216 matches
-
o mînă, ceață ceață și vînt numai șoapte glasuri șerpi metafizici răvășindu-mi pielea șuvoiul sîngelui dorința țîșnind iar conturul tău aproape că s-a răsucit acum înspre mine aripa ta albă mă-nvăluie apoi sosește aripa ta de fum și catran ai adormit întreaga noapte în brațele mele, ascultînd lipăitul pescărușilor, vîntul în zori ai pătruns tăcută sub pielea mea de-atunci te port ca pe un semn ciudat și greu de-nțeles te port stînd în fotoliu, pîndind conturul tău
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
amenințătoare le coboară abrupt disonant în poală din ceaiul cu lapte reflexia profilului îmblânzește toropită otrăvuri pursânge și nepresimțind degust voluptuos propria flacără în tot mai puținul acela rămân la fel de mult și încă mi se aprind creierii prea ușor pe catranul un pic acrișor al respirației tale dar cu aripioarele mele eterice ajung până la vârf prin bolgiile obsesiei cât umbra spatelui tău la amiază ale visurilor care scârțâie uși închise sub talpi în zăpadă și-n secunda când îmi expiră menirea
Poezie by Daniela Popa () [Corola-journal/Imaginative/7288_a_8613]
-
meu e lung și rărit, chipul brăzdat de trecerea vremii. Am o pelerină uzată. În mînă, sticla farmaceutică arămie. Scot dopul torn soluția pe față aprind bricheta. Părul arde și se stinge primul, fără să doară. Sfîrîind, scoate zgomote de catran. Mi se topește lobul urechii drepte. Pielea deasupra sprîncenei, pleoapa. Prin fantele create iese-ntunericul ca dintr-un android. Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete. Prins în capcană - și-au bătut
Poezii by Ștefan Manasia () [Corola-journal/Imaginative/3371_a_4696]
-
nici mai mult nici mai putin, ca patriot ce era, să mă prezint la vamă și să declar, chiar și acum, după ce trecuse atît timp, - trabucele interzise. El tocmai trăgea dintr-un trabuc negru infect, un Honduras, care putea a catran și care se și umezise mult lăsînd să se prelingă o zeama neagră, pestilențiala. I-am spus să nu mai fumeze Hondurasul ăla împuțit, și i-am oferit o havana, atît de jinduita de toți, în ciuda interdicției naționale, ori tocmai
IOWA-CITY OCT. 1978 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18013_a_19338]
-
că privește tentația de a introduce cititorul în atmosfera străveche a Bucureștiului, strălucit protagonist fiind Mateiu Caragiale. Străzile mai întîi. Casele bătrînești. Olfacția lor. Mirosul de năut armenesc prăjit. Sau de gutui. Sau de iasomie uscată împrăștiată pe sub albituri. De catran, cînd se ungeau primăvara dușumelile. De tei, de mușețel pus la soare. De covoare grele, neaerisite, pline de praf și de purici. A busuioc, levănțică și altele. Înserările căzînd repede toamna, interioarele, la aprinsul lămpilor, făcînd să lucească tingirile, obiectele
Case de pierzanie by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16511_a_17836]
-
belci/ Cu bordeiul la ureche/ Scoțînd fum ca pe zăvelci/ Printr-un ciur mușcat de streche". Un animal fantastic, descris într-o limbă care nu seamănă cu nimic. Imaginea căpitanului din Undeva, o călătorie, care "binoclează timpul prin norii de catran" e chiar aceea a îndrăgostitului lui Baudelaire, de "țări și țărmi himerici". Un poet. În 1937 apare Spre țara închisă în diamant, la fel de coaptă întru suprarealism și pozele lui de-o gentilețe neînțeleasă. Diafană, vis pur de crîșmă sordidă, e
Vise rele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7816_a_9141]
-
Caragiale a descris totul de mult, magistral. Oricum, cetățeanul care ne-a umplut ecranele televizoarelor sâmbătă seara și care-l confunda pe medicul Arafat cu pașnicul orășel de la Dunăre sau, poate, cu materialul de reparat navele (câlți, cârpe îmbibate cu catran, cu care se astupă spărturile la bordaje și la pun- țile de lemn) părea picat direct din textele lui Caragiale: „Eu cu cine votez?!”, „Amice, ești... idiot!”. Cu sârguință, zi de zi, îl rescriem pe maestru. Ce caută lumea în
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4979_a_6304]
-
Vedenii (Cultura Poporului, cca. 1930) pe care-l am în față, și-a însoțit lectura poeziilor de schițe din vîrful creionului, subțiri, sumare, siluete-perechi, multiplicînd unica planșă a lui Mac Constantinescu, o Evă țîșnind din Adam într-un rai de catran. Așa e și poezia pe care aceste ilustrații o completează, văzînd-o într-un alt limbaj: o discreție înconjurată de întuneric, o linie fără conținut, aproape o idee de linie. Imagini pentru Lia și Legende sînt cele două împărțiri ale acestor
Desen discret by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6904_a_8229]
-
de acum, pentru care nu mai e loc de metaforă și minciună, poezia a parcurs drumul rugăciunii: "Iartă-mă Doamne că atunci nu știam/ că sunt fericită!/ Că acum, fără el, soarele se despoaie de raze/ și pâinea se face catran..." ( Atunci nu știam) Moartea celui drag aduce un aprilie de răstignire "pe-un gol plin de piroane", poezia e o tulburătoare Scrisoare dintr-un spațiu intermediar: "Nici cu totul aici, nu încă Acolo./ Timpul și-a schimbat brusc unitățile de
Din familia înalt-țintitorilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7497_a_8822]
-
că eram în cambuză. Am luat o pară mălăiață și am mușcat din ea, ca să-mi înșel mai curând spaima decât foamea, fredonând în gând un cântec în vogă la epoca aceea: Dunele-s ca și divane Indiscrete paravane de catran murdar de cactuși și izmă rupte. Na-na-na... Tolăniți pe dune, rozând mere. Na-na-na... M-am deșteptat cu capul greu, cum se întâmplă când dormi prea mult sau te trezești dezvelit și îți dai seama că frigul pe care-l simțiseși
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
meu/ e lung și rărit,/ chipul brăzdat de trecerea vremii./ Am o pelerină uzată./ În mână, sticla farmaceutică arămie./ Scot dopul torn soluția pe față/ aprind bricheta. Părul arde și/ se stinge primul, fără să doară. Sfârâind,/ scoate zgomote de catran./ Mi se topește lobul urechii drepte./ Pielea deasupra sprâncenei,/ pleoapa. Prin fantele/ create iese-ntunericul ca dintr-un android.// Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete” (p. 11). Ca și la Geo
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
umple cu tămâie cădelnița de serviciu și să amețească pe toată lumea, inclusiv pe autor. Liniște, bunăînvoire, congratulări bezmetice. Ori, luând profesia de critic în serios, - și, de ce nu, viața-n piept! - să puie în cădelniță, dacă e neapărat cazul, nițel catran... Nu că ar voi dânsa să ne împută și să împută și autorul. Dar, dacă opera însăși, mirosită atent, secretă infernala odoare?... Luminița, fie-mi permis, procedă cu o intuiție și cu o maturitate artistică, amândouă rarisime... Mi-e mie
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
stilizate avangardist, în felul în care scriau Voronca, St. Roll, Geo Bogza: "mașina mea este un pămînt suspendat - / o bufnita măslinie îl veghează;/ dragule, eu m-am născut de-a curmezișul, la noi în sat;/ mama a visat lumînări de catran/ iar tata s-a-mbătat - / pe la Bărăcăciuni, bunicii tac afinat" (Tic nervos). Natură e introdusă în fluxul limbajului (post)modern, cu satisfacția cîștigării unui pariu: "cad conuri de bronz din corpul iubit;/ viclene pajiști ne-asteaptă - // în oraș se taie fluturi, iar pîrîul
Formă si existentă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17692_a_19017]
-
lăcaș tot mai gol Un fragil păcat la buza oaselor, mă-nțeapă cu-atâta vânt și-atâta singurătate, încât sufletu-mi pare foarte greu de parcă atârnă de el un înger Gândul începu să-și dea ultima suflare, așezat pe mâna catranului miop sărutându-și ecoul strigătului de ajutor. Tu ești... Ochii tăi înăuntru țin o corabie și mi-o dau plină cu velur de privire goală și rubine sfărâmate de visuri, de căderi, de degete. Azi-dimineață un demon a prins aripi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
Se-ncenușa pe buze și-n blide, brusc, tainul. Pogonul, greu de aur, l-au măcinat lăcuste, Fierbea-n fântâni nămolul pe străzile înguste, Munții cădeau în mare și se-nălțau în puste. Doar luntrea lui ai scos-o, Slăvite, din catran, Și i-ai lungit secunda, cât veacul, pe cadran. De-atunci, înșiră, zilnic, semn după semn, în salbă, Dar foaia lui e rece și-n crugul vieții albă. Unge-i condeiul, Doamne, fă-i fila grea fierbinte, Dă-i aripi
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
de la lucru pe ulițele pietruite, intrând unul câte unul pe portițele ospitaliere, vara înecate în verdeață și pline de flori, este bucureșteanul Geo Dumitrescu... Îl văd pe poetul ce-și compară frun-tea ridată cu scăpăriciul unei cutii de chibrituri, peste catranul căreia s-au tras multe bețe,... îl văd pedalând prin Griviței pe bicicleta lui... Hermes?... Diamant?... dialogând totdeauna cu un dulău bun și cam bleg, cu limba scoasă, în urma vehiculului... Sau copil fiind, alergând cu nuiaua plimbată în goană peste
Actualitatea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6909_a_8234]
-
nu avea să-i găsească nimeni”. Ochii lui Jackson se rostogoleau ca niște mici luni, marmorate cu vene, înotând într-o mucoasă groasă, translucidă. Avea dinți negri tot atâția câți albi, și multe goluri între ei. Trupul îi duhnea a catran de pin, din acela care se amesteca cu cânepă veche pentru a se face câlți. Firește, Billy refuzase această întâlnire. - Miroase a moarte, a zis el. Cunosc mirosul ăsta. - Nu trebuie să-l bagi în seamă, a spus Herman. Faptul
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
regulă, se scula și el imediat ce auzea mișcări prin cameră și începea să se spele și să se îmbrace, fără să-l privească sau să-i vorbească, pentru a-l însoți apoi în cine știe ce alt drum bizar prin noaptea de catran a orașului. "Ce soartă de câine!" se gândea Carol, simțindu-l pe Filip pe întuneric, bălăbănindu-se de somn și orbecăind prin cameră. Dar nu era nici o urmă de milă în gândul lui, ci mai degrabă bucuria că-și poate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
leneși de cenușă, mari cât foile din caietele noastre de școală, care se răsuceau și trozneau încetișor, își arătau o clipă-n soare cîte-o față cenușie, catifelată ca un piept de pasăre, pentru ca un moment mai târziu să devină negre catran și lucioase, cu semne cabalistice pe foițele de doar câțiva microni grosime. Ardea Circul de Stat, dar de unde ne aflam noi, despărțiți de zidurile fabricii de pâine "Pionierul", de șirul de blocuri de pe alee și de plopii care produseseră toată
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
cel care Înoată din greu În mâlul incertitudinii luptând pentru colțul de pâine și colțul de pace al efemerității și este spulberat, instantaneu, fără să poată spune da sau nu. Întrebați-vă dacă femeie este cea ascunsă sub emblema de catran a dinamitei, sub hipnoza belicoasă a asaltului. Femeia fără păr și fără nume, doar cu masca neagră a urii pe fața delicată ca o semilună. Întrebați-vă dacă femeie este acea mamă nebună cu ochii goi, de broască În iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
un hoit dezgustător după linia a șaptea. Garoafa, dimpotrivă, s-a pipernicit, s-a înnegrit în basmaua ei verde cu desene roșii, în haina bărbătească și cu fusta creață, roșie cu flori albastre și portocalii, cu picioarele goale, ca de catran. Pe la cincizeci de ani era o cotoroanță într-un fel de fulgarin jerpelit, cu buzunarele rupte. Avea o mână în ghips legată după gât cu o fașă de tifon împuțit și înainta crăcănată, frântă din șold, o cioară. A crăpat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
prin gaura perlei și văzu strada noastră, începu să ne-o descrie cu atâta precizie, încît în curând ne-am trezit din nou pe pietrele caldarâmului, înconjurate de casele verzui și roze și turtite, de stâlpii de telegraf înnegriți de catran. Soarele era la scăpătat, cerul din partea aceea luase culoarea indigoului, dar în partea cealaltă, albastră-aburoasă, se străvedea deja luna. Umbrele ni se lungiseră hidoase spre câmp, ca niște insecte filiforme. Se terminase și ziua Carminei. În lumina apropiatului crepuscul, cărămizile
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pușcoace, totul cețos și distorsionat... lepădături date la reșapat cu vin de Tokay și loțiune pentru păr. După patru ore nici o pistă serioasă, așa că Înapoi la numele de pe listă. Beach, numărul 9781 - o dărăpănătură acoperită cu carton și izolată cu catran. Un Merc ’48 mov pe pajiște. Mașina rămăsese fără roți, iar o osie ruginită era pe jumătate Îngropată În iarbă. Denton trase mașina pe dreapta. — Așa și-or fi făcînd ăștia alibiul. Poate că au meșterit mașina după ce au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Pe lîngă saboții de frînă au crescut buruieni. Nimeni nu a condus rabla asta pînă În Hollywood noaptea trecută. — Crezi? — Cred. — Ești sigur? — Da, sînt sigur. Denton conduse mașina pînă la adresa de pe South Duquesne - alt coteț acoperit cu carton și catran. Un Mercury mov trona pe alee - o hardughie tipică de cioroi, dotată cu ornamente pentru aripi și apărătoare de noroi. Pe o plăcuță montată pe capotă scria „Păgînii mov“. De tavanul verandei atîrna o combinație de sac de box cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Între picioare apăru o senzație de lunecare și ceva căzu În apă. Se uită În toaletă. Acolo era tamponul de tifon, Îmbibat și deformat de sînge, care curgea Încă din ea, gros, negru și răsucit ca o frînghie Înmuiată În catran. Îl chemă pe Reggie. El apăru imediat, speriat de vocea ei. — Isuse! spuse el, cînd văzu conținutul din vasul de toaletă. Se dădu Înapoi, la fel de palid ca ea. — S-a mai Întîmplat așa? — Nu. Încercă să-l oprească folosind hîrtie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]