1,092 matches
-
păreau a se scufunda în piele dacă le apăsai. Coapse și gambe strâmbe, de travestit. Se așeză din nou și își desfăcu genunchii, punându-mi în față miezul problemei. Era o bijuterie uriașă, maronie, așezată pe o perniță de pluș catifelat. Contorsionată și plină de vene, ca trunchiul retezat al unui stejar bătrân. Se revărsa din deschizătura vaginului ca grâul dintr-un sac răsturnat. Mi se părea ciudat să observ cum labiile îi fuseseră afectate de această modificare. Epiderma se întărise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
că Alan nu era într-atât de încuiat încât să nu știe de mulțimea de reviste porno care gemeau de fotografii ale zonei pelviene. Pline de fofoloance decupate cu o precizie de medicină legală, aranjate estetic pe pagină, cu despicătura catifelată și pădurea din jur aplatizate, ca o vale fotografiată de sus... Numai că era și suficient de inteligent încât să-și dea seama că astfel de imagini nu au ca scop înfrumusețarea femeilor care pozează... ci umilirea, expunerea lor. Alan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Împreună cu diverși bărbați - a căror prezență vulgară, de alcătuiri de mușchi și tendoane ce-mi aminteau de puii de șobolan, eu personal o găseam inutilă și jignitoare - și, uneori, se zvîrcoleau una În brațele alteia. CÎt tînjeam după acea piele catifelată precum pielea de antilopă cea mai fină - s-o miros, s-o ating, să-i simt gustul ; și după acel păr bogat și revărsat unduitor pe spate - să-mi Îngrop fața În el, să leșin de Încîntare. Eram destul de conștient
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
trebuit să-l transfer În „Pavilionul special“... Avea o obsesie ce-l putea Împinge oricînd la acte de violență... — Dar eu... — Simptomele dumitale sînt foarte asemănătoare. Ațîțarea asta... Și doctorul Își puse mîna pe umărul lui Digby - o mînă caldă, catifelată și umedă. Nu te teme, urmă el. N-o să lăsăm lucrurile să ajungă pînă acolo; dar deocamdată ai nevoie de multă liniște, de mult somn și multă hrană. Un mic tratament cu bromură... Nici un fel de vizite, nici măcar din partea prietenului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Iar girafa nu are altceva în afară de lacrimi. Oare asta să însemne? se întrebă ea. Un moment își închipui că vede o girafă privind iscoditor printre copaci, cu trupul ei ciudat, cocoțat parcă pe catalige, camuflat de frunze; cu obrajii ei catifelați, umezi, și cu ochii înlăcrimați; și se gândi la toate frumusețile plaiurilor africane, la râsete și la iubire. Băiatul se uită la coș. — E adevărat, Mma? Mma Ramotswe îi zâmbi. Sper că da, îi răspunse ea. Hașiș în limba setswana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
la picioarele mele, sprijinindu-se de genunchiul meu, i-alunecă degetele și io o-ncurajez pipăind-o discret, îmi zic că e chiar frumușică, miroase bine fătuca, i-alunecă bluza de pe-un umăr, o trag mai aproape, are pielea catifelată... și-ncepe să mi-l arate pe tată-său în poze, în aia goală, din față, din profil, la Doi Mai, în vacanță, să se laude adică... - Hhmm... și-avea cu ce? - Ei, vax... - Auzi, da’ tată-său nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pentru pomul de Crăciun. Sunt pe drum, spune ea în telefonul mobil. Îl pot lua pe cel de la trei jumate, dar numai pentru jumate de oră, spune. Mai spune la revedere și închide. Îți atinge mâna cu mănușa ei moale, catifelată, și-ți zice că arăți bine. Te întrebă ce mai faci. O, ce făceai și până atunci, îi răspunzi. Te ocupi de picioare. Ți-ai făcut o clientelă fidelă. Lentil își mușcă buza inferioară privindu-te, și zice: — Așa... deci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Nu prea ai de unde alege. Piciorul era din cauciuc roz, cu unghii transparente, tari. Pielea era moale, fără nici un pistrui, aluniță sau vinișoară. Detectivul a prins piciorul de încheietură și l-a ridicat, dând la iveală un genunchi trandafiriu și catifelat. Apoi o coapsă trandafirie. Apoi a urmat o ploaie de boabe albe de polistiren. Bulele de plastic au pocnit, fâșiile au căzut. Și o fetiță trandafirie, goală pușcă, atârna din pumnul detectivului ridicat înspre tavan. Părul ei blond cădea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a-și aprinde o țigară. În anonimatul locului ei, Luana putea să-l analizeze pe îndelete. Era înalt, suplu și îmbrăcat cu cele mai șic haine pe care le văzuse. Avea un chip de un exotism năucitor. Piele măslinie și catifelată, ochi verzi, cutremurător de frumoși, în colțul buzelor un zâmbet de copil alintat, o copie naturală și inconștientă a surâsului Elvis Presley. Luana înțelese de ce stârnise acest băiat o așa furtună de sentimente. Inima Luanei tresări așa cum o făcuseră toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu ea. O femeie frumoasă nu putea iubi un singur bărbat. Învățată să viseze străluciri albastre și deșarte, Luana se trezi în fața unei realități surprinzătoare. Trupul lui Ștefan, puternic, atletic, înalt și cu nerușinare gol în fața ei, afișa cu ostentație catifelate pete negre. Ea întinse mâna și-l mângâie, cunoscându-l cu o pasiune pe care numai frumusețea lui o putea stârni. Ștefan o sărută, lipind-o de el, Luana îi luă mințile cu căldura trupului ei, căzură la întâmplare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
principiu care, nici măcar teoretic, nu poate fi luat ca atare. Dacă ar fi numai viața sentimentală... Dar îi pune în pericol și cariera iar Bariu, crede-mă, merită să ajungă departe. Ștefan se apropie de ea și-i mângâie obrazul catifelat. Cristian Bariu e băiat mare. Se descurcă și singur. Luana dădu din cap cu încăpățânare. Nu-i adevărat. Dacă nu fac ceva, e pierdut. El o strânse în brațe și se îmbătă cu parfumul ei inconfundabil. Își afundă degetele în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
să visez! Karl contempla valea zâmbind, dar părea că privește În gol. — Mie-mi place să stau aici pe iarbă. Sau pe nisip, ca localnicii. În fața lor terenul cobora În pantă abruptă, un mal cu tufi șuri de un verde catifelat care se Întindea până la râu. În apa de un albas tru argintiu se scăldau copii. Unde era mai profundă, apa părea liniștită, Întunecată, aproape neagră, și reflecta fâșiile albi cioase ale norilor acelei zile minunate. — Așa cum stau pe iarbă, a
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
reacția lui, Își mișcase corpul spontan ca să-și lipească pieptul de al ei. Trupul ei Îl surprinsese pentru că Îi păruse străin, altfel decât orice Își imaginase vreodată, și totodată familiar, ca al lui. Pântecul Îi era plat, dar moale și catifelat, nu semăna deloc cu al lui, Însă avea pulpe zvelte, iar când a pus mâna, a simțit mușchiul lung care Îi traversa pulpa până la genunchi. În acele câteva clipe cât se strânseseră În brațe gră biți, ca niște Înotători care
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
dezordonate cu degetele. Îl furnicau brațele, puncte fierbinți îi sfredeleau mușchii, tegumentele i se contractară de parcă i s-ar fi făcut foarte frig. Privi furiș către Nina. Cu pleoapele plecate, femeia întorcea alene paginile colorate ale almanahului. O simțea caldă, catifelată, așa cum ședea ea acolo pitulată în colțul canapelei, cu cotul delicat sprijinit de marginea din piele. Și din nou furnicături de-a lungul brațului. Într-o zi am să paralizez, presupuse. Alexe măsura imperturbabil odaia, milimetru cu milimetru. Tăcerea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
dimensiuni, îmbinându-le, repede, cu precizie, o țesătură la început diformă, un păienjeniș, o învălmășeală, ca dintr-odată să întrevezi foarte vag embrionul, să asiști înmărmurit la miraculoasa transformare, să recunoști elementele până când, dintr-odată este propulsat trandafirul, cu petale catifelate, minunat colorate, explodând de parfum și încântare, cu crenguța lucioasă și frunzele zimțate pe margini, numai bun de prins la butonieră... N-am făcut nimic, îi spuse și ridică din umeri ca o regină ultragiată, a fost un întreg context
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
interzis cuvântul iarna. Iată câteva întrebări și răspunsuri posibile: Care este cel mai friguros anotimp al anului? Anotimpul care urmează după toamnă. În ce anotimp, este luna ianuarie? În anotimpul alb. În ce anotimp vine Moș Crăciun? În anotimpul zăpezilor catifelate. În ce anotimp păsările călătoare sunt plecate? În anotimpul în care nu mai au ce mânca. În ce anotimp vine Anul Nou? În anotimpul colindelor. Al cui fiu este omul de zăpadă? Al anotimpului meu preferat. Jocul însușirilor Jocul se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
f) dezvoltarea fiecărei idei în parte; g) alcătuirea, în scris, a rezumatului; h) autocontrolul; i) discutarea compoziției; j) verificarea de către profesor și notarea compoziției. Oferim ca model rezumatul narațiunii Căprioara, de Emil Gârleanu: Căprioara de Emil Gârleanu (rezumat) Pe mușchiul catifelat, cald ,,ca o blană a pământului”, o căprioară își dezmiardă iedul cu multă dragoste; limba ei subțire culcă ușor blana moale și mătăsoasă a iedului. Mama îl privește îndurerată, fiindcă vremea înțărcatului a sosit și, cât de curând, va trebui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tălăngile turmelor de oi și de vaci, care pășteau iarba grasă. Am fost fermecați de peisajul feeric pe care mi-l poate oferi natura, în această vară. Ne-am așezat pe iarba verde și pufoasă admirând fluturii multicolori, albinele, bondarii catifelați, sute și mii de gâze. Ce moale e iarba! Ce senin e cerul! Fermecați de întreaga natură, am uitat trecerea timpului și grija bunicilor pentru noi. După ce ne-am revenit, ne-am întors la casa bunicilor unde ne așteptau cu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pline de struguri, au umplut hambarele cu porumbul galben și grâul brun gălbui, au cules livezile cu mere roșii și pere galbene, cu gutui mari și pufoase. Curând toamna va pleca și în locul ei va veni iarna cu veșmânt alb, catifelat. Alina Hristea, clasa a III-a C A venit toamna A venit toamna! Frunzele copacilor îngălbenesc și încep să cadă pe jos formând un covor multicolor. Toamna harnică a adus cu dânsa mirosul fructelor și mireasma strugurilor. Un val de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ne iubește mai mult decât orice pe lume. Ea ne-a dat viață, ea este tot ce avem mai bun pe lume și nimic nu o poate înlocui. Are grijă de noi mereu. Când stau lângă ea, când mâna ei catifelată mă mângâie duios, îmi vine să plâng de bucurie. Sora mea cea mică este școlăriță. Ea învață bine pentru a le mulțumi părinților. Numai așa pot copiii să mulțumească părinților pentru grija pe care le-o poartă. Ea este mereu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Orașul era îmbrăcat într-o haină verde, presărată ici, colo cu diverse culori ce străluceau în lumina soarelui. Blocurile erau înalte și frumos construite. Aerul proaspăt te împresura din toate părțile. Boarea florilor se răspândea în întregul oraș. Adierea aceea catifelată era poate răsuflarea cu care acestea doreau să farmece pe admiratori. Străzile erau pline de oameni care vorbeau frumos între ei, se salutau șu se respectau. Orașul era aerat, nici o hârtie nu se zărea pe jos. În ceea ce privește raporturile familiale, totul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fetița aceea slabă și palidă, cu o rochiță frumoasă cu volănașe și flori, cu părul roșcat prins în două codițe ordonate și cu ochii de un verde intens. Se apropie de mine, ușor timidă și spuse cu glas limpede și catifelat: Aș vrea și eu un vis! Mă dusei să-i aduc tabelul cu vise pentru copii. Cu roboți, cu lupte, cu extratereștri, cu aventuri și nave spațiale... urmări ea cu degetul. Altceva nu aveți? Oh! Nu! zic. Altceva nu aveți
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
o dată pe săptămână, le purta pe umăr prin oraș: străzile Horea, l Mai, Piața Libertății, strada 23 August, Piața Gheorghiu Dej, strada Scânteii și, prin piața de alimente, din nou pe strada Horea la Difuzarea filmelor. Pășeau agale În umbra catifelată a zidurilor. Nu se grăbeau nici când distanța dintre ei și bărbatul cu pălărie din față devenea amenințătoare. Se regăseau de fiecare dată la primul afișier care le ieșea În cale. Bărbatul cu pălărie era domnul Moduna. Purta pălărie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nu s-a mirat și n-a insistat aflând că nu dorește nimic. I-a zâmbit Îndatorată, iar el s-a Înclinat politicos și a rămas așa câteva clipe adulmecând cu nesaț fragranța parfumului pe care Îl degaja trupul ei catifelat ca o banană. Încă nu-și scosese mănușile. Poate acum, ca să șteargă partea de jos a geamului, aburită. Renunță. Jocul neprevăzut al firișoarelor de apă Închega un vâsc de o pregnanță uimitoare. Aveau și ei unul. Îl adusese Petru din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
atunci au trecut 4 ani. 23. Luă o portocală și Începu să o curețe. Încet, cu metodă, surd la ritmul solemn al imnului care anunța sfârșitul avântat al unei alte zile fără noimă, fericit că ține Între degete fructul acela catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi altfel inaccesibilă. Domnul Moduna sforăia Încetișor cu mâinile Împreunate pe burtă. Doamna Moduna Își privea fiul cu Încântare. Puțin Îi păsa că acesta curăța portocala ca pe un cartof. Teancul de farfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]