă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prescris), în schimb consemnează o serie de topoi meniți a scoate în relief nuclee narative cu potențial melodramatic. Iar melodrama, nu trebuie uitat, are la bază un model actanțial care ilustrează însuși procesul de funcționare a psihicului uman, reclamând identificarea cathartică și receptarea textului ca structură nedecompozabilă 146. Rămâne de văzut dacă și în ce măsură va izbuti Lovinescu să găsească în roman, după cum și-a dorit, o formă deschisă, mobilă, accesibilă și complicată deopotrivă, capabilă a răspunde atât sensibilității estetice moderne, în
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Lovinescu alternează iar planurile, contrapunctic, și în capitolul al treilea poartă pașii eroului său trezit din visare chiar într-o sală de teatru spațiu de două ori privilegiat, pentru că: 1. oferă spectatorului posibilitatea evaziunii din prezentul neconvenabil; 2. promite vindecarea cathartică, purificarea de "patimi". Însă Andrei merge la teatru nu fiindcă vrea să uite, cum s-ar putea crede, ci pentru a retrăi încă și mai intens decât în amintire propria dramă sentimentală. Prin urmare, de cum intră în sală caută același
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
contemplație. Ca atare, psihologia omului "natural" (și a femeii, în genere) ar sta sub semnul unei fatalități biologice, în vreme ce existența bărbatului-intelectual ar fi guvernată de "fatalitatea literară", prin care criticul ieșean înțelegea o formă de evaziune obligatorie prescrisă de "funcția cathartică a cuvântului"169 (sensurile "fatalității literare" sunt însă mai complexe și le vom explica, pe cât ne stă în putință, în cele ce urmează). Fiind și el o victimă a acestei "fatalități literare", Andrei Lerian reușește, într-adevăr, să-și înfrângă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
lui Lovinescu trăiesc într-o febră continuă", dar cele care trăiesc doar sub regimul "senzației imediate" sunt "oameni de rând", ce "scapă de febră printr-un act violent, ca de pildă femeile (Mab, Mili); artiștii, în schimb, "apelează la funcția cathartică a cuvântului" și se caracterizează prin: inhibiție în fața acțiunii, ideea de persecuție, intensificarea sentimentelor prin observație. Criticul ieșean greșește însă atunci când plasează pe Mili (personaj lipsit de energie vitală, din aceeași familie spirituală cu Bizu) alături de Mab (femeie duplicitară și
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sunt absolventă de psihologie și asta m-a ajutat foarte mult. Pot să înțeleg mai bine oamenii..." (M., 37 ani, Iași). Folosirea frecventă a unor termeni psihologici trimit cu gândul la imaginea unei ședințe la psihoterapeut. Ei pot avea rol cathartic, introspectiv, pot să mijlocească sugestia. 13.2.2.3. Termeni de comunicare Un merit al ședințelor de divinație este acela că se creează o atmosferă de comunicare, indiferent de decalajul cultural și statutar al actorilor. "La mine vin tot felul
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]